Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1885/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1885/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 6046/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1885
Ședința publică de la 08 Aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte: - T. R.
Judecător: - P. B.
Grefier: - S. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâții C. L. AL COMUNEI PUNGHINA, INSTITUȚIA P. PUNGHINA ambii cu sediul în ., împotriva senținței numărul 4469 din data de 11 noiembrie 2014, pronunțată de TRIBUNALUL M. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamanta P. A. I. cu domiciliu procedural ales la Cabinet individual av drăgan bianca, cu sediul în Dr.Tr. S., ., ., ., cu pârâta ȘCOALA G. CU CLASELE I-VIII PUNGHINA, cu sediul în ., având ca obiect drepturi bănești c/v transport per. 01.09._12, 01.09._13 și 01.09._14.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat S. R. reprezentându-i pe apelanții pârâți C. L. AL COMUNEI PUNGHINA, INSTITUȚIA P. PUNGHINA, lipsind intimata reclamantă P. A. I., intimata pârâtă ȘCOALA G. CU CLASELE I-VIII PUNGHINA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat următoarele:
- apelul apare declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011;
- intimata reclamantă nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare în raport de dispozițiile art. 471 alin.(5) Cod procedură civilă;
- dosarul se află la primul termen de judecată în această etapă procesuală;
- depunerea la dosarul cauzei de note scrise formulate de intimata reclamantă, înregistrate sub nr._/03.04.2015, prin care s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 Cod procedură civilă;
Avocat S. R. a depus la dosarul cauzei împuternicire avocațială și a învederat că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat S. R. reprezentându-i pe apelanții pârâți C. L. AL COMUNEI PUNGHINA, INSTITUȚIA P. PUNGHINA a susținut oral motivele scrise de apel, în raport de care a pus concluzii, în principal, de admitere a apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal pentru a se pronunța pe cele două excepții asupra cărora instanța nu s-a pronunțat, respectiv excepția necompetenței materiale și excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză a părților pe care le reprezintă. În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Secției de conflicte de muncă a Tribunalului M. a arătat că, atâta timp cât între apelanți și reclamantă nu există un raport juridic izvorând dintr-un contract sau raport de muncă, litigiul dedus judecății este un litigiu de drept comun, iar competența este a instanței de drept comun, respectiv a judecătoriei. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a apelanților a susținut că, dacă se va trece peste excepția necompetenței materiale și se va considera că litigiul dedus judecății este un litigiu de muncă prin care se soluționează un conflict de muncă de către Tribunalul M. – Secția conflicte de muncă rezultă fără echivoc că apelanții nu au calitate procesuală pasivă. Conflictul de muncă este definit ca fiind conflictul dintre salariați și unitățile la care sunt angajați, potrivit art. 3 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă. Astfel, legea care stabilește cadrul legal privind soluționarea conflictelor de muncă stabilește că părțile unui conflict de muncă sunt salariații și angajatorii acestora. Or, în cazul de față, apelanții nu au calitatea de angajatori ai intimatei reclamante, angajator al intimatei reclamante este Școala G. Punghina. Având în vedere că apelanții pârâți nu au calitatea de angajatori ai intimatei reclamante rezultă că nu sunt nici parte a unui conflicte de muncă, deci nu au calitate procesuală pasivă în speța de față.
A arătat, în ceea ce privește fondul cauzei, că intimata reclamantă nu este îndreptățită să primească cheltuielile de transport, neexistând temei legal pentru acordarea acestor cheltuieli. A invocat art. 105, art. 276 și 304 din Legea nr. 1/2011. Astfel art. 105 reglementează sursa acestor cheltuieli, art. 276 face referire la cadrele didactice din unitățile de învățământ conexe, iar art. 304 face referire la învățământul preuniversitar. Apreciază că nu există temei legal pentru acordarea cheltuielilor de transport.
Concluzionând a solicitat, în principal, admiterea apelului, casarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
A învederat că nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M. Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 29.08.2014, reclamanta P. A. I. a chemat în judecată pe pârâtele Școala Gimnaziala cu clasele I-VIII Punghina, C. L. al Comunei Punghina, Instituția P., pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța: să fie obligate pârâtele la plata contravalorii transportului efectuat în comun pe ruta Dr.Tr. S. - Punghina pe perioadele 01.09._12, 01.09._13 respectiv 01.09._14, precum și la actualizarea acestei sume cu indicele de inflație până la data plății efective, cu plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentința nr.4469 din 11 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de P. A. luliana în contradictoriu cu C. L. Punghina și Instituția P. Punghina, județul M..
Au fost obligați pârâții să deconteze reclamantei cheltuielile de transport dus-întors pe ruta Dr. Tr. S.-Punghina pe perioadele 01.09._12, 01.09.._13 și 01.09._14 constând în c/v a 7,5 l benzină Premium la 100 Km sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
S-a respins acțiunea față de Școala G. cu clasele I-VIII Punghina având CUI_ cu sediul în ..
S-a reținut că reclamanta P. A. I. este cadru didactic desfășurând activitatea la pârâta Școala G. cu cls.I-VIII Punghina, conform adeverinței nr. 619/27.06.2014, având domiciliul în Dr.Tr.S., potrivit mențiunilor din cartea de identitate aflată la dosar.
Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale pasive atât a Instituției Primăriei Punghina. cât și a Consiliului L. al comunei Punghina și excepția necompetenței materiale a Secției de Conflicte de munca a Tribunalului M., sunt neîntemeiate urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Reclamanta, în calitate de cadru didactic în învățământul preuniversitar la Școala cu cls I-VIII Punghina este îndreptățită conform Legii 1/2011, Legea Educației Naționale, la decontarea cheltuielilor de transport, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință, nedispunând de o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul.
Art.105 alin.2 lit. f din Legea 1/2011 prevede că, finanțarea complementară a învățământului preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar și din această finanțare se acoperă printre altele și cheltuielile pentru naveta cadrelor didactice, ținând cont de dispozițiile art. 276 din același act normativ, iar decontarea cheltuielilor de transport, cheltuieli care, potrivit art. 2 din Instrucțiunea la care vom face referire mai jos se asigură de către consiliul local, după aprobarea propunerilor lunare ale consiliului de administrație a unității de învățământ.
Date fiind raporturile de muncă ale reclamantei cu Școala G. Punghina precum și subordonarea financiară a unității de învățământ față de administrația locală, se constată că, prezentul litigiu este unul de dreptul muncii competența de soluționare aparținând Tribunalului M. Secția de Litigii de Muncă Și Asigurări Sociale, potrivit Legii nr. 2/2013.
Pe fondul cauzei s-a reținut că în perioadele 01.09._12, 01.09.._13 și 01.09._14 reclamanta s-a deplasat pe ruta Dr. Tr. S. –Punghina, dus-întors, respectiv între localitatea de domiciliu și locul de muncă, cu autoturismul proprietate personală, însă nu i-a fost plătită contravaloarea cheltuielilor efectuate cu transportul.
Legea Educației Naționale nr.1/2011, în vigoare începând cu data de 09.02.2011 prevede în art. 276 că, personalului didactic din unitățile de învățământ conexe care nu dispune de locuință în localitatea unde are postul, i se decontează cheltuielile de transport conform legii.
Potrivit dispozițiilor art.1 din Instrucțiunea 2/2011, „Personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală.
Decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale, astfel: a) decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a biletelor de călătorie sau a abonamentului, iar decontarea contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a documentelor justificative eliberate de unitatea de învățământ, care certifică efectuarea transportului cu autoturismul proprietate personală; b) solicitarea contravalorii călătoriei efectuate cu mijloacele de transport în comun sau a contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, pentru cei care își asigură transportul cu autoturismul proprietate personală, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ”, iar potrivit art. 2, „ C. de administrație al unității de învățământ propune, lunar, spre aprobare consiliului local drepturile bănești aferente personalului didactic care solicită cheltuieli de deplasare”.
Reclamanta, în calitate de cadru didactic în învățământul preuniversitar la Școala cu cls I-VIII Punghina este îndreptățită conform Legii 1/2011, Legea Educației Naționale, la decontarea cheltuielilor de transport, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință, nedispunând de o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul.
Pornind de la disp. art. 105 alin.2 lit.f din Legea 1/2011 potrivit cărora finanțarea complementară a învățământului preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar și din această finanțare se acoperă printre altele și cheltuielile pentru naveta cadrelor didactice și ținând cont de dispozițiile art. 276 din același act normativ, reclamanta este îndreptățită la decontarea cheltuielilor de transport, cheltuieli care, potrivit art. 2 din Instrucțiunea la care s-a făcut mai sus referire se asigură de către consiliul local, după aprobarea propunerilor lunare ale consiliului de administrație a unității de învățământ.
Așa cum rezultă din actele anexate la dosar, reclamanta nu a beneficiat de dispozițiile legii și nu i-au fost decontate cheltuielile efectuate cu naveta la și de la locul de muncă, deși, atât școala la care funcționează, cât și C. L. aveau atribuții în acest sens.
Având în vedere că pârâta Școala cu clasele I-VIII Punghina și-a îndeplinit obligația prevăzută de lege în sensul că a înaintat documentația necesară decontării cheltuielilor de transport către consiliul local s-a respins acțiunea față de această unitate școlară
Sunt considerente pentru care s-a dispus admiterea acțiunii formulată de către reclamantă în sensul că au fost obligați pârâții să deconteze reclamantei cheltuielile de transport dus-întors pe ruta Dr. Tr. S.-Punghina pe perioadele 01.09._12, 01.09.._13 și 01.09._14 constând în c/v a 7,5 l benzină Premium la 100 Km sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru o dreaptă și justă despăgubire a reclamantei drepturile bănești datorate de pârâți, au fost actualizate cu indicele de inflație, devalorizarea monetară făcând ca valoarea obligațiilor bănești la data efectuării plății să fie diferită de cea existentă la momentul când drepturile respective erau datorate.
Prin sentința nr.2 din 20 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, s-a admis cererea formulată de P. A. I. în contradictoriu cu C. L. Punghina și Instituția P. Punghina, M..
S-a completat dispozitivul sentinței nr. 4469 din 11.11.2014 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul M. cu mențiunea „Obligă pârâții C. local Punghina și Instituția P. . a 500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva sentinței a formulat apel C. L. al Comunei Punghia, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului si anularea hotărârii atacate, admiterea excepției necompetenței materiale a Secției de Conflicte De Munca a Tribunalului M. și trimiterea cauzei spre soluționare Judecătoriei Vinju M., schimbarea hotărârii atacate si, în principal, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive atât a Instituției Primăriei Punghina, cat si a Consiliului L. al comunei Punghina, si sa se respingă acțiunea fata de cele doua unități; in subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiata si nelegala pentru următoarele considerente:
1. Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire Ia cele doua excepții invocate, respectiv excepția necompetentei materiale si excepția lipsei calității procesuale pasive in aceasta cauza.
a. In ceea ce privește excepția necompetentei materiale a Secției de Conflicte De Munca a Tribunalului M., s-a arătat ca cât timp intre pârâți și reclamanta nu există un raport juridic izvorând dintr-un contract sau raport de munca, litigiul dedus judecații este un litigiu de drept comun, iar competenta este a instanței de drept comun, respectiv a judecătoriei.
Astfel art.3 din Legea nr. 168/1999 definește conflictul de munca ca fiind: „Conflictele dintre salariați si unitățile la care sunt încadrați, cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de munca, sunt conflicte de munca. "
Din dispozițiile citate, coroborate si cu dispozițiile art.2 din același act normativ, rezulta ca părțile unui conflict de munca sunt salariații si angajatorii.
A arătat ca intimata - reclamanta Puseu A. nu este salariata apelantului, ci a Scolii Gimnaziale Punghina, existând doar intre acestea un raport de munca. Intre unitățile noastre, Instituția P. si C. L. Punghina, pe de o parte si reclamanta - intimata, pe de alta parte nu exista raport de munca.
b. In ceea ce privește excepției lipsei calității procesuale pasive atât a Instituției Primăriei Punghina, cat si a Consiliului L. al comunei Punghina, s-a învederat instanței de apel următoarele considerente:
Mergând pe acel raționament ca si la excepția anterioara, conflictul de munca este definit ca fiind conflictul dintre salariați si unitățile la care sunt angajați, a se vedea art.3 din Legea nr. 168/1999 legea privind soluționarea conflictelor de munca.
Așadar, legea care stabilește cadrul legal privind soluționarea conflictelor de munca stabilește ca părțile unui conflict de munca sunt salariații si angajatorii acestora. Ori, in cazul de fata unitățile noastre nu au calitatea de angajatori ai intimatei reclamante.
Angajator al intimatei reclamante, așa cum si aceasta precizează prin cererea de chemare in judecata este Scoală Gimnaziala Punghina.
Având in vedere ca nu au calitatea de angajatori ai intimatei reclamante, rezulta ca nu sunt nici parte a unui conflict de munca, deci nu au nici calitate procesuala pasiva in speța de fata.
2. Instanța de fond nu a motivat de ce a respins unul din argumentele invocate de respingere a cererii de chemare in judecata, respectiv acela ca intimata reclamanta nu este îndreptățita sa primească cheltuielile de transport, întrucât aceste cheltuieli se. acorda doar unităților de învățământ conexe si nu tuturor unităților de învățământ.
S-a arătat prin întâmpinarea depusa la instanța de fond ca intimata - reclamanta nu este îndreptățită sa primească cheltuielile de transport, neexistând temei legal pentru acordarea acestor cheltuieli.
Am spus ca nu exista temei legal, întrucât nici un articol sau alineat din Legea nr. 1/2011 sau alt act normativ nu prevede dreptul acesteia de a primi cheltuieli de transport.
Temeiul legal invocat de intimata-reclamanta prin cererea de chemare in judecata sunt: art.104 alin.3 din Legea nr. 128/1997, dar si pe prevederile art. 105 si 276 din Legea nr. 1/2011.
In speța de fata nu mai pot fi puse in aplicare prevederile Legii nr. 128/1997, ele fiind abrogate fata de perioada pentru care se solicita cheltuielile de transport -01.09._12, 01.09._13 si 01.09._14.
In vigoare este Legea nr. 1/2011 Legea educației naționale, dar nici articolele invocate de intimata reclamanta nu prevăd dreptul acesteia de a primi aceste cheltuieli de transport.
Art. 105 nu stabilește dreptul acesteia de a i se acorda cheltuieli de transport si nici in sarcina angajatorului obligația de a acorda aceste cheltuieli. Acest articol reglementează modul de finanțare al unităților din învățământul preuniversitar de stat.
Prin art.276 se stabilește un drept de a primi cheltuieli de transport numai cadrelor didactice din unitățile de învățământ conexe, nu si altor cadre didactice din alte categorii de unități de învățământ.
Intimata reclamanta nu este angajată . învățământ conexa, Scoală Gimnaziala Punghina nu este o unitate de învățământ conexa. Unitățile de învățământ conexe sunt enumerate limitativ de art.99 din Legea nr. 1/2011, iar Scoală Gimnaziala nu este menționata ca fiind unitate de învățământ conexa.
S-a mai invocat, ca temei legal, atât de reclamanta cat si de instanța de fond,
Instrucțiunile nr.2/2011.
Si de aceasta data instanța de fond se afla în eroare cu privire le temeiul de drept
al cererii de chemare în judecata.
Instrucțiunile nr.2/2011 stabilesc modul de acordare a acestor cheltuieli dar numai unităților de învățământ conexe. Din preambulul acestor instrucțiuni rezulta ca ele au fost emise în temeiul art. 105 alin. (2) lit. (f), art. 276 din Legea nr.1/2011.
S-a arătat mai sus ca 105 alin. (2) lit. (f), art. 276 din Legea nr.1/2011, se refera numai la cadrele didactice din unitățile de învățământ conexe si nu la alte categorii de cadre didactice.
Instanța de fond, cu privire la dreptul intimatei reclamante de a primi aceste cheltuieli de transport arata ca: „Pornind de la art.105 alin.2 lit.f din Legea nr. 1/2011 ….și ținând cont de dispozițiile art.276 din același act normativ, reclamanta este "îndreptățită la decontarea cheltuielilor de transport."
Aceasta motivare este cel puțin hilara, prin prisma conținutului acestor articole, daca nu chiar „nefondata", atâta timp cat ele nu prevăd dreptul intimatei reclamante la decontarea acestor cheltuieli.
Aceasta motivare echivalează cu o greșita aplicare a legii, încălcându-se normele de drept material.
F. de cele prezentate mai sus, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate, iar pe fond s-a solicitat respingerea ca nelegala si netemeinica a acțiunii formulata de intimata reclamanta Puseu A..
Apelul este nefondat.
Raportul juridic dedus judecății este un raport de muncă. Pentru a conchide astfel esențial este faptul că dreptul intimatei reclamante la decontarea cheltuielilor de transport este un drept ce își are izvorul în raportul de muncă al intimatei cu o unitate de învățământ, că cheltuielile de transport a căror decontare este solicitată sunt efectuate în vederea prestării activității prevăzute în contractul individual de muncă. Astfel fiind, în mod just instanța de fond a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului M. în cauză.
Potrivit art. 267 lit. d din Codul muncii pot fi părți în raporturile de muncă „alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă”. Această dispoziție legală constituie o reglementare expresă, cu caracter de principiu, în sensul că pot fi părți în conflictele de muncă și alte persoane - decât salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele - în condițiile legilor speciale sau a Codului de pr. civilă.
Art. 1 din Instrucțiunea nr. 2 /2011 privind decontarea navetei cadrelor didactice, emisă de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, teza ultimă, prevede că „decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ. Art 2 din aceeași Instrucțiunea reglementează procedura concretă, în raportul dintre unitatea de învățământ și autoritățile publice locale, prevăzând că, „consiliul de administrație al unității de învățământ propune, lunar, spre aprobare consiliului local drepturile bănești aferente personalului didactic care solicită cheltuieli de deplasare”.
Aceste dispoziții legale au fost date în aplicarea art. 105 din Legea nr. 1 /2011, în conformitate cu care anumite cheltuieli „asociate procesului de învățământ preuniversitar de stat” se asigură pe calea finanțării complementare, care este în sarcina bugetelor locale ale unităților administrrativ-teritoriale.
Astfel fiind, este indiscutabil că atât C. local – în calitate de autoritate legislativă locală – cât și Primarul – ce are atribuții executive în cadrul autorității administrativ- tertoriale au calitate procesuală pasivă în cauză, deși nu sunt părți în contractul individual de muncă, câtă vreme au, conform legii, obligația de a asigura finanțarea complementară, iar aprobarea cererilor de decontare a cheltuielilor de transport și respectiv virarea către unitatățile de învățământ a sumelor necesare plăților cu acest titlu este în sarcina acestora.
Pe fondul litigiului Curtea constată că prin art. 266 din Legea nr. 1/2011 (articol ce face parte din Titlul IV cap. I intitulat Statutul personalului didactic din învățământul preuniversitar) s-a prevăzut că „personalul din învățământul preuniversitar are drepturi și obligații care decurg din legislația în vigoare, din prezenta lege, din regulamente specifice și din prevederile contractului individual de muncă”.
Instrucțiunea nr. 2 din 17 februarie 2011 privind decontarea navetei cadrelor didactice, emisă de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului constituie un regulament specific în sensul art. 266 din Legea nr. 1/2011, fiind lipsit de relevanță că este intitulat „Instrucțiune”.
Prin art. 1 din Instrucțiunea menționată s-a prevăzut că „personalul didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință conrespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile ... de transport, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință.”
Din norma menționată rezultă fără echivoc dreptul intimatei reclamante de a-i fi decontate cheltuielile de transport.
Susținerea apelanților în sensul că prin Instrucțiunea nr.2/2011 este stabilit modul de acordare a cheltuielilor de transport numai pentru personalul didactic din unitățile de învățământ conexe este eronată. Acest aspect rezultă cu prisosință din faptul că abia în art. 3 din Instrucțiune este prevăzut dreptul la decontarea cheltuielilor de transport pentru personalul didactic din unitățile de învățământ conexe, referitor la condițiile concrete în care este recunoscut dreptul de decontare făcându-se trimitere la art.1 din Instrucțiune.
În raport de considerentele expuse se impune concluzia că apelul este nefondat, urmând, deci, a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții C. L. Punghina și Instituția P. Punghina cu sediul în . împotriva sentinței nr. 4469 din 11 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. A. I. cu domiciliul în Dr. Tr. S., ., ., ., cu domiciliul procedural la sediul apărătorului ales la Cabinet Individual av. D. B., cu sediul profesional în Dr. Tr. S., . A, ., . și intimata pârâtă Școala G. cu cls.I-VIII Punghina.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2015.
Președinte, T. R. | Judecător, P. B. | |
Grefier, S. C. |
Red.jud.P.B.
Tehn.M.D.6 ex
J.f.M.A.
4.05.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2450/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... → |
|---|
