Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 06-05-2015, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 175/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2296/2015
Ședința publică de la 06 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE- E. S.
Judecător- M. M.
Grefier- V. R.
****
Pe rol, fiind judecarea apelului declarat de pârâtul I. ȘCOLAR JUDEȚEAN M., cu sediul în Drobeta T. S., nr.23, împotriva sentinței civile nr.896 din 27 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul M.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT M. în numele membrului de sindicat D. C., cu sediul în Drobeta T. S., ., județul M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar prin conținutul motivelor de apel, apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor prev. de art.411 alin.2 Cod.pr.civ., după care ;
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza in stare de judecată și a trecut la soluționarea apelului.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. nr.896 din 27 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul M.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta U. S. Libere din Învățământ M. în numele membrei de sindicat D. C. în contradictoriu cu pârâtul I. Școlar Județean M.
S-a respins excepția invocată de pârât.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din Sentința nr. 705/04.02.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._/101/2013, rămasă irevocabilă prin respingerea apelului, începând cu data de 04.02.2014 și până la data plății integrale a sumelor datorate.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința nr.705/04.02.2014 pronunțată de Tribunalul M., definitivă prin respingerea apelului, a fost obligat pârâtul ISJ M. la reîncadrarea salarială a reclamantei membru de sindicat D. C. începând cu data de 01.01.2011 potrivit dispozițiilor Legii nr.285/2010 luând în considerare salariul de bază aferent lunii octombrie 2010 cuvenit sentinței nr.2801/04.04.2013 și la plata diferențelor salariale dintre salariul efectiv încasat și salariul rezultat în urma reîncadrării, pe perioada 01.01._11, sume actualizate cu indicele de inflație.
În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat instanța a respins-o întrucât în cauză nu operează prevederile art. 431 alin.1 C.pr.civ neexistând triplă identitate între cauza dedusă judecății și sentința civilă prin care pârâtul a fost obligat la plata drepturilor salariale, obiectul cauzei de față constând în obligarea pârâtului la plata dobânzii legale a sumelor din sentința civilă nr. 705/04.02.2014
Prin acțiunea dedusă judecății, acțiune formulată în numele membrei de sindicat de U. S. Libere din Învățământ M. în baza art.28 al.2 din Legea dialogului social nr.62/2011 s-a solicitat să fie obligat pârâtul la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești acordate prin sentința nr.705/2014 pronunțată de Tribunalul M., pe ultimii trei ani anteriori introducerii prezentei cereri și până la data plății efective.
Analizând solicitarea reclamantei membră de sindicat Tribunalul a reținut că art.161 Codul muncii republicat reglementează prioritatea plății salariului, prevăzând că acesta se plătește înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorului.
De asemenea, art.166 alin.4 Codul muncii republicat prevede că „Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului”.
În cauză s-a constatat că drepturile salariale acordate prin hotărârea judecătorească menționată anterior au fost plătite parțial de către pârât, fiind eșalonate la plată conform legislației în vigoare.
În raport de prevederile Codului muncii în materia plății drepturilor salariale s-a apreciat că reclamanta membră de sindicat este îndreptățită la daune interese pentru repararea prejudiciului produs ca urmare a neexecutării integrale a obligației ce incumbă pârâtului potrivit hotărârii judecătorești anterior menționate, întrucât această creanță a fost constatată prin hotărâre judecătorească pronunțată într-un conflict de muncă și această hotărâre este definitivă și executorie potrivit art.274 Codul muncii, rezultând că creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă de la data pronunțării hotărârii.
Referitor la acordarea dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar s-a constatat că s-a pronunțat de către Înalta Curte de Casație și Justiție decizia în interesul legii nr.2/2014, publicată în Monitorul Oficial nr.411 din 03.06.2014 care a statuat că „În aplicarea dispozițiilor art.1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art.1.531 alin.1 alin.2 teza I și art.1.535 alin.1 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și 2 din OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011”.
Prin această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat natura juridică a măsurilor dispuse prin OUG nr.71/2009 și a stabilit că aceasta are drept consecință o „suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art.1 alin.2 din ordonanța de urgență, potrivit căruia în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
De asemenea, a mai stabilit că executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.
Prin aceeași decizie Înalta Curte a analizat îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele OUG nr.71/2009, concluzionându-se că aceste condiții sunt îndeplinite.
Referitor la deciziile pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii s-a constatat că potrivit art.517 alin.4 Cod proc. civ „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, partea I”.
Așa fiind, s-a constatat că reclamanta membră de sindicat este îndreptățită la plata dobânzii legale pentru diferențele de drepturi bănești rămase neexecutate din sentința nr.705/2014 pronunțată de Tribunalul M., nu și pentru sumele deja plătite.
Cât privește data de la care urmează sa fie acordate aceste dobânzi, s-a constatat că s-a solicitat plata dobânzii legale pe ultimii trei ani anteriori introducerii prezentei acțiuni și până la data plății efective.
În raport de perioada pentru care se solicită acordarea dobânzii, Tribunalul a retinut că hotărârea judecătorească invocată în cauză - sentința nr.705/2014 - a fost pronunțată la data de 04.02.2014 și fiind o hotărâre pronunțată într-un conflict de muncă este definitivă și executorie de la data pronunțării conform art.274 Codul muncii, iar acțiunea dedusă judecății a fost introdusă la data de 15.01.2015, situație în care s-a constatat că dobânzile se pot acorda numai începând cu data de 04.02.2014 - data pronunțării titlului -, ci nu pe ultimii trei ani anteriori introducerii prezentei cereri.
Faptul că prin sentința nr.705/2014 s-a dispus plata actualizată a diferențelor de drepturi salariale nu prezintă relevanță juridică în speță, deoarece natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune - daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată, iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății – daune compensatorii.
De asemenea, indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare, iar dobânda legală reprezintă câștigul, folosul pe care l-ar fi obținut reclamanta din investirea banilor dacă aceștia ar fi fost plătiți la termen.
Prin urmare, este admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligației cu rata inflației, întrucât nu se ajunge la o dublă reparare.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse s-a constatat că acțiunea este întemeiată, a fost admisă în parte în sensul că a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei membră de sindicat dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din sentința nr.705/04.02.2014 pronunțată de Tribunalul M. începând cu data de 04.02.2014 și până la data plății integrale a acestor sume.
A fost respinsă excepția invocată de pârât.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A fost invocată excepția autorității de lucru judecat, arătându-se că ,așa cum rezultă din unele sentințe civile anexate la cererea de chemare în judecată de către reclamant, reiese că aceste drepturi au fost acordate prin sentințele respective.
Pe fond, se arată că plata sumelor câștigate în instanțe de reclamant a fost reglementată de O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare, după cum urmează:
Art. 1
(l)Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu:
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu
(2)În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept.
(3)Sumele prevăzute la alin. (1), plătite in temeiul prezentei ordonanțe de urgentă, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S..
(4) În înțelesul prezentei ordonanțe de urgentă, prin sectorul bugetar se înțelege autoritățile și instituțiile publice a căror finanțare se asigură astfel:
a) integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz:
b)din venituri proprii si subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;
c) integral din venituri proprii.
Astfel, conform art. 1 alin 3 se specifica în mod clar accesoriile care vor fi plătite la suma principală, respectiv numai actualizarea sumelor datorate cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Nu este prevăzut plata unei dobânzi legale în acest sens.În condițiile în care ar fi admisă cererea, unitatea apelantă nu ar avea temei legal în baza căreia să facă aceste plăti.
S-a mai arătat că ca prezenta cauza ar fi trebuit judecata sub imperiul vechiului C.P.C., in condițiile in care se solicita accesorii la sumele câștigate in litigii ce s-au desfasurat sub incidenta vechiului C.P.C
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat și respingerea acțiunii reclamantului pentru nelegalitate si netemeinicie.
Intimații nu au formulat întâmpinare in cauza si nici nu s-au prezentat in fata instantei pentru a formula aparari.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
In ceea ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat prin raportare la sentinta civila nr. 705/2014 a Tribunalului Mehedinti, exceptie invocata si la fond de câtre intimatul I. Scolar al Judetului Mehedinti, Curtea apreciază ca in mod corect aceasta exceptie a fost respinsa de catre prima instanta, dat fiind faptul ca dosarul nr._/101/2013 in care a fost pronunțata sentinta mentionata a avut ca obiect acordarea catre membrul de sindicat D. C. diferențele de drepturi salariale conform Legii 285/2010 și Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.285/2010, iar în cauza de față se solicită acordarea dobânzii legale pentru drepturile bănești cuvenite în baza acestei sentințe.
In atare condiții, chiar daca parțile sunt aceleasi in ambele cauze, in mod corect s-a reținut de către prima instanța ca nu exista identitate de obiect si cauza intre cele doua litigii, nefiind îndeplinită tripla identitate de obiect, cauză și părți prevăzută de art.431 alin.1 Cod pr. civ. pentru a opera autoritatea de lucru judecat.
In ceea ce priveste motivul de apel ce vizează faptul ca potrivit art. 1, al 3 din OUG 71/2009, sumele prevăzute in titlurile executorii se vor actualiza numai cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul N. de S., nefiind posibila acordarea unei dobânzi legale in acest sens, se retine ca acesta este neântemeiat pentru următoarele considerente:
U. S. Independente din Învățământ M., în numele membrului său de sindicat D. C., a solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtului I. Școlar Județean M., la plata dobânzilor legale pentru creanțele datorate cu titlu de drepturi salariale, stabilite prin hotărâri judecătorești.
Sumele prevăzute în titlul executoriu - hotărâri judecătorești - reprezintă drepturi salariale datorate de către angajator într-o anumită perioadă de timp și neachitate de către acesta.
Prin O.U.G. nr. 71/2009 s-a prevăzut că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată pe o perioadă inițială cuprinsă între anii 2010 și 2012.
Prin acte normative ulterioare au fost aduse modificări sub aspectul perioadei și a procentelor de creanță aferente perioadelor respective.
Potrivit art. 166 din Codul muncii republicat (anterior art. 161), salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că „ Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”.
Art. 171 (1) din Codul muncii republicat (anterior art. 166) stabilește că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Curtea reține astfel că nu poate fi primit motivul de apel prin care se susține că reclamantul a obținut deja repararea integrală a prejudiciului suferit prin actualizarea sumelor în funcție de rata inflației astfel că acordarea și a dobânzii legale nu se justifica.
Sub acest aspect, Curtea reține că actualizarea în funcție de inflație are caracter compensatoriu, prin aceasta fiind reparată partea din beneficiul nerealizat, urmărindu-se astfel păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești, în timp ce dobânda legală reprezintă prețul lipsei de folosință.
Având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată), iar a doua reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii ) rezultă că este admisibil cumulul acestora, neajungându-se la o dublă reparație, cum susține apelantul.
Totodată, se reține că împrejurarea că prin art.1 alin.3 din OUG nr.71/2009 se prevede acordarea actualizării sumelor datorate personalului bugetar cu titlu de drepturi bănești stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ca accesoriu al creanței principale, aceasta nu înseamnă că a fost instituită o interdicție de acordare a dobânzii legale la aceste sume, atâta timp cât cele două categorii de despăgubiri au natură juridică diferită.
De altfel, în acest sens este și decizia RIL nr.2/2014 pronunțată de Înalta Curtea de Casați și Justiție, prin care s-a statuat că: „ În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Neântemeiate sunt si susținerile apelantului in sensul ca prezenta cauza ar fi trebuit judecata sub imperiul vechiului C.P.C., in condițiile in care se solicita accesorii la sumele câștigate in litigii ce s-au desfasurat sub incidenta vechiului C.P.C., din moment ce acțiunea ce a format obiectul prezentului dosar a fost introdusa la data de 15.01.2015, iar potrivit art. 24, al 1 NCPC, intrat in vigoare la 15.02.2013, dispozițiile legii noi de procedura se aplica numai proceselor si executărilor silite începute după ., așadar dispozitiile NCPC fiind cele aplicabile in cauza, așa cum corect a procedat si prima instanța.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul I. ȘCOLAR JUDEȚEAN M., cu sediul în Drobeta T. S., nr.23, împotriva sentinței civile nr.896 din 27 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul M.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT M. în numele membrului de sindicat D. C., cu sediul în Drobeta T. S., ., județul M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Mai 2015
Președinte, E. S. | Judecător, M. M. | |
Grefier, V. R. |
Red. Jud. E.S./-14.05.2015
Thn. V.R.
J.F. G.R.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 160/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 208/2015.... → |
|---|
