Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1491/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1491/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 5697/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1491
Ședința publică de la 20 Martie 2015
Completul constituit din:
Președinte: S. A. C.
Judecător: M. M.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-pârât C. L. al Municipiului Târgu Jiu, cu sediul în Târgu Jiu, . nr. 19, jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 5104/11.12.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. S. Libere din Învățământ Gorj pentru membru de sindicat Coștiuleanu A.-D., cu sediul în Târgu Jiu, ., jud. Gorj, precum și cu intimatul-pârât L. T. Bîrsești, cu sediul în Târgu Jiu, cartier Bîrsești, nr. 8, jud. Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că:
- apelul este declarat și motivat în termen legal,
- în cauză se solicită și judecarea potrivit art. 223 Cod proc. civ.
Față de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că nu se impune pronunțarea cu privire la estimarea duratei procesului, motiv pentru care, în baza art. 482 raportat la 244 și 394 Noul Cod de proc.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, apreciază pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința apelată, Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de piritul C. L. Târgu-J. A admis acțiunea formulată de reclamantul U.S.L.I Gorj pentru membrul de sindicat Costiuleanu A. D. în contradictoriu cu pârâta L. T. si C. L. Targu-J..
A obligat pârâtul L. T. Bîrsesti si C. L. Targu-J. la calculul si plata catre reclamanta a dobânzii legale aferente sumelor datorate conform următoarelor hotărâri judecătorești: sentința nr. 1868/24.03.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, incepand cu 08.07.2011 pana la data platii efective
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Examinand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pirita C. L. Targu-J. instanta a respins-o cu urmatoarea motivare:
Calitatea procesuală a părților este una din condițiile de admisibilitate a acțiunii, iar calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana chemată în judecată și debitorul obligației a cărei îndeplinire se cere în cauza dedusă judecății.
Reclamanta, în calitate de profesor învățământ preșcolar, a chemat in judecată pârâtul C. L. Targu-J. pentru ca acesta sa fie obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale cuvenite reclamantei in urma aplicării Legii nr.221/2008, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății.
In acest sens s-a retinut că, în baza art.13 din O.U.G. nr.32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale. Această dispoziție legală a fost reiterată și în H.G. nr.538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
De asemenea, potrivit art.16 din H.G. nr. 2192/30.11.2004 privind Normele metodologice pentru finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțarea acestor unități se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Totodată, art.167 alin.1 din Legea nr. 84/1995 prevede că unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În conformitate cu disp. art. 23 alin.1 din Legea nr. 215/2001, republicată și reactualizată, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive, și, în baza art.36 alin.1 din Legea nr.215/2001, consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale, iar potrivit alin. 4 lit. a al aceluiași articol, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 2 lit. b, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Prin Legea educației naționale nr.1/2011, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv 09.02.2011, s-a abrogat Legea 84/1995 .
Conform prevederilor art. 104 alin.2 din Legea educației naționale nr.1/2011, finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Așadar, consiliul local este cel în măsura sa aloce sumele necesare plății drepturilor salariale ale personalului din învățământ.
Tribunalul analizând acțiunea de față în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, susținerile părților și dispozițiile legale în materie, a reținut și constatat că acțiunea formulată de reclamant este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin sentința nr. 1868/24.03.2011 pronuntata in dosar nr._ a fost admisă cererea reclamantei, fiind obligați pârâții să calculeze și să plătească reclamantei sumele reprezentând diferentele de drepturi salariale in baza Legii 221/2008 pe perioada 01.10._09 sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Sentința menționate mai sus sunt irevocabile.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Dată fiind întârzierea la plată a sumelor ce se cuvin reclamantei în baza acestor hotărâri, prin acțiunea de față a solicitat obligarea unității de învățământ la plata dobânzii legale aferente.
Potrivit dispozițiilor art. 1082 din vechiul Cod civil, debitorul este obligat la plata de daune interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, chiar dacă nu este de rea-credință, iar conform art. 1084 din vechiul Cod civil, daunele interese trebuie să cuprindă pe lângă pierderea efectiv suferită și câștigul nerealizat.
În cazul obligațiilor care au ca obiect sume de bani, cum este cazul în speță, legea fixează drept despăgubire dobânda legală, în considerarea faptului că lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală.
Prin urmare, în acord și cu prevederile art. 1088 din vechiul Cod civil, reclamanta este îndreptățită la daune interese sub forma dobânzii legale în cuantumul prevăzut de Ordonanța nr. 13 din 24.08.2011, fără punerea în întârziere a debitorului, la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României.
În același sens, sunt și prevederile art. 1535 din Noul Cod Civil, care stabilesc că se pot solicita de către creditor daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, dispoziția aplicându-se atât profesioniștilor cât și celorlalte subiecte de drept civil.
Obligația de plată a sumelor de bani stabilite prin hotărârile judecătorești invocate de reclamantă era scadentă de la data pronunțării, întrucât sentințele au fost pronunțate în soluționarea unor conflicte de muncă, iar conform art.274 din Codul muncii, hotărârile pronunțate în fond sunt executorii de drept.
De altfel, prin decizia nr. 2/2014, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind că:
“În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
În ceea ce privește perioada pentru care se cuvine dobânda legală, s-a reținut că obligația de plată a drepturilor salariale restante s-a născut din hotărâri judecătorești și era scadentă de la data pronunțării acestora, întrucât sentințele au fost pronunțate în soluționarea unor conflicte de muncă, iar, conform art. 274 din Codul muncii, hotărârile pronunțate în fond în aceasta materie sunt executorii de drept. Prin urmare, văzând și solicitarea reclamantei de acordare a dobânzii pe ultimii 3 ani anteriori introducerii prezentei acțiuni si până la data plătii efective a drepturilor salariale datorate, dobânda legală aferentă drepturilor salariale stabilite prin sentința 1868/24.03.2011 pronuntata in dosar nr._ incepand cu 08.07.2011 pana la data platii efective.
În consecință, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumelor datorate conform următoarelor hotărâri judecătorești: sentința nr. 1868/24.03.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, incepand cu data de 08.07.2011.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâtul C. L. al Municipiului Târgu Jiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel se arată că prin definiție raporturile juridice de muncă au caracter „intuituu personae", presupunând existența numai a două părți contractante spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.
Prin definiția dată Codul muncii „Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu" și art. 157 (1) din același cod care prevede că „Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați și reprezentanți ai acestora" rezultă încă o dată lipsa calității consiliului local in ceea ce privește acordarea drepturilor salariale.
C. local nu are calitatea de a acorda drepturi salariale personalului din învățământ deoarece nu are calitatea de angajator în contractul individual de muncă și nu este nici semnatar al contractului colectiv de muncă, care este, conform art. 236 - „convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizare, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă".
Mai mult decât atât, consiliul local nu are un buget propriu, nu are conturi în bancă, și cu atât mai puțin un patrimoniu, deci nu poate avea capacitate de exercițiu într-o astfel de cauză.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Legea nr.53/2003 Codul muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, în speță unitatea de învățământ.
Conform art. 104 din Legea 1/2011 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale pentru:
„a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege precum și contribuțiile aferente acestora.”
În același sens erau și prevederile legislației anterioare, respectiv art. 16 din H.G. nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat și art. 167 alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995.
Mai mult, art. 167 alin. 13 și 14 din Legea învățământului nr. 84/1995 prevedea:
„(13) Finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se face pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între rectorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ. Contractul se încheie în maxim 30 de zile de la data aprobării bugetului local. Sumele reprezentând finanțarea de bază și finanțarea complementară se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli.
(14) Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar, se aprobă și se execută potrivit prevederilor legale în vigoare.„
Din prevederile menționate rezultă că obligația de calculare a salariilor revine fiecărei unități de învățământ, consiliul local alocând aceste sume în mod global, în cuantumul solicitat de unitățile de învățământ prin bugetul de cheltuieli prezentat.
Prin urmare, C. L. al Municipiului Târgu Jiu, nu poate plăti drepturi salariate cadrelor didactice sau nedidactice din învățământul preuniversitar, deoarece nu-i incumbă o atare obligație, nici în considerarea unui acord contractual și nici în virtutea legislației în vigoare.
C. L. al Municipiului Târgu Jiu nu poate fi obligat nici să aloce sumele necesare plății drepturilor solicitate, deoarece așa cum s-a mai arătat nu există nici un fel de raport juridic între reclamant și instituția pârâtă, iar potrivit legii contravaloarea acestor drepturi se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
În ceea ce privește o eventuală apărare pe fondul cauzei, arată că este în imposibilitate de a o formula, tocmai pentru motivele prezentate mai sus.
Solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Intimații nu au formulat apărări în cauză.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Curtea constată că principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata salariului pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt: unitatea de învățământ, consiliul local și primarul, fiecare instituție de învățământ are obligația să-și întocmească bugetul propriu .
Bugetele elaborate de instituțiile de învățământ preuniversitar de stat se prezintă autorității administrației publice locale în baza de elaborare a proiectului bugetului de stat și a proiectelor bugetelor locale.
După aprobarea legii bugetului de stat, C. Județean repartizează sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităților administrației – teritoriale și în cadrul acestora, pe fiecare instituție de învățământ preuniversitar de stat.
Consiliile locale, pe baza sumelor repartizate de la bugetul de stat, după adăugarea sumelor necesare pentru finanțarea complementară, comunică bugetele aprobate conform legii, instituțiilor de învățământ și trezoreriilor la care acestea sunt arondate .
Primarul are atribuția să întocmească proiectul bugetului local, având în vedere și bugetele înaintate de către unitățile școlare iar consiliul local să aprobe bugetul local în vederea înaintării spre alocare a sumelor datorate cu titlu de salarii de la bugetul de stat și, după primirea sumelor de la bugetul de stat, să îl comunice către unitățile de învățământ și trezoreriile în a căror rază teritorială își au sediul unitățile respective.
Astfel,calitatea procesuală pasivă a consiliului local vizează procedura de alocare a sumelor reprezentând drepturile salariale și este conferită de atribuțiile privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Așa cum se observă, obligația de plată a drepturilor salariale către personalul didactic este o obligație complexă, care cuprinde in conținutul său obligații legale distincte, ce aparțin unor titulari diferiți, fiecare dintre aceștia fiind ținuți de îndeplinirea obligației proprii, în lipsa căreia nu se poate îndeplini rezultatul legal urmărit, plata salariului.
Obligând atât unitatea de învățământ cât și C. L. să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumelor menționate în titlurile executorii, instanța de fond trebuia să aibă în vedere tot obligațiile legale distincte ce revin fiecăreia dintre pârâte astfel cum au fost mai sus descrise și nu obligarea apelantului la plata efectivă, materială a drepturilor solicitate.
Consiliului local îi revine obligația de a aloca sumele de bani după primirea lor de la bugetul de stat, iar nu de a le calcula și plăti efectiv.
Din toate aceste prevederi legale, reiese că apelantul are atribuții în ce privește finanțarea cheltuielilor de personal din unitățile de învățământ preuniversitar, ceea ce justifică calitatea sa procesuală pasivă.
Prin titlul executoriu invocat, respectiv sentințele Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale nr. 1868/24.03.2011, irevocabilă, apelantul nu a fost obligat în calitate de angajator al cadrelor didactice ci ca și ordonator de credite.
Astfel, s-a constatat că apelantul C. L. al Municipiului Târgu Jiu are calitate procesual pasivă în cauză în ceea ce privește alocarea drepturilor salariale astfel că și cu privire la dobânda legală aferentă acestor sume, apelantul are calitate doar în ceea ce privește alocarea sumelor necesare plății.
Așadar, obligând C. L. direct la plata drepturilor bănești pretinse de reclamantă, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii, instanța fondului trebuind să retină doar obligația pârâtului apelant de a aloca fonduri pentru achitarea dobânzii legale pretinse de reclamanta, apelantul nefiind insa scutit de aceasta din urma obligație pentru a fi admisa in cauza excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, astfel cum solicita apelantul parat.
Având in vedere aceste considerente, apelul va fi admis, insa pentru motivele anterior expuse, instanța de apel reținând ca apelantul parat are calitate procesuala pasiva in cauza, insa pentru alocarea fondurilor necesare plătii dobânzii legale cuvenite reclamantei, neputând fi obligat direct la plata acestei dobânzi.
În raport de cele de mai sus, se constată că are calitate procesuală pasivă în cauză C. L. al Municipiului Târgu Jiu, doar în ce privește obligația de alocare a sumelor de bani necesare drepturilor bănești solicitate.
Față de aceste considerente, Curtea, în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, va admite apelul promovat în cauză de C. L. al Municipiului Târgu Jiu.
Va schimba în parte sentința în sensul că apelantul C. L. al Municipiului Târgu Jiu va fi obligat la alocarea sumelor necesare plății.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-pârât C. L. al Municipiului Târgu Jiu, cu sediul în Târgu Jiu, . nr. 19, jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 5104/11.12.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. S. Libere din Învățământ Gorj pentru membru de sindicat Coștiuleanu A.-D., cu sediul în Târgu Jiu, ., jud. Gorj, precum și cu intimatul-pârât L. T. Bîrsești, cu sediul în Târgu Jiu, cartier Bîrsești, nr. 8, jud. Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
Schimbă în parte sentința în sensul că obligă apelantul-pârât să aloce fondurile necesare plății.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 Martie 2015.
Președinte, S. A. C. | Judecător, M. M. | |
Grefier, A. Golașu |
Red.MM
Tehnored. A.G. 25 Martie 2015
Jud. fond: L. T.
| ← Acţiune în constatare. Hotărâre din 19-02-2015, Curtea de... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 160/2015.... → |
|---|
