Reconstituire vechime. Decizia nr. 2374/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2374/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 4400/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2374
Ședința publică de la 12 Mai 2015
Președinte: - N. D.
Judecător: - Florența C. C.
Grefier: - A. P.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 28 aprilie 2015, privind judecarea apelului formulat de reclamanta Z. M., domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr. 1633/19.11.2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata pârâtă INSTITUȚIA P. COMUNEI IZBICENI, cu sediul în ., având ca obiect reconstituire vechime.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței depunerea de concluzii scrise de către apelanta reclamantă Z. M., prin avocat S. A., la data de 11.05.2015, după care:
Dezbaterile din ședința publică de la data de 28 aprilie 2015, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea formulată la data de 14.10.2013 și înregistrată pe rolul Tribunalului O. sub nr._, reclamanta Z. M. a chemat în judecată pe pârâta Instituția P. Comunei Izbiceni și Casa Județeană de Pensii O., solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța să dispună reconstituirea vechimii în muncă pentru activitatea desfășurată în cadrul fostului CAP Izbiceni, pentru perioada 1969-1984 .
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca a prestat activitate în cadrul fostului CAP Izbiceni, ca membru cooperator în perioada1969-1990, îndeplinind normele și planul prevăzut, iar pentru perioada lucrată a fost trecută în evidențele acestuia doar în perioada 1985-1990, eliberându-i-se adeverință în acest sens.
Arată că în perioada pentru care nu au fost gasite evidențele care să atest acest aspect și pentru care Primăria Izbiceni i-a spus că au fost distruse, era necăsătorită și purta numele de P., astfel încât sub acest nume se regăsește în registrul agricol și sub numele de Z., luat prin căsătorie.
Precizează că în perioada pentru care nu se găsesc documentele a lucrat împreună cu numiții M. P. și P. M., acestea fiind regăsite în evidențele agricole, eliberându-li-se adeverințe pentru în acest sens, pe care le atașează la acțiune.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispoz. 279 alin. 2 din CM.
În scop probator, reclamanta a depus înscrisuri: adeverința 39/07.10.2013, adeverința 38/09.10.2013, adeverința 40/09.05.2013, certificat naștere, solicitând administrarea probei cu înscrisuri și testimonială.
Pârâta Casa Județeană de Pensii O. a formulat întâmpinare la acțiune, pe care o consideră ca fiind formulată împotriva unei părți ce nu are calitate procesuală pasivă în cauză, iar pe excepție, s-a invocat lipsa calității procesuale pasive deoarece în mod greșit reclamanta a solicitat prin acțiunea sa, introducerea în cauză a CJP O..
Se arată că, potrivit dispozițiilor Decretului nr. 92/1976 completarea carnetului de muncă se făcea de către unitatea angajatoare, care verifica și răspundea pentru exactitatea datelor înscrise în carnet.
Astfel, potrivit dispoz. art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 92/1976 „carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă”.
Art. 11 alin. 1: „datele privind activitatea în muncă se înscriu în carnetul de muncă, așa cum rezultă din contract sau din acte originale eliberate de unități pe baza scriptelor pe care le dețin”.
Conform art. 159 din legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice: Pentru perioadele prevăzute la art. 16 lit. a) și art. 17, dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege.
Art. 163 - (1) Pentru persoanele asigurate în alte sisteme de asigurări sociale, integrate în sistemul asigurărilor sociale de stat până la data intrării în vigoare a prezentei legi, la determinarea punctajului se ia în calcul, după caz, salariul minim pe economie, venitul asigurat stipulat în contractul de asigurare la care s-a achitat contribuția de asigurări sociale sau salariul, inclusiv celelalte drepturi, înregistrate în carnetul de muncă.
(2) Pentru fiecare an util realizat în cadrul fostelor unități agricole cooperatiste, precum și pentru fiecare an de contribuție realizat de țăranii cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 80/1992*) privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, punctajul anual este 0,_ puncte.
In conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. 2 din legea nr. 80/1992, timpul util la pensie se stabilea prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioadă în care persoana asigurată a lucrat în fosta cooperativă agricolă de producție, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală în perioada respectivă.
Potrivit art. 32 alin. 3 din legea nr. 80/1992, timpul util nu poate depăși numărul de ani efectiv lucrați, în care a fost prestat volumul de norme respectiv.
Potrivit legislației proprii sectorului asigurărilor sociale pentru agricultori, calculul timpului util la pensie se făcea doar în cazul membrilor cooperatori pentru care fostele adunări generale stabileau volumul de muncă anual exprimat în norme.
Acest volum de muncă trebuia efectiv realizat, în funcție de acesta efectuându-se retribuirea cooperatorilor și stabilirea drepturilor de pensie.
Potrivit art. 279 alin. 1 și 2 din legea nr. 53/2003, republicată, vechimea în muncă stabilită până la data de 31.12.2010 se probează cu carnetul de muncă iar după data abrogării Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, vechimea în muncă stabilită până la data de 31.12.2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanța judecătorească competentă să soluționeze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existența raporturilor de muncă.
Carnetul de muncă se întocmea pentru cei angajați pe baza de contract de muncă, potrivit Codului muncii, nu și pentru membrii cooperatori al CAP, iar Decretul nr. 92/1976 prevedea posibilitatea reconstituirii vechimii în cazul celor ce lucrau potrivit Codului muncii nu și pentru membrii CAP.
Se arată de către pârâtă că valorifică vechimea în muncă/stagiul de cotizare la stabilirea drepturilor de pensie, ținând cont de actele depuse de titular la dosarul de pensie și de actele normative în vigoare în materia pensiilor, însă, nu are competența să se substituie în atribuțiile unităților angajatoare și să procedeze la reconstituirea vechimii în muncă.
În această situație, consideră că nu are calitate procesuală pasivă, ci unitatea angajatoare sau, eventual, instituția care a preluat arhiva acesteia.
Potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pârâta Primăria Izbiceni nu a formulat întâmpinare. La solicitarea instanței a comunicat că în arhiva instituției nu au fost identificate actele cu evidența activității pentru perioada 1969-1984, privind pe reclamanta Z. M.. A mai arătat pârâta ca registrele privind evidența muncii membrilor cooperatori din fostul CAP Izbiceni au fost distruse pentru perioada 1969-1984, astfel că nu mai regăsesc, înaintând evidențele doar pentru perioada pentru care i s-a eliberat adevarinț reclamantei.
La termenul din data de 22.01.2014, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Casa Județeană de Pensii O., invocată de acesta prin întâmpinare.
Examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului Casa Județeană de Pensii O., pe baza actelor depuse la dosar și în raport de dispoz. art. 248 alin. 1 Cod de procedură civilă, s-a reținut că, întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciara, lui îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuala, cât si calitatea procesuala a paratului.
Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt si de drept pe care se bazează aceasta pretenție, reclamanta justifica îndreptățirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
Pentru ca instanța este interesata in pronunțarea unei soluții legale si temeinice, este datoare să verifice atât calitatea procesuala activă ca si calitatea procesuală pasivă.
Instanța, având în vedere obiectul cauzei – reconstituire vechime în muncă, a reținut că persoana obligației de a face este angajatorul, respectiv fostul CAP Izbiceni, ale cărui evidențe au fost preluate de pârâta Instituția P. Comunei Izbiceni.
Cum în speță se solicită reconstituire vechime în muncă, instanța a reținut că pârâta Casa Județeană de Pensii O. nu justifică, în raportul juridic dedus judecății, calitatea procesuală pasivă.
Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția de fond, absolută invocată și pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii O., ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Reclamanta a depus la dosar, la data de 05.03.2014, precizare, cu motivarea temeiul juridic al acțiunii.
La termenul din data de 16.04.2014 instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba testimoniale cu cei doi martori nominalizați în cererea de chemare în judecată: M. P. și P. M. .
Prin sentința civilă nr. 1633/19.11.2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr. _, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta Z. M., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Comunei Izbiceni.
Pentru a se pronunța astfel, pe fondul cauzei tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 279 din Codul Muncii, "(1) Vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se probează cu carnetul de muncă. (2) După data abrogării Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanța judecătorească competentă să soluționeze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existența raporturilor de muncă. Cererile de reconstituire formulate anterior datei abrogării Decretului nr. 92/1976, cu modificările ulterioare, se vor soluționa potrivit dispozițiilor acestui act normativ. (3) Angajatorii care păstrează și completează carnetele de muncă le vor elibera titularilor în mod eșalonat, până la data de 30 iunie 2011, pe bază de proces-verbal individual de predare-primire."
În interpretarea tezei a doua a alin. (2) al art. 279 din Codul muncii, trebuie să se aibă în vedere împrejurarea că dispozițiile art. 14 din Decretul nr. 92/1976 au fost declarate neconstituționale prin decizia Curții Constituționale nr. 223/2002. Aceasta înseamnă, pe de o parte, că vor putea introduce cerere pentru reconstituirea vechimii în muncă și persoanele care nu mai sunt încadrate în muncă, iar pe de altă parte, că se vor putea utiliza orice probe pentru dovedirea raporturilor de muncă.
După data abrogării dispozițiilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă evidența activității desfășurate de salariați se va face prin intermediul registrului general de evidență.
În consecință, până la data abrogării Decretului nr. 92/1976 și anume data de 01.01.2011, vechimea în muncă se reconstituie, la cererea persoanei, potrivit dispozițiilor cuprinse în acest act normativ, iar ulterior datei de 31.12.2010, reconstituirea vechimii în muncă se face de către instanța judecătorească potrivit dispozițiilor art. 279 alin. 2 Codul Muncii.
Persoanelor care au prestat activitate în cadrul fostelor C.A.P. nu li s-a întocmit carnet de muncă, ci carnet de membru cooperator, vizat lunar și anual, iar pentru evidența zilelor de muncă și a contribuției la casa de pensii se întocmeau fișe individuale.
In urma desființării cooperativelor agricole de producție, arhiva existentă, precum și documentele financiar-contabile și de evidență a patrimoniului s-au transmis primăriilor în a căror rază teritorială și-au desfășurat activitatea.
Pentru a se putea dispune reconstituirea vechimii în muncă, reclamantul trebuie să dovedească faptul că documentele în care trebuia înscrisă activitatea prestată în fostul CAP au fost distruse din motive obiective, or, acest lucru nu s-a întâmplat.
Ca urmare a cererii formulate de reclamantă, primăria a eliberat adeverința nr. 39/07.10.2013, aflată la fila 6 din dosar, recunoscându-i-se munca prestată în perioada 1985-1990, în cadrul fostei CAP Izbiceni.
Astfel, reclamanta nu a reusit sa probeze faptul vecin si conex (acela ca documentele justificative au fost distruse, așa cum se susține în cerere), fapt care să nască prezumția înscrierii reclamantei in respectivele fise de evidenta pe perioada solicitata, conform disp.art.327 și 329 din NCPC, în condiția în care pe filele înaintate de pârâtă se află numele altor persoane cu evidența încă din anul 1961.
Din declarațiile martorilor audiați în speță (filele 45-46 dosar) și care au lucrat în cadrul CAP Izbiceni, eliberându-li-se adeverințe pentru întreaga perioadă pentru care au lucrat ( 1961-1990), atașate la dosar la filele 6-7, aceștia nu au putut să precizeze nici măcar cu aproximație perioada de când a lucrat efectiv reclamanta în CAP - martora P. M.-f. 45. Martora M. P. –f. 46 dosar, a precizat că este vecină cu reclamanta din anul 1964, de când s-a căsătorit, că aceasta era copil, avea 16 ani și cunoaște că reclamanta a lucrat la CAP Izbiceni.
Pârâta Instituția P. Comunei Izbiceni a înaintat la solicitarea instanței, evidențele agricole deținute (filele 64 și 65 dosar), din care rezultă că în perioada anilor 1951-1984 reclamanta Z. M. nu figurează că a prestat muncă în fosta CAP Izbiceni, ca membru cooperator.
D. în perioada 1985- 1990 reclamanta figurează că a prestat muncă în fosta CAP Izbiceni, ca membru cooperator.
Întrucât în evidențele înaintate de pârâta Instituția P. Comunei Izbiceni la dosarul cauzei, figurează mai multi membrii cooperatori, cu muncă prestată chiar din anul 1961(poziția 26-42), și sunt evidențiați în aceste fișe, rezultă în mod cert, că dacă reclamanta ar fi lucrat aceasta s-ar fi regăsit în aceste evidențe, alături de ceilalți membrii cooperator.
Mai mult decât atât, din certificatul de naștere depus de reclamantă, la fila 8 dosar, rezultă că aceasta avea în anul 1961, dată de la care solicită reconstituirea vechimii în muncă, vârsta de 16 ani, astfel încât declarația martorei M. P. nu poate fi apreciată ca fiind verosimilă. Mai mult decât atât aceasta a precizat că s-a căsătorit în anul 1964, când a și devenit vecină cu reclamanta, astfel că în perioada 1961-1964, nu poate da relații.
De altfel, pentru a se dispune reconstituirea vechimii în muncă în cadrul CAP sunt relevante și prevederile art. 38 și art. 41 din Legea nr. 4/1977, dispoziții legale ce impuneau să fie întocmit un înscris intitulat carnet de pensii și asigurări sociale pentru a se evidenția vechimea în muncă în unitatea agricolă cooperatistă, venitul realizat, sectorul în care s-a desfășurat activitatea, funcția îndeplinită, perioada de contribuție personală și alte elemente care servesc la stabilirea acestor drepturi. Or, reclamanta nu a depus la dosar vreun înscris în acest sens.
Prin urmare, raportat la probele administrate în cauză, respectiv depozițiile martorilor, coroborate cu proba cu înscrisuri, instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada activității prestate la CAP Izbiceni, motiv pentru care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamanta Z. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, reclamanta a susținut că motivarea instanței de fond nu poate fi primită, întrucât este în dezacord cu dispozițiile legale aplicabile în soluționarea cauzei și este bazată pe o apreciere greșită a probelor administrate în cauză.
În acest sens, apelanta a arătat că art. 279 alin. (2) din Codul muncii nu condiționează reconstituirea vechimii în muncă de dovedirea faptului că documentele care să ateste calitatea invocată au fost distruse din motive obiective (sau chiar subiective), ci de dovedirea inexistentei acestor documente, inexistența putând fi cauzată de distrugere (obiectivă sau subiectivă), furt, pierdere etc, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 223/2002.
Sub acest aspect, a precizat că, în cauză, s-a făcut dovada că o parte din arhiva fostei CAP Izbiceni nu mai există, atât prin adeverința nr. 22/11.06.2014 a Primăriei Izbiceni, în care se menționează expres (în ultimul alineat) că fișele de evidența membrilor cooperatori au fost distruse, cât și prin declarațiile martorilor audiați în cauză.
De asemenea, consideră că împrejurarea că martora P. M. nu a putut să precizeze cu exactitate perioada în care reclamanta a lucrat la CAP Izbiceni nu poate constitui un motiv de respingere a acțiunii subsemnatei, având în vedere că intervalul de timp în care martora P. M. și martora M. P. au lucrat la CAP Izbiceni este menționat în adeverințele nr. 40 și 38 din 9.10.2013, iar cele două martore au declarat că reclamanta a lucrat împreună cu ele în aceeași echipă, muncind la fel până la desființarea CAP-ului.
A precizat apelanta că, în perioada respectivă, nu avea cum să se regăsească în evidențele depuse de pârâta/intimată pentru că Primăria Izbiceni nu mai deține toată arhiva CAP.
Totodată, a arătat că declarația martorei M. P., potrivit căreia apelanta a început să muncească la CAP de la vârsta de 16 ani, este perfect verosimilă, iar nu neverosimilă, așa cum motivează instanța de fond, deoarece dispozițiile legale atunci în vigoare permiteau acest lucru, art. 86 alin. (2) din Legea nr. 3/1950 privind Codul Muncii (în vigoare până la data de 28.02.1973) prevăzând că „tinerii între 14 și 16 ani vor putea fi angajați cu consimțământul reprezentanților legali și cu avizul medicilor".
A mai susținut apelanta că motivarea, potrivit căreia ar fi trebuit să depună ca dovadă carnetul de pensii și asigurări sociale la care se face referire în art. 37 și art.38 din Legea nr. 4/1977, reprezintă o aplicare greșită a legii, deoarece, pe de o parte, din textele respective reiese că acest carnet era întocmit și păstrat de Cooperativa Agricolă de Producție, și pentru că, pe de altă parte, art. 279 alin. (2) din Codul Muncii prevede că vechimea în muncă se reconstituie la cererea persoanei care nu posedă (indiferent din ce motive) carnet de muncă (în speță carnet de pensii și asigurări sociale).
Consideră că, în condițiile în care în cauză s-a dovedit că în perioada 1969-1984 a avut calitatea de membru cooperator la CAP Izbiceni, realizând cel puțin cel mai mic număr de norme planificat a se realiza (norma mică), cei 16 de ani ai acestei perioade constituie timp util la pensie și, deci, stagiu de cotizare, dat fiind că s-a dovedit că, pentru perioadele respective, în ceea ce o privește, nu se regăsesc documente în arhivă, ca urmare a faptului că o parte a acesteia a fost distrusă..
Față de motivele invocate, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimata pârâtă INSTITUȚIA P. COMUNEI IZBICENI nu a depus la dosar întâmpinare.
Curtea, examinând sentinta atacată, prin prisma criticilor formulate, în limitele efectului devolutiv prevăzute de art.477 NCPC, apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, se constată că reclamanta si-a întemeiat actiunea pe disp. art.279 C.Muncii, articol care la alineatul 2 dispune că „ După data abrogării Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanța judecătorească competentă să soluționeze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existența raporturilor de muncă.”
Prima instantă a respins actiunea, retinând, pe de o parte, că reclamanta nu a reușit să facă dovada faptului că documentele justificative au fost distruse, în condițiile în care în fișele de evidență agricole aceasta figurează că a prestat activitate în fosta CAP Izbiceni doar în perioada 1985-1990, în timp ce, pe filele înaintate, se află numele altor persoane cu evidență încă din anul 1961. Pe de altă parte, s-a reținut că martorele audiate în cauză nu au putut preciza nici măcar cu aproximație perioada de când a lucrat efectiv reclamanta în CAP.
Este adevărat că în adresa nr.1071/04.03.2015 eliberată de Primăria comunei Izbiceni se atestă faptul că o bună parte a arhivei fostei CAP Izbiceni „ a fost distrusă la revoluția din decembrie 1989 și cu ocazia punerii în aplicare a legii fondului funciar și a lichidării patrimoniului CAP Izbiceni”, ceea ce presupune că este îndeplinită, într-adevăr, situatia premisă prevăzută de art.279 alin.2 C.Muncii pentru reconstituirea vechimii. Însă, respingerea actiunii de către prima instantă nu a fost motivată exclusiv pe lipsa acestei conditii, dar și pe nedovedirea perioadei pe care se solicită reconstituirea vechimii în muncă prin declarațiile martorilor audiați la propunerea reclamantei, Tribunalul analizând forta probantă a depozitiilor acestora si temeinicia actiunii, în raport de particularitătile pe care reconstituirea vechimii în muncă o are în cazul agricultorilor, fosti membri cooperatori.
Astfel, potrivit art.17 alin.3 din Legea nr.263/2010, „ Constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de legislația privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie 2001.”
În conformitate cu art.121 din HG nr.257/2011 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010:
„ (1) Prin timp util la pensie realizat de agricultori, prevăzut la art. 17 alin. (3) din lege, se înțelege perioada în care foștii membri cooperatori au realizat un volum de muncă în fostele unități agricole, potrivit prevederilor Legii nr. 4/1977 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale membrilor cooperativelor agricole de producție, calculat potrivit metodologiei utilizate la aplicarea Legii nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările ulterioare.
(2) Timpul util la pensie realizat de agricultori se calculează în ani și se determină prin raportarea volumului total de muncă, exprimat în numărul de norme realizate în întreaga perioadă în care asiguratul a lucrat în fosta unitate agricolă cooperatistă, la cel mai mic număr de norme planificat a se realiza anual, din perioada respectivă, stabilit de adunarea generală a cooperatorilor. Fracțiunile de an se neglijează.
(3) Timpul util la pensie, determinat potrivit prevederilor alin. (2), nu poate depăși numărul anilor calendaristici în care asiguratul a prestat muncă în fosta unitate agricolă cooperatistă.
(4) Timpul util la pensie se determină pe baza datelor, elementelor și informațiilor conținute în carnetul de pensii și asigurări sociale și/sau în actele doveditoare eliberate de primăria care deține arhiva fostelor unități agricole cooperatiste, întocmite cu respectarea prevederilor legale referitoare la valabilitatea actelor doveditoare.”
De asemenea, Legea nr.80/1992, la care fac trimitere textele de lege invocate, prevede la art. 32 din Legea nr.80/1992:
„(1)Constituie timp util la pensie si perioada in care persoanele cuprinse in asigurarea sociala organizata prin prezenta lege au realizat un volum de munca in fostele cooperative agricole de productie in care au avut calitatea de cooperator sau au achitat contributia minima prevazuta in Legea nr. 5 din 30 iunie 1977. Pentru fostii cooperatori contributia minima prevazuta de prezenta lege, determinata corespunzator salariului de baza minim brut pe tara, reglementat la data intrarii in vigoare a legii, se considera achitata pentru perioada in care au prestat volumul de munca.
(2)Timpul util se stabileste in ani prin raportarea volumului de munca exprimat in norme, insumat pe intreaga perioada in care persoana asigurata a lucrat in fosta cooperativa agricola de productie, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generala in perioada respectiva.
(3)Timpul util stabilit in conditiile alin. (2) nu poate depasi numarul de ani in care volumul de munca a fost prestat.”
În același timp, Legea nr.4/1977 privind pensiile si alte drepturi de asigurari sociale ale membrilor cooperativelor agricole de productie prevedea la art.13 că „ Vechimea in munca, in intelesul prezentei legi, reprezinta totalul anilor in care cooperatorul a lucrat cel putin 200 zile calendaristice in unitatea agricola cooperatista.”, iar în conformitate cu art.14 din lege „ Numarul anilor la care cooperatorul a lucrat mai putin de 200 zile calendaristice anual intra in calculul vechimii in munca numai daca acesta si-a indeplinit obligatiile stabilite si a efectuat volumul de munca prevazut pentru realizarea sarcinilor din planul de productie, de venituri si cheltuieli pe anul respectiv.Se considera vechime in munca si perioadele in care cooperatorul isi indeplineste obligatiile militare, urmeaza cursuri de pregatire, specializare sau perfectionare la care a fost trimis de cooperativa sau este in concediu de sarcina si lehuzie, daca in restul anului a lucrat in numar de zile calendaristice proportional cu aceste perioade sau, dupa caz, a indeplinit celelalte obligatii prevazute la alin. 1.”
Prin urmare, din dispozitiile legale invocate rezultă că, în situatia agricultorilor, vechimea în muncă este reprezentată de timpul util la pensie, iar acesta se determină după o formulă de calcul clar stabilită de lege, prin raportare la normele planificate si normele realizate în perioada în care solicitantul a fost membru cooperator.
În aceste conditii, Curtea retine că, într-o actiune prin care se urmăreste reconstituirea vechimii în muncă, mai precis a timpului util la pensie pentru agricultori, în cazul pierderii ori distrugerii carnetului de membru cooperator sau arhivei CAP-ului, fostul membru cooperator este îndreptătit a solicita constatarea de către instantă a normelor realizate, în raport de cele planificate si obligarea primăriei la eliberarea unei adeverinte care să cuprindă eventualele constatări ale instantei. În cadrul unei asemenea acțiuni, probatoriul administrat trebuie să fie de așa natură încât să fundamenteze concluzia certă a instanței cu privire la normele realizate în toată perioadă pe care se invocă faptul că s-a lucrat în cadrul fostelor CAP-uri, deoarece în lipsa acestui element ar fi imposibilă utilizarea formulei de calcul prevăzută de art.121, alin.2 din HG nr.257/2011 pentru determinarea timpului util la pensie.
În acest context, trebuie privit si modul în care prima instantă a apreciat asupra declaratiilor martorilor, acestea având relevanță juridică numai în măsura în care puteau să conducă la determinarea cu precizie a normelor realizate în functie de care să se calculeze timpul util la pensie, în conditiile art.32 din Legea nr.80/1992. Simpla afirmație că reclamanta ar fi realizat toate normele planificate sau presupunerea martorilor că aceste norme ar fi fost îndeplinite, dat fiind faptul că reclamanta a primit și a păstrat lotul ajutător dat în folosință în perioada respectivă nu sunt suficiente pentru determinarea certă a normelor realizate.
În speță, martora P. M. nu a putut preciza nici măcar cu aproximație perioada de când reclamanta a lucrat efectiv la CAP Izbiceni si cu atât mai putin normele realizate de aceasta, iar martora M. P. a declarat că reclamanta a lucrat începând cu anul 1970, de la vârsta de 16 ani, menționând în privința normelor realizate că fiecare persoană care realiza minimul de norme primea un lot ajutător în folosință. Or, este puțin credibil faptul că reclamanta a putut primi lot în folosință la vârsta de 16 ani, vârstă la care aceasta ar fi început să lucreze la CAP Izbiceni, potrivit afirmațiilor martorei, iar dispozițiile art. 86 alin. (2) din Legea nr. 3/1950 privind Codul Muncii, invocate prin motivele de apel, nu-și găsesca aplicabilitatea în speța de față, dat fiind că se referă la situația tinerilor angajați ( în baza unui contract de muncă sau unei dispoziții de încadrare), iar nu la prestarea muncii în cadrul cooperativelor agricole de producție.
Prin urmare, se reține că Tribunalul a apreciat corect probele administrate în cauză, în raport de dispozițiile legale aplicabile.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că apelul este nefondat, urmând ca, în temeiul art.480 alin.1 NCPC, să-l respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta Z. M., domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr. 1633/19.11.2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata pârâtă INSTITUȚIA P. COMUNEI IZBICENI, cu sediul în ., având ca obiect reconstituire vechime.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2015.
Președinte, N. D. | Judecător, Florența C. C. | |
Grefier, A. P. |
Red. Jud. C.F. C.
Tehnored. A.P.
4 ex/02.06.2015
Jud. fond D. S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 875/2015.... → |
|---|
