Acţiune în constatare. Hotărâre din 19-02-2015, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 6619/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 893
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător G. I.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-pârâtă S.C. A. S.A. C., cu sediul în comuna Ghercești, ., jud. D., împotriva sentinței civile nr.5586 din 14.10.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimatul-reclamant L. F., cu domiciliul C., ., cămin 1, ., jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-reclamant L. F., lipsind apelanta-pârâtă S.C. A. S.A. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat instanței că apelul a fost declarat și motivat în termen; apelanta-pârâtă a solicitat judecarea în lipsă, conform art.411 Cod pr. civ.; intimatul-reclamant a depus întâmpinare, înregistrată sub nr.3606/29.01.2015; apelanta-pârâtă nu a depus răspuns la întâmpinare, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Intimatul-reclamant L. F. a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrată la pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 5.05.2014, reclamantul L. F. a chemat în judecată pe pârâta ..A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună încadrarea sa în grupa a II-a de muncă pentru perioada 15.04.1975 – 01.02.2002 în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990, Anexa II pct 34 și 45, precum și obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință în acest sens.
În fapt, a arătat că a fost angajatul pârâtei în funcțiile de lăcătuș în perioada 15.04._02, rectificator în perioada 01.02._86 și ulterior controlor CTC în perioada 01.02._92, desfășurându-și activitatea în cadrul unei hale unde se executau și operații de nituire, activitate încadrată în grupa a II-a de muncă. Reclamantul a învederat instanței faptul că în cadrul secției existau aproximativ 100 de utilaje, cu care se executau operații de strunjire, frezare, rectificare, găurire, alezare, ascuțire scule. Totodată, a menționat că, zgomotul produs de utilaje depășea 80 dB, piesele prelucrate necesitau precizie, ceea ce impunea microașchiere, în urma căreia rezulta pulbere microscopică, se eliminau vapori toxici în atmosferă. Reclamantul a mai arătat că a desfășurat activitate de polizare, șlefuire și lustruire a pieselor din materiale feroase și neferoase.
De asemenea, activitatea de controlor CTC a constat în supravegherea și verificarea operațiilor de realizare a pieselor, presupunând prezența reclamantului în rândul muncitorilor.
În drept au fost invocate prevederile Ordinului 50/1990, în Anexa II, poz. 34, 35 precum și cele ale art.3 din același act normativ.
În scop probator a depus la dosarul cauzei în copie contractul de muncă, cartea de identitate.
Pârâta . a formulat întâmpinare, prin care a învederat instanței faptul că reclamantul a ocupat funcțiile de lăcătuș, rectificator și controlor CTC în cadrul Secției Prelucrări Mecanice, în perioada 15.04.1975 – 01.02.2002 fără a beneficia de grupa a II-a de muncă, întrucât în ceea ce privește zgomotul existau mijloace de atenuare, izolare, cât și sisteme de ventilație amplasate în fiecare secție.
S-a mai arătat în cadrul secției în care și-a desfășurat activitatea reclamantul determinările s-au făcut în condiții normale de muncă, angajații fiind protejați de factorul nociv, fabrica fiind dotată cu utilaje performante.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod pr. civilă, ale art. 272 Codul Muncii.
Prin sentința civilă nr.5586 din 14.10.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _, s-a admis în parte cererea precizată formulată de reclamantul L. F., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A.
S-a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 15.04._86 se încadrează în grupa a II a de muncă conform Ordinului 50/1990 anexa 2 pct. 34 în procent de 100 %.
S-a respins cererea pentru perioada 01.02._92.
A fost obligată unitatea pârâtă să emită adeverință în acest sens.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte ..A. cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată în funcțiile de frezor, rectificator și controlor CTC, desfășurând activitate în cadrul Secției Prelucrări Mecanice, în perioada menționată în acțiune, așa cum a rezultat din carnetul de muncă și din întâmpinarea pârâtei.
Din actele dosarului și din depoziția martorului a rezultat că activitatea reclamantului s-a desfășurat în condiții grele și de toxicitate. Activitatea sa concretă a constat în polizare, șlefuire și lustruire a pieselor din materiale feroase și neferoase, precum și rectificarea pieselor din oțel cu un lichid de răcire care se administrează prin pulverizare, iar particulele erau inhalate, lichidul fiind toxic, în spații în care nu au funcționat instalații speciale de eliminare sau diminuare a cantităților de pulberi emanate în procesul de producție.
De asemenea, activitatea de rectificator consta și în prelucrarea și ascuțirea sculelor, rezultând praf din rectificarea pieselor.
Din declarația martorului, coleg de muncă cu reclamantul, a rezultat faptul că activitatea desfășurată în condițiile descrise se exercită pe tot parcursul programului de lucru pentru perioada menționată în acțiune.
Din probele administrate a rezultat că încadrarea în grupe de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă au beneficiat de această încadrare pentru această perioadă.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări iar pentru unele categorii de personal angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În sensul principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Principiul nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
S-a apreciat că activitatea desfășurată de reclamant se încadrează în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 34 din Ordinul 50/1990 pentru perioada 15.04._86.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială a reieșit că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru pentru această perioadă, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
În ceea ce privește perioada 01.02._92, în care reclamantul a fost controlor CTC, instanța a constatat că activitatea acestuia, așa cum a fost descrisă de martor, nu se încadrează în punctele menționate mai sus, martorul a precizat că reclamantul executa operațiuni de măsurare a pieselor care rezultau din prelucrarea prin așchiere.
A rezultat astfel, că reclamantul a desfășurat activități ce nu pot fi asimilate cu cea prevăzută în Ordinul nr.50/1990, astfel că nu poate beneficia de grupa a II a de muncă asemenea celor care desfășurau în concret și pe parcursul programului de lucru operațiunile descrise în actul normativ invocat respectiv punctele 34 și 45 din Anexa II la Ord.50/1990 .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta-pârâtă S.C. A. S.A. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că în mod eronat instanța a constatat că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada 15.04._86 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, pct.34.
Referitor la art.3 din Ordinul 50/1990 care precizează că "beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2", reclamantul nu se încadrează ca funcție ocupațională în acordarea sporurilor pentru munca în condiții nocive sau periculoase.
Conform Ordinului 50/1990 acordarea grupei a II a de muncă se va face ținându-se cont de încadrarea activității desfășurate în procent de cel puțin 70% la locul efectiv de munca efectuat și a noxei care a afectat activitatea nu a funcției îndeplinite de către intimat.
Intimatul nu a efectuat operații de polizare, șlefuire, lustruire a pieselor din metale feroase și neferoase, în cadrul A. C. SA numai lăcătușii au realizat aceste operații în ateliere separate de strungari, frezori, rabotori etc.
În ceea ce privește materialele, respectiv aliajele din care erau efectuate piesele de lucru, în cadrul societății, aliajul de bază este aluminiul conform normelor specifice aviației din întreaga lume și nu otelul, așa cum au invocat martorii audiați.
A. C. SA era una din cele mai moderne fabrici de la acea vreme fiind dotată cu utilaje performante, angajații erau protejați de factorul nociv beneficiind de condiții propice pentru desfășurarea activității.
Deșeul rezultat în urma prelucrării pieselor era spân de mărimi mari și nu pulberi așa cum au declarat martorii în mod eronat.
Nu a efectuat operații de polizare, șlefuire și lustruire a pieselor din materiale feroase și neferoase.
Conform precizărilor Casei de Pensii actele normative care reglementau încadrarea în fostele grupe I și a II a de munca au fost abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 art. 198 din lege, respectiv după data de 01.04.2001.
După aceasta data nu mai exista baza legala pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite în grupe superioare de muncă.
Pe cale de consecința, a solicitat să se admită apelul, să se schimbe în tot sentința civilă pronunțata de Tribunalul D..
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 470 Cod pr. civ.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Apelanta-pârâtă nu a depus răspuns la întâmpinare
Apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza motivelor de apel formulate de pârâtă, Curtea constată că aceasta a solicitat schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ce vizează perioadele 15.04._86, pentru care instanța de fond a constatat că activitatea se încadrează în grupa a- II -a de muncă, motivele de apel vizând aplicarea greșită a dispozițiilor Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, pct.34, cu referire la activitatea de desfășurată de către reclamant.
Până la data de 01.04.2001 încadrarea activității în grupele de muncă s-a făcut potrivit Ordinului nr. 50/1990, completat și modificat.
Potrivit art.2 din Ordinul nr. 50/1990, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în Anexa nr. 2.
Art. 3 din Ordinul 50/1990 prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în Anexele nr. 1 și 2.
Potrivit art. 5 din același ordin, existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
De asemenea, potrivit art. 6, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Mai mult, potrivit art. 7 din același ordin, încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
La art. 14, se menționează că pentru perioada de activitate desfășurată între 18.03.1969 și 31.12.1975 încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul lucrat, așa cum a fost stabilit prin precizările Ministerului Muncii și Ministerului Sănătății nr. 11.860/1969, fără a se condiționa de existența buletinelor de determinare a noxelor. Pentru perioada lucrată între 01.01.1976 și 31.12.1989 încadrarea în grupele I și II de muncă, de asemenea, nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor.
Reiese din economia acestor prevederi legale că încadrarea unei activități desfășurate de o persoană într-o grupă sau alta de muncă presupune un proces de analiză a condițiilor concrete în care se desfășoară această activitate, raportat la o anumită perioadă din programul de lucru, în care trebuie să se desfășoare această activitate, fără a fi necesară existența buletinelor de determinare a noxelor pentru perioadele menționate expres, însă angajatorul împreună cu sindicatele erau singurii în măsură să nominalizeze persoanele care se încadrează în grupa I sau II de muncă iar pentru perioadele ulterioare aceste determinări erau necesare, dar la rândul lor trebuiau confirmate de inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii.
În speță, se reține că angajatorul a făcut demersurile necesare și a stabilit locurile de muncă ce se încadrează în grupele I și II de muncă, însă nici locul de muncă nici activitatea prestată de reclamant nu au fost încadrate în grupa II de muncă.
Nu s-a dovedit că neacordarea beneficiului gr. a II a de muncă reclamantului ar avea la bază convenția abuzivă dintre Sindicat și reprezentantul societății pentru eludarea principiul legalității încadrării în grupă. Declarația martorului audiat în cauză nu poate fi valorificată ca și probă pertinentă deoarece descrierea condițiilor de muncă este mult prea generală. Mai mult, simpla existență a condițiilor deosebite de muncă într-un sector de activitate nu este un motiv pentru acordarea automată a grupei a II-a de muncă, pentru aceasta fiind necesar ca activitatea prestată să fie menționată de Ordinul 50/1990, îndeplinirea procedurii prevăzută de același Ordin, nominalizarea pentru acordarea grupei, un anumit nivel al noxelor, etc.
Hotărârile judecătorești date în favoarea altor salariați nu impun acordarea grupei a II a de muncă în mod automat, cum greșit a procedat instanța fondului, deoarece nu se pot supune comparației condițiile de muncă concrete în care și-au desfășurat activitatea persoane diferite, având în vedere că probatoriul administrat poate fi distinct. Rolul jurisprudenței este de a interpreta și a aplica legea la cazuri concrete deduse judecății instanței, judecătorul soluționând cauza pe care o judecă în limitele legii, corespunzător probatoriului acelei cauze, neavând dreptul să stabilească dispoziții generale în afara speței particulare ce se deduce în fața sa.
Decizia nr. 258/2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și decizia nr. 87/1999 pronunțată de Curtea Constituțională, reținute în considerentele sentinței, nu au statuat în nici un caz faptul că angajatorii sau instanțele de judecată ar putea extinde aplicarea dispozițiilor legale privind încadrarea în grupe de muncă și la alte situații decât cele expres prevăzute de lege. O atare interpretare ar lipsi de conținut actul normativ anterior evocat. Dimpotrivă, aceste decizii se referă la situația persoanelor care au fost pensionate sau al căror raport de muncă a încetat înainte de adoptarea sau de modificarea Ordinului nr. 50/1990 prin adăugarea unor noi categorii legale de meserii care se încadrau în grupe de muncă.
În raport de aceste considerente, în baza dispozițiilor art.480 alin.2 cod procedură civilă, va fi admis apelul, va fi schimbată sentința, în sensul că va fi respinsă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. A. S.A. C., cu sediul în ., jud. D., împotriva sentinței civile nr.5586 din 14.10.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimatul-reclamant L. F., cu domiciliul C., ., cămin 1, ., jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
Schimbă sentința civilă nr.5586 din 14.10.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _, în sensul că respinge în tot acțiunea precizată de reclamantul L. F..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2015.
Președinte, E. B. | Judecător, G. I. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. G. I.
Tehn. E.O.
4 ex./20.02.2015
Jud. fond C. Uncheașu
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
