Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 118/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 118/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 9312/63/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 118
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul compus din:
Președinte: - T. R.
Judecător: - M. L. N. A.
Judecător: - C. R.
Grefier: - S. C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 12 februarie 2015, privind judecarea recursului declarat de pârâții Chițibuș V., S. S. P., A. N., A. D., împotriva sentinței umărul 5663 din data de 16 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamanta S.N.T.F.M. "C. MARFĂ SA-SUCURSALA BANAT – OLTENIA., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile din ședința publică de la 12 februarie 2015 au fost consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie când, instanța, în te,eiul dispozițiilor art. 260 alin.(1) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea în cauză.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 6863/30.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamant S.N.T.F.M. "C. MARFĂ SA-SUCURSALA BANAT–OLTENIA cu sediul în mun. C., . A, jud. D. în contradictoriu cu pârâții CHIȚIBUȘ V. cu domiciliul în mun. Pitești, .. 5, ., ., ., S. P. cu domiciliul în com. Cateasca, ., jud. Argeș, A. N. cu domiciliul în com. Ștefănești, ., jud. Argeș, A. D. cu domiciliul în mun. Pitești, .. 2, .
S-a dispus obligarea reclamantei la câte 1100 lei cheltuieli de judecată către pârâții Chițibuș V., A. D., A. N. și la 900 lei cheltuieli de judecată către pârâtul S. P..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.N.T.F.M. "C. MARFĂ SA-SUCURSALA BANAT –OLTENIA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 527/11.03.2014 a Curții de Apel C. a fost admis recursul a fost casată sentința tribunalului și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond pentru următoarele considerente:
Prin deciziile CZ2.3/37/6.02.2012 și CZ2.3/43/9.02.2012 pârâții intimați S. P. și Chițibuș V. au fost sancționați disciplinar pentru fapta comisă în 8/9 .11.2011 constând în luarea în primire a locomotivei DA 824 din Remiza de locomotive Golești pentru remorcarea tr._ pe relația Golești –C. și neverificarea locomotivei la luarea în primire sub supravegherea revizorului de locomotivă de serviciu.
Prin deciziile CZ2.3/45/10.02.2012 și CZ 2.3./44/9.02.2012 pârâții intimați A. D. și A. N. au fost sancționați pentru fapta din 7.11.2011 de a lua în primire locomotiva DA 824 din Depoul București Triaj pentru remorcarea tr._/_/_ pe relația București Triaj-Ciumești-Golești iar la sosirea în Remiza de locomotive Golești de a nu efectua proces tehnologic de remizare a locomotivei și de a nu preda locomotiva revizorului de locomotivă de serviciu.
Prin necontestarea acestor sancțiuni ,vinovăția acestora pentru săvârșirea faptelor reținute prin deciziile menționate anterior a fost stabilită în mod definitiv.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză ,slăbirea bandajului roții dreapta de la osia nr.6 din cauza neasamblării necorespunzătoare ,nedepistată la timp ,de revizorii și personalul de locomotivă ,coroborată cu frânarea prelungită în cazul remorcării pe distanța Golești- C. ,a condus la rotirea bandajului ,până la valoarea de 1000 mm ,constatată în Depoul C..
Din aceste concluzii ale raportului de expertiză se constată revizorii și personalul de locomotivă au contribuit la producerea prejudiciului angajatorului prin faptul că nu au verificat instrucțional bandajele roților ,cu ciocanul de revizie ,deși aveau această obligație ,conform prevederilor instrucționale.
Potrivit art.254 al.1 Codul Muncii salariații răspund patrimonial ,în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale ,pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Condițiile specifice pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariaților rezultă din conținutul art.254 Codul Muncii: săvârșirea unei fapte ilicite ,autorul faptei ilicite are calitatea de salariat,fiind titular al unui contract de muncă,vinovăția salariatului ,săvârșirea faptei ilicite în legătură cu munca salariatului ,prejudicierea materială a angajatorului ,existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a salariatului și prejudiciul material suferit de angajator ,lipsa unor cauze exoneratoare de răspundere.
În cauză,angajatorul a făcut dovada că toate aceste condiții sunt îndeplinite.
Curtea reține în acest sens că în mod greșit prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite toate condițiile cerute de art.254 Codul Muncii întrucât nu exista culpa exclusivă a pârâților pentru producerea prejudiciului.
Situația în care culpa în producerea unui prejudiciu aparține mai multor salariați este reglementată de art.255 Codul Muncii. Potrivit acestor dispoziții ,dacă paguba a fost produsă de mai mulți salariați ,cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei.
În consecință ,se apreciază că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea reținând că vinovăția în producerea prejudiciului aparține mai multor persoane,fără a face aplicarea dispozițiilor art.255 Codul Muncii ,în sensul identificării gradului în care fiecare persoană a contribuit la producerea pagubei ,determinat atât de fapta ilicită în sine examinată sub aspectul legăturii de cauzalitate cu prejudiciul ,cât și de gradul vinovăției.
De asemenea în situația în care contribuția efectivă a fiecărui salariat care a fost reținut ca fiind vinovat de producerea prejudiciului,nu putea fi stabilită ,instanța de fond ar fi trebuit să facă aplicarea dispozițiilor art.255 al.2 Codul Muncii ,care permite stabilirea răspunderii patrimoniale în funcție de un criteriu obiectiv ,acela al salariului net al fiecărui salariat la data producerii prejudiciului.
În consecință ,față de aceste motive ,Curtea urmează să admită recursul formulat ,să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare ,instanța de fond urmează să suplimenteze probatoriul pentru stabilirea contribuției efective a fiecărui salariat la producerea prejudiciului invocat de reclamantă iar în situația în care nu poate fi identificat cuantumul exact al prejudiciului produs de fiecare salariat vinovat de producerea pagubei ,să se facă aplicarea dispozițiilor art.255 al.2 Codul Muncii.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Având în vedere decizia de casare a instanței de control judiciar instanța a încuviințat efectuarea unei adrese către expertul numit în dosarul de fond inițial pentru individualizarea prejudiciului produs de fiecare pârât în parte, în funcție de contribuția fiecăruia, de atribuțiile pe care le aveau și salariul fiecăruia.
Expertul a depus la dosar, la 05.08.2014, o completare la raportul de expertiză tehnică. Având în vedere acest aspect instanța a respins solicitarea apărătorului pârâților de a fi chemat expertul în fața instanței, în ședință publică pentru a da explicații și lămuriri, considerând că sunt suficiente explicațiile formulate în scris ca și completare la raportul de expertiză.
Prin sentința civilă nr. 5663 din data de 16 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, s-a admis cererea formulată de reclamanta S.N.T.F.M. "C. MARFĂ SA-SUCURSALA BANAT–OLTENIA în contradictoriu cu pârâții CHIȚIBUȘ V., S. P., A. N. și A. D..
A fost obligat pârâtul Chițibuș V. la 3404 lei, pârâtul S. P. la 2269 lei, pârâtul A. N. la 2269 lei și pârâtul A. D. la 3404 lei reprezentând prejudiciul produs reclamantei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele :
Potrivit art. 315 cod de procedură civilă "în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
În speță, s-a constatat că instanța de recurs, a dat dezlegări de drept irevocabile și obligatorii pentru instanța de rejudecare stabilind că sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii patrimoniale a salariaților, astfel că instanței de rejudecare îi revenea doar sarcina să stabilească cuantumul răspunderii fiecăruia, în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei, în conformitate cu prevederile art. 255 alin.2 din codul muncii.
Astfel instanța de recurs a stabilit că prin deciziile CZ2.3/37/6.02.2012 și CZ2.3/43/9.02.2012 pârâții intimați S. P. și Chițibuș V. au fost sancționați disciplinar pentru fapta comisă în 8/9 .11.2011 constând în luarea în primire a locomotivei DA 824 din Remiza de locomotive Golești pentru remorcarea tr._ pe relația Golești –C. și neverificarea locomotivei la luarea în primire sub supravegherea revizorului de locomotivă de serviciu.
Prin deciziile CZ2.3/45/10.02.2012 și CZ 2.3./44/9.02.2012 pârâții intimați A. D. și A. N. au fost sancționați pentru fapta din 7.11.2011 de a lua în primire locomotiva DA 824 din Depoul București Triaj pentru remorcarea tr._/_/_ pe relația București Triaj-Ciumești-Golești iar la sosirea în Remiza de locomotive Golești de a nu efectua proces tehnologic de remizare a locomotivei și de a nu preda locomotiva revizorului de locomotivă de serviciu.
Prin necontestarea acestor sancțiuni, vinovăția acestora pentru săvârșirea faptelor reținute prin deciziile menționate anterior a fost stabilită în mod definitiv.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, slăbirea bandajului roții dreapta de la osia nr.6 din cauza neasamblării necorespunzătoare, nedepistată la timp, de revizorii și personalul de locomotivă, coroborată cu frânarea prelungită în cazul remorcării pe distanța Golești- C. ,a condus la rotirea bandajului, până la valoarea de 1000 mm ,constatată în Depoul C..
Din aceste concluzii ale raportului de expertiză se constată că revizorii și personalul de locomotivă au contribuit la producerea prejudiciului angajatorului prin faptul că nu au verificat instrucțional bandajele roților, cu ciocanul de revizie, deși aveau această obligație, conform prevederilor instrucționale.
Potrivit art.254 al.1 Codul Muncii salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Condițiile specifice pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariaților rezultă din conținutul art.254 Codul Muncii: săvârșirea unei fapte ilicite, autorul faptei ilicite are calitatea de salariat, fiind titular al unui contract de muncă, vinovăția salariatului, săvârșirea faptei ilicite în legătură cu munca salariatului, prejudicierea materială a angajatorului, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a salariatului și prejudiciul material suferit de angajator, lipsa unor cauze exoneratoare de răspundere.
În cauză, angajatorul a făcut dovada că toate aceste condiții sunt îndeplinite.
Curtea a reținut în acest sens că în mod greșit prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite toate condițiile cerute de art.254 Codul Muncii întrucât nu exista culpa exclusivă a pârâților pentru producerea prejudiciului.
Situația în care culpa în producerea unui prejudiciu aparține mai multor salariați este reglementată de art.255 Codul Muncii. Potrivit acestor dispoziții, dacă paguba a fost produsă de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei.
În consecință, s-a apreciat că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea reținând că vinovăția în producerea prejudiciului aparține mai multor persoane, fără a face aplicarea dispozițiilor art.255 Codul Muncii, în sensul identificării gradului în care fiecare persoană a contribuit la producerea pagubei, determinat atât de fapta ilicită în sine examinată sub aspectul legăturii de cauzalitate cu prejudiciul, cât și de gradul vinovăției.
În legătură cu contribuția fiecărui pârât în parte la producerea prejudiciului, aspect ce trebuia lămurit în rejudecare, instanța a constatat că nu se poate stabili măsura în care fiecare dintre cei 4 salariați pârâți a contribuit la producerea prejudiciului.
Prejudiciul constând în contravaloarea remedierii locomotivei DA 824 conform facturii nr. 0143/27.02.2012 emisă de IRLU C. s-a produs prin distrugerea aparaturii de rulare, a osiilor nr. 4 și 6 prin rotirea bandajelor pe osii pe parcursul a două ture, respectiv turele pârâților care făceau echipe de 2 câte 2, mecanic și mecanic ajutor.
Atribuțiile pârâților în ce privește luarea măsurilor necesare pentru a preîntâmpina producerea prejudiciului erau aceleași și constau în verificarea locomotivei la luarea în primire, atribuții pe care nu le-au îndeplinit. Nu se poate reține că numai unul sau unii dintre ei aveau atribuții de verificare sau că numai unii nu și le-au îndeplinit.
Instanța nu a reținut apărarea pârâților că și alte persoane ar fi avut obligații privind supravegherea activității desfășurate de pârâți (revizorii de serviciu, șefi de tură) pentru că activitatea acestora consta doar în supraveghere, activitatea de verificare fiind dată în mod direct în sarcina pârâților. De asemenea susținerea lor că unitatea nu le-a asigurat instrumentele nu este de natură să exonereze pe pârâții de răspundere și nici la reducerea contribuției la producerea prejudiciului, câtă vreme nu au făcut dovada că au semnalat aceste deficiențe conducerii unității sau că au făcut demersuri pentru remedierea lipsei.
Instanța nu a reținut nici susținerea expertului din completarea la raportul de expertiză în sensul că doar ultima echipă formată din Chițibuș V. mecanic și S. P. mecanic ajutor, ar fi singura vinovată deoarece este contrazisă de concluziile inițiale ale raportului de expertiză și de raportul de control întocmit de reprezentanții unității. De asemenea nu va reține concluzia expertului că doar mecanicul Chițibuș V. trebuie să răspundă pentru întregul prejudiciu pe considerentul că el ar fi trebuit să facă verificarea sau să dea ordin pentru verificare și să o supravegheze, deoarece toți cei patru pârâți aveau atribuții de verificare privind starea bandajelor conform prevederilor instrucționale.
Ca urmare instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 255 alin 2 din codul muncii și a stabilit răspunderea fiecăruia proporțional cu salariul net avut la data constatării pagubei, cuantum menționat de altfel de reclamantă în cererile de chemare în judecată formulate împotriva fiecărui pârât în parte.
Față de cele arătate mai sus instanța a admis cerere, a obligat pârâtul Chițibuș V. la 3404 lei, pârâtul S. P. la 2269 lei, pârâtul A. N. la 2269 lei și pârâtul A. D. la 3404 lei reprezentând prejudiciul produs reclamantei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Chițibuș V., S. S. P., A. N., A. D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenții susțin că hotărârea recurată nu a avut în vedere probele administrate în cauză, aceste probe nefăcând dovada clară a faptului că sunt direct răspunzători de prejudiciul creat reclamantei.
Mai susțin recurenții că din proba cu completarea la raportul de expertiză rezultă clar că, repartizarea prejudiciului în cazul pârâților S. P., A. D. și A. N. este în sumă de 0 lei. Deci, greșit a apreciat instanța de fond că nu se poate stabili măsura în care pârâții au contribuit la producerea prejudiciului, în realitate probele fac dovada altui fapt, respectiv al nevinovăției acestora.
În ceea ce-l privește pe pârâtul Chițibuș V., apreciază recurenții că se impunea o contraexpertiză – cerere respinsă de altfel – pentru a se verifica dacă are o culpă la producerea prejudiciului, în condițiile în care completarea la raportul de expertiză (în care se menționează că este unicul răspunzător de pagubă), contrazice însuși raportul de expertiză care a reliefat faptul că pe distanța Golești-C. doar s-a accentuat problema tehnică deja apărută.
Se precizează că acest raport de expertiză a reliefat că nu este exclus un viciu de fabricație, că o parte din culpă aparține unității angajatoare care nu a pus la dispoziție salariaților instrumentarul necesar, respectiv ciocanul de revizie pentru a se mai face verificarea locomotivei – aspect recunoscut de intimată; că revizorii aveau obligația de a controla activitatea recurenților; că celelalte echipe care au manevrat locomotiva înaintea acestora nu au efectuat nici o verificare tehnică a acesteia începând cu 3 noiembrie 2011; că nu se poate determina cu exactitate perioada în care su-au produs defecțiunile constatate de către reclamantă, numărul exact al rotirilor, data producerii primei rotiri, întrucât nu mai există mențiuni în fișele de bord privind starea bandajelor și a semnelor de pe bandaj; că toți mecanicii care au luat în primire după această data nu au verificat starea bandajelor cu ciocanul.
Se mai arată că expertiza a concluzionat că acest fapt s-a produs în timp și nu exclude existența culpei altor persoane, chiar și a reclamantei. Sub acest aspect se invocă instrucțiunile pentru activitatea personalului de locomotivă în transportul feroviar nr.201-art.37 alin. 3 care vizează punerea în serviciu a locomotivei ce trebuie să efectueze verificarea vizuală a existenței și integrității tuturor pieselor, iar în cazul în care nu se poate face o verificare vizuală să fie constatate în totalitate eventualele defecțiuni pe care poate să le aibă o locomotivă.
Recurenții mai arată că în mod greșit a respins instanța de fond apărarea acestora ce viza lipsa ciocanului de revizie și care i-a pus în situația de a nu face o verificare tehnică corespunzătoare. Se invocă dispoz. art.25 din Regulamentul Intern din anul 2012.
Se susține că în mod greșit instanța de fond a respins apărarea recurenților că și alte persoane ar fi avut obligații privind supravegherea activității desfășurate de pârâți. Din raportul de cercetare întocmit la 16 ian. 2012 de către intimata reclamantă și depus la dosar rezultă că șefii de tură S. T. și P. V. cu atribuții de revizor de locomotivă și care nu au efectuat verificarea și certificarea stării tehnice a locomotivei au fost sancționați cu 10% din salariu pe timp de 2 luni și că sunt vinovați de producerea prejudiciului inclusiv echipa formată din R. I. și C. F. care nu au fost sancționați și au luat locomotiva în primire în incinta societății fără a o verifica.
În ceea privește osia nr.4 se arată că aceasta nu trebuia înlocuită, conform concluziilor raportului de expertiză. Se invocă dispozițiile Instrucției personalului de locomotivă nr.201 conform cărora este permisă rotirea bandajului pe obadă până la 400 mm pentru locomotivele ce remorcă terenuri de marfă, ori în cazul de față osia nr.4 are rotire stânga -50 mm și dreapta -100 mm, ceea ce rezultă că nu trebuia schimbată, astfel că fără rebandajarea acesteia devizul ar fi fost redus la jumătate.
Referitor la necontestarea deciziilor de sancționare, recurenții arată că au fost sancționați pentru lipsa ștampilei de pe fișa de bord, dar arată că au efectuat verificarea tehnică vizuală a locomotivei. Nu s-au luat în calcul caracterizările recurenților salariați în care angajatorul precizează că aceștia au dat întotdeauna dovadă de o bună purtare și aveau un permanent interes pentru menținerea stării tehnice corespunzătoare a locomotivelor cu care au efectuat serviciul.
Se arată că sarcina probei incumbă angajatorului, iar din înscrisurile depuse nu se face dovada faptului că recurenții sunt direct răspunzători de prejudiciul creat reclamantei.
Se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii iar pe fond respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În drept se invocă dispoz,. art.3041 ; 304 pct.9 și 274 Cod pr.civilă.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.315 alin. 1 Cod pr.civilă în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Prin urmare, în caz de casare cu trimitere, instanța care urmează să rejudece fondul trebuie să procedeze numai în sensul și în limitele stabilite prin hotărârea instanței superioare, pentru rest cauza intrând în puterea lucrului judecat.
În caz de casare, hotărârea instanței de recurs este obligatorie pentru judecătorii fondului în ceea ce privește problemele de drept dezlegate. Prin urmare, modul în care instanța de control judiciar a soluționat problema de drept pusă în discuție este obligatoriu pentru instanța de trimitere. Neconformarea atrage casarea hotărârii, ca fiind pronunțată cu încălcarea legii.
Pe de altă parte, instanța de trimitere mai este obligată să se conformeze și îndrumărilor date de instanța de control judiciar pentru corecta stabilire a situațiilor de fapt dispunând administrarea de probe și examinând apărările părților, deoarece aceste îndrumări sunt de esența atribuțiilor ce revin instanței de control judiciar, astfel că la rejudecare, instanța de trimitere trebuie să le dea urmare, ele fiind menite să asigure o corectă soluționare a litigiului.
În cauza de față, prin decizia 527 din 11 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul_ s-a statuat și s-a dezlegat irevocabil problema vinovăției recurenților pentru săvârșirea faptelor reținute prin deciziile de sancționare: pentru pârâții intimați S. P. și Chițibuș V. – sancționați prin deciziile CZ2.3/37/6.febr.2012 și CZ2.3/43/9 febr.2012 pentru fapta comisă în 8/9 noiembrie 2011 constând în luarea în primire a locomotive DA824 din Remiza de locomotive Golești pentru remorcarea tr._ pe relația Golești –C. și neverificarea locomotivei la luarea în primire sub supravegherea revizorului de locomotivă de serviciu.
Prin deciziile CZ2.3/45/10.02.2012 și CZ 2.3./44/9.02.2012 pârâții intimați A. D. și A. N. au fost sancționați pentru fapta din 7.11.2011 de a lua în primire locomotiva DA 824 din Depoul București Triaj pentru remorcarea tr._/_/_ pe relația București Triaj-Ciumești-Golești iar la sosirea în Remiza de locomotive Golești de a nu efectua proces tehnologic de remizare a locomotivei și de a nu preda locomotiva revizorului de locomotivă de serviciu.
Prin necontestarea acestor sancțiuni, vinovăția acestora pentru săvârșirea faptelor reținute prin deciziile menționate anterior a fost stabilită în mod definitiv.
Curtea de Apel prin decizia de casare nr.527/11 martie 2014 a statuat că în cauză angajatorul a făcut dovada că sunt îndeplinite toate condițiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariaților pârâți în raport de conținutul art.254 Codul Muncii: săvârșirea unei fapte ilicite; autorul faptei ilicite are calitatea de salariat, fiind titular al unui contract de muncă; vinovăția salariatului; săvârșirea faptei ilicite în legătură cu munca acestuia ; prejudicierea materială a angajatorului; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; lipsa unor cauze exoneratoare de răspundere.
Prin urmare, Curtea a dat dezlegări de drept irevocabile și obligatorii pentru instanța de rejudecare stabilind că sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii patrimoniale a salariaților, instanței de rejudecare revenindu-i doar sarcina să stabilească cuantumul răspunderii fiecăruia, în măsura în care a contribuit la producerea ei în conformitate cu prevederile art.255 alin. 2 Codul muncii.
Orice critică a recurenților pârâți ce vizează vinovăția acestora nu mai poate fi primită în prezentul recurs întrucât nu mai are obiect și nu mai poate fi analizată, având în vedere limitele stabilite în decizia Curții de Apel nr.527 din 11martie 2014, astfel că în rejudecarea după casare, instanța de fond nu mai putea face alte verificări ce vizează vinovăția acestora. De altfel, așa cum s-a arătat vinovăția a fost stabilită în mod definitiv și prin deciziile de sancționare, necontestate de recurenții pârâți.
În aceste condiții sunt neîntemeiate criticile ce vizează vinovăția sau nevinovăția recurenților pârâți.
Faptul că nu sunt direct răspunzători de prejudiciul creat intimatei reclamante nu reprezintă nici aceasta o critică întemeiată, în condițiile în care recurenții pârâți au avut activitatea directă de verificare. Ori, revizorii de serviciu și șefii de tură despre care recurenții arată că ar fi vinovați și aceștia, aveau doar obligația de supraveghere a activității desfășurate de recurenții pârâți și nu obligația directă de verificare.
Astfel, potrivit art.2 alin.1 din Instrucțiunile 201 - „Instrucțiuni pentru activitatea personalului de locomotivă în transportul feroviar” – prin personal de locomotivă se înțelege mecanicul și mecanicul ajutor, iar potrivit art.9 alin.1, în timpul serviciului personalul de locomotivă este obligat să cunoască modul de funcționare, exploatare și verificare în parcurs a locomotivei pe care o conduce sau deservește în remorcarea trenului sau la manevră.
Prin urmare, pentru orice neregulă apărută din punct de vedere al stării tehnice a locomotivei, este răspunzător mecanicul de locomotivă alături de mecanicul ajutor. Deci, recurenții sunt răspunzători în mod direct de producerea prejudiciului creat intimatei.
În ceea ce-i privește pe șefii de tură Ș. T. și P. V., care aveau atribuții de revizori și care nu au efectuat verificările corespunzătoare la locomotivă, aceștia au fost sancționați disciplinar pentru neexercitarea atribuțiilor de serviciu, dar în ceea ce privește răspunderea materială, aceasta revine mecanicului și mecanicului ajutor care au obligația directă de verificare a locomotivei, conform instrucțiunilor mai sus menționate.
De altfel, în rejudecarea după casare, instanța a procedat conform indicațiilor menționate în decizia Curții de Apel 527 din 11 martie 2014, unde se arată că: „în rejudecare instanța de fond urmează să suplimenteze probatoriul pentru stabilirea contribuției efective a fiecărui salariat la producerea prejudiciului invocat de reclamantă, iar în situația în care nu poate fi identificat cuantumul exact al prejudiciului produs de fiecare salariat vinovat, să se facă aplicarea dispozițiilor art.255 alin. 2 Codul muncii”. Ca urmare a îndrumărilor date de instanța de control judiciar, instanța de trimitere a procedat în consecință. Ținând cont de acest aspect, dar și de atribuțiile directe de supraveghere și control pe care recurenții le aveau, se apreciază că sunt neîntemeiate criticile ce vizează faptul că recurenții nu sunt singurii răspunzători de producerea prejudiciului.
În ceea ce privește faptul că unitatea nu le-a asigurat instrumentele necesare, respectiv ciocanul de revizie cu care se depistează problema tehnică ce a generat prejudiciul în cauză, nu poate fi o cauză exoneratoare de răspundere. Salariații recurenți aveau obligația de a anunța această situație și de a face toate demersurile pentru a semnala aceste deficiențe conducerii unității, iar pe de altă parte aceste aspecte puteau fi valorificate prin contestarea deciziei de sancționare, ceea ce nu s-a realizat.
Faptul că recurenții au avut caracterizări din care rezultă că au dat întotdeauna dovadă de o bună purtare în activitatea desfășurată fără a avea sancțiuni datorate neîndeplinirii sarcinilor de serviciu, având un permanent interes pentru menținerea stării tehnice corespunzătoare a locomotivelor și au căutat să-și îmbogățească nivelul de cunoștințe profesionale, nu prezintă relevanță în prezenta cauză ce vizează o acțiune în răspundere patrimonială și nu disciplinară, pentru a se face aprecieri asupra comportamentului general al salariaților la serviciu.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse și de prevederile art.312 alin.1 cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Chițibuș V., S. S. P., A. N., A. D., împotriva sentinței civile numărul 5663 din data de 16 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamanta S.N.T.F.M. "C. MARFĂ SA-SUCURSALA BANAT – OLTENIA., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 februarie 2015.
Președinte, T. R. | Judecător, M. L. N. A. | Judecător, C. R. |
Grefier, S. C. |
Red.jud.C.R.
Tehn.MC/2 ex.
Data red.23.03.2015
j.f. C.D.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1094/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 1297/2015.... → |
|---|
