Acţiune în constatare. Sentința nr. 1464/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1464/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 13313/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 2883
Ședința publică de la 18 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător G. I.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant G. T., cu domiciliul în C., ., jud. D., împotriva sentinței civile nr.1464 din 23.03.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar NICK IMPEX S.P.R.L., cu sediul în mun. C., .. 15 B, județul D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. S., pentru apelantul-reclamant G. T., lipsind intimata pârâtă S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar NICK IMPEX S.P.R.L.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței că apelul a fost declarat și motivat în termen, intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare, după care;
Nefiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Avocat P. S., pentru apelantul-reclamant G. T., a solicitat admiterea apelului, să se caseze sentința Tribunalului D. și să se trimită cauza spre rejudecare, pentru a se pronunța asupra fondului cauzei. A susținut că atât timp cât instanța nu a intrat în cercetarea fondului, pronunțându-se numai pe o excepție, i-a fost împiedicat liberul acces la justiție, iar faptul că unitatea nu mai există nu are justificare din moment ce existența muncii nu este contestată. Nu solicită plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față;
La data de 22.10.2014, reclamantul G. T., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A. prin NICK IMPEX S.P.R.L., C. a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate că în perioada 01.01.1980 – 12.06.1986 și-a desfășurat activitatea în cadrul unității pârâte în condiții care se încadrează în grupa a II-a de muncă.
În fapt, a arătat că a fost salariatul unității pârâte în funcția de conducător auto, așa cum reiese din carnetul de muncă, însă unitatea nu a operat în cuprinsul acestuia și grupa de muncă în care și-a desfășurat activitatea.
La data de 29.01.2015, NICK IPURL (fostă SPRL) C. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.
A arătat că prin sentința nr. 1316/12.10.2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2008 s-a dispus închiderea procedurii de lichidare judiciară a S.C. A. S.A. și radierea acesteia de la ORC D..
La data de 10.02.2015, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat ca în temeiul principiului aplicării unitare în timp și în spațiu a legii pe întreg teritoriul să se constate că în perioada 01.01.1980 – 12.06.1986 și-a desfășurat activitatea în cadrul unității pârâte, în condiții care se încadrează în grupa a II-a de muncă.
A învederat instanței de judecată că incertitudinea jurisprudențială are ca efect privarea sa de posibilitatea de a obține beneficiul drepturilor sale, în condițiile în care altor persoane, care au prestat același loc de muncă în cadrul aceleiași unități li s–a recunoscut dreptul de a beneficia de dispozițiile legi, fiind contrară prevederilor art. 6 alin 1 din Convenție.
În susținerea celor precizate a invocat decizia nr. 4589/13.06.2008, pronunțată de Curtea de Apel C..
P. sentința civilă nr. 1464 din 23.03.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei S.C. A. S.A., prin lichidator S.C. NICK IMPEX SRL.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtă.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul G. T., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., prin NICK IMPEX S.P.R.L., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
Pentru a pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Potrivit art. 56 alin.1 c.p.c., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, capacitatea procesuală reprezentând reflectarea în plan procesual a capacității civile din dreptul substanțial.
În cazul persoanelor juridice, capacitatea procesuală de folosință se dobândește de la data înregistrării, de la data actului de înființare, de la data autorizării constituirii lor sau de la data îndeplinirii oricărei alte cerințe prevăzute de lege, prin raportare la prevederile art. 205 alin.2, cu trimitere la art. 194 NCC.
Încetarea capacității de folosință a persoanei juridice are loc la data încetării persoanei juridice însăși și anume prin constatarea ori declararea nulității, prin fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desființare ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutive sau de lege, conf. art. 244 NCC.
De asemenea, conf. art. 251 alin.1 și 2 NCC, persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise, iar celelalte persoane juridice încetează la data actului prin care s-a dispus încetarea, sau, după caz la data îndeplinirii altei cerințe prevăzute de lege.
În cauză, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.A. prin lichidatorul NICK IMPEX S.P.R.L., însă, prin sentința nr.1316/12.10.2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2008, s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar NICK SPRL, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei S.C. A. S.A. și s-a dispus radierea acesteia din registrul comerțului.
Ca atare, instanța a constatat că cererea de chemare în judecată este formulată împotriva unei persoane juridice lipsite de capacitate procesuală de folosință, situație în care sunt incidente dispoz. art. 56 alin. 3 din c.p.c., în conformitate cu care instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei, excepție invocată din oficiu și a respins astfel acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul-reclamant G. T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Solicită instanței de apel să constate că prin pronunțarea unei astfel de hotărâri instanța de fond a încălcat principiul aplicării unitare în timp și în spațiu a legii pe întreg teritoriul, având în vedere că, în cauze similare (dosar nr._/63/2012 - reclamant C. M. - sentința pronunțată la data de 14.11.2012, după ce unitatea fusese desființată și dosar nr._/63/2012 - reclamant M. V.) Tribunalul D. s-a pronunțat în sens favorabil, admițând cererile petenților care aveau același obiect cu cel al său și îndreptate împotriva aceleiași pârâte.
Consideră că refuzul instanței de a-i recunoaște acest drept bazându-se exclusiv pe constatarea că unitatea nu mai există, nu are justificare, din moment ce existența muncii nu este contestată, având drept urmare privarea sa de dreptul cerut.
În fapt, este de necontestat că în perioada 01.01._86 a fost angajatul unității pârâte în funcția de șofer, așa cum reiese din cuprinsul carnetului de munca, însă unitatea nu a operat în cuprinsul acestuia și grupa de munca în care și-a desfășurat activitatea.
Un alt aspect pe care instanța de judecata trebuie să îl rețină este că, în alte cauze similare, aceeași instanță a admis acțiunile altor reclamanți formulate în contradictoriu cu de . ITSAIA D.), prin lichidator judiciar ., constatând că activitatea desfășurata de aceștia la unitatea pârâtă se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Jurisprudența constituie, prin natură, consecința inerenta a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale, însă, această practică contradictorie este în sine contrară principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor Convenției Europene a Drepturilor Omului și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept.
Învederează instanței de judecată că această incertitudine jurisprudențială are ca efect privarea sa de posibilitatea de a obține beneficiul drepturilor sale, în condițiile în care altor persoane, care au prestat același fel de muncă în cadrul aceleiași unități, li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de dispozițiile legii, fiind contrară prevederilor art. 6 alin 1 din Convenție.
Totodată, existând o diferență de tratament între el și celelalte persoane aflate într-o situație similară cu a sa, s-ar crea situații inechitabile de natură să aducă atingere și prevederilor art. 14 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
În cazul său nu se contestă că a desfășurat activitatea în cadrul ITSAIA D., ci doar se invocă desființarea acesteia în cadrul procedurii de faliment. Însă, din moment ce existența muncii nu este contestată, nu exista nicio justificare pentru a-l priva de dreptul cerut.
În susținerea celor precizate înțelege să invoce decizia nr. 4589/13.06.2008, pronunțata de Curtea de Apel C..
În concluzie, solicită să se admită apelul formulat, să se caseze sentința nr. 1464/23.03.2015 și să se trimită cauza spre rejudecare la Tribunalul D., pentru a se pronunța asupra fondului cauzei.
Intimata pârâtă nu a depus întâmpinare.
Apelul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
În speță, dezlegarea dată de prima instanță excepției lipsei capacității de folosință a pârâtei este în concordanță cu prevederile art. 32, art. 56 cod procedură civilă și ale art. 244 și urm. cod civil, reținându-se corect că pârâta nu are capacitatea procesuală de folosință de a sta în judecată.
Realizarea drepturilor și intereselor civile ocrotite de lege se face prin promovarea acțiunii civile, acțiune definită de art. 29 cod procedură civilă ca fiind ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv.
Condițiile de exercitare a acțiunii civile sunt expres prevăzute de art. 32 cod procedură civilă, potrivit căruia reclamantul trebuie să afirme existența unui drept și să justifice interesul de a apela la serviciul justiției. Toate părțile vor trebui însă să aibă capacitățile și calitatea procesuală de a sta în proces, ceea ce presupune că reclamantul trebuie să dovedească nu numai capacitatea sa de folosință și de exercițiu și calitatea sa procesual activă, ci și capacitatea de folosință și calitatea procesual pasivă a pârâtului chemat în judecată.
Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual, așa cum rezultă din prevederile art. 56 cod procedură civilă. Pentru persoanele juridice, aceasta începe de la data înregistrării lor sau de la data actului de înființare, potrivit art. 205 și art. 194 cod civil, și încetează, potrivit art. 244 cod civil, prin constatarea nulității, prin fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desființare.
În condițiile în care capacitatea de folosință este o condiție de exercițiu a acțiunii civile, inclusiv atunci când privește persoana pârâtului, procesul civil nu poate continua, fiind interzis a se chema în judecată o persoană lipsită de capacitate de folosință.
Art. 56 alin. 3 cod procedură civilă prevede că actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate. În mod similar, sunt nule absolut și actele făcute împotriva unei persoane care nu are capacitate de folosință, adică nu există din punct de vedere juridic.
Radierea . registrul comerțului în urma pronunțării hotărârii judecătorești de închidere a procedurii falimentului a avut ca efect încetarea capacității procesuale de folosință a persoanei juridice, potrivit art. 251 cod civil, așa încât, încetând persoana juridică însăși nicio acțiune în justiție nu mai poate fi promovată împotriva ei.
O parte din criticile formulate de apelant nu au nicio legătură cu motivarea soluției date de tribunal, întrucât nu se critică greșita soluționare a excepției, ci faptul că nu s-a intrat în cercetarea fondului cauzei.
Excepția lipsei capacității de folosință este o excepție de fond, întrucât privește încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile, absolută și peremptorie, constituind un impediment pentru exercitarea dreptului la acțiune. În atare condiții, susținerile reclamantului vizând fondul dreptului nu pot fi analizate de instanță. Intră în această categorie referirile la desfășurarea unor activități, care se circumscriu grupei a II-a de muncă, așa zisa existență a muncii, cum se caracterizează prin motivele de apel, precum și susținerile privind existența unei discriminări a reclamantului față de alți colegi de serviciu.
Nu se poate vorbi despre discriminare atunci când cauza a fost soluționată în temeiul unei excepții, deoarece tratamentul discriminatoriu presupune ca la situații de fapt identice să fie aplicat un tratament juridic diferit, ori în speță nu s-a stabilit existența unei situații de fapt și nici nu s-a trecut la caracterizarea acesteia din punct de vedere juridic.
Pe de altă parte, admiterea unei acțiuni nu este justificată doar de necesitatea de a aplica un tratament nediferențiat între diferiți reclamanți.
În atare condiții, invocarea dispozițiilor art. 14 din CEDO nu are legătură cu soluționarea excepției lipsei capacității procesuale de folosință.
Nu sunt fondate nici susținerile apelantului vizând soluționarea unor acțiuni similare, încălcarea principiului securității raporturilor juridice ( iar nu pe cel al siguranței publice, cum greșit se susține prin motivele de apel) și a dreptului de acces la instanță.
Dreptul oricărei persoane de a beneficia de accesul la instanță, așa cum este reglementat în practica instanței europene de contencios al drepturilor omului referitoare la art. 6 din Convenție, nu este un drept absolut, ci este supus unor condiționări, întrucât prin natura sa cere o reglementare din partea statului( cauza Golder c. Marii Britanii, hotărâre din 21 febr. 1975). Limitarea dreptului de acces prin impunerea unor condiții de exercițiu a acțiunii civile respectă condiția de legalitate de a urmări un scop legitim și de a nu afecta substanța însăși a dreptului, fiind asigurat un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele alese.
Indiferent care este natura drepturilor pretinse prin acțiune, instanța nu poate trece la soluționarea pe fond a unei cereri care se îndreaptă împotriva unei persoane juridice lipsită de capacitate de folosință, adică o persoană care nu mai există.
Având în vedere că dispozițiile legale au fost corect aplicate, potrivit art. 480 cod procedură civilă apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant G. T., cu domiciliul în C., ., jud. D., împotriva sentinței civile nr.1464 din 23.03.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar NICK IMPEX S.P.R.L., cu sediul în mun. C., .. 15 B, județul D., având ca obiect acțiune în constatare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2015.
Președinte, E. B. | Judecător, G. I. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. G. I.
Tehn. E.O.
4 ex./19.06.2015
Jud. fond C. C.
| ← Contestaţie act. Decizia nr. 2912/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1102/2015.... → |
|---|
