Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 294/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 294/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 870/104/2012
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 294/2015
Ședința publică de la 04 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M.
Judecător A. M.
Judecător S. P.
Grefier G. Ț.
**************
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 27.04.2015, privind recursul declarat de reclamanta M. D., împotriva sentinței civile nr.14 din 19.01.2015, pronunțată de Tribunalul O.- Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. DE S. ÎN CONSTRUCȚII- București, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Procedura de citare este legal îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27.04.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța în conformitate cu prevederile art. 260 c.pr.civ, a amânat pronunțarea la data de 04.05.2015.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 14 din 19.01.2015, pronunțată de Tribunalul O., a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea M. D., CNP_, cu domiciliul în Slatina, ., ., județul O., în contradictoriu cu intimatul I. de S. în Construcții, cu sediul în București, ., sector 5, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Reclamanta fost angajată în cadrul Inspectoratului de S. în Construcții începând cu data de 01.08.2002 în funcția de inspector de specialitate, gradul I, conform contractului individual de muncă.
Prin H.G. nr.1157 din 25.11.2011 a fost modificată H.G. nr.1335/2010 în sensul că numărul maxim de posturi aprobat pentru I. de S. în Construcții a fost de 750 – prin restructurarea și desființarea în condițiile legii a unui număr de 125 de posturi. În baza acestor modificări ale H.G. nr. 1335/2010 a fost emis Ordinul nr.2973 din 29.11.2011 de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului prin care s-a aprobat structura organizatorică a Inspectoratului de S. în Construcții.
Prin decizia nr.897 din 29.11.2011 emisă de Secretariatul General al I.S.C. în baza H.G. nr.1157/2011 s-a aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului/examen în vederea încadrării personalului în noua structură organizatorică. Potrivit art.1 alin.4 din acest Regulament, încetarea raporturilor de muncă determinată de reducerea posturilor se va face cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
În acest sens, la data de 29.11.2011 reclamantul a fost notificat asupra faptului că I.S.C. a fost legal desființată ca urmare a adoptării O.U.G. nr.93/2011 și a H.G. nr.1157/2011 și că s-a înființat C. Control și Inspecție pentru calitatea Lucrărilor de Construcții O. din cadrul Direcției Regionale în Construcții Sud-Vest Oltenia, care prevede 7 posturi de inspector de specialitate ce se vor ocupa prin concurs. Astfel pentru a se încadra în noua schemă de personal ce conține 7 posturi de execuție ca inspector de specialitate, trebuie să promoveze un concurs/examen organizat la nivel național, iar cererea de înscriere la acest concurs organizat în data de 05.12.2011 urma să fie transmisă angajatorului în termen de 3 zile lucrătoare de la data comunicării notificării.
Reclamanta a solicitat înscrierea la concursul organizat pentru ocuparea postului de inspector de specialitate.
Cererea a fost formulată ca urmare a notificării nr._/29.11.2011 aflată la dosarul cauzei emisă de angajator prin care i s-a adus la cunoștință că postul său a fost desființat și că în statul de funcții, în cadrul Compartimentului Control și Inspecție pentru calitatea Lucrărilor de Construcții O. din cadrul Direcției Regionale în Construcții Sud-Vest Oltenia, există șapte posturi de inspectori în specialitate.
Aceasta constituie și preaviz și la expirarea acestuia contractul său de muncă va înceta potrivit prevederilor art.65 și art.75 alin.1 din Codul muncii.
Prin decizia nr.51 din 24.01.2012, s-a dispus ca începând cu data de 26.01.2012, contractul individual de muncă al reclamantei încetează în conformitate cu dispozițiile art.65 alin.1 Codul Muncii.
Potrivit acestor prevederi legale, instanța constată că, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
La alin.2 din același text se menționează că desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Textul de lege menționat este incident în cauza de față câtă vreme în cuprinsul deciziei se face referire la aceasta, iar potrivit art. 3 alin.1 din O.U.G nr.93/2011, încetarea contractelor individuale de muncă, drept urmare a aplicării prevederilor art.1 se face cu respectarea termenelor și procedurilor prevăzute de legislația muncii și protecției sociale în vigoare.
Potrivit art. III al. 2 din OUG 93/2011 și art. II alin. 1 din HG 1157/2011, încadrarea personalului în noua structură organizatorică se face numai prin promovarea unui concurs/examen, cadrul legal de organizare si desfășurare a acestuia fiind prevăzut de Regulamentul aprobat prin decizia secretarului general nr. 897/2011.
La art. 1 alin. 6 din regulament se prevede că pentru ipoteza în care în cadrul unei structuri supuse reorganizării sau restructurării din cadrul ISC există un post sau posturi de aceeași categorie, clasă si/sau grad profesional, ocupat de un singur angajat sau de un număr de angajați inferior numărului de posturi existent, acesta/aceștia vor susține proba de examen, fiind admiși angajații care au obținut nota finală minim 7.
Participând la concurs reclamanta a obținut calificativul respins.
Cu toate că posturile scoase la concurs nu au fost ocupate în totalitate, nota obținută de acesta, fiind sub 7, nu a permis ocuparea celor rămase vacante.
Edificatoare în acest sens sunt și prevederile art. 4 al. 4 din Regulamentul aprobat prin decizia 897/2011 potrivit căruia posturile rămase neocupate se declară vacante, urmând să se comunice candidatului care a obținut nota finală imediat inferioară, dar cel puțin nota minimă 7.
Potrivit prevederilor art. II al. 2 din HG 1157/2011 procedurile legale de restructurare și reorganizare a ISC trebuiau aplicate în termen de minim 30 de zile de la . HG 1157/2011, respectiv începând cu 28.11.2011, când s-a publicat în Monitorul Oficial.
Astfel, procedura de reorganizare și restructurare la nivelul ISC trebuia desfășurată înăuntrul termenului de 30 de zile.
Cum informațiile privitoare la concurs au fost publicate pe site-ul ISC încă din data de 21.11.2011, după . 93/2011, la data de 30.11.2011, reclamanta a fost notificată cu privire la desființarea postului și posibilitatea înscrierii la concursul din data de 05.12.2011.
Este lipsit de relevantă faptul că această notificare în vederea înscrierii la concursul din 05.12.2011 i-a fost efectiv adusă la cunoștință la data de 30.11.2011, în condițiile în care și-a manifestat opțiunea de a se înscrie la concurs si, mai mult, chiar s-a prezentat la concurs, dar punctajul obținut nepermițându-i ocuparea unuia din cele 7 posturi din noua structură organizatorică.
Criticile formulate de reclamantă cu privire la modul de derulare a concursului nu pot fi reținute de instanță în condițiile în care acesta nu a solicitat anularea concursului și reluarea procedurii de concurs astfel că, în mod corect s-a dispus încetarea raporturilor de muncă, ca efect al rezultatului obținut. Actul normativ care a stat la baza reorganizării a prevăzut condiția promovării concursului pentru încadrarea întregului personal în noua structură, astfel că angajatorul a procedat în mod corect, în ciuda criticilor reclamantei.
Neobținând nota minimă cerută de regulament, angajatorul a fost în imposibilitate de a proceda la angajarea reclamantei pe unul din cele 7 posturi de inspector de specialitate, fapt care a dus la încetarea contractului său individual de muncă.
Susținerile referitoare la faptul că a fost o concediere atât pentru motive imputabile cât și pentru motive ce nu țin de persoana sa, respectiv urmare a nepromovării concursului (art.61 lit. d) și ca urmare a desființării postului (art.65), nu pot fi reținute, deoarece concedierea a fost motivată pe faptul desființării postului ocupat de salariat în temeiul art.65 Codul muncii. De altfel în decizie se prevede expres care sunt motivele care determină concedierea.
Este de menționat că decizia de concediere nu a avut ca temei doar prevederile art. 65 al. 1 Codul Muncii ci este și consecința aplicării unor dispoziții cu caracter special (OG 63/2001, OG. 93/2011, HG 1335/2011 modificată prin HG 1557/2011, Ordinul 2973 /29.11.2011 al MDRT) redate în cuprinsul deciziei atacate.
De altfel, aplicarea coroborată a acestor prevederi este statuată în Regulament, la art. 4 al. 1.
În concluzie, pârâtul a respectat prevederile art. III din OUG 93/2011 potrivit cărora încetarea contractelor individuale de muncă, urmare a reorganizării si restructurării ISC, are loc cu respectarea termenelor și procedurilor legale, încadrarea în noua structură fiind posibilă numai prin concurs, în limita posturilor aprobate.
În ceea ce privește motivul privind nerespectarea termenului de preaviz, instanța reține că notificarea primită de reclamantă cu privire la desființarea postului și posibilitatea înscrierii la concurs constituie preaviz nu numai pentru situația neprezentării la concurs ci și pentru cazul nepromovării concursului, fără promovarea concursului nefiind posibilă încadrarea în noua structură.
Așadar, de la data primirii sub semnătură a acestei notificări, 30.11.2011, a curs termenul de preaviz de 20 de zile lucrătoare. În cazul în care salariatul nu se înscria la concurs sau nu îl promova urma să fie concediat. Astfel se apreciază că înscrierea la concurs nu influențează și nu afectează dreptul de preaviz care curge de la data notificării și nu de la data afișării rezultatelor concursului astfel că nu se poate susține nulitatea deciziei de concediere pentru lipsa preavizului. Se are în vedere în susținerea acestei opinii și scopul acordării preavizului care este acela de a fi încunoștințat salariatul despre măsura desființării postului, iar reclamantei i s-a adus la cunoștință această situație la data de 30.11.2011.
În raport de aceste considerente se apreciază că, postul ocupat de reclamantă a fost efectiv desființat, iar desființarea acestuia a avut fără tăgadă o cauză reală și serioasă, și anume reorganizarea dispusă prin OUG nr. 93/2011 și HG nr. 1157/2011 în vederea eficientizării activității instituțiilor din domeniul construcțiilor, ținând cont de condițiile actuale ale economiei, luând în considerare constrângerile bugetare impuse de efectele crizei economice și necesitatea implementării unor măsuri unitare la nivelul tuturor instituțiilor, așa cum se arată în cuprinsul actelor normative respective, încadrarea în noua structură fiind permisă numai ca urmare a promovării concursului, condiție neîndeplinită de reclamant.
Pentru aceste considerente a fost respinsă contestația formulată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M. D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat că instanța de fond a dat o interpretare vădit greșită dispozițiilor OUG 93/2011 și HG nr. 1557/2011 cu privire la reorganizarea și restructurarea Inspectoratului de S. în Construcții.
A arătat că total eronat prima instanță a reținut că reclamanta a fost notificată asupra faptului că ISC a fost legal desființat ca urmare a adoptării OUG nr. 93/2011 și a HG nr. 1157/2011, în realitate, actele normative la care face referire instanța de fond nu au avut in vedere desființarea Inspectoratului de S. in Construcții ci restructurarea si reorganizarea acestei instituții.
O.U.G. nr. 93/2011 a reglementat restructurarea si nu desființarea Inspectoratului de S. în Construcții, prevăzând în structura sa 7 direcții regionale fara personalitate juridică, potrivit art. I alineat 3, iar în cadrul acestora alte substructuri, fara personalitate juridica, sub denumirea „ compartiment de control și inspecție pentru calitatea lucrărilor în construcții", identificate pe localități.
Art. II din OUG nr. 93/2011 a reglementat expres situația posturilor de conducere si de execuție din cadrul structurilor nou înființate ." Posturile de conducere de la nivelul direcțiilor regionale în construcții și de la nivelul Direcției regionale în Construcții București - Ilfov se ocupă prin concurs, organizat în conformitate cu prevederile legale în vigoare."
Prin urmare, ordonanța in discuție a avut in vedere ocuparea prin concurs a posturilor de conducere in noile structuri si nu a posturilor de executie-inspector de specialitate, care nu au fost reduse/desființate, fiind redate in nota de fundamentare a H.G. nr. 1157/2011( f. 123-126, f. 273-281).
A mai precizat că aspectele legate de desființarea posturilor nu vizeaza posturile de execuție inspector de specialitate gr. I si II, ci următoarele categorii de posturi: posturile de conducere - director si sef serviciu,posturile de expert,posturile de funcționari,posturile de inspectori cu studii de scurta durata,posturile de stenodactilografi,posturile de referenți
Contrar celor reținute de prima instanța, cele 125 de posturi desființate prin H.G. nr. 1157/25.11.2011 nu au fost posturi de execuție -inspector de specialitate ci posturi de conducere- director si sef serviciu, expert, funcționar, inspectori cu studii de scurta durata, stenodactilografi, referenți.
In nota de fundamentare a Hotărârii de Guvern privind ocuparea prin concurs a posturilor vacante din cadrul ISC ( f. 163-167, f. 264-272), emisa ulterior concedierii si organizării examenului concurs din data de 05.12.2014, se arata ca:
-la nivel național existau 211 de posturi vacante in cadrul ISC, dintre care 164 posturi de inspectori de specialitate;
- deficitul de personal a generat la nivel național o preocupare majora, urmarea imediata fiind creșterea gradului de ocupare a personalului existent peste limita normala cu consecința aglomerării personalului de specialitate cu sarcini excedentare
- numărul de posturi contractuale vacante din cadrul ISC este de 211, întrucât a fost creat un deficit de personal care s-a resimțit acut la nivelul instituției;
Posturile vacante din cadrul I.S.C. erau: inspector de specialitate -164 posturi;in cadrul Direcției Regionale in Construcții Sud-Vest Oltenia sunt vacante 24 de posturi dupa cum urmează: inspector de specialitate 23 posturi.
-în condițiile unei încărcări normale a personalului de specialitate, prezentul proiect de act normativ este promovat in vederea ocupării numărului mare de posturi contractuale vacante, cu "încadrarea stricta in cheltuielile de personal aprobate I.S.C;
Prin urmare, dupa adoptarea O.U.G. nr. 93/2011 si H.G. nr. 1157/2011, postul de execuție inspector de specialitate gr. I. ocupat de către contestatoare nu a fost desființat ca efect al reorganizării si restructurării Inspectoratului de S. in Construcții, fapt confirmat cu înscrisurile depuse la dosar de intimate, respectiv statele de funcții- lunile noiembrie, decembrie 2011 (f.176-180) si actele normative indicate.
Prin decizia nr. 897/29.11.2011, emisa de Secretarul General al I.S.C, in baza H.G. nr. 1157/2011, s-a aprobat Regulamentul privind organizarea si desfășurarea concursului/examen in vederea încadrării personalului in noua structura organizatorica.
Contrar argumentării instanței de fond, astfel cum rezulta din
conținutul actelor normative speciale la care a făcut referire si din Statul de funcții - Anexa nr.5 la Ordinul nr. 2973/29.11.2011, Statul de funcții și Foaia Colectiva de prezenta pentru lunile ianuarie 2012, februarie 2012, martie 2012, ( f.283-291), dupa adoptarea O.U.G. nr. 93/2011, cele 7 posturi de inspector de specialitate din cadrul Compartimentului de Control si Inspecție pentru Calitatea Lucrărilor de Construcții - O. ( nr._- nr._) nu au fost reduse din structura organizatorica a Inspectoratului de S. in Construcții.
Prima instanța a interpretat si aplicat greșit dispozițiile art. 61, art. 65, art. 74 alin. 5 si art. 75-77 din Codul muncii raportat la motivele reale ale deciziei de concediere, reținând fara baza legala si de fapt ca, anterior emiterii deciziei de concediere, postul de inspector de specialitate pe care l-a ocupat contestatoarea ar fi fost desființat.
Prin decizia de concediere nr. 51/24.01.2012, emisa de I. de S. in Construcții s-a dispus încetarea contractului individual de munca nr. 21/07.26/01.07.2006.
In art. 1 din decizie se indica drept temei legal al concedierii art. 65 alin. 1 din Codul muncii, iar ca stare de fapt "restructurarea si reorganizarea Inspectoratului de S. in Construcții".
Art. 65 alin. 1 din Codul muncii invocat ca baza a încetării contractului de munca vizează concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului si reprezintă încetarea contractului individual de munca determinata de desființarea locului de munca din unul sau mai multe motive fara legătura cu persoana acestuia.
In conținutul art. 2 alin. 3 din aceeași decizie se menționează o alta stare de fapt, in sensul ca " încetarea contractului de munca a fost determinata de rezultatul obținut la examenul organizat in data de 05.12.2011".
Ultima mențiune din decizia de concediere este reglementata insa de dispozițiile art. 61 lit. d) din Codul muncii, respectiv situația in care salariatul nu corespunde profesional locului de munca.
Cele doua temeiuri care au stat la baza concedierii au regimuri juridice specifice fiind reglementate distinct de Codul muncii.
In aceste condiții, desi intimatul parat a emis decizia de concediere susținând aparent aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 93/2011 si H.G. nr. 1157/2011 referitoare la restructurarea si reorganizarea Inspectoratului de S. in Construcții, din conținutul motivării deciziei de concediere se constata ca, in realitate, acesta a schimbat temeiul de fapt si de drept al concedierii.
Aceasta situație este confirmata cu următoarele împrejurări: anterior emiterii deciziei de concediere .a ocupat postul de execuție inspector de specialitate gr. I., dupa adoptarea O.U.G. nr. 93/2011 si H.G. nr. 1157/2011 postul de execuție inspector de specialitate gr.l nu a fost desființat, ulterior emiterii deciziei de concediere postul de execuție inspector de specialitate gr. I. nu a fost desființat .
Motivarea instanței de fond, in sensul ca textul de lege menționat este incident in cauza, cate vreme in cuprinsul deciziei se face referire la acesta, vine in contradicție cu motivarea subsecventa in care se arata ca, potrivit art. 3 alin. 1 din O.U.G. nr. 93/2011, incetarea contractelor individuale de munca, drept urmare a aplicării prevederilor art. 1, se face cu respectarea termenelor si procedurilor prevăzute de legislația muncii si protecției sociale.
Daca prima instanța a avut in vedere ca prevederile imperative din Codul muncii se regăsesc si in legislația speciala la care face referire, argumentarea soluției pronunțate prin prisma simplei mențiuni in decizia de concediere a disp. art. 65 alin. 1 din Codul muncii este contrara dispozițiilor art. 76 din Codul muncii, conform cărora "Concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovita de nulitate absoluta."
Daca încetarea contractului individual de munca s-ar fi realizat ca efect al aplicării dispozițiilor art. 61 lit. d) din Codul muncii, corespunzător motivării de la art. 2 al deciziei contestate, intimatul parat avea obligația respectării legislației muncii specifice acestui caz de concediere, plecând de la organizarea evaluarii prealabile a salariatului ( art. 63 alin. 2 din Codul muncii) cu acordarea termenului de preaviz de 30 de zile.
Făcând o combinare a doua cauze de încetare a contractului individual de munca, in conținutul aceleiași decizii de concediere, prima instanța, reținând apărările intimatului parat, a pronunțat o hotărâre cu o motivare contradictorie, incompatibila cu dispozițiile art. 77 din Codul muncii.
Pronunțându-se totuși asupra aplicării dispozițiilor art. 65 alin. 1 din Codul muncii cu argumentarea ca aceasta concediere a fost motivata de faptul desființării postului ocupat de salariat, instanța a refuzat sa analizeze in substanța dispozițiile art. II si art. III din O.U.G. nr. 93/2011 si dispozițiile H.G. nr. 1157/2011 din care rezulta explicit ca prin aceste acte normative posturile de inspectori de specialitate nu au fost desființate.
Nefiind reduse din structura organizatorica a I.S.C, posturile de inspector de specialitate au fost redate in statele de funcții, statele de plata si in foile de prezenta, dupa adoptarea O.U.G. nr. 93/2011 si H.G. nr. 1157/2011.
A mai precizat că motivarea instanței referitoare la termenul de 30 de zile in care ar fi fost necesar sa fie desfășurata procedura de reorganizare si restructuare la nivelul I.S.C. de la data de 28.11.2011 si ca informațiile privitoare la concurs au fost publicate pe site-ul ISC, inca din data de 21.11.2011, este incompatibila cu prevederile O.U.G. nr. 93/2011 invocate anterior si cu prevederile Codului muncii.
A mai arătat că atâta timp cat instanța a reținut si aplicarea art. III din OUG nr. 93/2011, in sensul ca procedura concedierii trebuie sa respecte prevederile legislației muncii, raportarea ulterioara la un termen de recomandare ce vizeaza procedura administrativa de reorganizare este contrara dispozițiilor art. 76 din Codul muncii.
Stabilind natura si durata unor termene prealabile concedierii in raport de durata unor termene administrative prevăzute in acte normative cu un rang inferior Codului muncii, nici instanța si nici angajatorul nu pot deroga de la prescripțiile speciale din materia concedierii prevăzute de Codul muncii, .
In soluționarea litigiului, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 75 alin. 1 din Codul Muncii, art. 76 Codul muncii, art. 4 alin. 3 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului în vederea încadrării personalului în noua structură organizatorică a I.S.C, aprobat prin decizia nr. 897/29.11.2011, art. III alin. 2 din OUG nr. 93/2011 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 63/2001 privind înființarea Inspectoratului de S. în Construcții, asimilând notificarea din data de 29.11.2011 cu un preaviz obligatoriu ca natura si termen, contrar preavizului reglementat de normele Codului munii.
Conform art. 75 alineatul 1 din Codul Muncii „concedierea salariatului
nu se poate realiza decât cu respectarea termenului de preaviz care nu poate fi
mai mic de 20 de zile lucrătoare."
A precizat că rezulta astfel ca decizia de concediere este nelegală, în raport de temeiul de drept invocat, respectiv art. 65 alin. 1 si art. 75 alin. 1 din Codul muncii.
Daca paratul a invocat si prevederile Regulamentului aprobat prin decizia nr. 897/2011, momentul de la care se calculează termenul de preaviz în situația de față trebuie analizat în funcție de dispozițiile art. 4 alin. 3 din Regulament.
Conform acestui text de lege „în situația în care personalul prevăzut la alineatul 2 nu obține nota finală minimă 7 la concurs - examen, va fi declarat respins urmând să beneficieze de un preaviz care nu poate fi mai mic de 20 de zile înainte de a-i înceta contractul individual de muncă în condițiile expres stipulate de Codul Muncii".
Dacă s-ar fi apreciat că I.S.C. O., structura în cadrul căreia reclamanta a ocupat funcția de execuție, a fost reorganizată într-o nouă structură, inspectorii de specialitate având obligația de a participa la concurs instanța trebuia să aibă în vedere că preavizul nu putea fi emis decât după finalizarea concursului conform art. 4 alin. 3 din Regulament.
A menționat că întrucât notificarea nr._ din data de 29.11.2011 stabilea obligația pozitivă a reclamantei de a se înscrie la concurs pentru menținerea raporturilor de muncă, contractul individual de muncă nu putea fi desființat retroactiv, calificând această notificare ca un preaviz contrar dispozițiilor legale. 75 alineatul 1 din C.Muncii si art. 4 alin. 3 din Regulament.
Art. 4 alin. 1 din Regulament este la fel de explicit în ceea ce privește obligația preliminară de prezentare la examen.
„Personalul contractual din structurile supuse restructurării - reorganizării care nu se prezintă la examen este considerat respins, fiind asimilat personalului care nu a promovat examenul urmând să fie concediat în condițiile Codului Muncii după efectuarea unei perioade de preaviz ce nu poate fi mai mică de 20 zile lucrătoare".
Cum textul normativ prevede două situații distincte în funcție de prezentarea sau neprezentarea la examen, tot astfel prevede efectuarea unei perioade de preaviz care se calculează în funcție de dispozițiile Codului muncii.
In aceste condiții, notificarea din data de 29.11.2011, anterioară și înscrierii la concurs, nu poate fi echivalată cu un preaviz conform dispozițiilor art. 4 alin. 3 din Regulament și art. 75 alin. 1 din Codul Munci, deoarece aceste norme prevăd explicit momentul emiterii preavizului, ulterior si nu anterior finalizării examenului/concurs.
Prin raportare la termenul de preaviz si justificarea notificării din data de 29.11.2011, era necesar ca instanța de fond sa analizeze in substanța dispozițiile speciale aplicabile efectiv, respectiv art. III alin. 2 din OUG nr. 93/2011 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 63/2001 privind înființarea Inspectoratului de S. în Construcții Conform art. III din OUG nr. 93/2011.
Inspectoratului de S. în Construcții nu a fost desființat ca urmare a adoptariii O.U.G. nr. 93/2011 in condițiile in care acest act normativ a reglementat restructurarea si nu desființarea Inspectoratului de S. în Construcții, prevăzând în structura sa 7 direcții regionale fara personalitate juridică, potrivit art. I alineat 3, iar în cadrul acestora alte substructuri, fara personalitate juridica, sub denumirea „ compartiment de control si inspecție pentru calitatea lucrărilor în construcții", identificate pe localități.
Art. II O.U.G. nr. 93/2011 a prevăzut regula generala că posturile de conducere de la nivelul direcțiilor regionale se ocupă prin concurs si nu posturile de execuție inspector de specialitate gr. I si gr. II, de tipul celui pe care l-am ocupat "Posturile de conducere de la nivelul direcțiilor regionale în construcții și de la nivelul Direcției Regionale în Construcții București - Ilfov se ocupă prin concurs, organizat în conformitate cu prevederile legale în vigoare."
A mai arătat că ocupând un post de execuție in cadrul I.S.C. care nu a fost redus ca efect al adoptării OUG nr. 93/2011, situație confirmata expres cu nota de fundamentare, statele de funcții, statele de plata si foile de prezenta, nu avea obligația participării la concurs, intrucat acesta nu era echivalent cu posturile de conducere sau cele de execuție nominalizate in nota de fundamentare a HG nr. 1157/2011.
Concret, in raport de motivarea deciziei de concediere data de angajatorul I.S.C, referitoare la rezultatele examenului/ concursului organizat in data de 05.12.2011, se deduce ca decizia de concediere a fost emisa in baza unui alt temei de fapt si de drept, respectiv art. 61 din Codul muncii, potrivit cărui angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului in următoarele situații in cazul in care salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este încadrat.
In acest caz termenul de preaviz se acorda potrivit dispozițiilor art. 62 din Codul muncii.
In condițiile date, daca angajatorul ar fi constatat ca sunt aplicabile dispozițiile art. 61 lit. d) din Codul muncii coroborate cu dispozițiile 4 alin 1 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului în vederea încadrării personalului în noua structură organizatorică a I.S.C. aprobat prin decizia nr. 897/29.11.2011, era obligatoriu ca decizia de concediere sa fie emisa in conformitate cu procedura prevăzuta de aceste norme.
Daca paratul intimat susține insa temeiul de drept al reorganizării si restructurării I.S.C, ca fiind art. 65 alin. 1 din Codul muncii, in decizia de concediere era obligatoriu sa fie menționate durata termenului de preaviz si elementele referitoare la desființarea efectiva a postului de execuție- inspector specialitate de gr. I.
Pentru aceste motive, in raport de prevederile art. 80 din Codul muncii, cum decizia de concediere este nelegala, in temeiul art. 312 alin. 1 si 3 Cod procedura civila, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate si pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost precizata ( f.255-263), anularea deciziei de concediere nr. 51/24.01.2012 cu repunerea in funcția si drepturile avute anterior emiterii deciziei, inclusiv drepturile salariale actualizate la data plații si plata cheltuielilor de judecata.
In susținerea recursului, a depus decizii de practica judiciara.
IntimatulI. DE S. ÎN CONSTRUCȚII - I.S.C, a depus întâmpinare si a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
In temeiul dispozițiilor OUG 93/2011 privind modificarea si completarea OG 63/2001 privind înființarea Inspectoratului de S. în Construcții si HG 1157/2011 I. Județean în Construcții O. a fost desființat si s-a înființat C. Control si Inspecție pentru calitatea Lucrărilor în Construcții O., în cadrul Direcției Regionale în Construcții Sud Vest Oltenia.
In conformitate cu Ordinul Ministrului Dezvoltării Regionale si Turismului nr. 2973/2011 pentru aprobarea statului de funcții al Inspectoratului de S. în Construcții la nivelul noii structuri înființate prin desființarea ISC O. si crearea Direcției Regionale în Construcții Sud - Vest Oltenia, postul de inspector de specialitate gr. I ocupat de contestatoare a fost desființat .
In noul stat de funcții aprobat prin ordinul amintit, în cadrul Compartimentului Control si Inspecție pentru calitatea Lucrărilor de Construcții Gorj, din subordinea Direcției Regionale în Construcții Sud Vest Oltenia, au fost prevăzute 7 posturi de execuție de inspectori de specialitate.
In acest sens, nu pot fi primite susținerile recurentei privind nota de fundamentare a HG nr. 1157/2011 din cuprinsul căreia rezulta ca nu erau vizate posturile de inspectori de specialitate dat fiind ca nu nota de fundamentare este care se aplica efectiv, ci actul normativ adoptat in baza sa.
Faptul ca numărul de posturi de inspector de specialitate a fost mai mic decât numărul salariaților ce ocupau acest post in vechea structura rezulta din situația aflata la f. 156 dosar fond privind rezultatele concursului organizat pentru ocuparea noilor posturi, concurs la care, la nivelul subunitatii din O., au participat 10 salariați pentru un număr de 7 posturi. Probatoriul administrat dovedește fara echivoc ca a existat o desființare de locuri de munca, inclusiv de natura celui ocupat de recurent conform pregătirii sale de baza.
Potrivit art. III al. 2 din OUG 93/2011 si art. II alin. 1 din HG 1157/2011, încadrarea personalului în noua structură organizatorică se face numai prin promovarea unui concurs/examen, cadrul legal de organizare si desfășurare a acestuia fiind prevăzut de Regulamentul aprobat prin decizia secretarului general nr. 897/2011.
La art. 1 alin. 6 din regulament se prevede că pentru ipoteza în care în cadrul unei structuri supuse reorganizării sau restructurării din cadrul ISC există un post sau posturi de aceeași categorie, clasă si/sau grad profesional, ocupat de un singur angajat sau de un număr de angajați inferior numărului de posturi existent, acesta/aceștia vor susține proba de examen, fiind admiși angajații care au obținut nota finală minim 7.
Participând la concurs contestatoarea a obținut calificativul respins.
Cu toate că posturile scoase la concurs nu au fost ocupate în totalitate, nota obținută de contestatoare fiind sub 7 nu a permis ocuparea celor rămase vacante
In acest sens sunt si prevederile art. 4 al. 4 din Regulamentul aprobat prin decizia 897/2011 potrivit căruia posturile rămase neocupate se declară vacante, urmând să se comunice candidatului care a obținut nota finală imediat inferioară, dar cel puțin nota minimă 7.
Susținerea potrivit căreia contestatoarea nu ar fi trebuit să susțină concursul deoarece postul său există în noua structură organizatorică, nu poate fi reținută de către instanță, deoarece din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 1 si art. 3 din Regulament rezultă că nu sunt supuși procedurii de concurs doar acei salariați care provin din structuri total desființate, respectiv acei salariați, pentru care nu mai există posturi de aceeași categorie, clasă si/sau grad profesional cu posturile ocupate anterior, pentru care se dispune încetarea contractului de muncă.
Potrivit prevederilor art. II al. 2 din HG 1157/2011 procedurile legale de restructurare si reorganizare a ISC trebuiau aplicate în termen de minim 30 de zile de la . HG 1157/2011, respectiv începând cu 28.11.2011, când s-a publicat în Monitorul Oficial actul normativ în discuție, procedura de reorganizare si restructurare la nivelul ISC trebuind a fi asadar desfășurată înăuntrul termenului de 30 de zile si nu la expirarea acestuia .
Cum in mod corect a reținut instanța de fond, informațiile privitoare la concurs au fost publicate pe site-ul ISC încă din data de 21.11.2011, după . 93/2011, la data de 30.11.2011, contestatoarea fiind notificată cu privire la desființarea postului si posibilitatea înscrierii la concursul din data de 05.12.2011, manifestându-si opțiunea de a se înscrie la concurs, punctajul obținut nepermițându-i insa ocuparea unuia din cele 7 posturi din noua structură organizatorică.
Curtea ia act că până la demararea acestui litigiu contestatoarea nu a avut obiecții în privința modului de organizare si desfășurare a concursului, nu a solicitat anularea concursului si reluarea procedurii de concurs astfel că, în mod corect s-a dispus încetarea raporturilor de muncă, ca efect al rezultatului obținut de candidată, necontestat. De altfel, chiar contestatoarea arata in cuprinsul cererii de chemare in judecata ca obiecțiile sale au vizat nerespectarea prevederilor legale privind organizarea concursului programat a avea loc la data de 19.12.2011 pentru ocuparea posturilor de conducere, sef serviciu .
Neobținând nota minimă cerută de regulament, angajatorul a fost în imposibilitate de a proceda la angajarea contestatoarei pe unul din cele 7 posturi de inspector de specialitate, fapt care a dus la încetarea contractului individual de muncă.
Argumentele recurentei privitoare la concedierea unui salariat ca efect al nepromovării unui examen/concurs numai pentru ipoteza prevăzută de art. 61 lit. d C. Muncii nu si în cazul concedierii întemeiate pe dispozițiile art. 65 din C. Muncii, aplicate în speță, nu pot fi reținute, deoarece salariaților din instituțiile si autoritățile publice nu li se aplică procedura concedierilor colective, obligația de a proceda la reîncadrarea personalului în noua structură organizatorică numai urmare a promovării concursului/examenului fiind statuată în termeni imperativi, în dispozițiile legale amintite anterior.
Corect a reținut instanța de fond si faptul că decizia de concediere având ca temei prevederile art. 65 al. 1 C. Muncii este si consecința aplicării unor dispoziții cu caracter special ( OG 63/2001, OG. 93/2011, HG 1335/2011 modificată prin HG 1557/2011, Ordinul 2973 /29.11.2011 al MDRT, Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 44/2012 emis de MRDT) redate în cuprinsul deciziei atacate.
In concluzie, Curtea retine că instanța de fond a ținut cont de prevederile art. III din OUG 93/2011 potrivit cărora încetarea contractelor individuale de muncă, urmare a reorganizării si restructurării ISC, are loc cu respectarea termenelor si procedurilor legale, încadrarea în noua structură fiind posibilă numai prin concurs, în limita posturilor aprobate.
Considerentele instanței cu privire la respectarea termenului de preaviz sunt de asemenea, corecte deoarece notificarea primită de contestatoare cu privire la desființarea postului si posibilitatea înscrierii la concurs constituie preaviz nu numai pentru situația neprezentării la concurs ci si pentru cazul nepromovării concursului, fără promovarea concursului nefiind posibilă încadrarea în noua structură.
Așadar, de la data primirii acestei notificări, 30.11.2011, a curs termenul de preaviz de 20 de zile lucrătoare .
De altfel, scopul preavizului este acela de a aduce salariatului la cunoștința desființarea postului pe care il ocupa, scop care a fost atins in cauza, neputându-se constata vreun prejudiciu adus contestatoarei in acest sens.
Curtea concluzionează că, postul ocupat inițial de contestator a fost efectiv desființat, fapt reținut și de instanța de fond, iar desființarea acestuia a avut fără tăgadă o cauză reală și serioasă, și anume reorganizarea dispusă prin OUG nr. 93/2011 și HG nr. 1157/2011 în vederea eficientizării activității instituțiilor din domeniul construcțiilor, ținând cont de condițiile prezente ale economiei, luând în considerare constrângerile bugetare impuse de efectele crizei economice și necesitatea implementării unor măsuri unitare la nivelul tuturor instituțiilor, așa cum se arată în cuprinsul actelor normative respective, încadrarea în noua structură fiind permisă numai ca urmare a promovării concursului, condiție neîndeplinită de contestatoare.
Pentru considerentele ce preced, urmează ca în baza art. 312 C.Pr.Civ., recursul sa fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. D., împotriva sentinței civile nr.14 din 19.01.2015, pronunțată de Tribunalul O.- Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. DE S. ÎN CONSTRUCȚII- București, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Mai 2015.
Președinte, R. M. | Judecător, A. M. | Judecător, S. P. |
Grefier, G. Ț. |
Red.jud.R.M./25 Mai 2015
Tehn. 2ex/G.Ț.
Jud.fond.C.T.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 350/2015.... | Despăgubire. Decizia nr. 1236/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
