Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3514/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3514/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 2162/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 3514
Ședința publică de la 03 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător G. I.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă U. S. Libere din Învățământ M., cu sediul în Drobeta T. S., ., județul M., în numele membrului de sindicat, S. I., împotriva sentinței civile nr.2355 de la 29.05.2015, pronunțată de Tribunalul M., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Școala G. ,,C. N., cu sediul în localitatea Drobeta T. S., ., județul M., Școala G. ,,D. G.”, cu sediul în localitatea Drobeta T. S., ., județul M. și Școala G. Nr. 6, cu sediul în localitatea Drobeta T. S., . B, județul M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat instanței că apelul a fost declarat și motivat în termen; apelanta-reclamantă a solicitat judecarea în lipsă, conform art.411 Cod pr. civ., intimatele-pârâte nu au depus întâmpinare, după care;
Instanța, luând act de solicitarea apelantei-reclamante de judecare a cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.411 alin.2 Cod pr. civ., a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului de față:
La data de 19.03.2015, s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe acțiunea formulată de U. S. Libere din Învățământ M. în numele membrului de sindicat S. I., prin care a chemat în judecată pe pârâtele Școala G. ,,C. N.”, Școala G. ,,D. G.” și Școala G. Nr. 6, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligate la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 și în continuare, până la includerea acestuia în salariu, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În fapt, s-a arătat că dreptul solicitat a fost prevăzut de legislația în vigoare pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție printr-un recurs în interesul legii prin care s-a statuat că „dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea - cadru nr.330/2009, ci reprezintă în continuare o creanță lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului soldei/indemnizației de bază”.
Prin acțiune s-a arătat că și Curtea Constituțională a statuat asupra modalității în care subzistă dreptul de creanță al angajatului în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009. Din acest punct de vedere nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariale prevăzute de art. 1 din Legea nr. 285/2010 ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulate cu forță obligatorie de Curtea Constituțională.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii 330/2009, fiind înlocuită cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Din interpretarea deciziei nr.21/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție rezultă că premiul anual a fost introdus în salariu sub forma unei majorări lunare, în același sens fiind interpretat textul Legii 221/2009 pentru acordarea unor diferențe salariale profesorilor.
În art. 25 alin.1- 4 din Legea nr.330/2009 s-au prevăzut condițiile pentru acordarea acestui drept, respectiv :pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul în care se face premierea, dreptul acordându-se proporțional cu perioada lucrată; de asemenea, se prevedea că acest premiu poate fi redus sau nu se acordă în anumite situații expres prevăzute, plata efectuându-se începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Această dispoziție legală a fost abrogată prin art. 39 pct. w) din Legea nr. 284/2010 care a intrat în vigoare la data de 01.01.2011.
Prin art. 8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Prin acțiune s-a susținut că premiul anual este un drept câștigat cât timp dispozițiile legale care îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, fiind amânată numai plata sumelor bănești pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.
Așa fiind, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de . legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.
În raport de disp. art. 1 din Codul civil și art.15 alin.2 din Constituție care reglementează principiul neretroactivității legilor, un act normativ devine obligatoriu numai după promulgare și publicare în Monitorul Oficial, iar în determinarea câmpului de aplicare a legilor în timp trebuie să se țină seama nu numai de prioritatea pe care o are legea nouă față de cea veche, ci și de siguranța raporturilor sociale care impune să nu fie desființate sau modificate fără un motiv deosebit de ordine socială drepturile care, în momentul intrării în vigoare a legii noi, erau deja concretizate în acte de voință sau în raporturi definitiv încheiate valabil după legea existentă în momentul încheierii lor.
Aplicarea imediată a legii noi constituie principiul și supraviețuirea legii vechi este excepția, iar principiul aplicării imediate presupune . noilor dispoziții pentru toate situațiile ale căror efecte nu erau susceptibile să se producă sub imperiul legii vechi
Așa fiind, prin acțiune s-a arătat că dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010 era deja câștigat, chiar dacă plata era amânată până în luna ianuarie 2011, iar legile sus menționate care au abrogat posibilitatea acordării lui au intrat în vigoare ulterior perioadei prevăzută pentru acordarea dreptului.
Prin acțiune au fost invocate și dispozițiile art. 20 din Constituția României referitoare la prioritatea tratatelor internaționale în materia drepturilor omului în raport cu dispozițiile interne, precum și disp. art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului cu privire la dreptul la proprietate, susținându-se că lipsirea membrei de sindicat de dreptul de a mai primi sumele de bani aferente unui drept deja câștigat reprezintă, indiscutabil, o ingerință ce a avut ca efect privarea sa de acest bun în sensul primului paragraf al art. 1 din protocolul nr. 1.
De asemenea, s-a făcut referire și la soluția dată de Comisia Europeană în cauza C-310 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Curtea de Apel Bacău în temeiul articolului 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene referitor la interpretarea articolului art.15 din Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE (JO L 180 din 19.07.2000) cu privire la punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și a art. 17 din Directiva Consiliului 2000/78/CE (JO L 303/ 2.12.2000) de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Concluziile Comisiei Europene au fost că "Dreptul primar al Uniunii și dispozițiile art. 15 din Directiva Consiliului nr. 2000/43/CEcu privire la punerea în aplicare a egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și ale art. 17 din Directiva Consiliului nr. 2000/78/CEde creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretate în sensul că se opun unei decizii a Curții Constituționale prin care li se interzice instanțelor naționale să înlăture aplicarea unor dispoziții interne pe care le consideră contrare dreptului Uniunii. Judecătorul național are obligația să înlăture aplicarea unei reglementări naționale contrare dreptului Uniunii. În acest scop tribunalele naționale nu sunt ținute să aștepte abrogarea sau modificarea dispozițiilor interne sau o schimbare a jurisprudenței Curții Constituționale care contravin dreptului Uniunii. Aceste instanțe sunt obligate să aplice dreptul Uniunii, așa cum a fost interpretat de Curtea de Justiție, înlăturând, dacă este necesar, din oficiu, aplicarea dispozițiilor legislative naționale sau a deciziilor Curții Constituționale care sunt contrare dreptului Uniunii.”
În concluzie, prin acțiune s-a susținut că introducerea premiului anual în salariu se impune prin coroborarea tuturor textelor de lege sau a deciziilor menționate, deoarece pentru perioada de referință nu s-a acordat al 13-lea salariu/premiul anual și nici majorarea salarială, iar prin decizia nr.21/2013 s-a statuat acordarea majorării în mod succesiv.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile interne și internaționale invocate prin cerere.
În susținerea acțiunii s-au depus următoarele înscrisuri: împuternicirea prin care membrul de sindicat a delegat USLI M. să promoveze acțiunea, copie cartea de identitate, adeverințe de salariat emise de unitățile școlare.
Pârâtele au fost legal citate în cauză și li s-a comunicat în copie acțiunea conform art. 201 al.1 Cod proc. civ., însă nu au formulat întâmpinare.
Din oficiu, în baza dispozițiilor art.22 alin.2 Cod procedură civilă s-au solicitat relații de la unitățile școlare pârâte referitoarea la acordarea drepturilor bănești pe perioada în litigiu.
Relațiile solicitate au fost comunicate cu adresa nr.868/2015 emisă de Școala G. C. N. la care a anexat stat salarii, decizia nr. 488/2011 și decizia nr. 4/2011, adresa nr 1009/2015 emisă de Școala G. nr. 6 și adresa nr. 929/2015 emisă de pârâta Școala G. D. G..
Prin sentința civilă nr.2355 de la 29.05.2015, pronunțată de Tribunalul M., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de U. S. Libere din Învățământ M., în numele membrului de sindicat S. I., în contradictoriu cu pârâtele Școala G. ,,C. N., Școala G. ,,D. G.” i Școala G. Nr. 6 ehedinți.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul membru de sindicat S. I. este cadru didactic, fiind angajat la pârâta Școala G. D. G. în perioada 01.01._14, așa cum rezultă din adeverința nr. 256/2015, în anul școlar 2013-2014 a funcționat în cadrul Școlii Gimnaziale nr. 6 așa cum rezultă din adeverința nr. 427/2015, iar începând cu 01.09.2014 și în prezent este cadru didactic la Școala G. C. N. așa cum rezultă din adeverința nr. 568/2015 .
Prin acțiunea dedusă judecății formulată de USLI M. în numele membrului de sindicat în baza art.28 alin.2 din Legea dialogului social nr.62/2011, s-a solicitat să fie obligate pârâtele la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu data de 01.01.2011 și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a susținut că dreptul de a beneficia de premiul anual a fost câștigat atâta timp cât dispozițiile legale care îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor pentru care se acordă premiul,orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.
Susținerile reclamantului nu sunt fondate.
Dreptul reclamantului de a primi premiul anual aferent anului 2010 s-a născut la data de 01.01.2011, deoarece din dispozițiile art. 25 alin.1 și 4 din Legea 330/2009 rezultă că pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare după caz,realizate în anul pentru care se face premierea.
La data de 01.01.2011 a intrat în vigoare Legea 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, lege care a abrogat expres Legea 330/2009.
Potrivit art. 1, alin.2 din Legea 284/2010 începând cu data intrării în vigoare a legii drepturile salariale ale personalului plătit din fonduri publice sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute de această lege.
Aplicarea prevederilor acestei lege se realizează etapizat prin modificarea succesivă după caz a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de prin legi speciale anuale de aplicare.
În anul 2011 salarizarea personalului plătit din fonduri publice s-a făcut în conformitate cu Legea 285/2010.
La art. 8 din această lege se prevederea că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acesta fiind avut în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sistemul bugetar.
Prin Decizia nr 21/18.01.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea 285/2010 premiul pentru anul 2010 prevăzut de art. 25 din Legea 330/2009 a fost inclus în majorarea salarială stabilită pentru anul 2011 potrivit art. 1 din Legea 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma suspusă vechii reglementări.
Potrivit art. 517, alin.4 Cod procedură civilă decizia este obligatorie.
De subliniat este și faptul că în legătură cu dispozițiile art. 8 din Legea 285/2010 Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii (115/2012, 257/2012) stabilind că acesta dispune cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 în sensul că pe de o parte reglementează încetarea acordării lui începând cu luna ianuarie 2011,iar pe de altă parte prevede că aceste sume vor fi cuprinse prin includerea acestora în salariul/ solde, indemnizația de bază a angajatului potrivit reglementărilor din aceeași lege.
Cu privire la natura premiilor în bani acordate angajaților conform legii, Curtea a constatat prin Decizia nr 1615/20.12.2011 că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare și nu drepturi fundamentale consacrate și garantate prin Constituție.
Curtea a reținut de asemenea că legiuitorul este în drept totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal căruia li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.
Curtea a mai reținut că dispozițiile art. 8 din Legea 285/2010 prin conținutul lor normativ nu vizează efecte juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivității legii.
Curtea a mai constatat că majorarea salarială din anul 2011 rezultată ca urmare a includerii premiului anual, din anul 2010 în salariul/ solda/ indemnizația de bază este acordată și în continuare, dovadă că de la 01 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde nici un premiu anual pe anul 2011.
În cauza de față reclamantul a beneficiat de majorarea salarială stabilită de art. 1 din Legea 285/2010.
Salarizarea personalului bugetar în anul 2012 a fost reglementată prin Legea 283/2011 de aprobare a OUG 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.
Potrivit art. 283/2011 în anul 2012 cuantumul brut al salariilor/ indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel care se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
De asemenea rămân la același nivel și cuantumul sporurilor, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte potrivit legii din salariul brut.
În art. 7, alin.2 din Legea 283/2011 se prevede că în anul 2012 autoritățile și instituțiile publice nu vor acorda premii și prime de vacanță.
În anul 2013 salarizarea personalului didactic a fost reglementată prin Legea 63/2011, care de asemenea nu a mai prevăzut acordarea premiului anual pentru cadrele didactice.
Ca atare nici un act normativ adoptat după Legea 285/2010 nu mai reglementează premiul anual, reclamantul beneficiind de salarizarea reglementată în aceste acte arătate mai sus.
În privința aplicării dispozițiilor art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului, potrivit acestora „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". însă, alin.2 al textului prevede că „Dispozițiile precedente nu aduc atingere drepturilor statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor și a altor contribuții, sau a amenzilor".
În principiu, dreptul la salariu este într-adevăr apt a cădea sub incidența protecției instituite de art. 1 din Protocolul 1, însă aprecierea trebuie să se realizeze în concret avându-se în vedere principiile stabilite de CEDO în jurisprudența sa referitoare la situații similare sau apropiate. Conturarea unei posesii sau bun în sensul convenției, în ceea ce privește drepturi salariale, are loc atunci când acesta are un fundament solid în dreptul intern, când dreptul este prevăzut în ordinea de drept a statului. În momentul în care dreptul salarial este abrogat sau suspendat iar această operațiune se realizează prin lege, nu se mai poate reține în continuare existența unei posesii sau bun.
De asemenea, s-a apreciat că nu sunt incidente în cauză Directivele Consiliului Europei nr._/CE din 19.07.2000 referitoare la punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și nr. 2000/78/CE din 27.11.2000 pentru crearea unui cadru general în favoarea tratamentului egal pentru ocuparea forței de muncă și condiții de muncă, deoarece aceste directive ale Consiliului Europei se referă la crearea unor situații discriminatorii pe criterii de origine rasială sau etnie ori pe criterii de handicap.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel U. S. Libere din Învățământ M., în numele membrilor de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că începând cu data de 01.01.2011 premiul anual aferent anului 2010 a fost inclus în majorările salariale acordate în anul 2011 conform art. 8 Legea 285/2010, dar și conform Legii 63/2011, iar ulterior începând cu anul 2012, s-a menținut cuantumul brut al salariului de bază avut în luna decembrie din anul anterior și prin urmare acest premiu a rămas inclus în salariu.
Potrivit art. 1 pct. 7 din Legea 63/2011 dispozițiile art. 8, 9, 12 și 13 din Legea 285/2010 se aplică în mod corespunzător și pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, salarizat potrivit prevederilor prezentei legi.
Ori, prin art. 8 din Legea 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie 2010 (în vigoare de la data de 31.12.2010) s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului, din sectorul bugetar.
Mai mult decât atât, prin O.U.G. 19/16.05.2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, s-a dispus majorarea în 2 etape a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcției de baza /indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fondurile publice, respectiv cu 8% începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012, și cu 7,4 % începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012 .
Din modul de reglementare a celor două acte normative susmenționate se deduce intenția legiuitorului de a reveni la nivelul salariilor în plată din luna iunie 2010.
Astfel, dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Prin urmare, intenția legiuitorului atât prin Legea 285/2010 cât și prin OUG 19/2012, a fost de a se recupera mai întâi parțial, apoi total diminuarea de 25% dispusă prin Legea 118/2010 și față de Decizia nr. 21/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, respectiv Decizia Curții Constituționale, în care s-a stabilit în mod expres că dreptul la premiul anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea 330/2009, ci a fost înlocuit cu o nouă modalitate de plată prevăzută de lege prin executare succesivă, era firesc ca, pe lângă revenirea la salariile avute în luna iunie 2010, să se adauge lunar și un anumit procent corespunzător premiului anual.
Este evident că urmare a celor două acte normative menționate mai sus, începând cu decembrie 2012 salariile brute lunare au revenit la salariul din luna iunie 2010, fără a mai primi vreun anumit procent lunar și suplimentar, corespunzător premiului anual și conform noii modalități de acordare lunară și succesiv, prevăzută de noile acte normative.
Pentru aceste motive, a solicitat să se admită apelul, să se modifice hotărârea instanței de fond în sensul admiterii acțiunii introductive.
Intimații-pârâți nu au depus întâmpinare.
Apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Succesiunea actelor normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar și,implicit, a celui din sistemul de învățământ a fost pe larg prezentată în sentința primei instanțe.
Se reține că art. 25 alin. 1 din Legea 330/2009 a prevăzut dreptul la un premiu anual, textul fiind abrogat, odată cu întreaga lege, prin art. 39 alin. 1 lit. w din Legea 284/2010, care a constituit legea salarizării personalului bugetar pentru anul 2011. Potrivit noii legi cadru a salarizării, începând cu data de 1 ianuarie 2011 personalul plătit din fonduri publice nu mai beneficiază de premiul anual prevăzut anterior.
Dispozițiile art. 8 din Legea 285/2010, potrivit cu care sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 se au în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 sunt greșit interpretate de apelantă. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că premiul anual aferent anului 2010 s-a acordat, dar nu separat și în modalitatea prevăzută de art. 25 alin. 4 din legea 330/2009, ci prin includerea contravalorii premiului în majorarea salarială de 15% acordată începând cu 1 ian. 2011 prin art. 1 din legea 285/2010.
În acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ prin decizia RIL nr. 21/2013, dată în interpretarea si aplicarea disp. art. 8 din legea 285/2010, instanța supremă stabilind cu efect obligatoriu că premiul pentru anul 2010 a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011.
Noua reglementare a modificat modalitatea de plată a premiului anual, aceasta fiind stabilită ca o executare succesivă, iar sumele corespunzătoare dreptului s-au regăsit în parte din majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, majorări cu 15% atât ale salariului de bază, cât și ale sporurilor care fac parte din salariul brut.
Față de prevederile art. 8 din legea 285/2010, raportat la disp. art. 24 alin. 1 din legea 330/2009 referitoare la cuantumul premiului anual, se poate aproxima în sensul că din totalul majorării de 15%, cca. 5% o reprezintă echivalentul premiului anual aferent anului 2010 și restul de 10% reprezintă recuperare parțială a diminuării salariale cu 25% de la 1 iulie 2010 operată prin legea 118/2010.
În ceea ce privește dreptul la un premiu anual începând cu anul 2011, se constată că noua lege cadru a salarizării nu mai prevede acest drept, așa cum s-a arătat în precedent.
Astfel, prin art.1 alin. (2) din Legea 284/2010 s-a stabilit că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin.(1) sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute de această lege.
Faptul că începând cu data de 1 ian. 2012, prin actul normativ de salarizare din 2012, respectiv art. II OUG 80/2010 aprobată cu modificări prin legea 283/2011, s-au menținut în plată drepturile salariale din luna decembrie 2011 (salariul de bază și sporurile), în cuantumul rezultat după majorarea cu 15% de la 1 ian. 2011 - nu poate conduce la concluzia potrivit căreia s-ar fi acordat un premiu anual și în anul 2012.
Executarea obligației de plată corelativă dreptului la premiul anual aferent anului 2010 s-a încheiat odată cu plata salariului din luna decembrie 2011.
Odată abrogată legea 330/2009, în condițiile în care prin legea cadru 284/2010 nu s-a mai prevăzut dreptul la un premiu anual, la data de 1 ian. 2012 statul nu mai avea vreo obligație de plată a unui premiu anual, astfel că reglementările ulterioare privind salarizarea au fost abordate din punct de vedere strict financiar, în condițiile în care fusese depășit cu 1 an termenul inițial de 6 luni privind diminuarea salariilor cu 25% prin legea 118/2010.
În aceste condiții, după adoptarea legislației referitoare la recuperarea diminuărilor salariale, s-au menținut în plată salariile (bază+sporuri) în cuantumul valoric din decembrie 2011 rezultat prin majorarea cu 15% operată de la 1 ianuarie 2011, ceea ce nu înseamnă că prin menținerea cuantumului valoric al salariului din decembrie 2011 începând cu 1 ianuarie 2012, s-a menținut implicit premiul anual, ca o componentă salarială.
Așa cum s-a arătat, plata cu titlu de primă a încetat odată cu plata salariului pentru luna decembrie 2011, astfel că din punct de vedere financiar, inclusiv sumele de bani au fost alocate cu acest titlu, doar până la stingerea obligației prin plată.
Prin urmare, începând cu 1 ianuarie 2012, sumele echivalente valoric plății premiului din 2010, sume eșalonate lunar la plată în cursul anului 2011 - s-au făcut cu titlu de parte din salariul aferent anului 2012, cu singurele sale elemente de salarizare prevăzute de legea cadru, în care nu a mai fost inclus premiul anual începând cu 1 ianuarie 2011.
Modul în care apelantul interpretează dispozițiile OUG 19/2012 este astfel nefondat, niciuna din dispozițiile legale nefiind în sensul de a se acorda o suplimentare a salariului după ce era recuperată diminuarea de 25% dispusă prin Legea 118/2010.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă U. S. Libere din Învățământ M., cu sediul în Drobeta T. S., ., județul M., în numele membrului de sindicat, S. I., împotriva sentinței civile nr.2355 de la 29.05.2015, pronunțată de Tribunalul M., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Școala G. ,,C. N., cu sediul în localitatea Drobeta T. S., ., județul M., Școala G. ,,D. G.”, cu sediul în localitatea Drobeta T. S., ., județul M. și Școala G. Nr. 6, cu sediul în localitatea Drobeta T. S., . B, județul M., având ca obiect drepturi bănești.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Septembrie 2015.
Președinte, E. B. | Judecător, G. I. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. E. B.
Tehn. E.O.
6 ex./11.09.2015
Jud. fond C. B.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 451/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
