Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 879/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 879/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 6031/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 879
Ședința publică de la 18 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. Ț.
Judecător M. P.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea apelului declarat de contestatorul P. V., cu domiciliul în C., .. 9, ., împotriva sentinței civile nr. 5644 din 15 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE A. OLTENIA S.A. C., cu sediul în C., ., jud. D., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelantul contestator P. V. și consilier juridic A. M., reprezentând-o pe intimata C. DE A. OLTENIA S.A. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Apelantul contestator P. V. a susținut oral motivele de apel formulate în scris, arătând că sancțiunea i-a fost în mod greșit aplicată din punct de vedere al încadrării, întrucât aplicarea se face în raport de funcția angajatului. A considerat că nu s-a dovedit vreo vină a sa în comiterea abaterii disciplinare, iar intimata s-a aflat în eroare considerând că nu s-a prezentat în instanță la termenul acordat în dosarul nr._, întrucât pe rolul Judecătoriei Calafat sunt două dosare între aceleași părți, dar cu termene diferite, având repartizat dosarul cu termen în data de 11, nu pe cel pentru care i-a fost aplicată sancțiunea. La aceeași dată -12.02.2014, a fost delegat de conducerea societății să se prezinte într-un dosar cu termen de judecată la Judecătoria Drobeta T.-S., așa cum dovedește cu înscrisurile depuse, deci nu se putea prezenta concomitent la două instanțe din localități diferite. A pus concluzii de admitere a apelului și schimbarea sentinței civile în sensul admiterii contestației, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic M. A., pentru intimată, a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile, având în vedere că sancțiunea nu i-a fost aplicată apelantului pentru lipsa la unul din termenele de judecată, ci pentru că din decembrie când dosarul i-a fost repartizat și până în luna februarie acesta nu a comunicat actele solicitate de instanță, fapt ce a dus și la aplicarea sancțiunii amenzii directorului unității. Apelantului i s-a aplicat sancțiunea potrivit lit. d întrucât consilierii juridici beneficiază de o indemnizație de 500 lei echivalentă cu indemnizația de conducere.
CURTEA
Asupra apelului de față:
La data de 18.04.2014, contestatorul P. V. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 117/08.04.2014 emisă de intimata C. DE A. OLTENIA SA C., prin care a fost sancționat cu reducerea salariului de baza cu 10% pe trei luni conform art. 43 lit. d din Regulamentul intern raportat la art. 248 alin 1 lit. d si 250 din Codul muncii solicitând anularea deciziei, restituirea sumelor reținute si obligarea piritei la daune morale de_ lei, pentru următoarele considerente:
1. A considerat măsura aplicată prin respectiva decizi netemeinică și nelegală, motivarea comisiei de disciplina prin raportul depus fiind nereala si nefundamentata, actele pe care le-a depus dovedind cu totul alta stare de fapt, și care nu reprezintă o abatere disciplinara în sensul actelor normative invocate de angajator.
2. A precizat că pentru termenul din 12.02.2014 nu a avut delegație aprobată de conducătorul instituției și nici ordin de deplasare la dosarul_ al Judecătoriei Calafat. Pentru acel termen și dată a avut delegație la dosarul nr._/215/2013 al Judecătoriei T. S., fiind prezent la acea instanță punând și concluzii pe fondul cauzei. Era imposibil să fie în același timp la două instanțe diferite, cu atât mai mult cu cât în aceeași zi a avut un dosar și la Tribunalul D. la ora 8.30.
3 Repartizarea și planificarea dosarelor și delegațiile consilierilor juridici se efectuează de șefa serviciului juridic conform atribuțiilor de serviciu. Aceasta avea obligația de a repartiza dosarul de la Judecătoria Calafat unui alt coleg, ținând cont de faptul că reclamantul era la un alt dosar la o alta instanță din țară.
4. Dosarul_ a fost amânat pentru termenul din 26.02.2014 . După data de 19.02.2014 a intrat în concediu medical până la sfârșitul lunii martie 2014 astfel încât nu avea cum să cunoască cele dispuse de instanță. Nu i s-a înaintat adresa acesteia și nici documentele solicitate, .angajatorul cunoscând starea sa de incapacitate temporală de muncă, depunând certificatele medicale fiind plătit în această perioadă din asigurări sociale.
5. Față de această stare de fapt, cele invocate de comisia de disciplină și menționate în cuprinsul deciziei de sancționare sunt nefondate reprezentând un abuz de drept, cu atât mai mult cu cât în apărarea formulată, reclamanul a depus și documentele respective.
6. La stabilirea situației de fapt și împrejurările care pot antrena răspunderea disciplinara nu s-a ținut cont de reglementările din Legea 514/2003 R privind consilierii juridici, a statutului profesiei și a codului deontologic, unde sunt specificate clar atribuțiile drepturile și obligațiile consilierilor juridici, față de instituțiile și societățile comerciale unde sunt angajați cu contract de muncă, nu a creat nici un prejudiciu companiei din contră a câștigat dosarul de la Judecătoria Tn S., și nu există nici un raport de cauzalitate și nici fapta sau vinovăția sa în neprezentarea la Judecătoria Calafat.
7. Angajatorul a aplicat în mod eronat sancțiunea prevăzută de art.248(1) lit d din Codul muncii întrucât aceasta sancțiune se aplica salariaților cu funcții de conducere și care beneficiază de indemnizație de conducere.
8. A considerat de asemenea că numirea comisiei de disciplină si componența acesteia încalcă prevederile din Codul muncii în sensul că numirea membrilor comisiei de disciplină nu se face de către Consiliul de Administrație fiind atributul exclusiv al angajatorului, (Art. 251 pct. 2 Codul muncii).
Decizia dată de angajator cu componența comisiei este dată în urma hotărârii CA si conform dispozițiilor din Legea 31/1990 care prevăd că directorul duce la îndeplinire cele stabilite de Consiliul de Administrație. Mai mult, propunerea comisiei de disciplină de aplicare a sancțiunii și individualizarea acesteia încalcă dispozițiile legale în materie întrucât comisia de disciplină doar face cercetarea disciplinară nu propune sancțiuni, iar modificarea făcuta in Regulamentul intern prin care s-a dat dreptul comisiei de disciplină de a propune sancțiuni disciplinare este nulă de drept.
Cu referire la capătul de cerere privind daunele morale a solicitat admiterea acestora având în vedere ca măsura luată de angajator reprezintă o șicană si un abuz, este a treia sancțiune aplicată în decurs de doua luni de zile rezultând clar că se urmărește desfacerea contractului de muncă.
A precizat că este consilier juridic din anul 1986 fiind anterior magistrat, ca în C. de Apa este din anul 1996 ca în toata aceasta perioadă nu a avut abateri de la disciplina muncii a avut calificative maxime, recuperând sume importante de bani în urma soluționării cauzelor unde a reprezentat compania.
Datorita stresului, a suferit doua intervenții chirurgicale stând în incapacitate de munca un an si cinci luni, având certificat de handicap de gradul 2. Dorința conducerii companiei de a – l înlătura, hărțui și șicana s-a datorat faptului ca în iulie 2013 a fost numit președinte al Sindicatului Liber Apa Oltenia și evident că a susținut în permanența interesele salariaților intrând în conflict cu patronatul având pe rolul instanțelor mai multe cauze civile. Stresul la care a fost supus permanent si hărțuirea respectivă după iulie 2013 și până în prezent a dus la întreruperea temporala a activității dovedită prin concediile medicale, având efecte negative asupra sănătății sale.
Temeiul de drept pentru cererea de daune morale este art. 253 si urm din codul muncii raportat la art. 1357 si urm cod civil și art. 4 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2013-2014.
Temeiul de drept pentru primul capăt de cerere respectiv anularea deciziei de sancționare este art. 250 raportat la art. 252(5) si art. 248(2) din codul muncii raportat la dispozițiile din Statutul consilierilor juridici si Legea 514/2003 R.
In susținerea contestației a solicitat ca probatoriu interogatoriul pârâtei și înscrisuri.
C. de Apa Oltenia S.A., a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulate de dl. Pirvulescu V. împotriva deciziei de sancționare nr. 1 17/08.04.2014, pentru următoarele motive:
1.Referitor motiv I din contestație: afirmațiile contestatorului sunt nereale, decizia fiind temeinică și legală iar motivarea propunerii din raportul de cercetare fiind fundamentată, fapta săvârșită reprezentând o abatere disciplinară incriminată în Regulamentul Intern al Companiei. S-a arătat astfel ca în raportul de cercetare disciplinară cât și în decizie au fost trecute apărările formulate de contestator precum și motivele pentru care apărările acestuia au fost înlăturate. Astfel a arătat ca dosarul_ a fost repartizat d-lui Pirvulescu V. la data de 1 1.12.2013 când prin adresa_/10.12.2013 Judecătoria Calafat a adus la cunoștința companiei existența litigiului si s-a solicitat formularea apărărilor necesare si depunerea de acte, respectiv excepții, documente, "întâmpinare.
Contestatorul nu a formulat nici o întâmpinare și nu a depus nici un act în dosar în susținerea companiei, astfel încât prin încheierea din data de 26.02.2014 s-a aplicat conducătorului societății sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei.
Ca urmare, faptul că s-a aflat în concediu medical în perioada 19.02._14 nu are relevanță în această situație, obligația fiind anterioară concediului medical acordându-se în acest sens de către instanța 2 termene de judecată pentru depunerea actelor, respectiv la 29.01.2014, 12.02.2014.
2. Nu este reală afirmația contestatorului potrivit căreia pentru termenul de 12.02.2014 nu a avut delegație aprobată de conducătorul instituției și nici ordin de deplasare la dosarul nr._ . fiind imposibil să fie la doua instanțe diferite în aceiași zi. Menționează că cercetarea disciplinară s-a făcut nu pentru motivul ca la termenul din 12.02.2014 nu s-a prezentat la dosarul companiei, ci pentru motivul că, contestatorul deși a avut repartizat dosarul nr._ nu și-a îndeplinit obligațiile constând în formularea apărărilor necesare și depunerea actelor solicitate de Judecătoria Calafat, ceea ce a dus la sancționarea conducătorului societății. Fiecare consilier juridic este obligat să urmărească dosarele repartizate, să se prezinte la fiecare termen și să solicite întocmirea delegației de deplasare la secretariatul societății pentru fiecare dosar. De altfel contestatorul a solicitat și i s-a întocmit delegație pentru dosarul_ la Judecătoria Calafat pentru data de 11.02.2014 menționând ca se deplasează cu autoturismul proprietate personală.
3.Repartizarea dosarului_ a fost făcuta încă din data de 11.12.2013, și până la . a contestatorului fuseseră și două termene de judecată la care instanța solicitase depunerea înscrisurilor menționate, respectiv contractul de furnizare. A precizat că repartizarea dosarului se face la începutul acestuia și nu pentru fiecare termen de judecată. Odată repartizat dosarul, consilierul juridic este obligat să se achite de obligațiile pe care le are, respectiv să formuleze toate apărările necesare și să depună înscrisuri în susținere, să se conformeze solicitărilor instanței de judecată, deci să reprezinte interesele companiei, lucru pe care contestatorul nu 1-a făcut.
4. Afirmația contestatorului ca nu avea de unde sa cunoască ce a dispus instanța fiind în concediu medical cu data de 19.02.2014 nu este reală, și nu se poate ține cont de ea în exonerarea de răspundere a d-lui Pirvulescu V.. După cum a arătat deja, repartizarea dosarului s-a făcut încă din data de 11.12.2013 si pana la data de 19.02.2014, fuseseră si doua termene de judecata in dosarul menționat.
5. Referitor la motivul 5 a precizat că nu poate fi vorba de nici un abuz de drept, documentele depuse de contestator în apărare neputând să înlăture constatările comisiei de cercetare. Nici unul din documentele depuse nu pot justifica de ce contestatorul nu și-a îndeplinit obligația de a depune la dosar documentele solicitate de instanță.
6. Contestatorul a menționat că la cercetarea disciplinară nu s-a ținut cont de Legea 514/2003R unde sunt specificate drepturile și obligațiile consilierului juridic. A menționat că potrivit Legii 514/2003 cât și Statutului consilierului juridic, acesta trebuie să apere interesele persoanei juridice cu care se află în raporturi de muncă și să se supună regulamentelor și normelor interne ale acestora. Potrivit Regulamentului Intern contestatorul trebuia să-și îndeplinească obligațiile de serviciu și să apere interesele companiei, lucru pe care nu 1-a realizat.
7. Referitor la afirmația potrivit căreia a fost aplicată greșit sancțiunea prevăzută de art. 248 alin 1 lit. d) din codul muncii, aceasta sancțiune referindu-se salariaților cu funcții de conducere, a menționat că a fost aplicată sancțiunea prevăzută de art. 248 alin. 1 lit. d) întrucât contestatorul beneficiază de indemnizație pentru instanță, sancțiunea aplicându-se atât asupra salariului de bază cât și asupra indemnizației consilierului juridic. Ca urmare, nu consideră eronata aplicarea art. 248 alin. 1 lit.d), consilierul juridic având un statut diferit de ceilalți salariați si beneficiind de o indemnizație pe care ceilalți salariați nu o au.
8. În ceea ce privește motivul invocat la punctul 8, referitor la faptul ca numirea comisiei de disciplină și componența acesteia încalcă prevederile din codul muncii, numirea membrilor comisiei de disciplină fiind atributul exclusiv al angajatorului, a făcut următoarele precizări: numirea comisiei de disciplină a fost făcută prin hotărâre a consiliului de administrație la solicitarea Directorului General al Companiei. Codul muncii nu stabilește o competența exclusiva pentru numirea comisiei de cercetare. Esențialul, fondul dispoziției codului muncii este ca nici o sancțiune (exceptând avertismentul ) să nu fie aplicată fără efectuarea unei cercetări disciplinare pentru a se evita sancționarea unor persoane nevinovate. Angajatorul este de fapt administrația, conducerea executiva si /sau neexecutiva a unei societăți. În ceea ce privește faptul menționat de contestator potrivit căruia comisia de cercetare nu are dreptul să facă propuneri de sancțiuni, încălcându-se astfel prevederile legale, nu are nici un suport juridic. Sancțiunea este stabilita de angajator în urma analizei raportului de cercetare disciplinară și a punctului de vedere al Serviciului Juridic al Companiei.
În ceea ce privește solicitarea privind acordarea de daune morale a considerat-o total nejustificată, afirmațiile contestatorului potrivit cărora din cauza stresului a suferit doua intervenții chirurgicale stând în concediu medical un an și cinci luni, sunt total nejustificate si fără nici un temei legal. Nu a fost constatat prin nici un act un raport de cauzalitate între boala contestatorului și sarcinile de serviciu, afirmațiile nefiind dovedite în nici un fel.
In susținerea celor menționate a solicitat admiterea probei cu înscrisuri pe care le –a depus la dosar.
A solicitat judecata și în lipsă, potrivit prevederilor art. 223 si 411 cod.proc.civ.
Contestatorul PIRVULESCU V.. a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a învederat următoarele:
1. Intimata nu face dovada repartizării acestui dosar, din copia după registru nu rezultă că a luat la cunoștință nefiind semnătura de primire a citației și a acțiunii.
2. Intimata a depus ca probă o copie după ordinul de deplasare, copie care nu poarta antetul acesteia nici semnătura și ștampila conducătorului companiei așa cum prevede legea. De asemenea, aceasta nu este scrisă de reclamantul contestator și este emisă pentru data de 11.02.2014 data deplasării la Calafat. Din extrasul de pe portalul instanței depus de intimata rezulta clar ca dosarul a avut ca termen data de 12.02.2014 si nu 11.02.2014 când este emisa delegația.
3. Pentru data de 12.02.2014 când intimata susține că trebuia să fie la Judecătoria Calafat avea delegație la Judecătoria Tr.S. unde avea un alt dosar al companiei, a depus concluzii pe fond depunând în acest sens o copie după sentință. Nu avea cum sa fie în același timp în doua locuri diferite.
4. A dovedit ca nu știa de existenta acestui dosar decât în momentul când a fost chemat la comisia de disciplină.
5. Cu referire la aplicarea greșita a sancțiunii face precizarea că intimata este în eroare întrucât faptul ca i s-a acordat un spor de 500 lei pentru juriștii care merg in instanțe nu reprezintă o funcție de conducere .La nivelul companiei există un serviciu juridic care are ca si șef pe doamna consilier juridic A. M. și care primește indemnizație de conducere.
3. Comisia de disciplină conform dispozițiilor din codul muncii este numită de angajator si nu de consiliul de administrație, acesta având atribuții expres prevăzute de Legea 31/1990 iar această comisie nu face propuneri de sancționare pentru a influenta decizia angajatorului ci doar efectuează cercetarea disciplinară și nimic mai mult, trimițând un raport la conducere.
4. Daunele morale au fost cerute pe motiv că după numirea ca președinte de sindicat au existat presiuni de ordin psihic pentru a-l intimida și a nu face demersurile pentru susținerea membrilor de sindicat, a fost sancționat în decurs de doua luni de cinci ori ultimele doua sancțiuni fiind desfacerea contractului individual de muncă fiind cred unicat în sensul ca are doua decizii de desfacere de contract valabile emise în interval de doua săptămâni fiindu-i afectată și sănătatea conform certificatelor medicale existente.
5. Față de aceste mențiuni, a considerat întemeiată contestația formulată solicitând a o admite așa cum a solicitat prin acțiune.
C. de Apa Oltenia S.A., a depus la dosar și CONCLUZII SCRISE prin care a solicitat respingerea contestației formulate de dl. Pirvulescu V. împotriva deciziei de sancționare nr. 117/08.04.2014.
De asemenea, contestatorul PIRVULESCU V. a depus la dosar concluzii scrise solicitând admiterea contestației, anularea sancțiunii, restituirea sumelor cuvenite și obligarea la daune morale.
Prin sentința nr.5644 din 15 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a respins contestația formulată de contestator P. V. cu domiciliul procedural ales în C., . 9, . în contradictoriu cu intimata C. DE A. OLTENIA SA C. cu sediul în C., ., județul D..
Verificând atribuțiile de serviciu ale contestatorului și modul de îndeplinire a acestora, instanța a reținut că dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Calafat a fost înregistrat în registrul de intrări al intimatei sub nr.208/8.01.2014, cu menționarea termenului de judecată la data de 29.01.2014, și a fost repartizat consilierului juridic V. P..
Același dosar apare înregistrat și ulterior (fila 43 din dosar), cu precizarea că pentru termenul din 12.02.2014, urma să se comunice instanței copie certificată a contractului de furnizare a apei încheiat cu numitul O. C.. Și de această dată în registru este menționat numele consilierului juridic căruia îi revenea obligația comunicării adresei – V.P..
Potrivit fișei postului și adresei nr.2198/07.10.2013 emisă de intimata C. de A. Oltenia SA C., comunicată consilierilor juridici din cadrul companiei, contestatorul avea obligația de a verifica zilnic condica de registratură și petiții, pentru a lua la cunoștință de corespondența repartizată spre soluționare, iar faptul că nu a semnat condica, nu poate fi reținut în apărarea sa, atâta timp cât era în atribuțiile sale verificarea zilnică a acesteia.
Abaterea disciplinară pentru care i s-a aplicat sancțiunea prin decizia contestată constă, nu în neprezentarea în instanță la termenul acordat pentru judecarea dosarului nr._, ci în necomunicarea în termenul legal, a înscrisurilor solicitate de instanță.
A fost înlăturată susținerea contestatorului privind nerespectarea reglementărilor din Legea nr.514/2003 care specifică atribuțiile, drepturile și obligațiile consilierilor juridici față de instituțiile și societățile comerciale la care sunt angajați cu contract de muncă, Tribunalul reținând că actul normativ invocat de contestator, reprezintă legea cadru pentru exercitarea profesiei de consilier juridic, și totodată art.47 alin.(1) din Statutul profesiei de consilier juridic, prevede că acesta are obligația de a ține evidența activității sale, actele și documentele, în conformitate cu reglementările entității în favoarea căreia își exercită profesia.
Nu s-a reținut încălcarea prevederilor art.251 alin.(1) și (2) din Codul muncii în privința numirii și componenței comisiei de disciplină din Raportul de cercetare disciplinară rezultând că numirea comisiei a fost făcută la cererea directorului general al societății, cu respectarea prevederilor art.251.
S-a apreciat neîntemeiată cererea pentru daune morale, în lipsa dovedirii legăturii de cauzalitate între activitatea profesională a contestatorului și afecțiunile care au determinat intervențiile chirurgicale suferite.
Împotriva sentinței, contestatorul P. V. a declarat apel, susținând că:
1. Hotărârea primei instanțe cuprinde motive străine de natura cauzei, și care nu sunt în concordanță cu împrejurările concrete ce au dus la aplicarea abuzivă a sancțiunii.
2. S-a reținut că dosarul nr._ al Judecătoriei Calafat a fost repartizat contestatorului la data de 4.02.2014, deși intimata nu a produs dovezi în acest sens, mențiunea din registrul de intrări ținut de șeful oficiului juridic nefiind suficientă, în lipsa dovedirii că s-a comunicat respectivului jurist și i s-a predat dosarul.
În acest sens, pretinde contestatorul, cu înscrisurile depuse în apel, face dovada procedurii reale de repartizare a lucrărilor, exemplificând cu dosarul nr._ al Judecătoriei Calafat, care a avut termen la 11.02.2014, și care în realitate i-a fost repartizat, ci nu dosarul nr._, cu termen la 12.02.2014.
3. Adresa nr._/7.10.2013 referitoare la precizarea unor atribuții ale consilierilor juridici nu a fost comunicată contestatorului, care în perioada emiterii ei s-a aflat în concediu medical, iar Regulamentul intern al companiei nu a fost prelucrat și comunicat, potrivit prevederilor Codului civil și al Legii dialogului social.
4. Apelantul arată că depusese la dosar înscrisuri din care rezultă că dosarul nr._ a fost repartizat altui consilier juridic din cadrul companiei.
5. Delegația depusă de intimată ca probă nu are relevanță juridică, întrucât nu poartă semnătura și ștampila conducătorului unității și este pentru o altă zi decât data stabilită pentru dosarul nr._ .
6. Instanța nu a motivat hotărârea sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.250 din Codul Muncii, cu referire la criteriile de stabilire a răspunderii disciplinare, respectiv dacă există vinovăție, prejudiciu și raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu. Contestatorul, pentru termenul din 12.02.2014 nu se putea prezenta în dosar la Judecătoria Calafat, întrucât în aceeași zi a fost delegat de conducerea societății să se deplaseze la Judecătoria Drobeta Tr.S., într-o altă cauză aflată pe rolul acelei instanțe.
7. Instanța de fond nu a răspuns susținerii contestatorului referitoare la aplicarea sancțiunii prevăzută de art.248 alin.1 lit.d din Codul Muncii, care privește exclusiv indemnizația de conducere, indemnizație de care nu beneficiază decât șeful serviciului juridic.
8. Instanța era îndrituită să analizeze împrejurările concrete și eventual să stabilească o sancțiune mai blândă, sau să reducă sancțiunea aplicată prin decizia nr.117/8.04.2014.
Intimata C. de A. Oltenia a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport de motivele invocate, se constată nefondat apelul, pentru următoarele considerente;
1. Din observarea considerentelor sentinței apelate, se constată că prima instanță și-a motivat soluția, stabilind situația de fapt conform probelor administrate, răspunzând apărărilor formulate de părți și analizându-le în conformitate cu prevederile legale incidente speței, și prin raportare la temeiurile juridice invocate în contestație.
Având în vedere că sentința Tribunalului cuprinde, în considerente, toate elementele prevăzute de art.425 alin.(1) lit.b) Cod pr.civilă, se apreciază neîntemeiată prima critică din apelul contestatorului. Reținerea unei alte situații de fapt decât cea expusă în cererea introductivă nu echivalează cu existența unor considerente străine de natura cauzei, instanța fiind suverană în a face propriile constatări, în baza probelor administrate, asupra circumstanțelor cauzei.
2. Modul în care a fost înregistrat dosarul nr._ al Judecătoriei Calafat în evidențele intimatei C. de A. Oltenia, și repartizarea acestuia contestatorului P. V., rezultă cu certitudine din înscrisurile depuse la prima instanță, la filele 41-44 din dosar, care fac dovada înregistrării dosarului la data de 8.01.2014 în registrul de corespondență, cu mențiunea repartizării lui, contestatorului.
În același registru dosarul a fost înregistrat și după acordarea următorului termen de judecată, la 12.02.2014, la rubrica în care a fost menționat făcându-se și precizarea de a se comunica instanței copia certificată a contractului de furnizare a apei încheiat cu numitul O. C.. Și de această dată s-a menționat numele consilierului juridic căruia i s-a repartizat dosarul, respectiv numele contestatorului.
Obligația de a consulta registrul de corespondență și registrul de intrări ținut de șeful oficiului juridic revenea contestatorului, conform adresei nr._/7.10.2013 comunicată nominal consilierilor din cadrul Serviciului Juridic (fila 46 din dosarul Tribunalului).
Înscrisurile noi, depuse de contestator în apel, nu relevă o altă situație decât cea reținută de instanță referitor la atribuțiile stabilite în sarcina consilierilor juridici prin fișa postului și Regulamentul de ordine interioară, nefiind de natură a face dovada unei alte proceduri de repartizare a lucrărilor, cum pretinde contestatorul.
3. Adresa nr._/7.10.2013 cuprinde o detaliere a sarcinilor din fișa postului consilierului juridic, subliniind obligațiile acestora de verificare a condicii pentru a rezolva corespondența repartizată și a o rezolva în termen, sarcini care se regăsesc enumerate și în fișa postului (fila 29 apel).
Cât privește obligația angajatorului, de informare a salariaților cu privire la conținutul regulamentului intern, prevăzută de art.243 alin.(2) din Codul muncii, ea a fost îndeplinită, aspect dovedit cu tabelul înregistrat sub nr._/18.11.2013, înscris conform căruia, Regulamentul aprobat prin HCA nr.24/25.11.2013 a fost prelucrat cu salariații Serviciului Juridic, Urmărire și Recuperare Creanțe, la data de 18.11.2013, numele și semnătura contestatorului regăsindu-se la nr.crt.7 din tabel.
4. Susținerea contestatorului referitoare la repartizarea dosarului nr._ unui alt consilier juridic din cadrul Serviciului, nu au fost dovedite cu noile înscrisuri depuse în apel, cum pretinde acesta.
5. Deși intimata a depus la dosarul Tribunalului, la fila 40, ordinul de deplasare la Judecătoria Calafat, cu nr.40, pentru dosarul nr._, instanța nu și-a întemeiat motivarea soluției pronunțate pe acest înscris, astfel că este nejustificată critica apelantului în privința lipsei semnăturii conducătorului unității și a ștampilei de pe ordinul de deplasare.
6. Sancțiunea aplicată contestatorului a fost stabilită cu respectarea condițiilor din art.250 lit.a – e) din Codul muncii, avându-se în vedere gradul de vinovăție al contestatorului și consecințele abaterii disciplinare săvârșite. Existența unui prejudiciu și a raportului de cauzalitate cu fapta nu reprezintă cerințe legale în stabilirea sancțiunii disciplinare, nefiind prevăzute în art.250, ci sunt condiții ale răspunderii patrimoniale, înscrise în art.253 din Codul muncii.
De asemenea, trebuie menționat că imposibilitatea prezentării contestatorului la Judecătoria Calafat, la termenul din 12.02.2014, datorată deplasării la Judecătoria Drobeta Tr.S. pentru un alt dosar, nu este de natură a înlătura răspunderea sa disciplinară, atâta timp cât în sarcina sa nu s-a reținut că nu a fost prezent în instanță, abaterea imputată constând în neîndeplinirea obligației de a înainta Judecătoriei Calafat, la termenul acordat, înscrisurile solicitate, ceea ce a determinat aplicarea unei amenzi conducătorului unității.
7. Aplicarea sancțiunii în temeiul art.248 alin.(1) lit.d) din Codul muncii, este justificată, în condițiile în care contestatorul beneficiază de o indemnizație lunară asimilată indemnizației de conducere la care face referire textul.
8. Chiar dacă instanța poate înlocui sancțiunea aplicată de angajator cu alta mai blândă, aceasta nu este o obligație stabilită în sarcina judecătorului, ci este o facultate, care îi permite, față de gravitatea abaterii disciplinare, să dispună aplicarea unei sancțiuni mai blânde.
Ca atare, instanței nu i se poate imputa neînlocuirea sancțiunii, avându-se în vedere că gravitatea faptei și consecințele acesteia, justifică pe deplin măsura aplicată prin decizia nr.117/8.04.2014.
Prin urmare, apelul declarat de contestator este nefondat și urmează să fie respins, conform art.480 alin.(1) Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatorul P. V., cu domiciliul în C., .. 9, ., împotriva sentinței civile nr. 5644 din 15 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE A. OLTENIA S.A. C., cu sediul în C., ., jud. D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2015.
Președinte, T. Ț. | Judecător, M. P. | |
Grefier, C. C. |
Red.jud.T.Ț.
Tehn.M.D.4 ex
J.f.R.S.G.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 363/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
