Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1631/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1631/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 114/95/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1631
Ședința publică de la 30 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. S.
Judecător M. P.-P.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta pârâtă Direcția S. Gorj împotriva sentinței civile nr. 3927/10.11.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ 201*, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. V., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen, că intimatul reclamant a formulat cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă ce a fost înregistrată sub nr._/30.03.2015 și că prin motivele de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Instanța, luând act de cererile privind judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.01.2014, sub nr._, reclamantul S. V. a chemat în judecată pe pârâta Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția S. Gorj, solicitând instanței, ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei de imputare nr. 3/12.12.2013 emisă de Direcția S. Gorj.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în fapt, conducerea Direcției Silvice Gorj a înlăturat apărările sale din nota explicativă, apreciind că pierderile de la pepiniera puieților de brad din Dobrota se datorează nu calității necorespunzătoare a semințelor, ci efectuării necorespunzătoare a lucrărilor, nerespectându-se adâncimea de semănat și grosimea stratului protector.
A apreciat însă că susținerile angajatorului nu au acoperire în starea de fapt și de drept, așa cum rezultă din documentele de la dosarul cauzei, astfel ca decizia de imputare este nelegală și netemeinică.
A menționat faptul că, sub aspectul nelegalității, decizia de imputare a fost emisă tardiv, după expirarea termenului de 30 zile de la data luării la cunoștința, precizat de art. 73 alin. 1 din Legea nr. 188/1999.
Astfel, prin procesele verbale de răsărire a culturilor și de recepție a lucrărilor executate nr. 1636/31.05.2013 și nr. 1754/4.06.2013 au fost aduse la cunoștința angajatorului (Ocolul Silvic Padeș) situația pierderilor de la pepiniera Drobota, respectiv procentul de răsărire de 73%. Mai mult, la încheierea procesului-verbal nr. 1754/10.06.2013 de constatare pierderilor provocate de fenomene meteorologice periculoase și de alți factori vătămători culturilor de puieți din pepiniere, a participat si delegatul împuternicit al Direcției Silvice (inginer F. S., în calitate de președinte al Comisiei), astfel că pârâta n-ar putea invoca neluarea la cunoștința despre paguba produsa.
De asemenea a invocat și netemeinicia deciziei de imputare, astfel, prin procesul-verbal nr. 1636/31.05.2013 încheiat la nivelul Ocolului Silvic Padeș, cu ocazia recepției lucrărilor la care au participat specialiști ( care nu pot fi suspectați de subiectivism sau părtinire), precum inginer N. G. - responsabiI cu cultura și refacerea pădurilor, inginer Ș. S., șef district, tehnician Dragoteanu I., responsabil normare, tehnician S. I., pădurarul Cosleba I., de la cantonul vecin, F. S. D., specialistul atestat al S.C. OAS ..L., se precizează clar și tara echivoc: „Lucrările au fost executate în condiții tehnice corespunzătoare, conform condițiilor de lucru reale prevăzute în devize și caiete de sarcini și conform amplasamentului predat și pe suprafața predată conform ante măsurat, din devizele de execuție.
În cazul scosului puieților, sortării, numărătorii, livrării, manipulării și depozitarii acestora au fost respectate condițiile impuse în caietul de sarcini, drept pentru care a fost întocmit prezentul proces-verbal în patru exemplare, din care unul pentru S.C. OAS ..L. și trei pentru Ocolul Silvic Padeș, acesta stând la baza întocmirii facturii de plata".
Mai mult, această stare de lucru este statuată și în procesul-verbal de inventariere a culturilor din pepiniera Dobrota, încheiat la data de 10.09.2013, dar și în procesul-verbal nr. 1754/10.06.2013, de constatare a pierderilor provocate de fenomene meteorologice periculoase, precizându-se adevărata cauză a pierderilor: „Verificându-se cauza nerăsăririi puieților din sămânța semănată prin căutarea pe rândurile semănate a semințelor și analiza stării acestora, s-au identificat două situații: 30% din semințe erau seci, iar restul de 56% era format din semințe aflate în stare de putrefacție, fapt datorat ploilor frecvente căzute în primăvara acestui an, fapt ce a produs o stare de umezeală ridicată persistentă în sol, conducând la degradarea semințelor și împiedicând răsărirea acestora.
A mai arătat că, din analiza efectuată s-a constatat faptul că lucrările de înființare a semănăturii, inclusiv păstrarea semințelor, acoperirea cât si descoperirea cu strat protector au fost executate în condiții tehnice corespunzătoare și la momentul oportun, personalul silvic nefiind vinovat de producerea acestui fenomen".
Așadar, însăși reprezentanții angajatorului (fiindcă în afara Șefului Ocolului Silvic, a reprezentantului Primăriei, a participat și F. S. președinte al Comisiei și delegat împuternicit al Direcției Silvice) au recunoscut că personalul silvic (cu referire evidenta la persoana sa care a avut în primire pepiniera) nu are vinovăție în producerea acestui fenomen.
Față de motivele arătate, a solicitat admiterea contestației si anularea decizie imputare nr.3/2013.
În drept, a invocat art.72 si 73 legea nr. 188/1999, art.10 si următoarele din Legea nr.554/2004 si art. 68 si următoarele din Codul Muncii.
În dovedire a depus următoarele acte: acțiune pentru a fi comunicată pârâtei ; proces-verbal nr. 1754/2013; nr. 1636/2013 si nr. 1754/10-06-20 ;decizia de imputare nr.3/2013.
Legal citată în cadrul proceduri prealabile, pârâta R.N.P. Romsilva - Direcția S. Gorj, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de S. V..
În motivare a arătat pârâta că, prin cererea ce formează obiectul dosarului_ al Tribunalului Gorj, petiționarul S. V. a solicitat instanței de judecată să dispună anularea deciziei de imputare nr. 3/2013 emisă de către Direcția S. Gorj.
Pe cale de excepție a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, întrucât reclamantul nu a îndeplinit nici procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea 554/2004 și nici obligația de a participa la ședința de informare, conform art.2 din Legea 192/2006.
În ceea ce privește excepția tardivității emiterii decizie de imputare, invocată de contestator, a solicitat respingerea acesteia având în vedere că aceasta a fost emisă în termenul prevăzut de legislația în vigoare.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 85 al. l din Legea 1999 „ Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei......".
Din actele care au stat la baza emiterii deciziei de imputare rezultă că directorul Direcției Silvice Gorj a constatat paguba la data de 26.11.2013, când prin raportul nr.4021/21.11.2013, subunitatea Ocolul Silvic Padeș a comunicat documentația privind pierderile înregistrate la plantația amplasată în UP I Motru Sec, UA 132P, aflată în gestiunea contestatorului, iar Decizia de imputare a fost emisă la data de 12.12.2013, deci înlăuntrul termenului de 30 de zile stabilit de lege.
S-a susținut că, pe fondul cauzei, acțiunea dedusă judecății este netemeinică și nefondată având în vedere că petiționarul se face vinovat de producerea debitului imputat prin decizia contestată.
Astfel, prin decizia de imputare nr.3/12.12.2013 s-a procedat la imputarea sumei de 5442,70 lei d-lui S. V., având funcția de pădurar în cadrul O.S. Padeș, în gestiunea căruia s-au constatat pierderi în plantația amplasată în UP I Motru Sec, UA 132P. Aceste pierderi reies în mod cert din raportul Ocolului Silvic Padeș nr.4021/21.11.2013, înregistrat la Direcția S. Gorj cu nr.9727/26.11.2013
S-a mai susținut că nu pot fi reținute ca fiind întemeiate motivele invocate de către contestator, întrucât semințele folosite în pepinieră au fost de calitate superioară, pierderile datorându-se efectuării necorespunzătoare a lucrărilor, nerespectându-se adâncimea de semănat și grosimea stratului protector.
Față de motivele arătate s-a solicitat respingerea acțiunii și menținerea deciziei contestate ca fiind temeinică și legală.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 Cod. pr. civ., pârâta solicitând judecarea cauzei în lipsă.
La data de 07.04.2014, în cadrul aceleiași proceduri prealabile, reclamantul a formulat răspuns la întâmpiare, solicitând admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Cu privire la excepția inadmisilibității acțiunii, datorită neîndepliniri procvedurii prealabile, a arătat că în conformiate cu prevederuile art.72 și 73 din legea nr. 188/1999, în cazul antrenării răspunderii civile a funcționarilor publici nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile.
De asemenea, a mai arătat cu privire la excepția lipsei plângerii prealabile, că însăși angajatorul în continutul deciziei de impunare prevede expres la art.4 că,,decizia de imputare se poate contesta în termen de 30 de zile de la comunicare la Tribunalul Gorj “.
A subliniat faptul că, prin nota explicativă pe care a dat-o, prin procesele verbale încheiate cu reprezentanții Ocolului Silvic Padeș, pe care le-a înaintat în memoriul justifucativ întocmit, a dovedit că între părți a avut loc o concilere, o informare reciprocă asupra elementelor de fapt și de drept pe care înțelege să le invoce în apărare și pe care angajatorul nu le-a luat în considerare.
Prin sentința civilă nr. 1343 din 06.06.2014, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Secției C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Gorj invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj, invocând în motivare decizia în interesul legii nr.3/12.05.2014.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ .
Prin sentința nr. 2025 din 01.09.2014, instanța a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Gorj.
În baza prevederilor art.133 pct.2 și 134 din codul de procedură civilă republicat, instanța a constatat ivit conflictul de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel C. - Secția I Civilă, în vederea soluționării conflictului de competență.
În considerentele sentinței s-a reținut că raportul juridic dedus judecății în cauza de față nu se încadrează în ipotezele strict reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006, fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, conform prevederilor art. 58 alin.1 din O.G. 59/2000.
Instanța a arătat că prin decizia în interesul legii nr. 3, pronunțată în dosarul nr.1/2014, s-a reținut că art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006 dispune expres în sensul că, pentru pagubele produse vegetației forestiere prin tăieri ilegale de arbori, personalul cu atribuții de pază a pădurilor răspunde patrimonial, în conformitate cu prevederile cap. III al titlului XI din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, iar prezenta cauză nu privește răspunderea patrimonială a personalului cu atribuții de pază a pădurilor pentru pagubele produse vegetației forestiere prin tăieri ilegale de arbori, ci are ca obiect anularea deciziei de imputare nr. 3/12.12.2013, privind pierderile datorate efectuării necorespunzătoare a lucrărilor de semănare a puieților în toamna anului 2012, decizia fiind emisă în temeiul art. 84-85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Prin sentința nr. 69 din 23.09.2014 Curtea de Apel C. - Secția I Civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, pentru următoarele considerente:
În legătură cu răspunderea de acest fel s-a pronunțat, așa cum au reținut cele două instanțe, ICCJ prin Decizia nr. 3/2014 dată în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Prin această decizie ICCJ statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 84/2007, coroborate cu dispozițiile art. 254 și art. 266 din Legea nr. 53/2003 — Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin raportare la prevederile art. 58 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 427/2001, cu modificările ulterioare, acțiunile în răspundere patrimonială formulate împotriva personalului silvic cu atribuții de pază a pădurilor pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază, în condițiile art. 1 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006, sunt de competența materială a instanțelor de conflicte de muncă.
Reiese deci că instanța supremă a avut în vedere așa cum de altfel reiese din lecturarea considerentelor deciziei, răspunderea patrimonială a personalului silvic cu atribuții de pază a pădurilor pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază, în condițiile art. 1 lit. a din OUG nr. 85/2006.
Potrivit art. 1 din actul respectiv în înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, următorii termeni se definesc astfel: pagubă în vegetația forestieră din păduri sau în vegetația forestieră din afara pădurii, denumită în continuare pagubă, constă în modificarea aspectului, a integrității fizice și/sau a caracteristicilor fiziologice ale arborelui/arborilor ori ale arboretului/plantației/regenerării naturale, după caz, rezultată prin tăierea, degradarea, distrugerea, scoaterea din rădăcini a arborilor, puieților sau lăstarilor, tăierea crăcilor arborilor în picioare, urmate ori nu de însușirea acestora, în condiții ilegale;
Potrivit art. 6 alin. din OUG nr. 85/2006, personalul cu atribuții de pază a pădurilor răspunde patrimonial, în conformitate cu prevederile cap. III al titlului XI din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază, constatate și evaluate în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.
Reiese în lumina celor stabilite de către ICCJ că de competența instanțelor de muncă este soluționarea raporturilor juridice care privesc nu numai răspunderea pentru pagubele produse vegetației forestiere ca urmare a tăierilor ilegale de arbori, ci și pagubele produse vegetației din afara pădurilor, constând în modificările definite în art. 1 din ordonanță, și rezultate ca urmare a factorilor acolo indicați, indicarea nefiind una exhaustivă.
Această concluziune se desprinde din lecturarea considerentelor deciziei.
Astfel curtea a arătat că deși pe calea recursului în interesul legii Înalta Curte nu este învestită cu problema de drept referitoare la natura juridică a raportului juridic de muncă, lato sensu, în care este parte persoana încadrată ca personal silvic cu atribuții de pază a vegetației forestiere, antamarea acestei chestiuni este relevantă pentru soluționarea cauzei.
Chiar dacă Înalta Curte vorbește în considerente despre acțiunea în răspundere patrimonială formulată de către unitate împotriva personalului silvic cu atribuții de pază a pădurilor pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază, cu o altfel de speță fiind sesizată, analizează după cum s-a arătat, raportul juridic în sine și care este dedus judecății, acesta fiind un raport având ca obiect răspunderea materială a personalului silvic pentru pagubele create unității în înțelesul art. 1 din OUG nr. 85/2006.
Astfel ICCJ a arătat în considerente că entitatea prejudiciată deduce judecății un raport juridic de răspundere patrimonială, în condițiile cadrului legal reglementat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006.
Faptul că intimata nu a formulat o acțiune în instanță ci a emis o decizie de imputație nu schimbă natura raportului juridic dedus judecății, iar legalitatea acestei decizii urmează a fi analizată tot de către instanța de litigii de muncă.
Cum raportul juridic dedus judecății în speță de față se încadrează în prevederile art. 6 coroborat cu art. 1 din OUG nr. 85/2006, competența de soluționare a acestei cauze revine secției de litigii de muncă și asigurări sociale a tribunalului.
Dosarul a fost înaintat la Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale cu adresa nr.1487/29.09.2014 .
S-a stabilit termen de judecată pentru data de 03.11.2014 și s-a dispus citarea părților.
În conformitate cu prevederile art. 248 alin.1 din Codul de procedură civilă republicat, instanța va analiza mai întâi excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă, pe motiv că reclamantul nu a îndeplinit nici procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea 554/2004 și nici obligația de a participa la ședința de informare, conform art.2 din Legea 192/2006.
Cu privire la obligația de participare la ședința de informare, instanța reține că prin decizia Curții Constituționale nr.266/2014 dispozițiile art. 2 alin.1 și alin11 din Legea 192/2006 au fost declarate neconstituționale.
Referitor la excepția de inadmisibilitate a cererii pe motiv că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea 554/2004, instanța reține că prin decizia Curții de Apel C. s-a stabilit că prezenta acțiune este de competența Secției de conflicte și asigurări sociale, reținând că sunt aplicabile prevederile art. 6 din O.U.G. nr.85/2006, potrivit căruia personalul cu atribuții de pază a pădurilor răspunde patrimonial, în conformitate cu prevederile cap. III al titlului XI din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază, constatate și evaluate în condițiile prezentei ordonanțe de urgență. Ori aceste dispoziții legale nu condiționează formularea acțiunii de efectuarea unei proceduri prealabile.
De asemenea, instanța reține că nici prevederuile art.84 și 85 din Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare, invocate în decizia de imputare contestată, nu impun parcurgerea unei procedurii prealabile în cazul antrenării răspunderii civile a funcționarilor publici.
Prin sentința civilă nr.3927/10.11.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ 201*, s-a respins excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată invocată de către pârâtă.
S-a admis contestația formulată de reclamantul S. V., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA S. GORJ, județul Gorj.
S-a anulat decizia de imputare nr.3/12.12.2013, emisă de Direcția S. Gorj.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Acțiunea de față are ca obiect contestația formulată împotriva deciziei de imputare nr. 3/12.12.2013, emisă de Direcția S. Gorj, prin care s-a imputat suma de 5442,70 lei reclamantului S. V., având funcția de pădurar în cadrul O.S. Padeș, în gestiunea căruia s-au constatat pierderi în pepiniera Dobrota, amplasată în UP I Motru Sec . Se solicită de către reclamant anularea acestei decizii.
În decizia de imputare s-a reținut faptul că pierderile imputate reclamantului s-au datorat efectuării necorespunzătoare a lucrărilor de semănare a puieților în pepiniera Dobrota, amplasată în UP I Motru Sec, nerespectându-se adâncimea de semănat și grosimea stratului protector.
Decizia de imputare a fost emisă în temeiul art. 84-85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Prin contestație, ca motiv de nelegalitate a deciziei, reclamantul a invocat faptul că decizia de imputare a fost emisă tardiv, după expirarea termenului legal de 30 de zile de la data luării la cunoștință.
Conform art. 85 din alin.1 din Legea nr. 188/1999, articol invocat în decizia de imputare:
“(1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.”
În speță, paguba în valoare de 5442,70 lei a fost constatată prin procesul-verbal încheiat la data de 10.06.2013, de către Ocolul Silvic Padeș, astfel că decizia de imputare a fost emisă după expirarea termenului legal de 30 de zile de la constatarea pagubei, prevăzut de dispozițiile art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, pe care a fost întemeiată decizia de imputare.
Sub aspectul temeiniciei deciziei de imputare, instanța reține că prin procesul-verbal de constatare a pagubei încheiat la data de 10.06.2013, de către Ocolul Silvic Padeș,s-a constatat că în toamna anului 2012 în pepiniera Dobrota au fost efectuate lucrări de semănare cu semințe de BR, pe suprafața de 3 ari și, din procesul-verbal încheiat la data de 04.06.2013 rezultă că procentul de răsărire a puieților și de pornire a acestora în vegetație a fost de 7,3%, iar la data deplasării comisiei s-a constatat, în urma verificării și determinării gradului de răsărire și pornire în vegetație a puieților din sămânța semănată în toamna anului 2012, că este de 14%.
Verificându-se cauza nerăsăririi puieților, s-a reținut faptul că 30% din semințe erau seci, iar restul de 56% erau în stare de putrefacție, fapt datorat ploilor frecvente căzute în primăvara acestui an, fapt ce a produs o stare de umezeală ridicată, persistentă în sol, conducând la degradarea semințelor și împiedicând răsărirea acestora. De asemenea, din analiza efectuată, s-a constatat faptul că lucrările de înființare a semănăturii, inclusiv păstrarea semințelor, acoperirea cât și descoperirea cu stat protector au fost executate în condiții tehnice corespunzătoare și la momentul oportun, personalul silvic nefiind vinovat de producerea acestui fenomen.
Totodată, prin procesul-verbal încheiat la data de 31.05.2013, cu ocazia recepției lucrărilor executate în luna mai 2013, districtul 1, cantonul 5 (ridicarea stratului protector, prășit-plivit rasin), s-a constatat cu privire la Pepiniera Dobrota că lucrările au fost executate în condiții tehnice corespunzătoare, conform condițiilor de lucru reale prevăzute în devize și caiete de sarcini și conform amplasamentului predat și pe suprafața predată conform devizelor de execuție.
Față de cele arătate mai sus, instanța reține că paguba în valoare de 5442,70 lei, imputată reclamantului prin decizia de imputare nr.3/12.12.2013, contestată în prezenta cauză, nu se datorează vinovăției acestuia.
Pârâta nu a făcuta dovada săvârșirii unei fapte ilicite de către reclamant, astfel că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 254 alin.1 din Codul muncii republicat, potrivit căruia salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale aduse angajatorului, din vina și în legătură cu munca lor.
Prin urmare, nu sunt întrunite condițiile legale pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a reclamantului, în calitate de pădurar în cadrul O.S. Padeș.
Față de considerentele expuse, instanța a respins excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată invocată de către pârâtă, a admis contestația și a anulat decizia de imputare nr.3/12.12.2013, emisă de Direcția S. Gorj
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Direcția S. Gorj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pârâta a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, întrucât reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea 554/2004.
Pe fondul cauzei a susținut că sentința recurată este netemeinică și nefondată având în vedere că petiționarul se face vinovat de producerea debitului imputat prin decizia contestată.
Astfel, prin decizia de imputare nr.3/12.12.2013 s-a procedat la imputarea sumei de 5442,70 lei d-lui Semenscu V., având funcția de pădurar în cadrul O.S. Padeș. Aceste pierderi reies în mod cert din raportul Ocolului Silvic Padeș nr.4021/21.11.2013, înregistrat la Direcția S. Gorj cu nr.9727/26.11.2013, existent la dosarul cauzei.
Susține de asemenea că în mod eronat instanța de fond a reținut faptul că pierderile nu se datorează reclamantului ci calității semințelor și ploilor frecvente, având în vedere că semințele folosite în pepinieră au fost de calitate superioară și că anul 2013 a fost un an secetos, pierderile datorându-se efectuării necorespunzătoare a lucrărilor, nerespectându-se adâncimea de semănat și grosimea stratului protector.
D. pentru care solicită admiterea apelului.
In drept, și-a întemeiat apelul pe prevederile art.480, al.2 din C.pr.civ.
Intimatul reclamant S. V. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de pârâtă, cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Apelul este nefondat, pentru considerentele ce succed :
Critica referitoare la modalitatea de soluționare a excepției de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată pe motiv că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă – prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, este nefondată.
Așa cum a reținut și prima instanță, prin sentința nr.69/23 septembrie 2014 pronunțată în dosar nr._, Curtea de Apel C. a stabilit competența de soluționare a cauzei privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. V., în favoarea Secției de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale din cadrul Tribunalului Gorj.
Soluția dată de Curtea de Apel C. în conflictul de competență s-a fundamentat pe Decizia nr.3/2014 dată de ICCJ în recurs în interesul legii, prin această decizie instanța supremă statuând că „acțiunile în răspundere patrimonială formulate împotriva personalului silvic cu atribuții de pază a pădurilor pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază, în condițiile art.1 lit.a) din OUG nr.85/2006, sunt de competența materială a instanțelor de conflicte de muncă”.
În condițiile în care s-a stabilit în mod definitiv că în speță este competentă material Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și nu Secția C. Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului Gorj, litigiul de față se judecă după regulile specifice conflictelor de muncă, nefiind obligatorie îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, legea contenciosului administrativ.
În atare situație, în mod corect prima instanță a respins excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, invocată de apelanta pârâtă.
Pe fond, criticile apelantei pârâte sunt de asemenea nefondate.
Prin decizia de imputare nr.3/12.12.2013 emisă de Regia Națională a Pădurilor – ROMSILVA Direcția S. Gorj a fost imputată suma de 5442,70 lei reclamantului S. V., având funcția de pădurar în cadrul O.S.Padeș, reprezentând pierderi în pepiniera Dobrota.
În nota explicativă reclamantul s-a apărat susținând că pierderile înregistrate se datorează calității seminței folosite în pepinieră, apărările reclamantului fiind înlăturate de pârâta care a susținut că semințele folosite în pepinieră au fost de calitate superioară și că pierderile s-au datorat efectuării necorespunzătoare a lucrărilor, nerespectându-se adâncimea de semănat și grosimea stratului protector.
Observând materialul probator existent la dosar, Curtea constată că prin procesul verbal nr.1754/10.06.2013 ( de constatare a pierderilor provocate de fenomene meteorologice periculoase și de alți factori vătămători culturilor de puieți din pepiniere ) încheiat la Ocolul Silvic Padeș s-a stabilit că verificându-se cauza nerăsăririi puieților din sămânța semănată, prin căutarea pe rândurile semănate a semințelor și analiza stării acestora au fost identificate două situații: 30 % din semințe erau seci, iar restul de 56 % era format din semințe aflate în stare de putrefacție datorită ploilor frecvente căzute în primăvara anului 2013, fapt ce a produs o stare de umezeală ridicată persistentă în sol, conducând la degradarea semințelor și împiedicând răsărirea acestora.
Prin același proces verbal s-a constat faptul că lucrările de înființare a semănăturii, inclusiv păstrarea semințelor, acoperirea cât și descoperirea cu strat protector au fost executate în condițiile tehnice corespunzătoare și la momentul oportun, personalul silvic nefiind vinovat de producerea acestui fenomen.
Aceeași situație a fost constatată și prin procesul verbal nr.1636/31.05.2013 încheiat de Ocolul Silvic Padeș cu ocazia recepției lucrărilor executate în luna mai 2013 în districtul nr.1, cantonul nr.5 în pepiniera Drobota, comisia constituită în acest scop concluzionând că lucrările au fost executate în condiții tehnice corespunzătoare, conform condițiilor de lucru reale prevăzute în devize și caiete de sarcini, dar și conform amplasamentului și suprafeței predate.
Raportul nr.4021/21.11.2013 întocmit de Ocolul Silvic Padeș, înregistrat la Direcția S. Gorj sub nr.9727/26.11.2013 la care face referire apelanta pârâtă, nu face dovada vinovăției reclamantului în producerea pierderilor suferite de apelantă.
Acest raport, așa după cum arată chiar apelanta prin motivele de apel constată numai pierderile produse la semănătura executată în toamna anului 2012 cu specia „B.”, pe teritoriul Ocolului Silvic Padeș, pepiniera Dobrota (titular de canton fiind reclamantul S. V.), nu și vinovăția pădurarului titular de canton.
Or, pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a reclamantului nu este suficient să se facă doar dovada prejudiciului suferit de apelanta pârâtă, ci trebuie dovedită și vinovăția acestuia în crearea acestui prejudiciu, ceea ce în cauză nu s-a demonstrat.
Dimpotrivă procesele verbale nr.1636/31.05.2013 și 1754/10.06.2013 încheiate de Ocolul Silvic Padeș concluzionează expres că lucrările executate în pepiniera Dobrota au fost executate în condiții tehnice corespunzătoare, iar degradarea semințelor și împiedicarea răsăririi acestora nu poate fi imputată personalului silvic, acesta „nefiind vinovat de producerea acestui fenomen”.
Sentința instanței de fond este temeinică și legală.
Pentru considerentele expuse, apelul declarat de pârâtă este nefondat și în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă Direcția S. Gorj, cu sediul în Tg-J., . P., nr. 3, județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 3927/10.11.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ 201*, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. V., ., județul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Martie 2015.
Președinte, C. S. | Judecător, M. P.-P. | |
Grefier, A. C. |
Red.jud.C.S.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.20.04.2015
j.f. A.B.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Hotărâre din 24-02-2015, Curtea de Apel... → |
|---|
