Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2847/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 2847/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 675/54/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 2847

Ședința publică de la 16 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE O. C. G.

Judecător L. B.

Grefier M. H. D.

Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de revizuentul T. C. cu domiciliul în ., împotriva deciziei nr. 479 din 20 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . LOCOMOTIVE SI UTILAJE - CFR IRLU SA PRIN . C. cu sediul în C., ., nr.14A, județul D., având ca obiect drepturi bănești – perimare.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns revizuentul T. C., lipsind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat:

-revizuentul T. C. a depus o cerere de amânarea a cauzei pentru angajarea unui avocat.

-prin încheierea de ședință din data de 20.05.2014, judecarea cauzei a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților și că, potrivit referatului întocmit de grefă, s-a dispus din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării, după care:

Potrivit art.222 NCPC, curtea va respinge cererea de amânare a cauzei, având în vedere că amânarea cauzei se solicită numai în mod excepțional, pentru motive temeinice și care nu sunt imputabile părții și faptul că revizuentul a avut timp pentru angajarea unui apărător de la data formulării cererii.

Curtea, în baza dispozițiilor art. 420 C. a ridicat excepția perimării apelului.

CURTEA

Asupra apelului de față;

Curtea de Apel C.-Secția I Civilă prin sentința civilă nr. 479 din 20 februarie 2014, a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă . Locomotive și Utilaje - CFR IRLU SA BUCURESTI -PRIN . C., împotriva sentinței civile nr. 1890 din 20 Noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. C..

A schimbat în parte sentința civilă nr. 1890 din 20 Noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în sensul că a respins capătul de acțiune privind acordarea drepturilor salariale începând cu data de 07.11.2012, până la 20.11.2013, precum și cererea pentru cheltuieli de judecată.

A menținut dispozițiile sentinței privind autoritatea de lucru judecat pentru perioada 01.01._12.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:

Apelul a fost admis fiind fondate criticile apelantei privind acordarea diferențelor salariale aferente perioadei 07.11._13.

Curtea a reținut că începând cu data de 22.03.2012, pentru aproximativ o lună, în unitate și la nivel de ramură nu au existat acorduri colective în ființă, iar după data de 12.04.2012 a intrat în vigoare CCM la nivel de unitate înregistrat sub nr. 130/12.04.2012.

Prin acest contract, s-a modificat modalitatea de salarizare a personalului, dispozițiile art. 7 din contract fiind în sensul că salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc conform Anexei 1, anexă ce a prevăzut doar salariul de bază minim brut începând cu 700 lei.

Spre deosebire de contractul colectiv anterior, în anul 2012 părțile au înțeles să excludă coeficienții de ierarhizare, dispoziția contractuală fiind clară, în sensul că stabilirea salariului trebuia să se efectueze prin raportare la salariul de bază minim brut de 700 lei evidențiat de grilele de salarizare în cuprinsul CCM încheiate la nivel de unitate.

Din modul în care a fost formulată acțiunea a rezultat că reclamantul a învederat instanței că nu i-au fost achitate drepturile salariale conform acestor CCM, dar, deși a cerut aplicarea CCM încheiat în anul 2012, a făcut referire și a citat doar dispozițiile din CCM încheiat în anul 2011, adică acea normă contractuală care cuprinde trimiterea la coeficienții de ierarhizare.

Reclamantul nu a susținut că în anul 2012 nu i s-a aplicat salariul de bază minim brut de 700 lei, ci a solicitat ca acesta să fie calculat și prin aplicarea formulei de calcul anterioare, expusă pe larg în sentința primei instanțe, ceea ce nu mai este posibil în condițiile modificării contractului.

Nemaifiind în vigoare un contract colectiv de muncă la nivel de ramură sau de grup de unități, reclamantul nu mai poate invoca pentru perioada ulterioară datei de 22.03.2012 aplicabilitatea cu prioritate sau în mod direct a negocierilor colective de la nivel superior, singurul contract aplicabil fiind acela în care părțile au convenit ca salarizarea să se facă doar prin respectarea salariului de bază minim brut aplicabil diferențiat fiecărei clase de salarizare.

Reclamantul nu a invocat și nici nu s-a dovedit că după această dată salariul efectiv încasat a fost mai mic față de cel ce trebuia calculat potrivit acordului colectiv valabil pe anul 2011.

În concluzie, instanța a apreciat ca fondată critica vizând îmbogățirea fără justă cauză a reclamantului și aplicarea greșită a dispozițiilor contractuale privind salarizarea începând cu data de 07.11.2012, astfel că potrivit art. 480 cod procedură civilă, a constatat că dispozițiile legale și contractuale au fost greșit aplicate de tribunal pentru respectiva perioadă de timp și a admis apelul.

A schimbat în parte sentința și a respins capătul de acțiune privind acordarea drepturilor salariale începând cu data de 07.11.2012, până la 20.11.2013, precum și cererea accesorie privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca fiind nejustificată.

Dispozițiile sentinței privind autoritatea de lucru judecat pentru perioada 01.01._12 nefiind criticate de către reclamant, au fost menținute ca atare.

Împotriva acestui apel, la data de 11.04.2014 a formulat cerere de revizuire reclamantulT. C..

Primul termen de judecată a fost fixat la 20.05.2014, dată la care instanța, constatând că nici una din părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nu a cerut, în scris, judecarea în lipsă, în baza art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod proc. civ., a dispus suspendarea judecării cererii de apel.

În data de 03.06.2015, din oficiu, s-a dispus repunerea cauzei pe rol și citarea părților pentru a se verifica dacă subzistă motivul suspendării sau se impune a se verifica termenul de perimare.

La termenul fixat în data de 16 iunie 2015, Curtea, din oficiu, așa cum rezultă și din practicaua deciziei, a invocat excepția perimării, excepție ce o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 416 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții timp de 6 luni. Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță. Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că nu a fost întrerupt cursul perimării în înțelesul dispozițiilor art. 417-418 Cod proc. civ, ultimul act de procedură fiind efectuat la data de 01 noiembrie 2013, când pricina a fost suspendată pentru lipsa părților.

Ca urmare, constatând că de la data încheierii de suspendare, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din vina părților, neîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, Curtea, în temeiul art. 420 și următoarele Cod procedură civilă, va constata perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul T. C..

Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu va analiza motivele care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art. 248 Cod proc. civ. soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul T. C. cu domiciliul în ., împotriva deciziei nr. 479 din 20 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . LOCOMOTIVE SI UTILAJE - CFR IRLU SA PRIN . C. cu sediul în C., ., nr.14A, județul D..

Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2015.

Președinte,

O. C. G.

Judecător,

L. B.

Grefier,

M. H. D.

Red.jud.O.C.G.

Tehn.MHD/4 ex.

Data red.22.06.2015

Jud. fond: M.V.

Jud. apel: E.B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2847/2015. Curtea de Apel CRAIOVA