Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 913/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 913/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 4702/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 2078
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător G. I.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-pârât C. L. Rovinari, cu sediul în Rovinari, județul Gorj, împotriva sentinței civile nr.913 din 23.02.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de munca și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. C.-E., cu domiciliul în Tg. J., ., nr.5, ., . și cu intimatul-pârât C. ,,G. T.,, Rovinari, cu sediul în Rovinari, ., județul Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic Ș. Ghe. C., pentru apelantul-pârât C. L. Rovinari, lipsind intimata-reclamantă P. C.-E. și intimatul-pârât C. ,,G. T.,, Rovinari.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat instanței că apelul a fost declarat și motivat în termen; intimații nu au depus întâmpinare, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic Ș. Ghe. C., pentru apelantul-pârât C. L. Rovinari, a solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată față de C. L. al Orașului Rovinari, în temeiul excepției lipsei calității procesual pasive, iar în subsidiar admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul obligării la alocarea sumelor de bani.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Secției de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj la data de 23.06.2014, sub nr._, reclamanta P. C. E., în contradictoriu cu pârâții C. G. T. și C. L. ROVINARI, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la decontarea cheltuielilor de navetă efectuate în perioada decembrie 2012 – aprilie 2014, indexarea sumelor restante în funcție indicele de inflație la zi, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul C. L. al orașului Rovinari a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că în conformitate cu prevederile Legii nr. 168/1999 conflictele de muncă ce au ca obiect drepturi patrimoniale se nasc între persoanele salariate și instituțiile în care acestea își desfășoară activitatea și cu care au contract individual de muncă, în cazul de față între petenți, pe de o parte și unitatea școlară, pe de altă parte.
De asemenea, s-a învederat că, conform H.G. 2192/2004 pentru aprobarea normelor Metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ de stat, precum și potrivit legilor privind aprobarea bugetului de stat, consiliul local este un intermediar de distribuire a sumelor necesare achitării salariilor personalului din învățământ.
Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, precizând că reclamanta nu a dovedit pretențiile ce fac obiectul prezentei cereri, respectiv nu a făcut dovada solicitării unei locuințe și a refuzului Consiliului L. Rovinari de atribuire a unei locuințe, fapt ce conduce la concluzia că cererea de decontare este netemeinică și nelegală. În acest sens a invocat prevederile art. 104 alin.3 din L. 128/1997, din interpretarea textului de lege rezultă că solicitarea decontării contravalorii transportului este condiționată de imposibilitatea oferirii unei locuințe în localitatea unde are postul, ori oferirea locuinței este la rândul ei condiționată de o solitare expresă a cadrului didactic.
De asemenea, s-a arătat că nu au fost depuse documente privind temeinicia cererii, precum și faptul că reclamanta solicită cheltuielile de transport pe luna septembrie, deși se știe că în această perioadă cadrele didactice sunt în vacanță.
În drept, pârâtul și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art. 205-208 din codul de procedură civilă republicat.
Deși a fost legal citat, C. „G. T.” Rovinari nu a formulat întâmpinare în cauză.
În probatoriu a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.913 din 23.02.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Munca și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. L. Rovinari.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta P. C.-E., în contradictoriu cu pârâții C. G. T. ROVINARI și C. L. ROVINARI.
Au fost obligați pârâții să deconteze reclamantei cheltuielile de transport aferente perioadei decembrie 2012- aprilie 2014, inclusiv, în sumă totală de lei 2790 lei, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
S-a respins cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța a constatat următoarele considerente:
În perioada în litigiu, respectiv decembrie 2012 – aprilie 2014, reclamanta a fost salariata Colegiului „G. T.” Rovinari, îndeplinind funcția de profesor, conform adeverinței depusă în copie la fila 4 din dosar.
Conform prevederilor art. 276 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011, personalului didactic din unitățile de învățământ conexe, care nu dispune de locuință în localitatea unde are postul, i se decontează cheltuielile de transport, conform legii.
De asemenea, potrivit prevederilor art.105 alin.2 lit. c din aceeași lege finanțarea complementară se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii.
S-au citat prevederile art.1 și 2 din Instrucțiunile nr.2/17.02.2011 privind decontarea navetei cadrelor didactice, în raport de care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de C. L. Rovinari ca neîntemeiată, întrucât decontarea cheltuielilor de transport se efectuează de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic.
Așa cum a rezultat din cartea de identitate și adeverința emisă de unitatea de învățământ,depuse în copie la dosar, reclamanta locuiește în municipiul Tg.J., județul Gorj și îndeplinește funcția de profesor la C. „G. T.” Rovinari, județul Gorj.
În perioada în litigiu, respectiv decembrie 2012 – aprilie 2014, reclamanta a efectuat naveta cu mijloace de transport în comun de la localitatea de domiciliu, respectiv Tg.J., la localitatea în care se află locul de muncă, respectiv Rovinari.
Reclamanta a formulat lunar cereri către conducerea unității de învățământ, prin care a solicitat decontarea cheltuielilor de transport, efectuate de la localitatea de domiciliu la localitatea în care se află locul de muncă, atașând și biletele de călătorie.
Așa cum a rezultat din adresa înaintată la dosar de către unitatea de învățământ, cheltuielile de transport au fost aprobate de către C. de Administrație al unității de învățământ, reclamanta depunând documente justificative în valoare de 2790 lei, pentru perioada decembrie 2012 – aprilie 2014(adresa de la fila 50 din dosar).
S-a apreciat neîntemeiată susținerea Consiliului L. Rovinari, în sensul că reclamanta nu a solicitat atribuirea unei locuințe, atâta timp cât această instituție nu face dovada că dispune de astfel de locuințe pentru a fi atribuite personalului didactic.
De altfel, dispozițiile legale nu impun în sarcina cadrelor didactice obligația de a solicita o locuință în raza localității în care își desfășoară activitatea și nu condiționează decontarea cheltuielilor de transport de formularea unei astfel de cereri.
Refuzul Consiliului L. Rovinari de a deconta cheltuielile de transport rezultă chiar din cuprinsul întâmpinării depuse la dosar de această instituție.
De asemenea, din cererile de decontare depuse la dosar a rezultat că reclamanta nu a solicitat decontarea cheltuielilor pe perioada vacanței școlare.
Față de considerentele expuse, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții C. „G. T.” Rovinari și C. L. Rovinari să deconteze reclamantei cheltuielile de transport aferente perioadei decembrie 2012- aprilie 2014 inclusiv, în sumă totală de lei 2790 lei.
Cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă, întrucât nu s-a făcut dovada acestor cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul-pârât C. L. Rovinari, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că în mod nelegal instanța de fond a admis cererea față de C. L. Rovinari, respingând excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului L. Rovinari, invocată prin întâmpinarea depusă.
Instanța de fond nu s-a pronunțat pe motivele invocate prin întâmpinare și a dat o aplicare greșită dispozițiilor legale menționate în considerentele sentinței apelate.
Instanța în considerentele sentinței a invocat dispozițiile Lg. 128/1997, care atât la data formulării cererii de chemare în judecată, cât și pe perioada drepturilor solicitate, dar mai ales la data pronunțării sentinței apelate, erau abrogate.
De asemenea, instanța de judecata a invocat dispozițiile art.276 din Lg.1/2011, care contrar considerentelor reținute de instanța de fond, nu prevede o obligație a Consiliului L. de plată a drepturilor salariale de natura cheltuielilor de transport.
Prin definiție raporturile juridice de muncă au caracter "intuitu personae", presupunând existența numai a două părți contractante spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.
C. local nu are calitatea de a acorda drepturi salariale personalului din învățământ deoarece nu are calitatea de angajator în contractul individual de muncă și nu este nici semnatar al contractului colectiv de muncă, care este, conform art. 236 - "convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege. de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizare, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă".
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Legea nr.53/2003 -Codul Muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, în speță unitatea de învățământ.
Conform art. 104 din Legea 1/2011 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale pentru:
a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege precum și contribuțiile aferente acestora."
Conform art. 104 alin.2 din Lg. l/2011 finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Așadar, consiliul local nu-i revine obligația de plata efectiva a drepturilor salariale, obligația fiind aceea de alocare de sume din sumele primite de la bugetul de stat.
Calitatea procesuală a părților este una din condițiile de admisibilitate a acțiunii, iar calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana chemată în judecată și debitorul obligației a cărei îndeplinire se cere în cauza dedusă judecății.
Între reclamant și C. L. Rovinari nu există raporturi de muncă, iar calitatea de ordonator de credite pe care o are C. L. Rovinari în raport cu unitatea de învățământ angajatoare nu justifică obligarea consiliului local la plata către reclamantă a unor drepturi bănești, astfel că nu a dobândit calitatea de debitor al reclamantei, căruia i s-ar putea imputa neexecutarea/executarea cu întârziere a obligației de plată a drepturilor salariale stabilite prin hotărâre judecătorească.
Conform dispozițiilor art.13 din O.U.G. nr.32/2001. H.G. nr.538/2001, art. 16 din H.G. 2192/30.11.2004. art.167 alin.l din Legea 84/1995, art.23 alin. 1, art. 36 alin. 1, alin.4 lit.a și alin.2 lit.b din Legea nr.215/2001, ce justifică pentru consiliul local calitatea de ordonator de credite față de unitatea de învățământ, unitățile de învățământ preuniversitar de stat sunt finanțate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat, din bugetul local și din alte surse, potrivit legii, iar consiliul local aprobă, la propunerea primarului, din bugetul local, virările de credite.
Din prevederile de mai sus a considerat că obligația de alocare revine fiecărei unități de învățământ, C. local distribuind aceste sume în mod global. în cuantumul solicitat de unitățile de învățământ prin bugetul de cheltuieli prezentat.
Prin urmare, C. L. al orașului Rovinari nu poate plăti drepturi salariale cadrelor didactice sau nedidactice din învățământul preuniversitar, deoarece nu-i incumbă o atare obligație, nici în considerarea unui acord contractual și nici în virtutea legislației în vigoare.
A precizat de asemenea ca prin jurisprudența instanțelor de judecată, s-a statuat faptul că un act normativ (ordin sau instrucțiuni de ministru), emis în aplicarea unui alt act normativ (lege cu putere mai mare față de ordin sau instrucțiuni), nu poate să completeze, ci cel mult să clarifice modalitatea de aplicare.
Instrucțiunile nr.2/17.02.2011, invocate de asemenea de instanța de fond completează Lg.1/2011, inadmisibil din punct de vedere al tehnicii legislative, cu atât mai mult cu cât prin Lg.1/2011 nu s-a precizat posibilitatea, dreptul și obligația emiterii de către Ministerul Educației, Tineretului, Cercetării și Sportului a acestor instrucțiuni.
A rezultat așadar că excepția lipsei calității procesuale pasive este pe deplin dovedită și impunea respingere cererii față de C. L. Rovinari, cu aceasta motivare.
Și pe fondul cauzei a susținut că sentința apelată este nelegală și netemeinică.
Decontarea contravalorii transportului este condiționata de imposibilitatea oferirii unei locuințe in localitatea unde are postul. Ori oferirea locuinței este la rândul ei condiționată de o solitare expresă a cadrului didactic.
În cauza de față nu s-a făcut dovada solicitării unei locuințe, lipsa oferirii sau refuzul atribuirii unei astfel de locuințe, fapt care conduce la concluzia că cererea de decontare transport este netemeinică și nelegală.
De asemenea, nu au fost depuse documente din care să rezulte temeinicia cererii în ce privește cuantumul sumei solicitate și de asemenea refuzul Consiliului L. Rovinari.
Nu în ultimul rând cererea este vădit nefondată atunci când se solicită cheltuielile de transport pe septembrie, când se știe că în această perioadă cadrele didactice sunt în vacanță.
În concluziei, a solicitat să se constate că sentința civilă apelată din privința criticilor formulate este vădit nelegală și netemeinică, motiv pentru care se impune și admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată față de C. L. al Orașului Rovinari, atât în temeiul excepției lipsei calității procesual pasive cât și a fondului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 466-482 Cod pr. civilă, cât și actele normative invocate în cuprinsul acesteia.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Apelul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, se constată că este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art.1 teza a –II- a inserate în Instrucțiunile nr. 2/2011 stabilesc în sarcina autorităților publice locale din unitatea administrativ teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea reclamantul, obligația de a deconta sau plăti costurile de transport, fără să atribuie exclusiv calitate procesual pasivă Consiliului L..
În raport de această reglementare, în mod corect a apreciat tribunalul că are calitate procesuală C. L., ca autoritate deliberativă, în concordanță cu prevederile art. 23 din Legea 215/2001.
Apelantul susține în mod greșit că prima instanță a avut în vedere dispoziții ale legii învățământului care nu mai erau în vigoare. Chiar la începutul considerentelor tribunalul a precizat că legea aplicabilă în cauză este Legea 1/2011, în vigoare în perioada pentru care se solicită cheltuielile de transport.
În plus, litigiul de față nu este un conflict de muncă între salariat și angajator întemeiat exclusiv pe dispozițiile art. 235 codul muncii, invocate de apelant, ci are ca temei de drept o normă legală specială, în virtutea căreia obligația de plată a cheltuielilor de navetă pentru cadrele didactice nu este suportată de angajator, ci de consiliul local.
Reclamanta nu pretinde un drept salarial, pentru a fi puse în discuție normele legale ce reglementează raporturile de muncă și salariul, ci un drept care derivă din calitatea de cadru didactic și din faptul că își are domiciliul într-o altă localitate decât aceea în care își desfășoară activitatea profesională.
Este nefondată susținerea apelantului în sensul că prima instanță nu a răspuns apărărilor sale, din cuprinsul sentinței rezultând că s-a răspuns motivat atât excepției ridicate, tribunalul indicând normele legale incidente în soluționarea acesteia, cât și susținerilor ce vizau fondul cauzei.
Criticile formulate pe fondul cauzei sunt neîntemeiate.
Astfel, prin acțiunea dedusă judecății reclamanta a solicitat plata cheltuielilor de transport pentru perioada decembrie 2012-aprilie 2014, efectuate de la localitatea de domiciliu la localitatea în care se află locul de muncă.
Respectând limitele actului de sesizare, prima instanță a obligat pârâții la contravaloarea cheltuielilor de transport pentru perioada respectivă, în limita dovezilor făcute de reclamantă. Nu au fost acordate cheltuieli de transport din perioada vacanțelor școlare, iar luna septembrie nu este o lună de vacanță, știut fiind că deși cursurile școlare încep la 15 septembrie, cadrele didactice își încep activitatea la 1 septembrie pentru fiecare nou an școlar..
De asemenea, prevederile anexei 5 la Legea 356/2013 privind bugetul de stat pe anul 2014 au fost greșit interpretate de către apelant, deoarece nu exclud aplicarea dispozițiilor art.105 alin.2 din Legea nr. 1/2011 si Instrucțiunii 2/2011 ci vin în completarea acestora, în sensul că, în principal obligația de decontare revine autorităților locale administrative si numai în măsura în care unitățile de învățământ preuniversitar de stat realizează economii la categoria de cheltuieli prevăzute la art.104 alin. 2 lit. b)-d) din Legea educației naționale nr. 1/2011 pot deconta cheltuieli cu naveta cadrelor didactice, în limita unui anumit plafon.
Potrivit Instrucțiunilor nr.2/2011 emise de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, emise în aplicarea acestor dispoziții legale, „personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală”
Potrivit în art.2 din aceleași Instrucțiuni, “C. de administrație al unității de învățământ propune, lunar, spre aprobare consiliului local drepturile bănești aferente personalului didactic care solicită cheltuieli de deplasare”, iar „direcțiile de specialitate din cadrul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, inspectoratele școlare județene/al municipiului București, unitățile de învățământ, instituțiile de învățământ superior și autoritățile administrației publice locale duc la îndeplinire prezenta instrucțiune”.
În consecință, obligația suportării acestor cheltuieli derivă din lege, astfel că nu sunt întemeiate criticile formulate.
Este de observat din textele legale că nu se impune cadrelor didactice să solicite o locuință iar acordarea cheltuielilor de transport nu este condiționată de formularea unei astfel de cereri. Apărarea apelantului este astfel nejustificată, mai ales că nici nu a făcut dovada că ar avea locuințe corespunzătoare pentru a le pune la dispoziția cadrelor didactice.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.480 alin.1 Cod pr. civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul și va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât C. L. Rovinari, cu sediul în Rovinari, județul Gorj, împotriva sentinței civile nr.913 din 23.02.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Munca și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. C.-E., cu domiciliul în Tg. J., ., nr.5, ., ., jud. Gorj și cu intimatul-pârât C. ,,G. T.,, Rovinari, cu sediul în Rovinari, ., județul Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2015.
Președinte, E. B. | Judecător, G. I. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. G. I.
Tehn. E.O.
5 ex./24.05.2015
Jud. fond A. B.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 2898/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
