Obligaţie de a face. Decizia nr. 2450/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2450/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 4489/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2450
Ședința publică de la 18 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L.
Judecător I. M.
Grefier M. V. A.
**********************************
Pe rol judecarea apelul declarat de apelanta reclamantă U. S. Libere din Învățământ M., cu sediul în Drobeta T. S., ., județul M. în numele reclamantei membră de sindicat S. V. - domiciliată în Drobeta T. S. ..6, ., împotriva sentinței civile nr. 882 din 26.02.2015 pronunțată de Tribunalul M. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. Național „G. Ț.”, cu sediul în Tr. S., ., județul M., având ca obiect obligație de a face calcularea salariului de bază, sporului de vechime în muncă, plata dif. de drepturi salariale pe ultimii 3 ani.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar prin conținutul motivelor de apel se solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin.2 Cod procedură civilă, după care;
În baza art. art. 482 Cod de procedură civilă raportat la art. 394 Cod de procedură civilă, Curtea a constată încheiată cercetarea procesului și a trecut la soluționarea cauzei.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Tribunalul M. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 882 din 26.02.2015 a respins acțiunea formulată de U. S. Libere din Învățământ M. în numele reclamantei membră de sindicat S. V. împotriva pârâtului C. Național „G. Ț.”.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Reclamanta S. V. este salariata pârâtului C. Național Ghe. Ț. în funcția de îngrijitor curățenie în baza contractului de muncă 66/15.12.1988 și a adeverinței nr.7037/06.06.2014 emisă de pârât.
Prin acțiunea adresată instanței reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la calcularea salariului de bază potrivit încadrării la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, pe perioada de 3 ani anterior introducerii acțiunii, calcularea sporului de vechime în muncă ce se cuvine reclamantei în raport de vechimea în muncă ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 1 pe ultimi trei anii anteriori introducerii acțiunii, precum și la plata diferențelor salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite petitelor 1 si 2 pe perioada de trei ani anteriori introducerii acțiunii.
Instanța a apreciat acțiunea neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamanta având funcția de îngrijitor curățenie în cadrul pârâtului, funcție nedidactică, are salariul de bază stabilit în funcție de salariul de încadrare prevăzut de O.G. nr. 10/2008, la care se adaugă sporul de vechime în muncă corespunzător tranșei de vechime avute .
Potrivit art. 30 din Legea nr. 330/2009 ” Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.”
În aplicarea acestui text de lege, începând cu data de 01.01.2010 salariile de bază ale funcțiilor de execuție și ale funcțiilor de conducere cuprind sporul de vechime în muncă și alte sporuri și indemnizații care fac parte din salariul de bază, conform prevederilor art. 5 alin.3 din O.U.G nr. 1/2010.
Prevederile art. 1 alin.(5) din Legea nr. 285/2010 definesc în același mod salariul de bază: „În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009*) privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010**) privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009*), cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.
Din adresa nr. 7936/20.10.2014 a pârâtului C. Național Ghe. Ț. reiese că reclamanta are un salariul de încadrare conform O.G nr. 10/2008 de 675 lei, la care se adaugă un spor de vechime de 25 % în valoare de 169 lei, ceea ce înseamnă că potrivit art. 30 din Legea nr. 330/2009 aceasta are salariul de încadrare de 846 lei .
În aplicarea prevederilor Legii nr. 284/2010, în cazul în care pe parcursul anului personalul nedidactic trece la o altă tranșă de vechime în muncă, la salariul de bază astfel constituit se va aplica numărul de clase prevăzute de art. 11 din Legea nr. 284/2010 corespunzătoare gradației pe care urmează să o primească. Astfel, la trecere în altă tranșă de vechime în muncă, clasele corespunzătoare se aplică la salariul de bază constituit din salariul de încadrare prevăzut în O.G nr. 10/2008 la care se adaugă procentele deținute până la apariția Legii nr.284/2010. Salariul de bază astfel constituit se compară cu nivelul salariului minim de bază în învățământ rezultat în urma aplicării prevederilor O.U.G. nr. 19/2011, respectiv 812 începând cu luna decembrie 2012, care se aplică în cazul în care salariul de bază rezultant era mai mic decât acest plafon.
Reclamanta a solicitat aplicarea prevederilor H.G nr. 1225/2011 și H.G. nr. 871/2013 și H.G. nr. 23/2013 privind stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat la plată.
Potrivit art. (1) și (2) din HG 1193/2010 „salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră.
Art. 2 - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.”
Cât privește H.G. nr. 1225/2011 în art. (1) și (2) s-au prevăzut următoarele: „Art. 1 - Începând cu data de 1 ianuarie 2012 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012, reprezentând 4,13 lei/oră.
Art. 2 - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.”
Dispozițiile legale menționate au creat obligații pentru angajatori numai sub aspectul cuantumului salariilor de bază minime brute ce urmau a fi achitate în perioada de referință a fiecărui act normativ menționat; când în stabilirea salariului de bază al unui salariat interveneau elemente (diverse sporuri) care asigurau depășirea acestui nivel, dispozițiile legale menționate nu puteau fi incidente în sensul ca sumele menționate în cele două acte normative să fie utilizate pentru determinarea salariului de bază al angajatului respectiv.
Un argument în susținerea celor expuse îl constituie prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 284/2010 și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 283/2011.
Prin art. 10 alin.(1) din Legea nr. 284/2010 s-a prevăzut că „salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referință”.
Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 283/2011 a prevăzut că „valoarea de referință se menține și în anul 2012 la 600 lei.”
Rezultă din norma legală citată că, deși salariul de bază minim brut garantat în plată a fost stabilit, prin H.G. nr. 1225/2011, la 700 lei lunar pentru anul 2012, pentru stabilirea salariilor de bază din sistemul bugetar nu era utilizat acest cuantum, ci valoarea de referință, stabilită a fi de 600 lei în anul 2012.
Referitor la plata diferențelor salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 750 lei, corespunzător clasei 1 de salarizare, potrivit H.G. nr. 23/2013 și H.G. nr. 871/2013 instanța a reținut că, prin H.G. nr. 23/2013 și H.G. nr. 871/2013, invocată de reclamantă, statul garantează plata unui salariu de bază minim, pentru toți salariații, stabilind totodată obligația angajatorilor de a nu acorda salariaților un salariu de bază mai mic decât acela.
Acest lucru s-a întâmplat și în cazul reclamantei, angajatorul acordându-i acesteia un salariu de bază superior celui reglementat de actele normative invocate.
Reclamanta a contestat includerea sporului de vechime în salariul de bază, apreciind că sporul de vechime trebuie să i se calculeze separat ,,prin adăugarea la un salariu de bază cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată și în sectorul bugetar ,salariul de bază include sporul de vechime.
Pentru personalul nedidactic cuantumul salariului de bază se stabilește utilizând salariul de încadrare prevăzut de O.G. nr.10/2008 la care se adaugă sporul de vechime. Salariul de bază astfel obținut se compară cu nivelul salariului minim de bază în învățământ rezultat în urma aplicării O.U.G. nr.19/2012.În acest sens sunt și prevederile din Ordinul Ministrului Muncii nr.44/13.09.2011 și Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 77/14.01.2011.
Conform adresei nr.7936/2014 emisă de pârât a rezultat că salariul reclamantei a fost calculat corect potrivit dispozițiilor legale susmenționate.
Având în vedere aceste considerente, instanța a respins acțiunea, pârâtul făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta U. S. Libere din Învățământ M. în numele membrului de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În acest sens a arătat că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că valoarea de referință pentru stabilirea salariilor din sistemul bugetar este de 600 lei pentru anul 2012 și nu de 700 lei așa cum este stabilit prin H.G. nr.1225/2011.
Ori, în toate actele normative prin care salariul minim a fost modificat din 2011 până în prezent, la art. 2 se prevede în mod expres că ,"pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată".
Este evident că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 4 alin.(l) din Legea nr. 283/2011 întrucât s-ar încălca dispozițiile art. 2 din H.G.nr. 1225/2011 care prevede în mod expres că nu pot fi stabilite salarii la un nivel inferior celui stabilit la art. 1, respectiv de 700 lei.
Este evident că pârâta nu a respectat legislația în vigoare, întrucât art. 160 din Codul muncii prevede că " salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri", iar actele normative incidente sau raportat nu la salariul ca întreg, ci la salariul de bază ca și componentă a salariului integral.
Deci, salariul de bază este salariul de încadrare, salariu care trebuie să fie cel puțin egal cu salariul minim pe economie.
Ori, în componența acestuia nu poate fi inclus și sporul de vechime întrucât s-ar încălca dispozițiile art. 160 din Codul muncii, care prevăd acest spor ca o componentă distinctă a salariului.
Este evident că, dacă se compară salariile minime pe economie și salariile de încadrare ale membrului de sindicat se poate observa fără putința de tăgadă că pârâtul nu a respectat legislația în vigoare care stabilea cuantumul salariului minim pe economie, aceasta încadrând membrul de sindicat pe un salariu mult inferior celui stabilit de legiuitor.
Potrivit art. 38 din Legea nr.53/2003 republicată "salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege".
Ori, conform art. 40 alin.(2) lit. c) din Codul muncii " angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractual colectiv de muncă și din contractual individual de muncă ".
Astfel, art. 1 din H.G. nr. 1225/2011 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial, Partea I nr. 922/ 27.12.2011) prevede: „începând cu 01.01.2012 salariului de bază minim brut garantat pe țară se stabilește la 700 lei, pentru un
program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012,..", iar art. 2 din aceeași hotărâre statuează: „Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1"
Conform art. (1) din H. G. nr. 23/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial, Partea I nr. 52/23.01.2013: „(1) începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013.
(2) începând cu data de 1 iulie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013 ", iar potrivit art. 2 din aceeași hotărâre de guvern: „Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1."
Hotărârea nr. 871/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial, Partea I nr. 703/ 15.11.2013):
„Art. 1. - (1) începând cu data de 1 ianuarie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,059 lei/oră.
(2) începând cu data de 1 iulie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,357 lei/oră.
Art. 2. - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut la art. 1."
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii introductive.
În drept, a invocat art.194 coroborat cu art.148 alin.1 teze a II-a din C.pr.civ., art.268 alin.1 lit.c) din Codul muncii și art.28 din Legea nr.62/2011.
Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Problema dedusă judecății este cea referitoare la modul de stabilire a salariului unei persoane încadrată în sectorul bugetar, în raport cu dispozițiile legale care garantează respectarea salariului minim brut pe economie, respectiv dacă, în calcularea salariului personalului încadrat în sectorul bugetar, salarizarea va porni de la salariul minim brut, garantat la nivel național - urmând ca de la acest nivel să i se aplice procedura specială de calcul prevăzută de lege - ori, dacă, aplicându-se dispozițiile legale cu caracter special - în cauză, cele aplicabile personalul încadrat în învățământ - se va urmări ca salariul rezultat, calculat conform procedurii speciale de calcul, să nu se situeze sub cuantumul salariului minim brut, garantat la nivel național.
Reclamanta angajată pe postul de îngrijitor curățenie, face parte din categoria personalului încadrat în sectorul bugetar, drepturile sale salariale fiind stabilite prin acte normative cu caracter special, instanța de judecată și angajatorul având obligația să respecte aceste dispoziții legale, în virtutea principiului de drept „specialia generalibus derogant”.
Potrivit art. 30 din Legea nr. 330/2009 ” începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.”
În aplicarea acestui text de lege, începând cu data de 01.01.2010 conform prevederilor art. 5 alin.(3) din O.U.G. nr. 1/2010, salariile de bază ale funcțiilor de execuție și ale funcțiilor de conducere cuprind sporul de vechime în muncă și alte sporuri și indemnizații care fac parte din salariul de bază.
Totodată, potrivit art. 10 din Legea nr. 284/2010, salariile de bază (…) și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referință.
Această modalitate de calcul s-a menținut și după . Legii nr.285/2010, respectiv pentru anul 2011, lege care prin art. 9 prevede componentele sistemului de salarizare, iar prin art. 10, procedura, modalitatea de stabilire a acestuia: înmulțirea coeficientului de ierarhizare cu valoarea de referință, aceasta fiind pentru anul 2011, 600 lei, valoare care s-a menținut la acest cuantum și pentru anul 2012, potrivit art. 4 din Legea nr. 283/2011.
Curtea reține că soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la primul capăt de cerere este legală și temeinică, soluția contrară - expusă de reclamantă prin acțiune, respectiv prin motivele de apel, golind practic de conținut atât dispozițiile referitoare la procedura de stabilire a salariului personalului încadrat în sectorul bugetar cât și pe cele referitoare la stabilirea valorii de referință în cei doi ani consecutivi la nivelul de 600 lei.
Totodată, după cum s-a reținut în mod corect și de către instanța de fond, în raport cu dispozițiile art. 9 din Legea nr.285/2010 salariul brut este compus din salariul de încadrare (în care sunt incluse sporurile cu caracter permanent, printre care sporul de vechime în muncă) și alte sporuri și indemnizații prevăzute de lege, includerea sporurilor în salariul de bază în cazul personalului bugetar, garantând respectarea articolului 2, atât cel din H.G. nr.1993/2010, cât și cel din H.G. nr.1225/2011, potrivit cărora, pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior salariului de bază minim brut pe țară, garantat în plată.
Dispozițiile legale în vigoare atât în anul 2010, cât și în 2011 prin care sporul de vechime a fost introdus în salariul de bază au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională stabilind în repetate rânduri că nu contravin legii fundamentale.
De altfel, chiar o parte din dispozițiile legale invocate de reclamantă prin acțiune în susținerea pretențiilor sale se referă la majorări de salariu sau la modul de stabilire a salariului de bază în care au fost incluse sporuri. În acest sens se au în vedere prevederile art. 1 alin. (2) și (3) din Legea nr.285/2010, art. 1 alin. (2) din O.U.G.nr. 103/2013
După . Legii nr.1/2011 și a Legii nr. 63/2011 a fost menținut sistemul de salarizare în învățământ care a presupus pornirea de la un salariu de bază în care este inclus sporul de vechime.
Cât privește referirile pe care apelanta reclamantă le-a făcut la dispozițiile H.G. nr.23/2013, respectiv H.G. nr.871/2013, Curtea constată că, aceste acte normative prin care statul garantează plata unui salariu minim brut la nivel național – deci pentru toți salariații - nu intră în contradicție cu actele normative care reglementează salariul în plată al apelantei reclamante, acesta situându-se peste minimul brut, stabilit la nivel național .
Pentru aceste considerente, constatând că motivele de apel sunt nefondate, iar sentința apelată este temeinică și legală, în temeiul art. 480 C.pr.civ, Curtea va respinge apelul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă U. S. Libere din Învățământ M., cu sediul în Drobeta T. S., ., județul M. în numele reclamantei membră de sindicat S. V. - domiciliată în Drobeta T. S. ..6, ., ., împotriva sentinței civile nr. 882 din 26.02.2015 pronunțată de Tribunalul M. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. Național „G. Ț.”, cu sediul în Tr. S., ., județul M..
Decizie definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 18 Mai 2015
Președinte, M. L. | Judecător, I. M. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud. M.L.
Jud.fond A.C.M.
Tehnored. A.G./2ex.
Data:22.05.2015
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 224/2015. Curtea de... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
