Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 497/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 497/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 172/54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 497
Ședința publică de la 24 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L.
Judecător S. P.
Grefier M. V. A.
_
Pe rol judecarea cererii de revizuire formulată de revizuientul C. M. împotriva deciziei civile nr. 647 din 12.12.2013, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata ȘCOALA G. FILIAȘI.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care învederează instanței că revizuientul prin conținutul cererii de revizuire solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin.3 Noul Cod procedură civilă, după care;
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față;
Prin sentința civilă nr.5625 din 17.09.2013 a Tribunalului D. instanța a admis acțiunea formulată de reclamantul C. M. în contradictoriu cu pârâtul ȘCOALA G. FILIAȘI și a obligat pârâtul ȘCOALA G. FILIAȘI către reclamantul C. M. sa calculeze si sa plătească dobânda legala cuvenita pentru creanțele stabilite prin sentința nr. 0400 /2010 pronunțata de Tribunalul D. - secția conflicte de munca si asigurări sociale in dosarul nr._ si prin sentința nr. 6737/2012 pronunțata de Tribunalul D. - Secția conflicte de munca si asigurări sociale in dosarul nr._/63/2012. începând cu data introducerii acțiunii 14.03 .2013 si până la data plății efective
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul C. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente.
Curtea de Apel C. – Secția I Civilă prin decizia civilă nr. 647 din 12.12.2013 pronunțată în dosar nr._ a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Astfel, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale pentru creanțele datorate cu titlu de drepturi salariale.
Deci pentru creanțele inițiale stabilite prin hotărâre judecătorească, reclamantul are un titlu executoriu, iar executarea acestor creanțe a fost eșalonată prin acte normative succesive.
Plata creanței, reprezentând cuantumul drepturilor salariale din titlu executoriu a fost eșalonată independent de voința acesteia, creanțele urmând a fi executate în anumite procente și la anumite termene.
Aceasta nu înseamnă că aceste creanțe nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență deoarece în cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen, că termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței și obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.
În speță nu este vorba de astfel de creanțe întrucât creanțele au fost constatate prin hotărâri judecătorești, iar hotărârile judecătorești pronunțate în soluționarea conflictelor de muncă sunt definitive și executorii potrivit art.289 Codul muncii, ceea ce conduce la concluzia că aceste creanțe de la data pronunțării hotărârii au devenit certe, lichide și exigibile.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat o despăgubire, care are ca obiect suma de bani ce reprezintă prejudiciul suferit de creditor, pentru neexecutarea integrală a creanțelor stabilite în titlu executoriu, obligație succesivă și distinctă de aceea de plata drepturilor salariale neachitate.
În raport de data la care creanțele au devenit scadente, prezentul litigiu nu cade sub incidența noului Cod civil, aplicabile în cauză fiind dispozițiile Codului civil vechi care reglementează efectele obligațiilor.
Astfel potrivit disp.art.1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la desdăunare, care potrivit art.1082 cod civil constă în daune interese pentru neexecutarea obligației sau întârzierea executării, chiar dacă debitorul nu este de rea credință.
Aceste dispoziții trebuie coroborate cu cele ale art.1088 Cod civil potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. Aceste daune interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă, dar nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
În raport de aceste dispoziții Curtea a reținut că reclamantul în calitate de creditor este beneficiarul acestor daune interese – dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanțelor, fiind evident prejudiciul suferit, cu atât mai mult cu cât, potrivit disp.art.3711 Cod pr. civilă executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, iar reclamantul prin mai multe acte normative a fost împiedicat să treacă la executarea silită a obligației stabilite prin hotărâre judecătorească.
De aceea, nu se pot reține ca întemeiate criticile apelantului în sensul că dobânzile legale se cuvin de la data nașterii dreptului, în condițiile în care instanța a apreciat corect că acestea vor fi datorate de la data înregistrării cererii, 14.03.2013
Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (art.1084 Cod civil), având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație, reprezentând o sancțiune pentru neexecutarea obligației de plată.
Daunele interese pentru neexecutarea obligației de plată care cuprind dobânda legală, așa cum prevăd disp.art.1088 Cod civil, au drept rezultat acordarea unei sume de bani mai mari decât cea datorată.
De asemenea, s-a reținut că debitorii nu sunt de drept în întârziere, întrucât nu ne aflăm în nici una din ipotezele prevăzute de art.1079 Cod civil. Totodată, creanța nu face parte din categoria celor pentru care, după lege, să curgă dobânda de drept, așa cum prevăd dispozițiile art.1088 alin.2 Cod civil.
În aceste condiții dobânzile sunt datorate de la data când au fost solicitate prin cererea de chemare în judecată, și nu de la data când creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă.
La data de 28.01.2014 C. M. a formulat cerere de revizuire a acestei decizii.
În motivare se arată că la data de 18 aprilie 2013 Curtea de Justiție a Uniunii Europene de la Luxembourg, în caza C-565/11, s-a pronunțat într-o speță similară, respectiv acordarea dobânzii legale pentru sumele reprezentând taxa de poluare. În dispozițiile acestei hotărâri se menționează: „Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”.
Astfel, potrivit art.19 alin.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Curtea de Justiție a Uniunii Europene hotărăște în conformitate cu tratatele:
- cu privire la acțiunile introduse de un stat membru, de o instituție ori de persoane fizice sau juridice;
- cu titlu preliminar, la solicitarea instanțelor judecătorești naționale, cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea actelor adoptate de instituții;
- în celelalte cazuri prevăzute în tratate;
Astfel, dreptul Uniunii Europene prevede acordarea dobânzii legale începând cu data nașterii acestuia, respectiv de la momentul plății taxei de poluare declarată nelegală și până la achitarea contravalorii acesteia.
Potrivit art.20 din Constituția României, în cazul în care există neconcordanțe între legile interne și tratatele la care România este parte, au prioritate reglementările internaționale.
Astfel, potrivit pct.28 al Hotărârii Curții Europene de Justiție, pronunțată la data de 18 aprilie 2013 în cauza C-565/11, referitor la perioada acordării dobânzii legale, se menționează:
„Astfel, această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia”.
În speța de față, durata indisponibilizării creanțelor stabilite prin sentința nr.4830/2010 a survenit în perioada care începe cu luna octombrie 2008 și continuă până la stingerea acestor creanțe, și prin urmare se impune acordarea acestei pierderi, pentru această perioadă.
Potrivit art.1 alin.2 Cod Civil în cazurile neprevăzute de lege se aplică dispozițiile legale privitoare la situații asemănătoare.
Hotărârile Curții Europene de Justiție reprezintă izvor de drept.
Consideră că în speța de față sunt incidente dispozițiile art.509 Cod pr.civilă, motiv pentru care solicită admiterea cererii de revizuire.
În drept, a invocat dispozițiile art.509-513 Cod pr.civilă, art.20 din Constituția României, Hotărârea Curții Europene de Justiție pronunțată în cauza C-565/11.
Cererea de revizuire este neîntemeiată și se va respinge avându-se în vedere următoarele considerente:
Astfel în cauză nu sunt îndeplinite dispoz. Art.509 alin.1 noul cod pr.civilă întrucât motivele invocate de către revizuient nu pot fi încadrate în niciuna din ipotezele prevăzute la pct.1-11 din cadrul aceluiași articol.
Acesta invocă în susținerea cererii de revizuire jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, respectiv cauza C-565/11 privind pe M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrația Fondului pentru Mediu însă hotărârile pronunțate de către CJCE nu a fost avută în vedere de către legiuitorul român la reglementarea revizuirii conform dispoz.art509-513 noul cod pr.civilă, și numai hotărârile pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului precum și cele pronunțate de către Curtea Constituțională a României.
Nefiind îndeplinite dispoz.art.509 alin.1 pct.1-11 din noul Cod pr.civilă cererea de revizuire formulată de revizuient se privește ca fiind nefondată și se va respinge conform art.513 cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul C. M. cu domiciliul în Filiași, . A, . 13 ,județul D., împotriva deciziei civile nr. 647 din 12.12.2013, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata ȘCOALA G. FILIAȘI cu sediul în Filiași, St. Racoțeanu, nr. 148, jud . D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2014
Președinte, M. L. | Judecător, S. P. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.S.P.
Jud.apel M.C.Ț./M.C.
Teh.red. A.G./4 ex
Data: 28.02.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 407/2014.... → |
|---|
