Acţiune în constatare. Decizia nr. 2849/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2849/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 8680/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2849
Ședința publică de la 17 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. Ț.
Judecător M. P.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de reclamantul V. I., cu domiciliul ales la Cabine Av. M. M. din C., .. 152, jud. D., și de pârâta S.C. C. SA P., cu sediul în ., prin lichidator judiciar A. S. INSOLVENȚA SPRL, cu sediul în C., Calea Unirii, nr. 30, ., împotriva sentinței civile nr. 1388 din 17 martie 2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat M. M., reprezentându-l pe apelantul reclamant V. I., lipsind apelanta pârâtă S.C. C. SA P. prin lichidator judiciar A. S. INSOLVENȚA SPRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelurilor.
Avocat M. M., pentru apelantul reclamant V. I., a susținut oral motivele de apel formulate în scris, arătând că reclamantul a desfășurat timp de 22 de ani activitate de recepționer în aceleași condiții ca personalul încadrat în Anexa II din Ordinul nr. 50/1990. Medicii veterinari, ce intrau în contact cu animalele bolnave, se încadrează în grupa a II-a de muncă, iar reclamantul era primul care intra în contact cu aceste animale. A pus concluzii de admitere a apelului, modificarea sentinței civile și admiterea acțiunii.
Cu privire la apelul declarat de pârâtă, a solicitat respingerea acestuia și a excepției lipsei calității procesuale pasive.
CURTEA
Asupra apelurilor de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței la data de 05.06.2014 reclamantul V. I. a chemat in judecată pe pârâta S.C. C. SA, prin administrator judiciar A. S. INSOLVENȚĂ SPRL pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța tribunalul să constate că activitatea desfășurată de reclamant în calitate de salariat al societății pârâte în perioada 08.09._98 se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform punctelor 176 și 186 anexa II din Ordinul 50/1990 în procent de 100% și să oblige pe pârâtă să îi elibereze o adeverință în acest sens..
În motivare a arătat că, în perioada dedusă judecății a lucrat ca recepționer în cadrul Abatorului Mofleni asigurând recepția cantitativă și calitativă a animalelor aduse pentru sacrificare. Reclamantul a susținut că acest abator era singurul abator la care erau aduse și animale bolnave care aveau boli ce se puteau transmite și la om (TBC, leucoză enzotică bovină). Totodată a declarat că, în cadrul unității pârâte efectua instructajul de protecția muncii la îngrijitorii pe care îi avea în subordine. De asemenea, reclamantul a susținut prin cererea de chemare în judecată că și-a desfășurat activitatea în aceleași condiții în care lucrau măcelarii, folosind același echipament de lucru (cizme de cauciuc, haine groase).
Reclamantul a susținut că inclusiv angajații DSVA au beneficiat de încadrarea în grupa II-a de muncă iar din adresa nr. 3398/07.05.2014 emisă de către DSVA rezultă că la abatorul Mofleni erau sacrificate animale bolnave.
În drept reclamantul a invocat punctelor 176 și 186 anexa II din Ordinul 50/1990.
A depus copie de pe carnetul de muncă, cartea de identitate și practică judiciară,adresa nr. 3398/07.05.2014.
Pârâta, deși a fost legal citată cu mențiunea de a depune întâmpinare nu a înțeles să-și formuleze apărarea.
Prin sentința nr.1388 din 17 martie 2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul V. I., domiciliat în C., . 10, județul D., cu domiciliu procesual ales la C.. Ind. Av. Majină M. cu sediul în C., . 152, județul D. în contradictoriu cu pârâții . cu sediul în C., cartier Mofleni, . județul D., și A. S. INSOLVENȚĂ SPRL cu sediul în C. . 30, etaj 1, județul D..
S-a reținut că potrivit mențiunilor din carnetul de muncă în perioada 08.09._98 (poz. 1-poz. 34 din carnetul de muncă) reclamantul a fost angajat la societatea pârâtă în postul de recepționer. Conform declarației martorului C. I., calitate în care asigura recepția cantitativă și calitativă a animalelor care urmau să fie sacrificate precum și a cărnii rezultate în urma sacrificării .
Dispozițiile pct. 176, Anexa II din Ord. nr. 50/1990, invocate de către reclamant vizează categoria profesională a muncitorilor și au în vedere un anumit gen de operații. Astfel, se încadrează în grupa a II-a de muncă muncitorii de la fierberea și afumarea preparatelor din carne și pește, precum și cei din abatoarele de păsări, porci și bovine care efectuează deplumarea, eviscerarea, pârlirea și tranșarea în condiții de umiditate excesivă și temperatură ridicată.
În mod corespunzător, dispozițiile punctului 186 anexa II din Ordinul 50/1990 se referă la activitatea desfășurată în stațiile industriale de frig în care se utilizează amoniac.
Activitatea desfășurată de către reclamant nu a implicat efectuarea de operații de fierbere și afumare a preparatelor din carne și pește, deplumarea, eviscerarea, pârlirea și tranșarea în condiții de umiditate excesivă și temperatură ridicată. Împrejurarea (relatată de martorul C.) că în zona în care se efectua recepționarea animalelor accesul se putea realiza atât printr-o hală în care temperatura era scăzută cât și prin exteriorul acesteia nu poate constitui un argument pentru a asimila activitatea reclamantului cu activitatea personalului avut în vedere de punctul 176 din Ord. nr. 50/1990. De asemenea, faptul că potrivit normelor de protecție a muncii reclamantul purta un echipament specific (cizme de cauciuc, haine groase) nu constituie un argument suficient pentru acordarea grupei de muncă în condițiile în care activitatea reclamantului implica alte atribuții decât pe cele avute în vedere de punctul 176 din Ord. nr. 50/1990.
Totodată, din probatoriul administrat nu a rezultat că reclamantul și-a desfășurat activitatea în stațiile industriale de frig în care se utilizează amoniac .
Neîndoielnic, activitatea reclamantului de recepționare a animalelor bolnave care urmau să fie sacrificate a prezentat un risc, din cauza posibilității de transmitere a acestor boli, dar cele două texte invocate de către reclamant nu se referă la această situație.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamant ca nefondată
Împotriva sentinței au declarat apel atât reclamantul V. I., cât și pârâta S.C. C. SA P..
Reclamantul a susținut că, în condițiile în care angajații DSV care se deplasau pentru verificări la Abatorul Mofleni, au beneficiat de încadrarea în grupa a II-a de muncă, deși nici ei nu efectuau operațiunile enumerate în considerentele sentinței, se impunea recunoașterea acelorași condiții și în cazul său.
A mai arătat că și-a desfășurat activitatea în același mediu cu angajații DSVA, suportând condiții vitrege de frig, umezeală și fiind supus la aceleași riscuri.
În apelul pârâtei s-a invocat lipsa calității procesuale pasive, arătându-se că aceasta nu este succesoarea în drepturi și obligații a . constituită în urma desființării Întreprinderii de Industrializare a Cărnii D., la care și-a desfășurat activitatea reclamantul.
În sensul criticii formulate, pârâta a precizat că numărul de înregistrare la Registrul Comerțului D. (J_ ), și Codul fiscal (_) al societății pârâte sunt diferite de cele ale societății cu aceeași denumire, care a fost înființată în baza HG nr.1353/27.12.1990 și care a fost radiată anterior înființării societății pârâte.
Examinând criticile invocate, se constată nefondate ambele apeluri, pentru următoarele considerente:
În privința apelului reclamantului, din cuprinsul cererii introductive rezultă că acesta a solicitat încadrarea în grupa a II-a de muncă a perioadei 08.09._98 în care a desfășurat activitatea de recepționer la IIC D., Abatorul Mofleni, invocând ca temei juridic dispozițiile pct.176 și 186 din Ordinul nr. 50/1990.
Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, prevede în anexa II referitoare la lista locurilor de muncă, stabilite conform art.2 din Decretul-lege nr.68/1990, la pct.176 că se încadrează în grupa a II-a de muncă muncitorii de la fierberea și afumarea preparatelor din carne și pește, precum și cei din abatoarele de păsări, porci și bovine care efectuează deplumarea, eviscerarea, pârlirea și tranșarea în condiții de umiditate excesivă și temperatură ridicată, iar la pct.186 include în aceeași categorie locurile de muncă din stațiile industriale de frig în care se utilizează amoniac.
Conform mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului, pe toată perioada de referință acesta a desfășurat activitate ca recepționer, ceea ce presupunea recepționarea cantitativă și calitativă a animalelor care urmau să fie sacrificate, precum și cărnii rezultată în urma sacrificării, așadar nici locul de muncă, nici felul muncii nu se încadrează în categoriile vizate de dispozițiile pct.176 și 184 din Anexa II la Ordinul nr.50/1990.
Prevederile legale invocate ca temei al cererii reclamantului sunt restrictive și nu pot da naștere la interpretări, astfel încât faptul că angajații DSV au beneficiat de încadrarea în grupa a II-a de muncă, este irelevant în cauză, acest aspect neputând constitui un argument pentru crearea unei situații similare, în lipsa unor elemente de fapt concrete și a unor dispoziții legale care să permită asimilarea locului de muncă în care a lucrat reclamantul cu activitatea desfășurată de o categorie de salariați distinctă, cu atribuții diferite și în raporturi de muncă stabilite cu alt angajator.
Prin urmare, apelul reclamantului este nefondat și urmează să fie respins, conform art.480 alin. 1 Cod pr.civilă.
În privința apelului declarat de pârâtă, se constată că față de soluția de respingere a acțiunii reclamantului, este lipsit de interes, și ca atare va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamantul V. I., cu domiciliul ales la Cabine Av. M. M. din C., .. 152, jud. D., și de pârâta S.C. C. SA P., cu sediul în ., prin lichidator judiciar A. S. INSOLVENȚA SPRL, cu sediul în C., Calea Unirii, nr. 30, ., împotriva sentinței civile nr. 1388 din 17 martie 2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._ .
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2015.
Președinte, T. Ț. | Judecător, M. P. | |
Grefier, C. C. |
Red.jud.T.Ț.
Tehn.M.D.4 ex
J.f.C.D.P.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
