Acţiune în constatare. Decizia nr. 363/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:

- apelul este declarat și motivat în termen legal;

- în cadrul procedurii prealabile s-a depus întâmpinare și răspuns la aceasta;

- în cauză se solicită judecarea potrivit art. 223 Cod proc. civ.

Față de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că nu se impune pronunțarea cu privire la estimarea duratei procesului, motiv pentru care, în baza art. 482 raportat la 244 și 394 Noul Cod de proc.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, apreciază pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă apelată, Tribunalul Gorj a admis acțiunea formulată de reclamantul P. C. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A..

A obligat pârâta să acorde reclamantului grupa I de muncă în procent de 100% în perioada 01.06._01.

A obligat pârâta să elibereze reclamantului o adeverință cu mențiunile privitoare la grupa I de muncă.

A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 23.01.2014, sub nr._, reclamantul P. C. a solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța, pârâta să fie obligată să-i acorde grupa I de muncă, în procent de 100%, pentru perioada 01.06._01, în conformitate cu prevederile Ordinului nr.50/1990, modificat și completat prin Ordinele nr. 100/1990 și nr. 125/1990 ale Ministerului Muncii și Protecției Sociale precum și obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe cu mențiunile corespunzătoare grupei I de muncă în procent de 100%, pentru perioada menționată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în perioada 01.06._01, a avut calitatea de angajat al societății pârâte,cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, efectuând lucrări de întreținere, revizie,reparații, lucrări de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune.

Reclamantul a mai arătat că, de la data angajării și până în prezent, a efectuat lucrări de întreținere, revizie, reparații, de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune, apreciind că felul muncii desfășurate, conform fișei postului, se încadrează în grupa I de muncă iar dreptul la acordarea acestui beneficiu este prevăzut de dispozițiile art. 3,6 și 7 din Ordinul 50/1990.

De asemenea, activitatea reclamantului s-a desfășurat în condiții de risc major, respectiv: substanțe toxice (clophen, gaz SF 6), substanțe caustice (soluții de electrolit, acid sulfuric), substanțe inflamabile (ulei, hârtie impregnată), gaze toxice determinate de străpungerea unor izolații la transformatoarele de curent sau în tuneluri și puțuri de cabluri, în prezența unei tensiuni a curentului electric de până la_ de vați, împrejurări ce pot duce la riscuri de îmbolnăviri și la afectare fizică și neuropsihică permanentă.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.3, 6, 7 și 15 din Ordinul nr. 50/1990 cu modificările și completările ulterioare și 451-453 Cod procedură civilă.

În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar în copie xerox: C.I (fila8), carnetul de muncă (filele 9-24) și practică judiciară.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția inadmisibilității invocând dispozițiile art. 35 Cod procedură civilă solicitând, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece, în mod corect, cu respectarea prevederilor Anexei 2, punctele 112-115 din Ordinul nr.50/1990, reclamantul a fost încadrat în grupa a II-a de muncă.

Prin încheierea de ședință din 22.05.2014, instanța a încuviințat, în temeiul dispozițiilor art. 258 alin. 1, art. 255 alin. 1 și art. 330 Cod procedură civilă, proba cu expertiză tehnică de specialitate protecția muncii, solicitată de către avocat Menchenie G., pentru reclamant, considerând-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, fiind numit domnul expert I. D. și stabilite obiectivele acestei expertize, respectiv: să se efectueze verificări privind perioada în litigiu, respectiv: 01.06._01, în care reclamantul a lucrat în cadrul societății pârâte, punctul de lucru unde a lucrat și locul de muncă al acestuia; să evidențieze condițiile de lucru și specificul activității desfășurate de reclamant; să se stabilească dacă activitatea desfășurată de reclamant se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100%, conform prevederilor Ordinului nr. 50/1990 și să se menționeze perioada efectiv lucrată în aceste condiții; să se verifice și să se precizeze dacă societatea a emis dispoziții de încadrare a salariaților în grupa I de muncă.

În conformitate cu prevederile art. 248 din Codul de procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, soluționarea fondului pricinii.

În consecință, instanța a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâta S.C. E. S.A.

Prin acțiunea de față reclamantul solicită acordarea grupei I de muncă pe o perioadă anterioară datei de 01.04.2001, dată la care a fost abrogat Ordinul nr.50/1990, respectiv pe perioada 01.06._01, în care acesta a fost salariatul S.C. E. S.A.

Prin H.G.1342/27.12.2001 s-a reglementat reorganizarea societății comerciale de distribuție și furnizare a energiei electrice „ E. ” S.A. și au fost înființate noi societăți comerciale, însă petentul solicită acordarea grupei I de muncă pe perioada anterioară datei de 01.04.2001.

Prin urmare, cu privire la perioada în litigiu ( anterioară datei de 01.04.2001) pârâta S.C.E. S.A are calitate procesuală pasivă în cauză, în calitate de angajator, întrucât reorganizarea societății și preluarea personalului de către noile societăți comerciale înființate s-a realizat ulterior. Cererea vizează dreptul reclamantului de a beneficia de încadrarea în condițiile grupei I de muncă, drept contestat de unitatea intimată, care a avut calitate de angajator pe perioada de timp supusă analizei instanței.

În consecință, instanța a reținut că nu este incidentă în cauză excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins-o.

De asemenea, referitor la excepția inadmisibilității acțiunii în constatarea unei stări de fapt, instanța a reținut că este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 111 din Codul de procedură civilă, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept.

Prin acțiunea de față nu se solicită constatarea unei stări de fapt, ci așa cum s-a arătat mai sus, cererea vizează dreptul reclamantului de a beneficia de încadrarea activității desfășurate în perioada 01.06._01 în condițiile grupei I de muncă, drept contestat de societatea pârâtă. În condițiile în care societatea pârâtă nu recunoaște dreptul reclamantului de a beneficia de încadrarea activității desfășurate în perioada 01.06._01 în grupa I de muncă, reclamantul justifică interesul pentru formularea prezentei acțiuni prin faptul că grupa de muncă nu a fost luată în considerare prin decizia de pensionare. Așadar, acțiunea de față tinde la realizarea dreptului.

Analizând acțiunea de față în raport de susținerile părților și actele depuse la dosarul cauzei, coroborate cu raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, tribunalul a constatat și reținut următoarele:

Reclamantul P. C. și–a desfășurat activitatea în cadrul pârâtei S.C. E. S.A., efectuând activității în condiții grele care implică factori de risc, suprasolicitare fizică și psihică.

Prin expertiza tehnică efectuată în cauză a fost identificat mediul de lucru, condițiile grele în care își desfășoară activitatea reclamantul, riscurile la care a fost supus, condițiile de microclimat nefavorabil, atât prin perceperea efectivă a instalațiilor electrice, a atribuțiilor de serviciu ale reclamantului, echipamentului din dotare, felul muncii desfășurate de acesta, cât și din observarea înscrisurilor privind condițiile grele de muncă și factorii de risc, a buletinelor de determinare prin expertizare și a rapoartelor Comitetului de Securitate și Sănătate în Muncă la nivel central S.C. E. S.A..

În concluziile raportului de expertiză tehnică s-a arătat că reclamantul poate fi încadrat în grupa I de muncă în procent de 100% din timpul efectiv planificat prevăzut de Ordinul nr.50/1990, pentru perioada 01.06._01, în raport cu fișa postului și atribuțiile de serviciu realizate efectiv în instalațiile electrice la care a fost supus reclamantul, analiza comparativă cu activitatea și riscurile altor categorii profesionale care au beneficiat de grupa I de muncă, normele riguroase de protecția muncii ce trebuie respectate.

De asemenea, din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză reiese că activitatea reclamantului s-a desfășurat în condiții deosebite de muncă determinate de caracteristicile, volumul, complexitatea și periculozitatea instalațiilor de înaltă tensiune, complexitatea sarcinilor de muncă privind asigurarea funcționării neîntrerupte a sistemului energetic în condiții de siguranță în exploatare, suprasolicitare neuropsihică prin stresul determinat de responsabilitatea activității și de lucru în ture alternative zi/noapte cu tulburarea ritmului cicardian al organismului și lucrul în condiții deosebite, confirmat de buletinele de determinare prin expertizare și recunoscute de către administrație în CCM și actele adiționale la CIM.

Potrivit art.171-187 din Codul muncii, angajatorul veghează la protejarea securității și sănătății salariaților, iar pârâta nu a dovedit cu nici un înscris că a luat măsuri de securitate a muncii de natură să înlăture posibilitatea încadrării în grupa I sau a II-a de muncă.

Prin decizia nr.258/20.09.2004, pronunțată în complet format din 9 judecători, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că Ordinului nr. 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

Ca urmare, o atare interpretare se impune cu atât mai mult cu cât, forma dobândită de Ordinul nr. 50/1990 prin modificările și completările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.

Astfel, prin restrângerea sferei de aplicare a ordinului și crearea de categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări și completări, s-ar crea discriminări acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.

De asemenea, apărarea pârâtei în sensul caracterului limitativ al Ordinului nr. 50/1990 este neîntemeiată, deoarece principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă nu este regăsirea în liste, încadrarea făcându-se pe baza condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează în același climat nefavorabil.

Prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale s-a statuat că nu există nicio rațiune pentru care să se mențină un tratament discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, cu privire la beneficiul grupei superioare de muncă.

În situația în care s-ar acorda accesul la o grupă superioară de muncă doar pentru persoanele trecute în forma inițială a Ordinului nr. 50/1990 nu s-ar realiza o rezolvare echitabilă a persoanelor îndreptățite, ci s-ar crea un nou criteriu discriminatoriu, în contradicție cu dispozițiile cu valoare de principiu ale Codului muncii, dat și în contradicție cu art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, alături de inechitatea de tratament creată printr-o normă juridică.

Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, instanța a admis cererea reclamantului, a obligat pârâta să acorde reclamantului grupa I de muncă, în procent de 100%, în perioada 01.06._01, să elibereze reclamantului o adeverință cu mențiunile privitoare la grupa I de muncă.

În conformitate cu prevederile art. 453 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei in raport de soluția dată in cauză, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel .-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de apel, apelanta susține că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, reținând faptul că S.C. E. S.A ar fi avut calitatea de angajator, în condițiile în care din mențiunile făcute la punctul 75 și 87 din carnetul de muncă al reclamantului rezultă că acesta a fost transferat în interesul serviciului conform HG 1324/2001 la . Oltenia SA, iar de la punctul 88 rezultă că reclamantul a fost preluat prin reorganizare la data de 15.03.2007 de către ..

În mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată întrucât reclamantul tinde să obțină o situație juridică nouă, aceea că activitatea desfășurată în perioada dedusă judecății se încadrează în grupa I de muncă și nu doar o constatare a unei stări de fapt existentă în perioada când era salariat la IRE.

Pe fondul cauzei arată că sentința încalcă dispozițiile Decretului-Lege nr. 68 din 8 februarie 1990 pentru înlăturarea unor inechități in salarizarea personalului (abrogat de anexa 1 din Legea nr. 158/2004) care a prevăzut expres faptul ca "Personalul de la locurile de munca și activitățile care, potrivit reglementărilor existente pană în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute sa fie încadrate în grupele I sau II de munca, beneficiază de acest drept pe întreaga perioada cât au lucrat la locurile de munca și activitățile respective".

Locurile de munca și activitățile care se încadrează în grupele I șl II de munca, potrivit prevederilor prezentului articol, vor fi precizate, la propunerea ministerelor, de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Naționala pentru Protecția Muncii, în termen de 30 de zile de la data emiterii prezentului decret-lege*.

F. de prevederile legale mai sus menționate, au fost emise următoarele ordine:

• Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se incadreaza in grupele I si II de munca in vederea pensionarii emis de către Ministerul Muncii si ocrotirii Sociale;

• Ordinul nr. 125/1990 din 5 mai 1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării, pentru perioada lucrata după 1 martie 1990 emis de către Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății si Comisia Naționala Pentru Protecția Muncii;

• Ordinul nr. 100 din 9 aprilie 1990 privind completarea Ordinului nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I si II de munca in vederea pensionarii emis de către Comisia Naționala pentru Protecția Muncii

Potrivit prevederilor art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, beneficiază de încadrare in grupele I si li de munca, fara limitarea numărului, personalul care este in activitate: muncitori, ingineri7 subingineri, tehnicieni, personal de întreținere si reparații, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca si activitățile prevăzute in anexele nr. 1 si 2 la Ordinul 50/1990.

Sentința atacata încalcă dispozițiile art. 6 din același ordin, in care s-a prevăzut expres faptul ca nominalizarea persoanelor care se încadrează in grupele I si II de munca se face de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unități, tinandu-se seama de condițiile deosebite de munca concrete in care isi desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica si nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc).

Sentința incalca dispozițiile art. 7 din Ordinul nr, 50/1990, care prevede expres faptul ca încadrarea in grupele I si II de munca, se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse in aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I - personalul sa lucreze cel puțin 50 % din timp, iar pentru grupa II, cel putin 70% din programul de munca.

Ordinul nr. 100 din 9 aprilie 1990 privind completarea Ordinului nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii si Ordinul nr.125/1990 din 5 mai 1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării, pentru perioada lucrata după 1 martie 1990, sunt acte normative care completează Ordinul nr. 50/1990, iar in anexa nr 2 la Ordinul 125, sunt reglementate in mod expres locurile de munca pentru persoanele care si-au desfășurat activitatea in sistemul energetic.

Sentința este nelegala întrucât activitățile ce se regăsesc in grupa I de munca nu se pot regăsi si în grupa II. Menționam faptul ca in Ordinul nr.125 la punctele 112, 113, 114 si 115 au fost încadrate activitățile desfășurate de către unii salariați din sistemul energetic in grupa a II-a de munca.

Subliniază faptul ca încadrarea unei activități . de munca printr-un act normativ, este necesara, dar nu si suficienta, pentru ca o persoana sa beneficieze de grupele de munca impunandu-se si îndeplinirea condițiilor prezentate în actele normative care le reglementează.

In Anexele nr. 1 si 2 la Ordinul nr. 50/1990 au fost enumerate în mod expres si limitativ locurile de munca, activitățile si categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează in grupele I si II de munca, enumerare care nu permite nicio asimilare intre diversele locuri de munca.

In acest context, o eventuala extindere a sferei de aplicare a ordinului si la alte categorii de beneficiari ar reprezenta o adăugare la lege, ceea ce este inadmisibil, întrucât instanța este chemata sa aplice legea, iar nu sa o creeze.

Prin acordarea Grupei I de munca de către instanța de judecata au fost încălcate dispozițiile art. 5 din Ordinul nr. 50/1990, care prevăd următoarele: "existenta condițiilor deosebite la locul de munca si noxele trebuie sa rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sanatatii sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constata ca s-au aplicat toate masurile posibile de nominalizare a condițiilor si ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal, ori locurile de munca nu mai exista in prezent pentru a fi expertizate.

Prin urmare, dreptul angajaților de a beneficia de "încadrarea in grupele I sau II de munca ia naștere la momentul prestării muncii in activitățile sau locurile de munca menționate in anexele 1 si 2 la Ordinul 50/1990, rolul unității angajatoare fiind doar de a nominaliza persoanele care beneficiază de aceasta încadrare.

Sentința incalca dispozițiile art. 4 din Ordinul 50/1990 care prevede faptul ca "încadrarea in grupele I sau II de munca, se va face in situația in care, cu toate masurile luate de unitate pentru nominalizarea condițiilor de munca, nivelul noxelor existente la locurile (activitatiile, meseriile, funcțiile) prevăzute in aceste grupe, depășește nivelul maxim admis prevăzut in Normele republicane de protecție a muncii.

Or, reclamantul nu a fost nominalizat de către conducerea unității si sindicat in vederea încadrării in grupa I de munca, conform cerințelor impuse de pct. 6 din Ord.50/1990.

In ceea ce privește solicitarea reclamantului ca încadrarea in grupa I de munca sa se realizeze in procent de 100%, menționam faptul ca si aceasta solicitare este neîntemeiata, având in vedere următoarele aspecte:

Procentul se calculează proporțional cu timpul efectiv lucrat in condițiile activității ce se încadrează in grupa I de munca si nu prin totalizarea .timpului efectiv lucrat".

Anul de muncă efectiv lucrat în condiții deosebite de muncă se stabilește prin totalizarea „perioadelor" (deci a zilelor) în care personalul a lucrat efectiv în asemenea locuri și nu totalizarea „timpului efectiv lucrat".

Reclamantul isi întemeiază cererea pe prevederile Ordinului 50/1990, ordin care a fost abrogat de Legea nr. 19/2000. Ulterior intrării in vigoare al Legii anterior menționate, a fost adoptata Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile si metodologia de încadrare a locurilor de munca in condiții deosebite. Acesta hotărâre a fost abrogata de HG nr. 246/2007, care la art. 13 prevede următoarele: „(1) dovedirea perioadelor de activitate desfășurata in locuri de munca in condiții deosebite anterior datei de 01.04.2001, in vederea pensionarii, se face pe baza înregistrării acestora in carnetul de munca conform decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca, cu modificările ulterioare sau pe baza unei adeverințe emise de angajatorul la care a lucrat salariatul respectiv. (4) In cazul distrugerii arhivelor, perioada lucrata in condiții deosebite, dovedita cu acte, se poate reconstitui, potrivit legii, prin hotărâre judecătoreasca."

Ori, in speța, reclamantul nu invoca drept motiv al solicitării sale ca instanța sa constate desfășurarea activității in grupa I de munca, distrugerea arhivei.

Mai mult decât atât, reclamantul putea uza de prevederile Ordinului 50/1990 atunci cand acesta era in vigoare, iar nu tocmai la acest moment cand ordinul este abrogat prin Legea nr. 19/2000.

In contextul celor de mai sus, având in vedere faptul ca reclamantul nu a făcut dovada existentei documentelor care sa ateste desfășurarea activității in grupa I de munca în procent de 100%, a cerut a se constata faptul ca Sentința civila nr. 2893 pronunțata in sedinta publica din 02.10.2014 de către Tribunalul Gorj este netemeinica si nelegala.

F. de cele învederate, solicită admiterea apelului și in consecința modificarea sentinței atacate in sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamant, ca neîntemeiata.

Intimatul reclamant P. C. a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.

Examinând sentința prin prisma criticilor aduse și a dispozițiilor legale incidente, Curtea, constată următoarele:

Soluționarea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității acțiunii a fost efectuată în mod corect de către prima instanță, nefiind necesare alte completări ale instanței de control pe aceste aspecte.

Critica esențială care se poate desprinde din modul de formulare al motivelor de apel vizează de fapt forța probantă a expertizei efectuate în cauză.

Obiectivele la care expertul a avut de răspuns priveau efectuarea de verificări cu privire la condițiile concrete de muncă ale reclamantului în perioada dedusă judecății, deci verificări cu privire la situația de fapt dedusă judecății, fără ca expertului să îi revină sarcina interpretării sau aplicării unor acte normative, acest ultim rol revenind în mod exclusiv instanței de judecată.

Potrivit art.1 din Ordinul nr. 50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1.

Art. 3 din Ordinul 50/1990 prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.

Așa cum se observa din dispozițiile ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de munca, in sensul ca activitățile, locurile de munca si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres in norme specifice domeniului.

In concluzie, potrivit Ordinului nr.50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul în activitate, muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlorii tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la Ordinul 50/1990 sau

- să își fi desfasurat activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă, in situatia personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și

- nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe sa depășeasca nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă și

- să fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

In concluzie, încadrarea in grupele de munca se face fie direct ca urmare a regăsirii in una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.

Raportul de expertiza întocmit în cauză realizează o descriere generică a sistemului energetic național, a activităților realizate de către reclamant în exercitarea funcției de electrician sau a altor funcții aparent similare, a condițiilor de munca, concluzionând ca activitățile sunt corespunzătoare grupei I de munca.

Simpla exercitare a funcției de electrician și condițiile grele specifice activității desfășurate, nu atrag în mod automat încadrarea în grupa de munca, fiind necesar ca activitățile, condițiile sau locul de munca sa fie din cele prevăzute în anexa I la ordin.

Potrivit dispozițiilor de la pct.123 din anexa I ,se încadrează în grupa I de muncă meseriile și funcțiile din unitățile de exploatare a căilor ferate a căror activitate este legată de siguranța circulației,intimatul nedesfășurând activitatea în unitate de exploatare a căilor ferate și astfel nu a desfășurat activitate legată de siguranța circulației.

Având în vedere că activitatea desfășurată de către reclamant nu se regăsește printre cele prevăzute in anexa I, nici sub aspectul art.1, nici sub aspectul art. 3 din ordin coroborat cu pct.123 din anexa I, se impune a fi înlăturate concluziile raportului de expertiza.

Decizia nr. 258/2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și decizia nr. 87/1999 pronunțată de Curtea Constituțională nu au statuat în nici un caz faptul că angajatorii sau instanțele de judecată ar putea extinde aplicarea dispozițiilor legale privind încadrarea în grupe de muncă și la alte situații decât cele expres prevăzute de lege. O atare interpretare ar lipsi de conținut actul normativ. Dimpotrivă, deciziile invocate se referă la situația persoanelor care au fost pensionate sau al căror raport de muncă a încetat înainte de adoptarea sau de modificarea Ordinului nr. 50/1990 prin adăugarea unor noi categorii legale de meserii care se încadrau în grupe de muncă.

Instanța chemată să analizeze modul de aplicare a legii la cazul concret, raportat la condițiile concrete de muncă astfel cum sunt ele dovedite în fiecare cauză în parte.

Stabilirea grupelor de munca se face în raport de condițiile, activitățile sau locurile de munca specifice fiecărui salariat, deci condițiilor concrete așa cum rezulta din raporturile de munca ce fac obiectul judecații.

În concluzie, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod proc. civ., va admite apelul.

Va fi schimbată sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă .>cu sediul în București, .. 9, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2893/02.10.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. C., domiciliat în comuna Dănești, ., având ca obiect acțiune în constatare.