Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 127/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 127/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 7250/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 127
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător G. I.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantele-pârâte S. Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A, cu sediul în București, .. 38, sector 1 și de S. Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A - Sucursala Transport Feroviar de Călători C., cu sediul în C., ., jud. D., împotriva sentinței civile nr.6304 din 08.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. T. A SINDICATELOR MIȘCARE COMERCIAL - REGIONALA CF C., cu sediul în C., .-7, jud. D., pentru membrii de sindicat C. N. C., C. A. V., C. I. V., D. N. D., D. I. I. F., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care învederează instanței că apelul a fost declarat și motivat în termen, apelantele-pârâte au solicitat judecarea în lipsă, conform art.411 Cod pr. civ., după care;
Instanța, luând act de solicitarea apelantelor-pârâte de judecare a cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.411 alin.2 Cod pr. civ., a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului de față:
La data de 03.04.2013, reclamanta U. T. A SINDICATELOR MIȘCARE COMERCIAL - REGIONALA CF C. pentru C. N. C., C. A. V., C. I. V., D. N. D., D. I. I. F. a chemat în judecată pe pârâta S.N.T.F.M. "CFR CĂLĂTORI SA BUCUREȘTI și S.N.T.F.M. "CFR CĂLĂTORI SA BUCUREȘTI -SUCURSALA TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C., solicitând obligarea acestora să-i calculeze și să-i plătească:
- salariul suplimentar pentru anii 2009-2010 echivalent cu salariul de bază de încadrare al reclamantului din luna decembrie a anilor respectivi conform art. 30 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional și art. 43 alin. 2 punctul a din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010;
- ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C. 2010, P. 2010 și Ziua Feroviarului 2010 echivalent fiecare cu un salariu de bază la nivelul clasei 1 de salarizare conform art. 71 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2008 prelungit prin act adițional;
- daune interese constând în actualizarea sumelor cuvenite cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective plus dobânda legală aferentă;
- calcularea sumelor cuvenite și cu respectarea prevederilor art. 41 alin. 3 lit. a din CCM unic la nivel de ramură transporturi valabil pe anii 2008 – 2010;
- cheltuieli de judecată.
A arătat că membrii de sindicat au fost angajații pârâtei, așa cum a rezultat din carnetele de muncă depuse la dosar.
A invocat dispozițiile art. 30 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional, art. 43 alin.2 litera a din CCM unic la nivel de ramură transporturi, valabil în anii 2008-2010 ,art. 71 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 și a susținut că pârâta nu a acordat și nu a plătit reclamanților drepturile salariale în conformitate cu clauzele contractuale mai sus enumerate.
Pârâta a formulat întâmpinare în care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru capătul de cerere privind acordarea salariului suplimentar pe anul 2009 în raport de dispozițiile art. 268 lit. c din codul muncii, potrivit cărora cererile având ca obiect neexecutarea contractul colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestora, pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, termen ce a fost depășit de reclamant.
Pe fond, a arătat că cererea este neîntemeiată deoarece drepturile salariale solicitate nu sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar obligația de a aplica CCM încheiat la nivel superior incumbă doar în cazurile în care la nivel de angajator nu există încheiat contract colectiv de muncă.
S-a considerat că temeiul pretențiilor reclamantului ar trebui să îl constituie CCM la nivel de unitate, dar contractul colectiv de muncă valabil în anii 2007 – 2008 a fost valabil doar până la 30.07.2008, iar următorul CCM la nivel de unitate a intrat în vigoare la 01.01.2010, și că prin actul adițional nr. 1804/29.04.2010 partenerii sociali au convenit ca ajutorul material pentru P., C. și Ziua Feroviarului să nu se acorde în anul 2010.
Reclamanta U. T. A SINDICATELOR MIȘCARE COMERCIAL - REGIONALA C., pentru membrii de sindicat C. N. C., C. A. V., C. I. V., D. N. D., D. I. I. F., a depus cerere de renunțare la capetele de cerere privind salariul suplimentar pe anul 2010 și ajutorul material cu ocazia sărbătorii de C. pe anul 2010.
Prin sentința civilă nr. 6304 din 08.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _, s-a respins excepția prescripției invocată de pârâtă în întâmpinare.
S-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei U. TERITORIALA A SINDICATELOR MISCARE COMERCIAL-REGIONALA CF C., pentru membrii de sindicat C. N. C., C. A. V., C. I. V., D. N. D., D. I. I. F., privind acordarea salariului suplimentar pe anul 2010 și ajutorul pentru C. 2010.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta U. T. A SINDICATELOR MIȘCARE COMERCIAL - REGIONALA CF C., pentru membrii de sindicat C. N. C., C. A. V., C. I. V., D. N. D., D. I. I. F., în contradictoriu cu pârâtele S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA și SUCURSALA TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C..
A fost obligată pârâta către fiecare reclamant, membru de sindicat, la plata salariului suplimentar pe anul 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, conform art. 30 din CCM la nivel de grup de unități feroviare valabil pe anii 2006 – 2008, prelungit prin act adițional.
A fost obligată pârâta către fiecare reclamant, membru de sindicat, la plata ajutorului material cu ocazia sărbătorii de P. pentru anul 2010 și premierea pe anul 2010 de Ziua Feroviarului, echivalente fiecare cu un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare, conform art. 71 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2008 prelungit prin act adițional.
A fost obligată pârâta către fiecare reclamant să plătească drepturile salariale solicitate mai sus, calculate la valoarea salariului de bază minim brut de 700 lei, corespunzător clasei unu de salarizare, conform prevederilor art. 41 alin. 3 lit. a din CCM unic la nivel de ramură transporturi valabil pe anii 2008 – 2010.
A fost obligată pârâta la daune interese pentru aceste sume constând în actualizarea lor în raport de dobânda legală și rata inflației calculate de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții, membri de sindicat, au fost angajați ai societății pârâte S.N.T.F.M. "CFR CĂLĂTORI SA BUCUREȘTI - SUCURSALA TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C., în anii 2009 – 2010, anii pentru care se solicită drepturile bănești, așa cum a rezultat din carnetele de muncă depuse la dosar.
Cu privire la excepția prescripției invocată de pârâtă, instanța a constatat că este neîntemeiată, deoarece drepturile solicitate de reclamantă sunt drepturi de natură salarială, ("salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri" așa cum prevede art. 160 din codul muncii), astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 268 al. 1 lit. c codul muncii, potrivit cărora pentru cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri pentru salariați termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Reclamanții au solicitat drepturi bănești, respectiv salariul suplimentar pe anul 2009, față de care este invocată excepția prescripției, pentru care dreptul la acțiune s-a născut începând cu 01.01.2010, dată de la care, potrivit art. 30 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional, pârâții aveau obligația să plătească salariul suplimentar pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, termenul de prescripție de 3 ani începând să curgă de la data la care pârâții trebuiau să plătească sumele respective și nu au făcut-o. Înainte de această dată reclamanții nu puteau să anticipeze dacă pârâții își vor îndeplini sau nu obligația.
Potrivit art. 30 alin 2 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional, salariul suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza hotărârii consiliului de administrație.
Prin urmare, legea a stabilit doar termenul de la care începe să curgă obligația pârâților de plată, fără să menționeze expres și termenul final până la care trebuiau să plătească, condiții în care se înțelege că aveau la dispoziție întregul an 2010 pentru a-și îndeplini obligația de plată, (fiind vorba de un ajutor bănesc ce se acorda anual).
Ca urmare, acțiunea reclamanților formulată la 01.03.2013, precum și acțiunile formulate pe parcursul întregului an 2013 se situează în limita termenului de 3 ani de prescripție.
În ceea ce privește cererea de renunțare a reclamanților C. N. C., C. A. V., C. I. V., D. N. D., D. I. I. F., membri de sindicat, la judecarea capetelor de cerere privind salariul suplimentar pe anul 2010 și ajutorul material cu ocazia sărbătorii de C. 2010, instanța a luat act de aceasta, în baza art. 406 Cod proc civila.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat următoarele:
Potrivit art. 30 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional s-a prevăzut că "pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentarechivalent cu salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv", iar potrivit art. 43 alin.2 litera a din CCM unic la nivel de ramură transporturi, valabil în anii 2008-2010 s-a prevăzut că "alte venituri sunt al 13 lea salariu, egal cu salariul de bază brut al angajatului avut în luna decembrie a anului precedent și va fi acordat în primul semestru al anului următor".
Conform art. 71 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional s-a prevăzut că "în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:
- cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații unităților componente ale grupului de unități feroviare care la data acordării ajutoarelor cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se aflau în concediu fără plată cu o durată de un an.
- pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare".
Aceste prevederi contractuale nu au fost aplicate de unitatea pârâtă, pe argumentarea că drepturile salariale solicitate nu sunt reluate și în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar obligația de a aplica CCM încheiat la nivel superior ar fi incidentă doar în cazurile în care la nivel de angajator nu există încheiat contract colectiv de muncă.
Clauzele contractuale enunțate nu condiționează însă acordarea acestor drepturi de preluarea lor în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate fiind, din modul de redactare, imperative pentru angajator, după cum se prevede în dispozițiile art. 3 din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 („(1) Clauzele prezentului contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din țară, indiferent de structura capitalului acestora. (3) În cazul în care părțile au încheiat contract colectiv de muncă la nivel de unitate sau grup de unități înaintea semnării, înregistrării și publicării prezentului Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi, cele de la nivelurile inferioare acestuia se vor adapta la prevederile sale, acolo unde prevederile minimale din prezentul contract nu au fost atinse sau ale cărui clauze nu se regăsesc incluse.” ), precum și în dispozițiile art. 3 din CCM unic la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 prelungit până la 31.01.2011 (Clauzele prezentului contract colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități feroviare pentru care s-a încheiat prezentul contract colectiv de muncă și pentru perioada când din diverse motive nu există CCM la nivel de unitate, indiferent de structura capitalului acesteia. Părților le revine obligația de a respecta prevederile cuprinse în prezentul CCM").
Pe de altă parte potrivit Codului muncii, în forma aplicabilă în 2009 - 2010 contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate nu puteau să prevadă drepturi cu caracter inferior celor reglementate de contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior (de ramură sau de grup de unități).
În caz de neconformitate, clauzele contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate contrare clauzelor contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură sunt ipso jure înlocuite de acestea din urmă.
Acțiunea reclamantului este întemeiată pe prevederile CCM la nivel de grup de unități și cele din CCM la nivel de ramură, contracte superioare care se aplică cu prioritate față de CCM la nivel de unitate.
Obligația de a constitui fondul pentru plata salariului suplimentar este stabilită în sarcina paratei. Pârâta nu poate să justifice încălcarea unei obligații prin încălcarea altei obligații asumate, nu poate să invoce propria culpă în nerespectarea obligațiilor ce îi reveneau.
Ca urmare, instanța a constatat că reclamantul este îndreptățit să beneficieze de prevederile art. 30 și 71 din CCM la nivel de grup de unități.
Cu privire la valabilitatea CCM la nivel de grup de unități, instanța a reținut următoarele:
CCM la nivel de grup de unități pentru anii 2006 – 2008 a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială sub nr. 2836 din 28.12.2006 și potrivit art. 4 din cuprinsul său s - a aplicat de la data înregistrării la autoritatea competentă, producând efecte timp de 24 de luni. Acesta a produs efecte și după expirarea termenului stabilit inițial, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2 din CCM –ul respectiv potrivit cărora valabilitatea contractului se prelungea până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni, dacă nici una din părți nu denunța contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat.
Pe de altă parte, instanța a reținut că prin acte adiționale succesive părțile semnatare ale CCM la nivel de grup de unități au hotărât prelungirea valabilității până la 31.01.2011, așa cum a rezultat din copia actului adițional nr. 629/04.01.2011.
Așadar, CCM la nivel de grup de unități pentru anii 2006 – 2008 a fost valabil și în perioada pentru care reclamantul solicită drepturile bănești.
Ca urmare, instanța a reținut că în perioada 2009 – 2010 pârâta trebuia să respecte prevederile CCM la nivel de grup de unități și să acorde salariaților salariul suplimentar pentru anii 2009 - 2010 și ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paști 2010, C. 2009 – 2010 și Ziua Feroviarului 2010, calculate în conformitate cu prevederile art. 30 și art. 71 din CCM la nivel de grup de unități, ținând în același timp seama și de prevederile art. 41 alin. 3 litera a din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 referitoare la salariul de bază minim brut de 700 lei, în funcție de care trebuie stabilit cuantumul drepturilor cuvenite pentru fiecare salariat.
Având în vedere că prin neacordarea integrală a drepturilor salariale cuvenite, reclamantul a suferit un prejudiciu constând pe de o parte în contravaloarea drepturilor bănești reglementate de CCM la nivel de grup de unități, iar pe de altă parte în devalorizarea monedei naționale și lipsa de folosință a acestora, instanța a obligat pârâta și la actualizarea sumei cu indicele de inflație, plus dobânda legală aferentă, de la data nașterii dreptului până la data plății efective, repararea prejudiciului trebuind să fie integrală.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelantele-pârâte S. Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A și S. Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A - Sucursala Transport Feroviar de Călători C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au arătat că sentința apelată, în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii în sensul acordării salariului suplimentar aferent anului 2009-2010 este dată cu aplicarea greșita a legii.
Instanța de fond își fundamentează această soluție motivat de faptul că potrivit art. 32 contractul colectiv de muncă pentru anii 2007-2008, încheiat la nivelul pârâtei de rândul 1, înregistrat la DMSSF București, aliniatul 3 al aceluiași articol prevede modalitatea de constituire a fondului de salarii necesar pentru acordarea acestui salarii, suplimentar, însă din conținutul textului nu rezultă că obligația de plată este condiționată de constituirea acestui fond, respectiv de profitul și veniturile lunare ale societății.
S-au criticat aceste rețineri ca nesusținute, avându-se în vedere faptul că prin apărările formulate, a arătat că drepturile solicitate pot fi acordate doar în concordanță cu prevederile legale care reglementează fundamentarea fondului de salariu.
A arătat că în conformitate cu dispozițiile art.12 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, cu modificările ulterioare: "contractele colective de munca se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale".
Acest text se aplica prin analogie și salariaților din unitățile în care statul este acționar majoritar, cum este subscrisa, unități pentru care fondul de salarii este limitat la suma aprobata prin hotărâre de guvern, dispoziție prevăzută de O.U.G. nr.79/2008.
Prin O.U.G. nr.79/2008 s-a prevăzut obligativitatea aprobării prin act normativ a bugetului de venituri și cheltuieli al societăților cu capital majoritar de stat, respectiv și pentru subscrisă.
Prin urmare, clauzele din contractul colectiv de muncă ce prevedeau aceste drepturi nu pot avea eficiență decât în măsura în care fondul de salarii al angajatorului este suficient pentru plata acestor sume, obligația de plata luând naștere doar în condițiile existenței surselor de venit care se aproba prin actele normative emise pentru aprobarea acestora.
A arătat că este o societate cu unic acționar statul român, aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor O.U.G. nr.79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobată prin Legea nr.203/2009 și avea obligația respectării prevederilor art.7 alin.(l), conform cărora: "indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut lunar, care nu va putea fi mai mare de 60% din indicele de creștere a productivității muncii....". Deci, în conformitate cu aceste prevederi legale subscrisei i-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor 2007 și 2008.
A reiterat că bugetul de venituri și cheltuieli al societății se aprobă prin hotărâre de guvern, inițiată de Ministerul Transporturilor cu avizul Ministerului Finanțelor Publice și cel al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în conformitate cu prevederile art.5 lit.a) din OUG nr.79/2008 coroborate cu art.15 alin.(l) din O.U.G nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.
În acest proiect, la rubrica aferentă fondului de salarii s-a prevăzut suma de 456.000 mii lei, în timp ce fondul de salarii realizat la sfârșitul anului 2009 a fost în valoare de 486.489 mii lei, astfel cum rezult din pct.115 cap.IX din execuția bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2009. Avându-se în vedere depășirea înregistrată de 30.488 mii lei, societatea s-a aflat în imposibilitatea de a acorda drepturile patrimoniale conform CCM.
Tot din execuția BVC a anului 2009, rezultă că s-au înregistrat depășiri ale cheltuielilor materiale cu combustibilul și ale cheltuielilor cu energia electrica de tracțiune față de prevederile din proiectul de BVC 2009, aceste cheltuieli fiind strict necesare pentru funcționarea transportului feroviar public de călători.
Mai mult, în anul 2009, societatea a înregistrat o pierdere în valoare de 210.377,85 mii lei și o pierdere cumulata din anii precedenți în valoare de 535.423,74 mii lei (pct.79 cap.V din bilanț).
S-a învederat că prevederile art. 69 alin. (1) lit. a) și b) din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate valabil pe anii 2009-2010, referitoare la ajutoarele materiale acordate cu ocazia "Zilei Ceferistului, precum și cu ocazia sărbătorilor de P., aferent anului 2009, se aplică cu 01 ianuarie 2010, iar reprezentantul reclamantului, prin sindicat din care făcea parte aceasta, a semnat procesului verbal încheiat în data de 25 mai 2009 și a actului adițional la CCM pe anul 2009-2010, prin care s-a suspendat pe anul 2009 și 2010 ajutoarele materiale salariaților cu ocazia Zilei Ceferistului și a sărbătorilor de P. și C..
În ce privește salariul suplimentar prevăzut de art.32 alin.1 din CCM la nivel de unitate pentru anii de 2007-2010, a cărui plata a fost suspendată de părți pentru anii 2009-2010, trebuie reținut că reglementarea contractuală nu instituie o obligație în sarcina angajatorului, având în vedere că se prevede doar posibilitatea acordării acestui drept.
În concluzie, a solicitat să se admită apelul și să se modifice hotărârea primei instanțe în sensul respingerii acțiunii.
În drept, și-a întemeiat apelul pe prevederile art.466 din Codul de procedură civilă.
Apelul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Cu privire la salariul suplimentar, Curtea reține următoarele:
Potrivit disp.art.30 alin.1 din CCM la nivel de grup de unități din transporturi feroviare 2009-2010 pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
În CCM la nivel de ramură transporturi 2008-2010, acest drept este reglementat la art.43 alin.2 lit.a . La același articol, dar la alineatul 3 din CCM la nivel de ramură transporturi se prevede expres “ La nivel de unitate, condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării salariaților la fondul de premiere lunar și anual, la salariul de merit cât și la al 13-lea salariu, se stabilesc, în funcție de posibilități, printr-un regulament aprobat în acest sens de către Comisia paritară din unitatea respectivă”.
Așadar, prin CCM la nivel de ramură transporturi se lasă la latitudinea partenerilor sociali de la nivelul fiecărei unități stabilirea condițiilor concrete de acordare, diminuare sau anulare a acestui drept în funcție de posibilitățile acestora și, preluând aceste prevederi în CCM la nivel de unitate 2009-2010, s-a prevăzut că “ pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. (2)Salariul suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza hotărârii Consiliului de Administrație, luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. În acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de bază mediu lunar realizat.(3)Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de pana la 10 % din fondul de salarii realizat lunar".
Prin urmare, în aplicarea disp.art.43 alin.3 din CCM la nivel de ramură transporturi, prin CCM la nivel de unitate acordarea acestui drept salariaților este condiționat de realizarea unor venituri care să permită constituirea acestui fond.
În CCM la nivel superior a fost recunoscut în principiu acest drept tuturor salariaților din unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, iar în CCM la nivel de unitate părțile contractante-patronatul și salariații reprezentați de organizația sindicală, au stabilit de comun acord condițiile de acordare a acestui drept, ce vizează constituirea fondului necesar plății acestuia și criteriile de acordare.
Totodată, se reține că art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar prevede că salariații vor primi salariul suplimentar numai pentru „muncă ireproșabilă”, dar nu detaliază care sunt criteriile după care se va stabili care sunt persoanele îndreptățite la primirea acestui drept salarial. Cert este, însă, că din aceste prevederi contractuale nu reiese caracterul obligatoriu al acordării acestui drept la „salariu suplimentar”, motiv pentru care se permite completarea acestor prevederi cu cele existente în contractul încheiat la nivel de unitate.
Din această perspectivă, nu se poate reține că CCM la nivel de unitate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior fiind îndeplinite cerințele art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996.
În contextul în care unitatea nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, înregistrând pierderi în anii 2009-2010, posibilitățile financiare fiind unul dintre aspectele pe care chiar CCM la nivel de ramură transporturi îl menționează ca impunându-se a fi avut în vedere la acordarea celui de-al 13-lea salariu ( la art.43 alin.3), Curtea consideră că pârâta nu avea obligația plății salariului suplimentar pe anul 2009.
Pentru aceste considerente acțiunea formulată de reclamant privind plata salariului suplimentar pe anul 2009 este neîntemeiată.
Referitor la cererea privind acordarea ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de P. și premierea pentru Ziua Feroviarului pe anul 2010, instanța reține următoarele:
În CCM la nivel de grup de unități aceste drepturi sunt reglementate la art.71, iar în CCM la nivel de unitate 2009-2010 înregistrat la DMPS, drepturile sunt menționate la art.64.
Potrivit disp.art.71 cu ocazia sărbătorilor de P. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, pentru ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliu de administrați, la nivelul clasei 1 de salarizare.
Potrivit acestor dispozițiilor art.62, cu ocazia sărbătorilor de P. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit la nivelul clasei 1 de salarizare, iar pentru ziua feroviarului se va acorda o premiere, cuantumul acesteia urmând a fi stabilit de Consiliul de Administrație cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor, cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
Curtea constată că CCM la nivel de unitate nu conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Este adevărat că la același articol din CCM la nivel de unitate, s-a menționat că aceste prevederi se aplică cu 01.2010, iar prin Actul adițional la acest CCM, părțile contractante au convenit ca aceste drepturi să nu se acorde pentru anul 2010.
În raport de disp.art.25 alin.3 din Legea nr.130/1996, potrivit cărora clauzele CCM se aplică de la data înregistrării, însă părțile pot conveni ca data aplicării clauzelor negociate să fie ulterioară înregistrării, Curtea reține că acordul de voință al părților contractante, a fost în sensul ca data aplicării clauzelor negociate să fie ulterioară înregistrării CCM/2009, respectiv 01.2010.
Referitor la acordul părților privind neacordarea acestor drepturi pe anul 2010 conform actului adițional menționat mai sus, Curtea reține că, în acest fel a avut loc o modificare a acestei clauze din CCM la nivel de unitate, posibilitate conferită de art. 31 alin.1 din Legea nr.130/1996 potrivit căruia, clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Concluzia care se impune este aceea că salariații, prin reprezentanți au renunțat practic la aceste drepturi recunoscute prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități și CCM la nivel de unitate, renunțarea fiind posibilă deoarece nu a privit drepturi la care face referire art. 38 din Codul muncii .
Din interpretarea gramaticală a dispozițiilor art. 38 din Codul muncii, respectiv din folosirea de către legiuitor a sintagmei „salariații nu pot renunța” precum și din prevederea expresă a sancțiunea nulității absolute a tranzacțiilor, rezultă că norma instituită de text are caracter imperativ.
Este însă de observat că în cuprinsul aceleiași norme legale se face referire repetată la drepturile recunoscute salariaților de lege ( sau prin lege), astfel că interdicția, respectiv nulitatea absolută, privesc exclusiv această categorie de drepturi salariale, adică acelea care sunt prevăzute de lege în sensul restrâns al termenului.
Dacă legiuitorul ar fi intenționat să interzică renunțarea la toate categoriile de drepturi, adică atât acelea obținute prin lege, cât și prin negocieri colective sau individuale, ar fi făcut mențiune expresă, așa cum s-a făcut în cuprinsul art. 39 din Codul muncii. Acest text legal, enumerând drepturile și obligațiile salariaților, prevede că salariații au orice alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile ( art. 39 alin 1 lit. n), cât și alte obligații prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile( art. 39 alin 2 lit. g).
Așadar, Codul muncii face distincție între drepturile prevăzute de lege, care au un caracter minimal, de protecție și la care nu se poate renunța și alte drepturi negociate de salariat, individual sau prin reprezentanții sindicali.
Cu privire la aceste ultime categorii de drepturi legea nu instituie interdicția renunțării la ele și nu stabilește expres nulitatea tranzacțiilor.
În ceea ce privește acordarea salariului suplimentar pe anul 2010 și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C. pe anul 2010, se constată că reclamanta a depus o cerere prin care a renunțat la aceste drepturi, instanța a luat act de cererea de renunțare, aspect care nu s-a criticat în apel, prin urmare a intrat în puterea lucrului judecat.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 Cod pr. civ., se va admite apelul, se va schimba în parte sentința și se va respinge acțiunea principală.
Se vor menține dispozițiile sentinței privind renunțarea la judecată a salariului suplimentar pe anul 2010 și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C. pe anul 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantele-pârâte S. Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A, cu sediul în București, .. 38, sector 1 și de S. Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A - Sucursala Transport Feroviar de Călători C., cu sediul în C., ., jud. D., împotriva sentinței civile nr.6304 din 08.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. T. A SINDICATELOR MIȘCARE COMERCIAL - REGIONALA CF C., cu sediul în C., .-7, jud. D., pentru membrii de sindicat C. N. C., C. A. V., C. I. V., D. N. D., D. I. I. F., având ca obiect drepturi bănești.
Schimbă în parte sentința civilă nr.6304 din 08.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _, respinge acțiunea principală.
Menține dispozițiile sentinței privind renunțarea la judecata acțiunii privind acordarea salariului suplimentar pe anul 2010 și ajutorul pentru C. 2010.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Ianuarie 2014.
Președinte, E. B. | Judecător, G. I. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. G. I.
Tehn. E.O.
5 ex./27.01.2014
Jud. fond M. N.
| ← Litigiu privind funcţionarii publici. Legea Nr.188/1999.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 632/2014.... → |
|---|
