Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 221/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 221/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 3524/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 221/2014
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
x.x.x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul reclamant S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O., cu sediul în Slatina, E. T., nr.64 B, județul O., împotriva sentinței civile nr.1776/06.11.2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA G. ICOANA, cu sediul în ., C. L. AL C. ICOANA, cu sediul în ., P. C. ICOANA - INSTITUȚIA PRIMARULUI, cu sediul în ., având ca obiect drepturi bănești .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat următoarele: apelul a fost declarat și motivat în termen legal, precum și lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.411 Cod pr.civilă, după care,
Instanța luând act de solicitarea părților de a se judeca în lipsă cauza, a reținut –o pentru soluționare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul O. prin sentința civilă nr. 1776 de la 06.11.2013 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. al comunei Icoana și P. comunei Icoana – Instituția Primarului și a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu, pe perioada 01.01._10 și a respins acțiunea pe această perioadă ca fiind prescrisă.
A respins acțiunea formulată de reclamantul S. Învățământului Preuniversitar O., cu sediul în Slatina, .. 64 B, Județul O., pentru membrul de sindicat D. V., în contradictoriu cu pârâții Școala G. Icoana, cu sediul în ., C. L. al C. Icoana, cu sediul în Icoana, Județul O., P. C. Icoana - Instituția Primarului, cu sediul în Icoana, Județul O., având ca obiect drepturi bănești, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al C. Icoana și P. C. Icoana-Instituția Primarului, invocată din oficiu, instanța a reținut următoarele:
Obligația de plată a drepturilor salariale către personalul didactic este o obligație complexă, care cuprinde în conținutul sau obligații legale distincte, ce aparțin unor titulari diferiți, fiecare dintre aceștia fiind ținuți de îndeplinirea obligației proprii, in lipsa căreia nu se poate îndeplini rezultatul legal urmărit, plata salariului.
În ceea ce privește părțile care au atribuții privind acordarea acestor drepturi salariale instanța reține următoarele:
Potrivit HG 2192/2004, art. 3 - (1) Unitățile de învățământ au conturi la Trezoreria Statului și propria lor activitate financiar-contabilă.
(2) Directorul unității de învățământ are calitatea și exercită atribuțiile de ordonator terțiar de credite.
(3)Evidența contabilă a unităților de învățământ este asigurată de contabili/administratori financiari de patrimoniu încadrați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau cu contract individual de muncă cu timp parțial, în funcție de mărimea și de complexitatea activității.
Art. 16 - Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Art.39 - (1)Proiectele de bugete elaborate de unitățile de învățământ preuniversitar de stat se prezintă autorității administrației publice locale, în faza de fundamentare a proiectului bugetului de stat și a proiectelor bugetelor locale.
(2) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat prezintă autorității publice locale proiectul de buget și fundamentările corespunzătoare.
(3) Directorii unităților de învățământ preuniversitar de stat răspund de exactitatea datelor cuprinse în notele de fundamentare care au stat la baza întocmirii proiectului de buget al fiecărei unități de învățământ.
Având în vedere normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin HG 2192/2004, instanța a constatat că principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata salariului pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt unitatea de învățământ, C. L. si P., care au obligația de a îndeplini metodologia astfel cum este ea descrisa in normele metodologice mai sus arătate.
In raport de aceste prevederi legale, obligațiile ce revin fiecărui pârât sunt:
Unitatea școlară să calculeze salariile personalului angajat și prin intermediul directorului să întocmească bugetul unității de învățământ, să îl fundamenteze și să îl prezinte administrației publice locale.
P. să întocmească proiectul bugetului local, având în vedere și bugetele înaintate de către unitățile școlare.
C. local să aprobe bugetul local în vederea înaintării spre alocare a sumelor datorate cu titlu de salarii de la bugetul de stat și, după primirea sumelor de la bugetul de stat, comunicarea către unitățile de învățământ și trezoreriile în a căror rază teritorială își au sediul unitățile respective.
Având în vedere toate aceste considerente astfel cum au fost pe larg expuse, instanța de fond a constatat că atât C. L. și P. au obligația sa vireze sumele necesare, în conformitate cu obligațiile legale distincte ce revin fiecăreia dintre parate astfel cum au fost mai sus descrise, însă raportat la obiectul dedus judecății și anume acela de a calcula drepturile cuvenite membrilor de sindicat nu justifică o astfel de calitate, astfel că a fost admită excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora și respinsă acțiunea față de aceștia.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01._10, s-a reținut următoarele:
Văzând dispozițiile art.268, alin.1, lit. „c” din codul muncii, potrivit cărora plata drepturilor salariale neacordate se solicită în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului și data formulării cererii, respectiv, 08.07.2013, instanța a constatat că pentru perioada 01.01._10 a intervenit prescripția și ca urmare a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă.
Pe fondul cauzei a reținut că membra de sindicat reprezentată de Sindicat în prezenta cauză este încadrată în cadrul unității de învățământ pârâte pe postul de îngrijitoare.
Din înscrisurile depuse la dosar s-a mai reținut că anterior intrării în vigoare a legii 330/2009 aceasta a beneficiat de spor de condiții grele, nocive și penibile în cuantum de 10% din salariul de bază.
Anterior intrării în vigoare a Legii 330/2009 acordarea acestui spor a fost prevăzută de CCM la nivel de ramură Învățământ Preuniversitar O..
Începând cu data de 01.01.2010, salarizarea personalului bugetar pe parcursul anului 2010 s-a efectuat în temeiul legii cadru de salarizare – Legea nr. 330/2009, care a reprezentat regimul juridic în temeiul căruia s-au stabilit salariul de bază însă și cadrul și condițiile, precum și sporurile care s-au acordat pe parcursul acestui an.
Prin dispozițiile art.12 alin.3 din legea 330/2009 reglementează faptul că în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. (5), fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.
Legea 330/2009 cuprinde în Capitolul IV- Modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a legii - și potrivit art. 30 (1) din acest act normativ începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, si, după caz indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de baza, se introduc în salariul debază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cat si pentru funcțiile de conducere. (2) Sporurile specifice pe categorii de personal si domenii de activitate sunt cele prevăzute in cap. III si in anexele la prezenta lege; (3) reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime in munca si pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului si treptei profesionale avute in luna decembrie 2009.
Din dispozițiile art. 30 alin.5 din legea 330/2009 se deduce că în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
- sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege ramase in afara salariului de baza, soldei funcției de baza sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda . sa conducă la o valoare egala cu suma calculata pentru luna decembrie 2009.
La baza salarizării unitare reglementate prin prezenta lege stau principiile reglementate prin dispozițiile art. 3 din legea 330/2009, potrivit cărorasistemul de salarizare are un caracterul unitar, în sensul ca prin prezenta lege se reglementează salarizarea tuturor categoriilor de personal din sectorul bugetar, prin luarea in considerare a drepturilor de natura salariala stabilite prin acte normative speciale in sistemul de salarizare reglementat de prezenta lege și supremația legii, în sensul ca drepturile de natura salariala se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii.
Din interpretarea dispozițiilor art. 30 alin.1 din legea 330/2009 se reține că începând cu 1 ianuarie 2010 se introduc în salariul de bază, numai sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, ori în situația reclamanților membrii de sindicat din prezenta acțiune sporul de penibilitate s-a acordat prin Contractele Colective de Muncă, care deși au reprezentat convenția părților pe durata valabilității acestora nu constituie fundament pentru acordarea acestui spor și ulterior încetării valabilității acestora, odată cu reglementarea unui sistem unitar de salarizare.
Pentru aceste motive, astfel cum au fost pe larg expuse, s-a constatat că reclamanta nu este îndreptățită să beneficieze de acordarea, începând cu data de 01.01.2010 și până în prezent a sporului de grele, nocive penibile în cuantum de 10% din salariul de bază.
Cu privirea la acordarea acestui spor sub forma unor sume compensatorii cu caracter tranzitoriu, instanța a constatat următoarele:
Potrivit art. 6 din OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar „În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea”.
În ceea ce privește sporul pentru condiții grele, nocive și penibile instanța a reținut că acesta nu poate fi acordat sub formă de sumă compensatorie întrucât legiuitorul a prevăzut că acestea se acordă numai în situația în care sporurile au fost prevăzute anterior prin legi sau hotărâri de guvern, în speță acesta fiind prevăzut prin C.C.M.-uri, astfel că reclamanta, membră de sindicat nu este îndreptățită la acordarea acestui spor sub formă de sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
1. În opinia sa, judecătorul fondului a făcut o interpretare complet eronată și contradictorie a dispozițiilor Legii nr. 330/2009 - pe de o parte, a reținut incidența în speță a dispozițiilor art.30 alin. (5) din lege, pentru ca ulterior să aprecieze că în absența Regulamentului, sporul nu se poate acorda.
Or, art. 30 alin. (5) din lege prevede:
Art. 30 alin. (5):”În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut,fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația
lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009,
la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la
prezenta lege;
b)sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază,
soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna
decembrie 2009."
Din interpretarea logică a textului rezultă fără putință de tăgadă faptul că personalului care a beneficiat de un spor (indiferent care ar fi acesta) la data de 31 decembrie 2009 nu i se poate diminua sub nicio formă salariul în anul 2010, astfel că sporul trebuie acordat într-un cuantum astfel încât să conducă la un salariu egal cu cel din decembrie 2009. în al doilea rând, la art.30 alin. (5) din lege se statuează din nou faptul că în luna ianuarie 2010 salariile nu pot fi diminuate fată de luna decembrie 2009. În același sens sunt și dispozițiile art. 5 alin. (1) din OUG nr.1/2010, mai sus citate.
În același sens sunt și dispozițiile art.5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2011. Intervin însă aici și prevederile art.6 alin. (1) din același act normativ, care prevăd expres că: „în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr.330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariulde bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea."
Or, față de faptul că membrii de sindicat au beneficiat până la data de 31 decembrie 2009 de plata sporului pentru condiții grele, nocive, penibile, este evident că, începând cu data de 1 ianuarie 2010, trebuiau să beneficieze de plăți compensatorii care să conducă la o valoare egală cu suma avută la data de 31 decembrie 2009. Condiția de la art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010 este în mod evident îndeplinită, astfel cum rezultă din adeverința emisă de intimata-pârâtă și depusă la dosarul cauzei - lucrează și după data de 01.01.2010 în aceleași condiții cu cele care au îndreptățit-o să beneficieze de „sporul de ecran".
Numai așa se pot respecta principiile instituite la art. 3 lit. c), art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 și art. 5 alin. (1) din OUG nr. 1/2010.
Ceea ce s-a și întâmplat, de altfel, în practică, de notorietate fiind situația (cel puțin pentru învățământ) a indemnizației pentru zone izolate. Astfel, înainte de data de01.01.2010, personalul din unitățile de învățământ din unele localități beneficia de o indemnizație mai mare, astfel cum era aceasta reglementată de H.G. nr. 167/2002. începând cu data de 01.01.2010, potrivit HG nr. 1613/2009, respectiva indemnizație a fost diminuată, însă tot personalul din unitățile respective a beneficiat de plata sumelor compensatorii, reprezentând diferența dintre indemnizația prevăzută de HG nr. 167/2002 și cea din HG nr. 1613/2009. Vom face dovezi în acest sens.
În sensul susținerilor sale privitoare la indemnizația pentru zone izolate este adresa MECTS nr. 1250/13.10.2011 (depusă la dosarul cauzei), conform căreia „indemnizația pentru zone izolate acordată personalului didactic calificat, până la apariția HG nr. 1613/2010, se regăsește în sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu la cadrele didactice care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1/2010, astfel încât drepturile salariate determinate după 01.01.2010 să nu fie mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri de Guvern pentru funcția deținută în luna decembrie 2009". Raționamentul se poate aplica și sporului pentru condiții grele, nocive, penibile, în baza acelorași prevederi legale, pentru personalul care a beneficiat de acest drept anterior datei de 01.01.2010 și lucrează și ulterior acestei date în aceleași condiții, astfel încât drepturile salariale să nu fie mai mici decât cele din decembrie 2009.
Trebuie observat însă și faptul că inițial membrilor de sindicat reprezentați le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sumele compensatorii aferente sporului pentru condiții grele, nocive, penibile, care le-au fost acordate până la data de 31.12.2009, moment în care plățile s-au sistat în mod nejustificat. Cu alte cuvinte, intimata-pârâtă unitate de învățământ a recunoscut incidența și a făcut aplicarea prevederilor art. 3 lit c.) și art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 și ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010, pentru ca ulterior să le ignore.
2. Toate aspectele de la pct. 1 au fost însă ignorate de judecătorul fondului. Mai mult, dacă s-ar merge pe raționamentul acestuia, sumele compensatorii nici nu pot fi acordate, ceea ce înseamnă că sunt reglementări golite de conținut - art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 și ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010 - ceea ce nu se poate accepta, pentru că ar echivala cu o încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție.
De fapt, față de considerentele enunțate în hotărârea atacată, apreciază apelantul că judecătorul fondului a ignorat practic dispozițiile art.1 alin. (5) din Constituție. Aceasta deoarece, în virtutea respectării principiului statului de drept și al principiului constituțional al supremației legii consacrat la art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, pentru eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor drepturi pur formale, acordarea sumelor compensatorii cuvenite membrilor de sindicat, prin prisma dispozițiilor art. 3 lit. c), art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 și ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010, pentru ca dreptul salariaților din sectorul bugetar, reglementat de actele normative aplicabile să nu devină doar o obligație lipsită de conținut.
3. Un alt aspect ignorat de judecătorul fondului (cu privire la care nu există nicio referire în hotărârea recurată, deși viza exact prevederile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009) este DECIZIA NR. 11/08.10.2012 pronunțată de înalta Curte de Casație în recurs în interesul legii (dosar nr. 10/2012). Instanța supremă a stabilit că, „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 (...) și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 (...), personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008".
Prin decizia invocată (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 734/31.10.2012, depusă la termenul din 12.11.2012), Înalta Curte a reținut că: „Potrivit art. 30 alin. (5) din noul act normativ (Legea nr. 330/2009), în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal (...). Analiza textului de lege evocat denotă caracterul acestuia de normă de protecție, intenția legiuitorului de a proteja drepturile salariate ale personalului bugetar fiind evidentă." (...) „Față de conținutul normei citate rezultă că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege."
Deci, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, la data de 01.01.2010, reîncadrarea și salarizarea personalului trebuiau făcută conform coeficienților și salariului avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu Legea nr. 221/2008. În raport de prevederile art. 517 alin. (4) NCPC, Decizia RIL nr. 11/2012 este obligatorie.
Pentru a da eficiență Deciziei menționate, în litera și spiritul său, raționamentul Înaltei Curți de Casație și Justiție se aplică, în mod similar, și în ceea ce privește drepturile incluse în salariu - în speță, sporul pentru condiții grele, nocive, penibile - în raport de același art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, pe care atât noi, cât și Instanța Supremă îl invocăm. Mai mult, vă rugăm să observați că înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a referit doar la art. 30 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 330/2009 - care se referă la salariile de bază, ci la art. 30 alin. (5) în ansamblul său, deci inclusiv lit. b), care reglementează menținerea sporurilor.
Din moment ce, în aplicarea acestui text, la data de 01.01.2010, salariul de bază -prevăzut la lit. a) a alin. (5) trebuie să fie la același nivel cu cel din luna decembrie 2009, atunci și sporurile - lit b) a alin. (5) - cuvenite personalului din învățământ la data de 31 decembrie 2009 trebuie plătite, cu începere de la 01.01.2010, în condițiile în care membrii noștri de sindicat și-au desfășurat activitatea în aceleași condiții.
Judecătorul fondului a ales să ignore însă Decizia RIL, deși avea obligația de a-i face aplicarea sau măcar să precizeze motivele pentru care respinge motivele invocate de noi în relație cu aceasta, în virtutea rolului său activ.
4. Referitor la dispozițiile art. 17 din Anexa nr. II, care fac trimitere la necesitatea existenței unui Regulament, acestea trebuie interpretate în contextul întregii Legi nr. 330/2009 și al OUG nr. 1/2010 (dată în aplicarea Legii nr. 330/2009).
Din moment ce aceste două ultime acte garantează, la nivel de principiu, menținerea drepturilor (inclusiv a sporurilor) avute la data de 31.12.2009 - cu condiția ca persoana să lucreze în aceleași condiții - este evident că legiuitorul a avut în vedere două categorii de salariați: prima - salariați care au avut sporul înainte de data de 01.01.2010 și care trebuie să beneficieze de el, ca sumă compensatorie, după data de 01.01.2010, dacă lucrează în aceleași condiții; a doua - salariați care nu au avut sporul înainte de data de 01.01.2010, astfel că nu pot beneficia de acest drept, decât în măsura în care este prevăzut de Regulamentul prevăzut la art. 17 din anexa nr. II.
Este evident faptul că judecătorul fondului a făcut o confuzie între cele două categorii, din moment ce a reținut doar aplicarea art. 17 din Anexă. Practic, în opinia sa, prima categorie nu există, ceea ce nu poate fi acceptat.
5. Raționamentul eronat referitor la anul 2010, a determinat vicierea hotărârii și referitor la anii următori - de observat că instanța nu s-a pronunțat și în ceea ce privește drepturile aferente anului 2013, ceea ce constituie încă un motiv de nelegalitate al hotărârii apelate.
Cu privire la legitimitatea acordării drepturilor solicitate membrilor noștri de sindicat începând cu data de 01.01.2011, înțelegem să reiterăm argumentele noastre din cererea de chemare în judecată, necombătute de instanță, respectiv:
Art. 7 alin. (2) din Legea nr.284/2010 stipulează faptul că, în anul 2011, valoarea salariilor de bază utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului plătit din fonduri publice se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011. Aceasta este Legea nr. 285/2010, care, la art. 1 alin. (1) reglementează baza de calcul a salariilor pe anul 2011 ca fiind salariul de bază din luna octombrie 2010, căruia i se aplică o majorare de 15%. Ori, în cursul anului 2010, așa cum rezultă expres din dispozițiile Legii nr. 330/2009 și O.G. nr. 1/2010 (detaliate anterior), salariul de bază nu putea fi stabilit sub nivelul celor din decembrie 2009, astfel că salariul de bază din luna octombrie 2010 nu poate fi sub nivelul celui din decembrie 2009.
În consecință, din interpretarea coroborată a textelor mai sus citate, rezultă fără putință de tăgadă faptul că salariul de bază pe anul 2011 nu poate fi mai mic decât cel cuvenit salariaților din sistemul public, în baza actelor normative constituționale și a hotărârilor judecătorești, în luna decembrie 2009, diminuat conform dispozițiilor Legii nr. 118/2010 și majorat cu 15 %, potrivit Legii nr. 285/2010.
De asemenea, art. 3 lit. c) din Legea nr. 284/2010 instituie, ca principiu al salarizării personalului plătit din fonduri publice, echitatea și coerență, inclusiv prin remunerație egală pentru muncă de valoare egală.Ori, membrii săi de sindicat își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Este deci evident, în aplicarea principiului consacrat de Legea nr. 284/2010 că nu se pot crea asemenea diferențieri pentru muncă de valoare egală, astfel că, ținând cont și de celelalte prevederi legale și constituționale aplicabile, se impunea plata celor două sporuri, atât în anul 2010, cât și în anul 2011.
Însă, pe lângă drepturile plătite la data de 1 ianuarie 2011, cu încălcarea dispozițiilor legale mai sus citate, membrii noștri de sindicat au fost privați și de drepturi cuvenite în luna octombrie 2010, dar neplătite în acea lună, respectiv de sporul pentru condiții grele, nocive, penibile, care - pentru considerentele de mai sus - ar fi trebuit acordat, măcar ca sumă compensatorie, în anul 2010. Cu toate acestea, salariile personalului didactic auxiliar și nedidactic nu au fost calculate în anul 2010 la nivelul de la data de 31 decembrie 2009.
Faptul că în anul 2010, calculul salariilor s-a făcut incorect, cu ignorarea sentințelor judecătorești și a prevederilor legale speciale aplicabile în materie a determinat calcularea în mod greșit a salariilor acestuia și în anul 2011, din moment ce salariul de referință (cel din luna octombrie 2010) a fost mai mic. În consecință, față de prevederile art.1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, pentru identitate de rațiune, în considerarea principiilor enunțate anterior, este evident faptul că și ulterior datei de 1 ianuarie 2011, membrii de sindicat au fost privați de drepturile salariale cuvenite.
În ceea ce privește anul 2012, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar este aplicabilă Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, care, la art. unic, pct. 2 II, prevede:
„Art. II. Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:
1. Art. 1 (1) în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
(2) în anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții."
Pentru argumentele prezentate la punctele anterioare și față de faptul că membrii de sindicat își desfășoară activitatea în aceleași condiții, este evident că trebuie să beneficieze și în anul 2012 de acordarea sumelor compensatorii aferente sporului pentru condiții grele, nocive, penibile, în raport de prevederile citate din Legea nr. 283/2011.
În ceea ce privește anul 2013, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar este aplicabilă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare(Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845/13.12.2012), care face însă trimitere expresă la actul normativ citat la pct.VI:
„Art. 2. Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr.182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
În consecință, este evident că pentru argumentele prezentate la pct. I-V și față de faptul că membrii de sindicat din tabelul anexat prezentei cereri își desfășoară activitatea în aceleași condiții, este evident că trebuie să beneficieze și în anul 2013 de acordarea sumelor compensatorii aferente sporului pentru condiții grele, nocive, penibile, în raport de prevederile citate din OUG nr. 84/2012.
6. În egală măsură, învederează onoratei Curți de Apel și faptul că Tribunalul a ignorat incidența în speță a dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Constituția României și implicit documentele internaționale ratificate de România sau la care România este parte - în speță art. 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, care consacră dreptul persoanei fizice la respectarea bunurilor sale.
De altfel, instanțele de judecată au reținut deja, în mii de dosare având ca obiect plata diferențelor salariale cuvenite personalului didactic, faptul că în practica C.E.D.O. s-a statuat că noțiunea de «bunuri», în sensul art.1 din protocolul nr.1 la Convenție, cuprinde atât «bunuri actuale», cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază eficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin «o speranță legitimă» în exercitarea efectivă a dreptului său (...). Sentințele respective sunt definitive și irevocabile.
În condițiile în care membrii noștri de sindicat sunt beneficiari ai unor prevederi legale, constituționale și contractuale, ei pot pretinde cel puțin o speranță legitimăcu privire la realizarea drepturilor lor referitoare la salarizarea în anii 2010 și 2011.
Este evident, în opinia sa, că drepturile salariale ale membrilor săi de sindicat aferente anilor 2010, 2011, 2012 și 2013 au natura juridică a unui drept de creanță protejat de art. 1 din Protocol, aceasta putând fi considerată un bun în sensul textului respectiv, fapt ce conduce la recunoașterea calității de victimă pentru persoanele lipsite, în tot sau în parte (cum este și cazul de față), de aceste drepturi. Considerente similare se regăsesc și în practica judecătorească mai sus menționată.
7. Un ultim aspect de nelegalitate al hotărârii apelate îl constituie admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. și a Primarului.
În opinia sa, judecătorul fondului a ignorat prevederile legale în vigoare, aplicabile în materia finanțării unităților de învățământ preuniversitar, în special cele ale Legii educației naționale nr.1/2011, în vigoare cu începere de la 09.02.2011, care, la art. 104 alin. (2), prevede: „(2) Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, (...)". Legea nr. 1/2011 reia practic dispozițiile aplicabile anterior în materia finanțării unităților de învățământ preuniversitar - respectiv art. XIII din O.U.G. nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, HG nr. 538/2001 și art. 167 din Legea învățământului nr. 84/1995 - pe care Ie-a abrogat explicit sau implicit.
În plus, așa cum rezultă din art. 36 alin. (4) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, „în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit.. b), consiliul local: d) aprobă, la propunerea primarului, bugetul local(...).
Or, prin cererea de chemare în judecată a solicitat nu doar calculul unor drepturi - cum reține judecătorul fondului - ci și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate. În aceste condiții, având în vedere și prevederile legale invocate, precum și faptul că salarizarea este o componentă esențială a finanțării, apreciază că și consiliul local are calitate procesuală pasivă și trebuie să răspundă pentru punerea în executare a sentinței va pronunțate în cauză.
În ceea ce privește P., face precizarea că, în conformitate cu prevederile art. 63 alin. (4) lit. a) raportat la art. 63 alin. (1) lit. c) din Legea nr.215/2001, republicată, și art. 20 alin. (1) din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice locale îndeplinește funcția de ordonator de credite. P. a fost chemat în judecată în calitatea sa de ordonator principal de credite asupra bugetului consiliului local (calitate negată, în mod neîntemeiat de pârâți), astfel încât, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată și prevederile legale menționate, apreciem că sentința pronunțată în cauză trebuie să îi fie opozabilă și să răspundă de asemenea pentru plata drepturilor membrilor noștri de sindicat.
Este deci evident faptul că și P. are calitate procesuală pasivă în cauză.
Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței apelată și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept, și-a întemeiat prezentul apel pe dispozițiile art. 266 și urm și art. 483 alin. (2) din Noul Cod de Procedură Civilă raportat la art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și al art. 28, art. 214 și art. 215 din Legea dialogului social nr. 62/2011, ale art. 1 alin. (5) și art. 20 alin. (1) din Constituția României, ale art. 3 lit. c) și art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010, ale art. 3 lit. c) și art. 7 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010, ale Legii nr. 283/2011, ale OUG nr. 84/2012, ale art. 104 din Legea nr. 1/2011, ale art. 36 și art. 63 din Legea nr. 215/2001.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 alin.3 NCPC.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat acordarea sporului de 10 % pentru condiții penibile, aferent perioadei 2010 – 2012.
In apel a invocat ca și critică a sentinței dispozițiile art. 21 din L. 284/2010.
Sub acest aspect se reține faptul că potrivit acestor dispoziții legale: „Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I - VIII, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administrație, sănătate, învățământ, justiție, cultură, diplomație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională sau autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.”
Din analiza dispozițiilor legale menționate, in raport de categoria profesionala din care face parte apelanta, se constată că sporul pentru condiții penibile nu își găsește reglementare legală și, așa cum corect a reținut instanța de fond, „…acest spor nu este prevăzut de Legea Legea-cadru nr. 330/2009 ( anexele nr. I-VIII ) și nici de Legea-cadru nr.284 /2010 (anexele nr. I-VIII).”
Prin urmare sub acest aspect apelul este neîntemeiat.
In ceea ce privește susținerea potrivit căreia acest spor ar trebui sa fie luat în calcul la stabilirea indemnizației de concediu, Curtea reține că în condițiile constatării netemeiniciei cererii sub aspectul acordării sporului, această susținere nu va mai fi analizată.
In ceea ce privește invocarea ca motiv de apel a faptului că acest spor a fost prevăzut și de contractul colectiv de munca, Curtea constată că în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut că reclamanta face parte din personalul contractual din sectorul bugetar, fiind de esența regimului juridic al drepturilor salariale ale personalului bugetar faptul că aceste drepturi se stabilesc prin lege.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul reclamant S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O., cu sediul în Slatina, E. T., nr.64 B, județul O., împotriva sentinței civile nr.1776/06.11.2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA G. ICOANA, cu sediul în ., C. L. AL C. ICOANA, cu sediul în ., P. C. ICOANA - INSTITUȚIA PRIMARULUI, cu sediul în ..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2014
Președinte, I. V. | Judecător, F. D. | |
Grefier, N. D. |
12.02.2014
Red.jud.I.V.
6 ex/AS
j.f.M.V.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1486/2014.... | Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 1617/2014.... → |
|---|
