Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 370/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 370/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 2031/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 370
Ședința publică de la 11 Februarie 2014
Președinte: - Florența C. C.
Judecător: - N. D.
Grefier A. P.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul N. M. C., domiciliat în Slatina, ., jud. O., împotriva sentinței civile nr. 1655/15.10.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA B. DE A. ARGEȘ-VEDEA, cu sediul în Pitești, .. 6-8, jud. Argeș, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut, în ședința publică, a răspuns intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA B. DE A. ARGEȘ-VEDEA, prin consilier juridic I. P., lipsind apelantul reclamant N. M. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că apelului este declarat și motivat în termenul legal, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic I. P., pentru intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA B. DE A. ARGEȘ-VEDEA, a pus de respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată la data de 19.03.2013, sub nr._ pe rolul Tribunalului O., reclamantul N. M. C., a formulat contestație împotriva deciziei nr. 48/15.02.2013 emisă de Administrația B. de A. Argeș Vedea, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în fapt, în data de 15.02.2013 prin decizia nr. 48 a fost sancționat cu avertisment scris motivat de faptul ca nu a respectat responsabilitățile din fisa postului si a încălcat prevederile art. 15 alin 4, lit. a, din CCM pe anii 2011-2014 si ale art. 22, lit. e, din Regulamentul Intern la nivel A.N.A.R, în calitate de sef al S.H.I. O..
In principal, în privința legalității emiterii deciziei de sancționare solicită anularea acesteia întrucât la emiterea deciziei nr. 48/15.02.2013 au fost încălcate dispozițiile art. 252, alin 2, lit. a, c, din Codul Muncii, in sensul ca decizia de sancționare trebuie sa cuprindă sub sancțiunea nulității absolute,
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara,
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat in timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuata cercetarea.
Ori, in situația de față organul emitent s-a mulțumit a menționa in decizie in mod generic ca a fost sancționat pentru nerespectarea responsabilităților din fisa postului fara a indica in concret fapta pentru care a fost sancționat. De asemenea, nu au fost indicate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de el in timpul cercetării disciplinare.
In ceea ce privește temeinicia emiterii deciziei înțelege sa formuleze apărări de fond in momentul când se vor depune la dosar toate actele care au stat la baza emiterii deciziei si i se va comunica concret motivul pentru care a fost sancționat.
In drept, au fost invocate dispozițiile Codului Muncii.
In dovedirea contestații, a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriu si martori.
Au fost anexate înscrisuri reprezentând copii de pe decizia de sancționare disciplinară, decizia de numire în funcție, contractul individual de muncă, cartea de identitate.
Pârâta Administrația B. de Apa Argeș Vedea Pitești, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata si menținerea deciziei atacate ca temeinica si legala, pentru motivele ce vor fi expuse mai jos.
Pentru lămurirea legalității deciziei contestate, se impune a se face o prezentare a instituției angajatoare din punct de vedere al organizării sale, dispusa prin acte normative ale Guvernului.
Începând cu data intrării in vigoare a OUG 107/2002, privind înființarea ANAR s-a produs o reorganizare a întregii companii, in sensul ca s-a înființat ANAR, cu statut de regie autonoma de interes public național, persoana juridica ce funcționează pe baza de gestiune si autonomie financiara, sub autoritatea Ministerului Apelor si Protecției Mediului. Totodată, s-a prevăzut ca ANAR are in structura sa direcții de apa, organizate pe bazine si grupuri de bazine hidrografice, si are in subordine unități cu personalitate juridica (Direcția Apelor Argeș Vedea, in prezent Administrația Bazinala de Apa Argeș Vedea (ABAAV)), organizata la nivelul bazinului hidrografic Argeș - Vedea, având ca subordine fara personalitate juridica Sistemul Hidrotehnic Independent (SHI O.).
Prin OUG 73/2005 pentru modificarea si completarea OUG 107/2002, se modifica statutul ANAR din regie autonoma in instituție publica de interes național, funcționând pe baza de gestiune si autonomie financiara.
Prin HG 1176/2005 privind aprobarea Statutului de organizare si funcționare al ANAR, s-a prevăzut la art. 11 ca aceasta instituție publica are in subordine 11 direcții de apa, instituții publice cu personalitate juridica,care au in subordine sisteme de gospodărire a apelor si sisteme hidrotehnice, unități fara personalitate juridica.
S. expunere a situației de fapt:
Contestatorul este salariatul unității pârâte din data de 21.09.2009, îndeplinind funcția de director SHI O..
In calitate de director al Sistemului Hidrotehnic Independent O., (unitate fara personalitate juridica aflata in subordinea ABAAV), contestatorul a înaintat directorului Administrației Bazinale de Apa Argeș Vedea, un referat prin care aducea la cunoștința faptul ca dl. contabil sef P. I. a refuzat sa îndeplinească sarcinile de serviciu trasate de acesta dar si faptul ca acesta a absentat nemotivat de la serviciu.
Având in vedere dispozițiile CCM pe anii 2011-2014 si Codului Muncii, directorul ABAAV a emis decizia nr. 15/21.01.2013 prin care a numit o comisie de cercetare disciplinara care sa cerceteze aspectele prezentate in referatul indicat mai sus.
Comisia de cercetare disciplinara s-a întrunit la data de 30.01.2013, când numitul P. I., a fost convocat in vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile.
Cu ocazia verificărilor efectuate de comisie, aceasta a concluzionat ca, contestatorul nu si-a respectat atribuțiile din fisa postului.
Sancțiunea a fost aplicată pentru faptul ca, in virtutea fisei postului, șeful SHI O. răspunde de exactitatea datelor transmise la ABAAV, răspunde de respectarea prevederilor documentelor S., manualul calității MC, procedurile de sistem PS, procedurile de lucru PL si instrucțiunile de lucru IL.
Comisia de cercetare disciplinara a ajuns la aceasta concluzie prin analiza condicii de prezenta si a pontajului lunar, când s-a constatat faptul ca acestea nu sunt corelate, prezentând date contradictorii.
Totodată, comisia de cercetare disciplinara a constatat faptul ca documentul de evidenta primara a salariaților (condica de prezenta) prezenta tăieturi, ștersături, pagini lipsa, completări si adăugiri, lucruri deosebit de grave, deoarece era imposibil de stabilit cu exactitate daca un salariat este sau nu la serviciu.
In referatul înaintat conducerii unității pârâte, contestatorul afirma faptul ca dl. P. I., a lipsit nemotivat in luna decembrie, fapt contrazis de foaia colectiva de prezenta pe luna decembrie 2012, cand apare pontat cu 8h/zi, fisa care poarta semnătura contestatorului.
In virtutea sarcinilor si obligațiilor din fisa postului (cap. 7) precum, a Regulamentului Intern (art. 22 alin. e) precum si a CCM-ului (art. 15 alin. 4, lit. a), comisia a constatat ca, contestatorul si-a încălcat responsabilitățile din fisa postului, in sensul ca răspunde de exactitatea datelor transmise la ABAAV, răspunde de respectarea prevederilor documentelor S., manualul calității MC, procedurile de sistem PS, procedurile de lucru PL si instrucțiunile de lucru IL.
Consideră ca toate susținerile invocate in contestație sunt pur formale si nu au nici o susținere legala, singurul in culpa pentru situația creata fiind contestatorul, care si-a îndeplinit obligațiile stabilite prin fisa postului necorespunzător.
Decizia contestata este emisa in conformitate cu cerințele imperative ale art. 252 alin. 2 din Codul Muncii, procesul verbal întocmit de comisia de cercetare disciplinara cuprinzând toate motivele de fapt si de drept care stau la baza emiterii deciziei contestate.
Mai mult, cele constatate de comisia de cercetare disciplinara, in sensul ca nu se respecta atribuțiile si sarcinile din fisa postului de către contestator, sunt constatate si in raportul de audit intern realizat la SHI O., după data aplicării sancțiunii disciplinare, control realizat ca o consecința a neregulilor grave constatate de comisia de cercetare disciplinara.
In drept: au fost invocate dispozițiile art. 115-116 Cod procedura civila si textele de lege menționate in cuprinsul întâmpinării.
In probațiune, au fost depuse următoarele înscrisuri: acte, interogatoriul contestatorului si orice alte acte a căror necesitate ar reieși din dezbateri.
Prin sentința civilă nr. 1655/15.10.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, a fost respinsă excepția nulității absolute a deciziei nr. 48/15.02.2013 emisă de pârâtă, invocată de reclamant, ca neîntemeiată.
A fost respinsă contestația formulată de reclamantul N. M., în contradictoriu cu pârâta Administrația B. de apă Argeș - Vedea, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
1. Cu privire la excepția nulității absolute a deciziei de sancționare disciplinată nr. 48/15.02.2013.
Reclamantul N. M. C. în contestația formulată a susținut că decizia de sancționare disciplinară nr. 48/15.02.2013 emisă de pârâta Administrației Bazinale de Apa Argeș Vedea, este lovită de nulitate absolută, întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 252 alin. 2 lit. a și c din Codul muncii în sensul că decizia trebuie să cuprindă în mod obligatoriu descrierea faptei care constituie abatere disciplinară și motiv ele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Conform art. 252 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată „Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată”.
Susținerile reclamantului potrivit cărora în decizia de sancționare disciplinară nu a fost indicată în concret fapta pentru care a fost sancționat, s-au apreciat ca fiind nefondate.
Tribunalul a observat că din cuprinsul decizia nr., 48/15.02.2013 emisă de pârâta Administrația B. de Apa Argeș Vedea, rezultă următoarele:
Văzând referatul SHI O. nr. 99/16.01.2012 și procesul verbal nr. 770/AM/13,02.2013 al Comisiei de disciplină prin care se propune sancționarea d-nului N. M. C. șef SHI O., pentru nerespectarea responsabilităților din fișa postului (răspunde de exactitatea datelor transmise la A.B.A. Argeș – Vedea), încălcând prev. art. 15 alin. 4 lit. a din CCP pe anii 2011.2014, ale art. 22 lit. e din Regulamentul intern, precum și ale CIM nr. 1664/2009 lit. M, pct. 2 lit. a.
Potrivit art. 248 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 „ Sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârșește o abatere disciplinară sunt:
a) avertismentul scris;
b) retrogradarea din funcție, cu acordarea salariului corespunzător funcției în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile;
c) reducerea salariului de bază pe o durată de 1 - 3 luni cu 5 - 10%;
d) reducerea salariului de bază și/sau, după caz, și a indemnizației de conducere pe o perioadă de 1 - 3 luni cu 5 - 10%;
e) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă”.
Conform art. 251 alin. 1 din același act normativ „Sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile”.
Prin urmare în cazul sancțiunii disciplinare cu avertisment scris nu este obligatorie efectuarea unei cercetării disciplinare prealabile.
În aceste condiții, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 252 alin. 2 lit. e din Codul muncii cu privire la menționarea în cuprinsul deciziei a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările salariatului.
Pe cale de consecință, tribunalul a respins excepția nulității absolute a deciziei nr. 48/15.02.2013, invocată de reclamant ca neîntemeiată.
2. Cu privire la fondul acțiunii în conflict de muncă având ca obiect contestație decizie sancționare disciplinară.
Din cercetarea probatoriului administrat în cauză, instanța reține că reclamantul N. M. C., CNP_, a fost angajat al pârâtei Administrația B. de apă Argeș - Vedea, în funcția de director SHI O. – interimar, conform deciziei nr. 169/21.09.2009 și contractului individual de muncă nr. 1664/21.09.2009.
Prin decizia nr. 48/15.02.2013 emisă de Administrația B. de Apa Argeș Vedea, s-a dispus sancționarea d-nului N. M. C., șef SHI O., cu avertisment scris, reținându-se în sarcina acestuia faptul că nu a respectat responsabilitățile din fișa postului respectiv răspunde de exactitatea datelor transmise în A.B.A. Argeș Vedea.
În calitate de director al Sistemului Hidrotehnic Independent O., (unitate fara personalitate juridica aflata in subordinea ABAAV), contestatorul a înaintat directorului Administrației Bazinale de Apa Argeș Vedea, un referat prin care aducea la cunoștința faptul ca dl. Contabil sef P. I. a refuzat sa îndeplinească sarcinile de serviciu trasate de acesta dar si faptul ca acesta a absentat nemotivat de la serviciu.
Având in vedere dispozițiile CCM pe anii 2011-2014 si Codului Muncii, directorul ABAAV a emis decizia nr. 15/21.01.2013 prin care a numit o comisie de cercetare disciplinara care sa cerceteze aspectele prezentate in referatul indicat mai sus.
Comisia de cercetare disciplinară s-a întrunit la data de 30.01.2013, când numitul P. I., a fost convocat in vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile.
Cu ocazia verificărilor efectuate de comisie, aceasta a concluzionat ca, contestatorul nu si-a respectat atribuțiile din fisa postului.
Cele constatate de comisia de cercetare disciplinara, in sensul ca nu se respecta atribuțiile si sarcinile din fisa postului de către contestator, sunt constatate si in raportul de audit intern realizat la SHI O., după data aplicării sancțiunii disciplinare, control realizat ca o consecința a neregulilor grave constatate de comisia de cercetare disciplinara.
Potrivit contractului individual de muncă nr. 1664/21.09.2009 lit. M, pct. 2 lit. a salariatului N. M. C., având funcția de director SHI O. – interimar îi revine în principal obligația de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fișei postului.
Potrivit fișei postului anexă la CIM nr. 1664/2009 pct. 7.2.1., prima liniuță - d-nul N. M. C. în funcția de director al SHI O., răspunde de exactitatea datelor transmise la D.A.A.V.
Prevederi legale relevante din punct de vedere legislativ.
- Legea dialogului social nr. 62/2011 republicată
- art. 208 „Conflictele individuale de muncă se soluționează de către instanțele judecătorești”.
- art. 210 – „Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul”.
- Legea nr. 53/2003 Codul muncii republicată.
Art. 39 alin. (2) Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligații:
a) obligația de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fișei postului;
b) obligația de a respecta disciplina muncii;
c) obligația de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum și în contractul individual de muncă;
d) obligația de fidelitate față de angajator în executarea atribuțiilor de serviciu;
e) obligația de a respecta măsurile de securitate și sănătate a muncii în unitate;
f) obligația de a respecta secretul de serviciu;
g) alte obligații prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile.
Art. 40 - (1) Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi:
a) să stabilească organizarea și funcționarea unității;
b) să stabilească atribuțiile corespunzătoare fiecărui salariat, în condițiile legii;
c) să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității lor;
d) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu;
e) să constate săvârșirea abaterilor disciplinare și să aplice sancțiunile corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil și regulamentului intern;
f) să stabilească obiectivele de performanță individuală, precum și criteriile de evaluare a realizării acestora.
Art. 266 - Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.
Art. 247 - (1) Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Art. 248 - (1) Sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârșește o abatere disciplinară sunt:
a) avertismentul scris;
b) retrogradarea din funcție, cu acordarea salariului corespunzător funcției în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile;
c) reducerea salariului de bază pe o durată de 1 - 3 luni cu 5 - 10%;
d) reducerea salariului de bază și/sau, după caz, și a indemnizației de conducere pe o perioadă de 1 - 3 luni cu 5 - 10%;
e) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
(2) În cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin lege specială, se stabilește un alt regim sancționator, va fi aplicat acesta.
(3) Sancțiunea disciplinară se radiază de drept în termen de 12 luni de la aplicare, dacă salariatului nu i se aplică o nouă sancțiune disciplinară în acest termen. Radierea sancțiunilor disciplinare se constată prin decizie a angajatorului emisă în formă scrisă.
Art. 250 - Angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele:
a) împrejurările în care fapta a fost săvârșită;
b) gradul de vinovăție a salariatului;
c) consecințele abaterii disciplinare;
d) comportarea generală în serviciu a salariatului;
e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
Art. 251 - (1) Sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
(2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
(4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Art. 252 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată „Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată”.
Art. 272 - Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
- Noul Cod de procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010
Art. 30 alin. 1 Oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente.
În concluzie, tribunalul a reținut că reclamantul salariat al pârâtei în funcția de director S.H.I. O. – interimar, nu și-a îndeplinit atribuțiile stabilite prin fișa postului, Contractul individual de muncă, Regulamentul intern și contractul colectiv de muncă, a răspuns de exactitatea datelor transmise către A.B.A. Argeș - Vedea, sancțiunea aplicată de angajator, avertismentul scris respectă criteriile prev. de art. 250 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, reclamantul fiind vinovat de săvârșirea abaterii disciplinare reținute în sarcina sa.
Pentru toate considerentele expuse în precedent, tribunalul a respins excepția nulității absolute a deciziei nr. 48/15.02.2013 emisă de pârâtă, invocată de reclamant, ca neîntemeiată.
De asemenea, a respins contestația formulată de reclamantul N. M. C., împotriva deciziei nr. 48/15.02.2013 ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul N. M. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că instanța de fond, în mod netemeinic, a respins excepția nulității absolute a deciziei de sancționare, fără a expune considerentele care au stat la baza respingerii acestei excepții.
A susținut apelantul că societatea pârâtă nu a menționat în decizia de sancționare fapta în concret pentru care a fost sancționat, astfel că a fost în imposibilitate de a-și face o apărare pe fondul cauzei, întrucât nu a știut care este motivul sancționării.
Consideră apelantul că împrejurarea că, prin întâmpinare, societatea pârâtă a indicat în concret motivele sancționării nu poate duce la completarea deciziei de sancționare și înlăturarea dispozițiilor art. 252 Codul muncii, întrucât dispozițiile actului normativ sunt imperative, fiind prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
F. de motivele invocate, a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii contestației și anulării deciziei de sancționare ca fiind lovită de nulitate absolută.
La data de 09.12.2013, intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA B. DE A. ARGEȘ-VEDEA a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat, conform art.477 NCPC, apreciază că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
În mod greșit, a apreciat prima instanță că decizia de sancționare disciplinară contestată cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, se reține că, potrivit art.252 alin.2 C.Muncii, decizia de sancționare disciplinară trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute: „ a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată; f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată”.
Art.247 alin.2 C.Muncii definește abaterea disciplinară ca fiind „ o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.”
În cauză, fapta constituind abatere disciplinară a fost descrisă în decizia de sancționare disciplinară nr.48/15.02.2013, prin trimitere la referatul S.H.I. O. nr.99/16.01.2013 și la procesul verbal nr.770/AM/13.02.2013 al comisiei de disciplină prin care s-a propus sancționarea contestatorului pentru nerespectarea responsabilităților din fișa postului ( răspunde de exactitatea datelor transmise la A.B.A. Argeș-Vedea, etc.), încălcând prevederile art.15 alin.4 lit.a din CCM 2011-2014, ale art.22 lit.e din regulamentul Intern la nivel A.N.A.R., precum și ale CIM nr.1664/2009, lit.M, pct.2, lit.a.
Prin urmare, în decizie, fapta pentru care a fost sancționat în concret salariatul nu este deloc descrisă și chiar în privința faptei pentru s-a făcut propunerea de sancționare, descrierea nu s-a realizat prin indicarea tuturor elementelor și împrejurărilor de fapt din care să rezulte încadrarea acesteia ca abatere disciplinară.
Referirea generică la nerespectarea responsabilităților din fișa postului, fără indicarea în concret a acelei sau acelor responsabilități nerespectate, decât prin trimiterea exemplificativă la una dintre acestea, nelocalizată nici aceasta în timp, poate constitui cel mult o descriere evazivă a pretinsului comportament al salariatului la locul de muncă pe perioada desfășurării activității în cadrul unității intimatei, dar nu reprezintă o descriere a faptei ce constituie abatere disciplinară în condițiile prevăzute de art.252 alin.2 lit.a C.Muncii
Numai prin indicarea tuturor împrejurărilor în care fapta a fost săvârșită se poate stabili dacă aceasta are sau nu legătură cu munca salariatului și poate constitui abatere disciplinară conform art. 247 alin.2 C.Muncii, în caz contrar neputându-se realiza controlul judiciar asupra legalității încadrării faptei ca abatere disciplinară de către angajator și, în consecință, a legalității deciziei de sancționare emise.
Nu poate fi primită apărarea intimatei în sensul că prin indicarea dispozițiilor nerespectate din Regulamentul Intern și din CCM s-ar fi precizat în concret fapta ce constituie abatere disciplinară, din moment ce condiția existenței acestor mențiuni prevăzute de art.252 alin.2 lit b C.Muncii (precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat) este distinctă de condiția descrierii faptei care constituie abatere disciplinară, condiție de formă impusă de art.252 alin.2 lit.a C.Muncii.
De asemenea, descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară nu poate rezulta din raportul de audit intern realizat de SHI O. sau din procesul-verbal al comisiei de cercetare disciplinară, întrucât identificarea obligației sau obligațiilor de serviciu care nu a fost respectate trebuie să se regăsească în decizie și nu poate fi făcută pe baza unor elemente extrinseci acesteia, prin raportare la constatările din actele de cercetare disciplinară, atâta timp cât legea instituie ca o mențiune obligatorie a deciziei de sancționare „ descrierea faptei ce constituie abaterea disciplinară”.
Totodată, descrierea faptei trebuie să se realizeze prin localizarea acesteia clară în timp, deoarece numai astfel se poate verifica legalitatea aplicării sancțiunii disciplinare, raportat la termenul prevăzut de art.252 alin.1 C.Muncii .
Or, din acest punct de vedere, decizia de sancționare contestată nu cuprinde astfel de elemente de identificare și descriere a faptei, astfel că este lovită de nulitate absolută pentru nerespectarea prevederilor art.252 alin.2 lit.a C.Muncii.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că apelul este fondat, astfel încât urmează a fi admis ca atare și, în temeiul art.480 alin.2 NCPC, va fi schimbată în tot sentința atacată, în sensul admiterii contestației formulate și anulării deciziei nr. 48/15.02.2013, emisă de Administrația B. de A. Argeș – Vedea, cu consecința înlăturării sancțiunea cu avertisment scris aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamantul N. M. C., domiciliat în Slatina, ., jud. O., împotriva sentinței civile nr. 1655/15.10.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA B. DE A. ARGEȘ-VEDEA, cu sediul în Pitești, .. 6-8, jud. Argeș, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Schimbă sentința civilă nr. 1655/15.10.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în sensul că admite contestația formulată de reclamantul N. M. C..
Anulează decizia nr. 48/15.02.2013, emisă de Administrația B. de A. Argeș - Vedea și înlătură sancțiunea cu avertisment scris.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2014.
Președinte, Florența C. C. | Judecător, N. D. | |
Grefier, A. P. |
Red. jud. C.F. C.
Tehnored. A.P.
4 ex/18.02.2014
Jud. fond I. B.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 2370/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
