Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 974/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 974/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 11413/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 974
Ședința publică de la 26 Martie 2014
Completul compus din:
Președinte: - P. B.
Judecător: - T. R.
Grefier: - S. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT D. în numele membrului de sindicat - reclamanta M. HILDA F., cu sediul în C., .. 6, județul D., împotriva sentinței numărul 7413 din data de 21 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONAL ECONOMIC "G. C.", cu sediul în C., ., județul D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat următoarele:
- apelul apare declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011;
- intimatul pârât C. NAȚIONAL ECONOMIC "G. C." nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare în raport de dispozițiile art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă;
- apelanta reclamantă U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT D. în numele membrului de sindicat - reclamanta M. Hilda F., prin motivele apel, a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă.
Curtea, luând act de cererea privind judecarea în lipsă potrivit art. 223 alin. 3 Cod de procedură civilă formulată de apelanta reclamantă U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT D. în numele membrului de sindicat - reclamanta M. Hilda F. prin motivele apel, și constatând cauza în stare de judecată, a reținut-o spre soluționare, trecând la deliberări.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
1. Prin sentința nr. 7413 din data de 21 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta U. S. Independente din Învățământ D., cu sediul în C., . 6, jud D., pentru membrul de sindicat M. Hilda F., în contradictoriu cu pârâta C.N. ,, G. C." C., cu sediul în C., ., jud D. .
A fost obligată pârâta unitatea de învățământ să calculeze și să plătească reclamantei, membră de sindicat, dobânda legală aferentă creanței stabilite prin Sentința civilă nr. 4226/08.05.2013, pronunțată de către Tribunalul D. în dosarul nr._, începând cu data de 03.07.2013 și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă executorie depusă în copie la dosar, pârâta unitatea școlară a fost obligată să plătească reclamantului drepturi salariale restante, corespunzător activității desfășurate.
Prin neacordarea integrală a drepturilor salariale cuvenite, reclamantul a suferit un prejudiciu constând, pe de o parte, în contravaloarea drepturilor salariale și, pe de altă parte, în devalorizarea monedei naționale, dar și în lipsa de folosință a sumelor cuvenite.
Astfel lui i se cuvine atât actualizarea sumei cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului, până la data plății efective, precum și dobânda legală aferentă, repararea prejudiciului trebuind să fie integrală, în temeiul art.40 alin.2 lit.c raportat la prevederile art.253 din Codul muncii, având în vedere și dispozițiile art.1535 din Noul Cod Civil.
Actualizarea cu indicele de inflație este de natură a restitui integral suma neplătită – damnum emergens. Acordarea dobânzii legale asigură și acoperirea beneficiului nerealizat - lucrum cessans. Acesta din urmă este un prejudiciu cert, în cazul datoriilor bănești fiind prezumat de lege (art. 1088 din vechiul Cod civil, în vigoare în perioada respectivă).
Având în vedere dispozițiile art. 278 din Codul Muncii, care permit aplicarea în completare a dispozițiilor din legislația civilă, în privința daunelor interese datorate de angajator salariatului pentru neplata salariului sunt aplicabile dispozițiile art. 1088 din Codul Civil ( respectiv art. 1530 și urm. din NCC).
Potrivit art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea”, dispoziția fiind prevăzută și anterior în art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000.
Pe de altă parte conform art. 166 alin. 4 Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului, sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Daunele interese datorate pot consta în dobânda legală care reprezintă prețul lipsei de folosință a sumelor stabilite prin titlul executoriu invocat de reclamant.
Însă, aceasta nu poate fi datorată pentru întârzierea în executare decât de la momentul solicitării ei și cu privire la sumele rămase de executat, debitorul nefiind de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor interese ce reprezintă prejudiciul pentru neexecutare.
Pentru aceste motive, instanța a constatat că dobânda legală solicitată de reclamantă este datorată începând cu data formulării prezentei cererii de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată și până la data plății efective a sumelor stabilite conform sentinței civile.
În concluzie, instanța a admis în parte cererea și a obligat pârâta unitatea de învățământ să calculeze și să plătească reclamantei, membru de sindicat, dobânda legală aferentă creanței stabilite prin Sentința civilă nr. nr. 4226/08.05.2013, pronunțată de către Tribunalul D. în dosarul nr._, începând cu data de 03.07.2013 și până la data plății efective.
2. Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel reclamanta U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT D. în numele membrului de sindicat - reclamanta M. HILDA F..
Criticile sunt în esență următoarele:instanța de fond a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea unității de învățământ pârâte la plata dobânzii legale pentru creanțele stabilite prin sentința civilă nr. 7413/21.11.2013, începând cu data introducerii acțiunii și până la data plății efective, reținând în esență că „dobânda legală solicitata de reclamanți este datorată începând cu data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată și până la data plății efective a sumelor stabilite conform sentinței civile" cu greșita aplicare a legii.
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, prin sentința civilă nr. 4226/08.05.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, pârâtul C. Național Economic "G. C." a fost obligat la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea dispozițiilor în materia salarizării prevăzutede Legea cadru nr. 330/2009 și Legea nr. 285/2010, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada 01.01.2010 – 13.05.2011 actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății. Instanța nu a ținut cont de faptul că, deși sentința civilă nr. 4226/08.05.2013 este irevocabilă, nici până în prezent membrul de sindicat nu a beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanța de judecată, și că, astfel, i s-a produs un prejudiciu de necontestat, prin faptul că a fost lipsit de folosul sumelor de bani dispuse de tribunal, în plus față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul său prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 și respectiv Legea nr. 330/2009 și Legea nr. 285/2010. Solicită ca instanța de apel să aibă în vedere faptul că, potrivit art. 161 alin.4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii (actualmente art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare) „întârzierea nejustificatâ a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.", iar conform potrivit art. 156 (actualmente art. 161), „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor". Același act normativ prevedea, la art. 295 alin. (1), următoarele: „Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile" ( actualmente art. 278 alin. (1) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare prevede următoarele: „Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile.").În consecință, și în privința daunelor - interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil, Noului cod civil (NCC), adoptat prin Legea nr. 287/2009, cu modificările și completările ulterioare. De asemenea sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, potrivit cărora: „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea." Ori, din ansamblul prevederilor legale mai sus invocate rezultă că daunele - interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă.
Pentru drepturile salariale restante pot fi acordate dobânzi legale și actualizarea cu rata indicelui de inflație, deoarece natura lor juridică este diferită.
Acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenței și data plății efective, în timp ce actualizarea cu indicele inflației are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani.
Mai arată că, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, potrivit art. 1521 din N.C.C. punerea în întârziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului, iar conform art. 1523 alin. (2) lit. d) din N.C.C. debitorul se află de drept în întârziere, dar nici de prevederile alin. (1) teza I din N.C.C. potrivit cărora „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadentă până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu."Cu greșita aplicare a prevederilor art. 1 alin. (1) din n.C.C. și a celor ale titlului III - Dispoziții privind asigurarea unei practici judiciare unitare - din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond, invocă în considerentele sentinței civile apelate „practica generală în această materie a instanței de control judiciar... precum și necesitatea unificării practicii" deoarece, în sistemul nostru de drept practica judiciară nu este izvor de drept, iar titlul III al Legii nr. 134/2012, republicată, cu modificările și completările ulterioare stabilesc competența în această materie a înaltei Curți de Casație și Justiție.
În situația în care instanța de apel va aprecia că, în prezenta cauză erau incidente prevederile art. 1522 alin. (1) din N.C.C- referitoare la punerea în întârziere a debitorului prin cererea de chemare în judecată - învederrează și faptul că, cu greșita aplicare a prevederilor art. 30 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 123 alin. (1) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond a reținut că „dobânda legală solicitată de reclamanți este datorată începând cu data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată și până la data plății efective a sumelor stabilite conform sentinței civile."" Tribunalul D. nu a ținut cont de faptul că cererea de chemare în judecată care a format obiectul dosarului nr._, are caracterul unei cereri accesorii cererii principale - reprezentată de cererea de chemare în judecată privind obligarea pârâtului C. Național Economic "G. C." la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 și, respectiv, din neaplicare dispozițiilor în materia salarizării prevăzută de Legea cadru nr. 330/2009 și Legea nr. 285/2010, reprezentând diferența dintre drepturilr salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada 01.01.2010 – 13.05.2011 actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății - cerere admisă prin sentința civilă nr. 4226/08.05.2013, pronunțată de Tribunalul D.. Ori, sub acest aspect, punerea în întârziere a debitorului C. Național Economic "G. C." a operat la data emiterii sentinței și nu, așa cum, în mod greșit a reținut instanța de fond, la data depunerii cererii pentru plata dobânzii.
Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței civile nr. 7413/21.11.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr_, și, rejudecând cauza pe fond, să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată.
În susținerea apelului înțeleg să se folosească de proba cu acte și orice alte probe a căror necesitate va rezulta pe parcursul dezbaterilor.
Solicită, în conformitate cu dispozițiile art. 223 și art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală din Noul Cod de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, judecarea apelului și în lipsă.
În drept, invocă dispozițiile art. 466, 468, 470, 471 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 156 (actualmente art. 161), art. 161 alin.4 (actualmente art. 166 alin. (4), art. 268, art. 275 și art. art. 295 alin. (1) - actualmente art. 278 alin. (1) -din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, art. 28 și art. 214, art. 215 și art. 216 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 9/2000, art. 2 din OG nr. 13/2011 și art. 1088 Cod civil, art. 1530 ș.u. NCC.
Intimatul pârât C. Național Economic "G. C." nu a depus întâmpinare.
Apelul este nefondat și se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
La data de 02.10.2013 reclamantul U. S. INDEPENDENTE DIN INVAȚĂMÂNT D. pentru membrul de sindicat M. Hilda F., a chemat in judecată pârâtul CN G. C. C. jud. D., pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligat sa calculeze si sa plătească începând cu data nasterii dreptului si pâna la data platii efective dobânda legala cuvenita pentru creanțele stabilite prin sentința definitiva revocabila nr. 4226/ 2013, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ .
În motivarea cererii a arătat că prin hotărârea judecătorească indicată, s-a dispus obligarea paratului sa calculeze drepturile reclamantului rezultate din aplicarea Legii 221/2008 si sa plătească acestora diferențele salariale efectiv încasate si cele cuvenite, corespunzător activității fiecărui reclamant in parte, în conformitate cu prevederile Legii 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008, diferențe ce vor fi reactualizate in raport de data flecarei scadente lunare până la data plații efective;
A susținut că toate aceste sume sunt purtătoare de dobânzi, ce reprezintă prețul lipsei de folosință, așa cum sunt stabilite de Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 și dispozițiilor art. 1489 și urm. Cod Civil.
Potrivit art. 166 din Codul muncii, republicat, salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Art. 171(1) din Codul muncii, republicat, stabilește că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 1082 Cod civil de la 1864, potrivit cărora debitorul este obligat la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată și dispozițiile art. 1088 cod civil care dispun că pentru obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare cuprind dobânda legală.
Dispozițiile din noul cod civil, invocate de reclamantă în motivele de apel, nu sunt aplicabile în speță.
Astfel, art. 6 Cod civil conține dispoziții privind aplicarea în timp a legii civile, însă textul stabilește reguli generale în materie, aplicabile chiar și actelor normative viitoare, în măsura în care acestea nu vor conține dispoziții exprese privind succesiunea legilor în timp.
Ca și în cazul actelor juridice, efectele viitoare ale altor situații juridice sunt guvernate de legea în vigoare la data săvârșirii ori producerii lor, așa cum rezultă din art. 6 alin 2 NCC, art. 3 din Legea 71/2011, precum și interpretarea per a contrario a art. 6 alin. 6 NCC.
Art. 6 alin. 6 și art. 5 alin. 2 din Legea 71/2011 instituie o derogare semnificativă de la ultraactivitatea legii vechi, stabilind aplicabilitatea legii noi în privința efectelor viitoare ale situațiilor juridice trecute, în măsura în care acestea derivă din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție, obligația legală de întreținere, raporturile de proprietate, raporturile din vecinătate, dacă aceste situații subzistă după . legii noi.
Legea 71/2011 conține și norme speciale care se abat de la această ultimă regulă, iar din interpretarea dispozițiilor art. 111, 112, 114 din lege rezultă că prevederile noului cod civil referitoare la plata dobânzilor, punerea în întârziere nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestui cod. Cum drepturile salariale stabilite prin cele două titluri executorii privesc perioada de timp anterioară intrării în vigoare a noului cod civil, adică anterioară datei de 1 oct. 2011, se aplică dispozițiile Codului civil în vigoare la data când dreptul salarial s-a născut și a devenit scadent.
Drepturile salariale pretinse de reclamant sunt ajunse la scadență, iar prin neexecutarea integrală a creanței la data când era datorată, adică atunci când a devenit certă lichidă și exigibilă, s-a produs în patrimoniul beneficiarului un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (potrivit art.1084 Cod civil daunele interese cuprind în genere pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit) și poate fi acordată în condițiile art. 1088 cod civil doar de la data punerii în întârziere, care, se face prin cererea de chemare în judecată.
În codul muncii nu există un text care să prevadă că dobânzile curg de drept, de la scadență, așa cum susține recurenta, astfel că sunt incidente dispoz. art.1073 Cod civil și art.1082 Cod civil, care trebuie coroborate cu cele ale art.1088 Cod civil, potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. Aceste daune interese se cuvin fără exista obligația creditorului de a justifica vreo pagubă, dar nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
În consecință, în mod corect prima instanță a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul la plata dobânzii legale începând cu data formulării prezentei acțiuni.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă niciun motiv de anulare ori schimbare a sentinței în condițiile de examinare impuse de art. 479 alin. 1 teza I Noul Cod procedură civilă, nici motive de apel de ordine publică dintre cele care se ridică în orice stare a pricinii si din oficiu de instanta, potrivit art. 479 alin.(1) teza II Noul Cod de procedură civilă, în baza art. 480 alin. 1 teza I Noul Cod de procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT D. în numele membrului de sindicat - reclamanta M. HILDA F., cu sediul în C., .. 6, județul D., împotriva sentinței numărul 7413 din data de 21 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONAL ECONOMIC "G. C.", cu sediul în C., ., județul D., ca nefondat.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 martie 2014.
Președinte, P. B. | Judecător, T. R. | |
Grefier, S. C. |
Red.jud.T.R.
Tehn.S.C. 4 ex.
25.04.14
Jud.fond: M.G.
| ← Obligaţie de a face. Hotărâre din 03-03-2014, Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
