Despăgubire. Decizia nr. 865/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Instanța de fond reține în mod netemeinic faptul că " în perioada respectivă reclamantul a fost repartizat să lucreze, potrivit declarațiilor martorilor P. M. și D. V. la recondiționarea benzilor transportoare, a țevilor de la bazinele pentru tratarea buștenilor și calea de comunicare între 8 bazine paralele și conform susținerilor părților, această secție aparținea pârâtei .."

Declarațiile celor doi martori arătați mai sus, sunt nereale, subiective și contradictorii cu declarațiile date de maistrul G. G., atât în fața instanței de fond cât și în declarația dată cu ocazia producerii accidentului, cu declarația dată de D. V. la data producerii accidentului, cu declarațile date de B. C. și O. I. cu ocazia cercetării împrejurărilor în care s-a produs accidentul.

In realitate, D. V. și O. I. au primit sarcina de a înlocui podețele din lemn la bazinele de tratare termică a secției Furnire aparținând . class="Style1"> După ce au terminat de dezafectat podețele din lemn existente la bazinele de tratare termică a secției Furnire, victima O. I. declară că a primit ca sarcină de la maistrul mecanic G. G., să pregătească împreună cu D. V., materialul necesar confecționării podețelor din tablă care era depozitat în spatele bazinelor de tratare termică de la ., pentru noile podețe de la secția Furnire. Distanța dintre bazinele de la secția Furnire și bazinele de tratare termică aparținând . este de circa 50 metri, între acestea existând o alee de acces aparținând . capătul căreia se găseau depozitate materialele necesare efectuării reparațiilor.

Cei doi muncitori nu au efectuat lucrări pentru ., toate lucrările se efectuau pentru cealalta societate, pe terenul deținut de aceasta și cu utilajele acesteia.

Deși instanța de fond reține corect locul unde se efectuau lucrările de reparații așa cum este acesta descris în procesul verbal de cercetare a evenimentului produs în data de 25.07.2013 întocmit de către comisia constituită în acest scop în cadrul . 5 sus) în continuare instanța de fond este în eroare cu privire la locul unde se desfășura activitatea de către cei doi.

Lucrarea de refacere a podețelor la care participau cei doi muncitori se desfășura în spațiul . aceeași perioadă s-au efectuat lucrări de refacere a podețelor și la bazinele de tratare termică aparținând ., dar aceste lucrări nu erau finalizate drept pentru care accesul pe aceste podețe era interzis și semnalizat în mod corespunzător cu o bandă. Lucrările la bazinele de tratare termică a buștenilor din cadrul . se efectuau de către angajații acesteia, apelanta nu am participat la aceste reparații cu nimic, instanța înțelegând eronat starea de fapt.

Susținerea instanței de fond precum că reclamantul era nevoit să lucreze nu numai în ziua respectivă în acea zonă, sarcina sa constând tocmai în aceea de a face ca accesul să se efectueze în condiții de mai mare siguranță nu are la bază decât o declarația dată de P. M., care a mai declarat că lucrările erau începute de mai mult timp și acolo își desfășurau activitatea mai mulți muncitori, cu care nu a vorbit și pe care nu îi cunoștea după nume dar știa că printre ei se afla si reclamantul, ceea ce este neverosimil.

Instanța de fond manifestă serioase îndoieli atunci când menționează cine este beneficiarul lucrărilor executate de reclamant, menționând în cuprinsul hotărârii că „ deși beneficiarul lucrării este posibil să fi fost pârâta . reclamantului, activitatea și accidentul de muncă a avut loc în spațiul aparținând unei alte societăți comerciale și anume ., cu acordul acesteia, fară a exista o dispoziție de delegare sau detașare a reclamantului la un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă."

Din toate declarațiile scrise date imediat după producerea accidentului de către D. V., G. G., B. C. și O. I. rezultă cu claritate că accidentul de muncă s-a produs din vina exclusivă a acestora.

Din aceste declarații rezultă că beneficiarul lucrării a fost . niciun dubiu cu privire la acest aspect, podețele de lemn ce trebuiau înlocuite se aflau în jurul bazinelor de tratare termică aparținând . nu ..

Materialele ce urmau a fi utilizate la această lucrare se aflau depozitate pe o alee, ce se află tot în proprietatea . în vecinătatea bazinelor de tratare termică a buștenilor aparținând ..

Muncitorii au fost trimiși de către maistru să pregătească aceste materiale ce se aflau pe alee, fără nicio o legătură cu bazinele de tratare a buștenilor din proprietatea ..

Este adevărat că în aceeași perioadă la bazinele de tratare termică a buștenilor și . efectua reparații, dar aceste reparații s-au efectuat cu personal său, așa cum a precizat și la instanța de fond, dar acest aspect nu a fost luat în considerare, mai mult instanța de fond afirmă fără nicio probă că ar fi existat acceptul celeilate pârâte pentru ca muncitorii implicați în accident să lucreze la acele bazine, fapt nereal și care nu este susținut de nicio probă.

Muncitorii implicați în accident nu au fost detașați sau delegați să lucreze la ., așa cum reiese din toate declarațiile, maistrul G. G. se ocupa de activitatea acestora, iar pentru faptul că acesta nu a suprevegheat îndeaproape activitatea de refacere a podețelor din lemn a fost sancționat disciplinar, sancțiune ce nu a fost contestată de către acesta.

De asemenea, susținerea instanței de fond precum că: „ambelor societăți le revin responsabilități și sunt culpabile pentru nerespectarea lor, datorită simplului fapt că la nivelul acestora nu există delimitări de spații, de materiale, de personal, folosirea în comun a personalului și utilajelor fiind uzuală " este neverosimilă.

La fața locului era amplasată și o bandă de semnalizare ce interzicea accesul oricărei persoane neautorizate să pătrundă în acel spațiu, astfel că este nesusținută afirmația că spațiile nu erau delimitate.

Aceasta concluzie a instanței de tond este una nereală, nesusținută de nicio probă, societatea nu a delegat niciodată personal al . a se executa lucrările de reparații la . și nici n am solicitat utilizarea podului rulant pentru activitatea sa pentru simplul motiv că acesta deservea exclusiv bazinele de tratare a buștenilor aparținând ., neexistând nici posibilitatea tehnică de a putea deplasa un astfel de utilaj și a-1 folosi la activitățile sale.

Faptul că un muncitor de la . a oferit ajutorul unui angajat al nostru, nu înseamnă că societatea a acceptat acest lucru, drept dovadă stă faptul că persoana care a încălcat dispozițiile angajatorului său de a efectua manevre cu macaraua decât sub îndrumarea unei persoane desemnate, a fost sancționată disciplinar, sancțiune ce nu a fost contestată de către B. C., fapt ce probează odată în plus culpa acestuia în producerea accidentului și nu a societății.

O altă susținere neîntemeiată a instanței de fond este aceea că: „în cauză nu s-a făcut dovada că activitatea reclamantului era îndrumată, supravegheată și controlată exclusiv de către pârâta .-se seama că macaragiul era angajatul celeilate pârâte și nu s-a dovedit că echipa mixtă s-a constituit fără acordul celeilalte pârâte decât cea angajatoare. „

Instanța de fond este în eroare cu privire la constituirea unei echipe mixte, nu există nicio susținere din partea vreunei părți că a existat o echipă mixtă, aceasta fiind exclusiv o susținere a instanței de fond fără nicio probă.

Din toate declarațiile rezultă extrem de clar că reclamantul O. I., împreună cu D. V. s-au aflat sub îndrumarea directă a maistrului G. G., pentru toți trei angajator fiind . niciun dubiu asupra acestui aspect.

Instanta de fond este într-o reală eroare, făcând confuzie între locul unde își desfășurau activitatea muncitorii și locul unde s-a produs accidentul.

Apelanta nu aa solicitat niciun accept pentru a se efectua lucrări la bazinele . pentru simplul motiv că nu se efectuau reparații acolo.

Mai mult, declarațiile date în fața instanței de fond de către martorii D. V. și P. M. sunt contradictorii chiar cu susținerile reclamantului, așa cum corect reține instanța de fond, în ceea ce privește existența benzilor de semnalizare, fiind mai mult decât evidentă încercarea acestor martori în a prezenta nereal situația de fapt.

Declarația dată de D. V. în fața instanței de fond fiind chiar contrazisă de declarația dată de acesta imediat după accident, fiind astfel indubitabil că martorul a căutat să prezinte instanței într-o lumină cât mai nefavorabilă activitatea pârâtelor.

Acest martor a fost sancționat disciplinar de către . acestei sancțiuni nu a formulat nicio contestație, asumându-și astfel partea sa de vină în producerea accidentului, iar acum face declarații vădit tendențioase favorizând cât mai mult reclamantul.

Martorul P. M., declară instanței de fond că nu era nicio bandă de semnalizare în zonă deși din declarațiile altor martori și susținerile reclamantului această bandă de semnalizare era amplasată în zona bazinelor, și declarațiile acestui martor sunt subiective și nereale, acesta fiind un fost angajat al ..

Declarația dată în fața instanței de fond de către maistrul G. G. nu a fost valorificată, netinandu-se cont cum nici de declarațiile date imediat după accident de către cei implicați.

Deși reține inadvertențele din declarațiile martorilor D. V. și P. M., acestea fiind lipsite de credibilitate, instanța de fond își bazează întreg raționamentul de admitere a cererii numai pe baza acestor două declarații!!

In ceea ce privește respectarea dispozițiilor din Legea nr. 319/2006, societatea a instruit angajații în mod corespunzător, respectând întocmai prevederile legale, iar operațiunea executată de muncitorii implicați în accident, respectiv măsurătoarea, s-a efectuat din inițiativa acestora fără ca altcineva să solicite sau să permită acest lucru, accesul la locul respectiv fiind interzis tuturor persoanelor așa cum o demonstrează banda de semnalizare amplasată la capătul bazinelor.

Instanța reține în mod eronat că din declarațiile celor trei martori audiați rezultă că „lucrul se desfășura la înălțime, iar echipamentul minim de protecție se rezuma doar la salopetă", cu siguranță din declarația dată de maistrul G. G. nu rezultă asemenea aspecte, acesta explicând suficient de clar care era locul de muncă, acesta nefiind locul indicat de către instanță, iar ceilalți doi martori audiați nu prezintă credibilitate.

Cu toate că instanța de fond reține în mod corect culpa reclamantului, retine in mod eronat si culpa societatii intrucât lucrătorii nu au fost puși să lucreze la înălțime, nu exista motiv pentru a lua măsuri privind reducerea sau evitarea căderii de la înălțime, mai mult accesul în zonă era semnalizat cu bandă ce interzicea accesul, fapt ignorat de către muncitori.

De asemenea, muncitorii în cauză nu lucrau în zona cu apa fierbinte, impropriu denumită astfel, pentru că la locul accidentului de fapt era folosit aburul pentru tratarea buștenilor și nu apa, activitatea desfășurată de aceștia nu presupunea să intre în contact cu apa fierbinte, accesul la locul respectiv fiind restricționat, dar nu s-a luat în seamă această restricționare.

Pentru considerentele expuse anterior nu era necesară dotarea cu alt echipament individual de protecție în afara celui deținut deja.

Prevederile art. 253 din Codul muncii, invocate de instanța de fond nu sunt aplicabile în cauza de față, dat fiind faptul că reclamantul nu a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa societatii în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu, accidentul suferit de reclamant nefiind urmarea îndeplinirii unei obligații de serviciu ci urmarea încălcării atribuțiilor de muncă chiar de către acesta, deși fuseseră în mod clar stabilite de către maistrul ce îl avea sub directa sa coordonare.

Așa cum s-a arătat și la instanța de fond, la locul accidentului s-a deplasat imediat o echipă din cadrul ITM M., s-au realizat fotografii ale locului unde s-a produs accidentul, s-a constituit o comisie care să analizeze cauzele producerii acestui accident.

Raportul întocmit de comisie a fost „avizat" de către ITM M., fără a se dispune vreo sancțiune pentru angajator, considerându-se că responsabilitatea pentru producerea accidentului o constituie culpa exclusivă a celor implicați în producerea accidentului.

In cazul producerii de accidente de muncă instituția statului abilitată în a constata a cui este vinovăția și tragerea la răspundere a persoanelor vinovate este ITM M. astfel că acest raport avizat de instituția competentă în această materie reprezintă un act oficial ce ne atestă nevinovăția, concluziile acestui raport nefiind contestate de nimeni, nici de către cei care au primit sancțiuni disciplinare.

În ceea ce privește daunele morale fixate de instanța de fond, acestea se situează exact la suma solicitată de reclamant, fără a se ține cont că această sumă este una, iar plata unei astfel de sume cu siguranță ar conduce la declararea falimentului, intrând în incapacitate de plată, fapt ce ar conduce la imposibilitatea continuării activității și concedierea salariaților.

A solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței civile criticate și respingerea cererii de chemare în judecată.

La data de 17.12.2014 intimatul reclamant O. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelurilor pârâtelor .

In motivare, s-a aratat ca:

a). Excepția lipsei calității procesuale pasive a . SRL este nefondata intrucat în Procesul verbal de cercetare a accidentului de muncă se arată clar că accidentul s-a produs "la secția placaj

sector tratare termică bușteni din cadrul CS CILDROPLYWOOD SRL" (fila 1), aceste consemnări din cadrul Procesului verbal de cercetare nu au fost combătute de reprezentanții ..

b)Se încearcă apoi o delimitare a spațiilor care aparțin celor două pârâte, deși este

evident că aceste firme sunt obligate să coopereze în activitatea acestora, folosindu-se în

comun utilaje și lucrători.

De exemplu, podul rulant (macaraua) asigura alimentarea cu bușteni și deservea bazinele de tratare termică a buștenilor din tot spațiul de sub aceasta, fără să conteze cui aparțin aceste bazine. De asemenea, podețul unde s-a produs accidentul era o punte lungă deasupra tuturor acestor bazine și asigura accesul lucrătorilor de la cele două pârâte pentru a supraveghea activitatea de alimentare a buștenilor, tratarea acestora, evacuarea apelor reziduale și descărcarea buștenilor din bazine.

În toată această activitate este clar că lucrătorii pârâtelor sunt obligați să coopereze, să-și coordoneze activitatea unii funcție de ceilalți, de cele mai multe ori lucrând ca echipe mixte.

Este învinuită instanța de fond că a reținut în mod greșit că "nu există delimitări de spații, de materiale, de personal, folosirea în comun a utilajelor fiind uzuală", socotind că aceste constatări ale instanței de fond sunt "neverosimile" și că aceste concluzii nu sunt susținute de probe.

Ori, măcar aspectul că puntea, care a trebuit să fie reparată și unde a avut loc accidentul, se întinde de-a lungul tuturor bazinelor de tratare termică care aparțin, unele . și altele . evident și verosimil. Ar fi ilogic să se susțină că această punte este proprietatea pârâtelor "pe bucăți" în funcție de porțiunea din dreptul bazinelor de tratare termică.

Aspectele că accidentul s-a produs pe punte în dreptul bazinelor care aparțin . că . depozitate materialele folosite la repararea punții se aflau așezate pe o alee care aparținea . fără importanță.

Toate aceste afirmații ale pârâtelor, nu sunt însoțite de probe în sensul că nu s-a pus la dosar nici un înscris din care să rezulte că . puntea aparținea pe bucăți altei pârâte că macaraua deservea numai bazinele aparținând . etc.

c) Având în vedere cele de mai sus, precum și cele consemnate în Procesul verbal de cercetare, instanța de fond a ajuns, pe bună dreptate, !a concluzia că ambele pârâte "și-au asumat apartenența lucrărilor", aspect criticat în apelurile declarate.

Cu privire la necesitatea efectuării de măsurători, înainte de montarea bucăților de tablă grea a arătat că acesta a fost decizia unui specialist și nu a unui șef.

La angajarea reclamantului a contat specializarea sa ca sudor de tablă groasă și vechimea sa de peste 23 de ani la Șantierul naval, unde a sudat table groase și grele pentru vapoare și la înălțime.

Prin urmare, opinia specialistului (adică a reclamantului) a fost aceea că tablele, ce trebuiau montate pe punte la înălțime nu se putea face fără o măsurare prealabilă, acesta fiind motivul pentru care a decis împreună cu lăcătușul D. V. să efectueze măsurători anterior ridicării profilelor de tablă și montarea acestora.

Șeful din speța este maistrul G. G., care, evident, are specializarea legată de tratarea buștenilor sau altă specializare legată de CPL și nu se pricepe deloc la sudarea de profile groase și grele.

Prin urmare, opinia șefului ar fi fost aceea că nu era necesară măsurarea și că tablele acelea foarte grele și groase puteau fi montate fără o măsurare prealabilă. Ori, este limpede că dacă s-ar fi procedat așa, starea de pericol care s-ar fi creat, acolo sus, ar fi fost cu mult mai mare, încercând să se manevreze profilele grele de tablă pentru a le ajusta și aranja la locul lor.

b) Pentru prima dată este invocat aspectul că și alți muncitori au acționat "din proprie inițiativă" și fără aprobarea șefului.

Se arată că D. V. (lăcătușul), "din proprie inițiativă și nu sub îndrumarea maistrului său" a apelat la serviciul macaragiului, care era angajatul ..

Ori, așa cum s-a văzut din cele de mai sus, treburile cotidiene se rezolvau de această manieră a colaborării. Pe de altă parte, martorii au declarat că legătura cu macaragiul nu se putea lua decât prin radio, având în vedere că distanța era foarte mare, ceea ce înseamnă că macaragiul știa ce are de făcut, adică fusese înștiințat prin radio cu privire la ceea ce urma să se întâmple. Este clar că bucățile de tablă grea nu se puteau ridica decât cu o macara pentru a fi montate (cu sau fără măsurătoare prealabilă).

De asemenea, se ia pentru prima dată în considerare aspectul că însuși macaragiul a răspuns la solicitarea lăcătușului (din proprie inițiativă) fără aprobarea șefului său direct, motiv pentru care acesta a fost sancționat disciplinar.

3.Cu privire la existența sau inexistența "benzilor de semnalizare", apelantul a susținut

că acesta este un aspect fără importanță.

Se poate considera că fusese montată această bandă de semnalizare a unui pericol cu sensul că este interzis accesul pe puntea nereparată. Lucrătorii celor două pârâte care trebuiau să supravegheze încărcarea și descărcarea cu bușteni a bazinelor ar fi fost tentați că folosească puntea în acest scop.

În speță, acest aspect este secundar, pentru că este clar că "banda de semnalizare" nu se adresa și lucrătorilor care urmau să lucreze pe punte pentru a o repara și a înlătura astfel pericolul la care erau expuși muncitorii care supravegheau bazinele.

Cei care au efectuat reparația punții nu erau obligați să țină seama de banda de semnalizare decât în situația în care nu-și mai îndeplineau această sarcină de serviciu. Nu putea să facă reparațiile "de la distanță".

4.în apelul . un element de noutate, neinvocat la fond, și

anume că activitatea de înlocuire a pedețelor de lemn cu tablă se desfășura la nivelul

solului și nu la înălțime, motiv pentru care nu mai era necesar un instructaj de protecție a

muncii suplimentar și nici echipament special de protecție .

Ori, însăși noțiunea de "punte" sau "podeț" presupune o "trecere peste ceva".

5.Cu privire la cuantumul despăgubirilor, consideră că acestea au fost apreciate

corect de instanța de fond, cu rezerva că nu s-au acordat și sumele solicitate ca rentă

viageră, având în vedere că au fost solicitate mai târziu, in în momentul când

a observat că speranța de a se însănătoși și de a deveni apt de muncă se diminuează

din ce în ce mai mult.

În drept, se întemeiază întâmpinarea pe prev. art.466 și urm. Cod de procedură civilă, precum și pe prev. art.XIII-XVI din Legea nr.2/2013.

Analizând sentința apelata prin prisma criticilor formulate, se constata ca apelul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Nu exista nici un dubiu că reclamantul a suferit un accident în timpul derularii raporturilor de munca incheiate cu angajatorul . incadrat ca sudor, Sectia Furnire, accidentul producandu-se prin alunecare în apa reziduală fierbinte ce se infiltra între bazinele de tratare termică a buștenilor din cadrul . .

Conform procesului-verbal de cercetare a evenimentului ce a avut loc la data de 25.07.2013, intre bazinele de tratare termica a bustenilor ale Sectiei Furnire din cadrul SA C. SA exista o cale de acces care făcea posibilă deplasarea lucrătorilor, în vederea alimentării cu bușteni a bazinelor de tratare termică cu ajutorul electropalanului, respectiv scoaterea buștenilor tratați, în vederea prelucrării pentru obținerea furnirului estetic. Calea de acces este prevăzută cu podețe din lemn fixate pe suporți metalici din profile „U”.

Atat inscrisul sus mentionat, cat si declaratiile martorilor Galetuse G. si D. V. confirma faptul ca in ziua respectiva reclamantul primise sarcina de a înlocui, impreuna cu un alt salariat, cel de al doilea martor, podețele din lemn cu podețe din tablă, respectiv de a pregati materialul necesar confectionarii podetelor din tabla.

Aceasta sarcina fusese trasata de catre martorul Galetuse G. care avea si calitatea de maistru mecanic.

Pe de alta parte, conform declaratiei acestuia, sarcina trasata celor doi angajati nu presupunea masurarea distantei dintre bazine, ci curatarea materialelor vechi de cioate, selectarea tablelor in functie de dimensiunea aproximativa si punerea lor pe pozitie, insa reclamantul, conform chiar sustinerilor sale, a apreciat ca operatiunea in discutie nu se putea efectua fara o masurare prelabila, procedand in consecinta, astfel incat in momentul în care D. V. l-a solicitat pe macaragiu să ridice podețul nr.2 în vederea apropierii acestuia de podețul intermediar, care era fixat prin 2 bolțuri doar de podețul nr. 1 și după ce reclamantul a adus o țeavă cu ajutorul căreia să ridice podețul intermediar pentru a face loc podețului nr. 2, acesta nu a observat că pe podețul intermediar se afla și reclamantul, astfel că în momentul în care acesta s-a înclinat, fiind fixat doar de podețul nr. 1, reclamantul a alunecat în apa reziduală .

Coroborand asadar probele administrate in cauza, se releva faptul ca operatiunea ce a avut ca rezultat final accidentarea reclamantului nu a fost consecinta executarii unui ordin dat de catre maistru, cel care avea capacitatea de decizie si coordonare, ci a fost urmarea propriei decizii a reclamantului care, in considerarea specializarii sale de sudor, a apreciat necesara ignorarea dispozitiei primite si suplimentarea activitatilor ce trebuiau a fi efectuate, apreciind totodata, astfel cum reiese din intampinarea depusa in apel, ca lipsa de specializare a maistrului ar fi facut ca respectarea dispozitiei sale sa creeze o mai mare stare de pericol.

Asemenea, se remarca faptul ca, in afara celor doi angajati ai paratei . finalizarea activitatii soldate cu producerea accidentul a contribuit si fapta unui angajat al celeilalte parate, respectiv B. C., macaragiu in cadrul sectorului de tratare termica busteni-sectia placaj in privinta caruia nu s-a facut dovada ca ar fi lucrat nici la solicitarea societatii angajatoare si nici la solicitarea maistrului Galetuse G. care ar fi trebuit sa primeasca in prealabil acordul societatii angajatoare, depozitiile martorilor Potirnichie M. si D. V. fiind doar in sensul cunoasterii de catre maistru a activitatii ce urma a fi desfasurata de catre acesta.

Salariații ce desfășoară asemenea operațiuni sunt obligați să-și însușească și să respecte normele de protecția muncii și măsurile de aplicarea acestora, sa respecte dispozitiile conducatorului locului de munca desfășurând activitatea în așa fel încât să nu expună la pericol de accidente sau îmbolnăvire profesională propria persoană cât și pe celelalte persoane participante la procesul de muncă.

Așa cum s-a menționat si prin procesul-verbal de cercetare avizat de Inspectoratul Teritorial de Muncă T. si s-a confirmat prin probatoriul administrat in cauza, reclamantul nu a respectat întru totul nici dispozitiile conducatorului si nici normele de protecția muncii, respectiv art. 22 din Legea nr. 319/2006, desfășurând activitatea în așa fel încât s-a expus la pericol de accident.

In conformitate cu prevederile art 253 din Codul Muncii, „ angajatorul este obligat, în temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa îl despagubeasca pe salariat în situatia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligatiilor de serviciu sau în legatura cu serviciul”.

In principiu, angajatorului îi revine obligatia de plata a prejudiciului material sau moral creat prin producerea unui accident de munca având in vedere ca potrivit art. 40 alin. 2 litera b din Codul Muncii îi revine obligatia „sa asigure permanent conditiile tehnice si organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de munca si conditiile corespunzatoare de munca, potrivit art. 178 din Codul Muncii „ Angajatorul raspunde de organizarea activitatii de asigurare a sanatatii si securitatii in munca, iar potrivit art. 177 din codul muncii „(1) În cadrul propriilor responsabilitati angajatorul va lua masurile necesare pentru protejarea securitatii si sanatatii salariatilor, inclusiv pentru activitatile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare si pregatire, precum si pentru punerea în aplicare a organizarii protectiei muncii si mijloacelor necesare acesteia. (2) La adoptarea si punerea în aplicare a masurilor prevazute la alin. (1) se va tine seama de urmatoarele principii generale de prevenire: a) evitarea riscurilor; b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate; c) combaterea riscurilor la sursa”.

În speță insa, desi s-a făcut dovada creării unui prejudiciu reclamantului, rezultat din vătămări aduse sănătății și integrității fizice,cauza producerii accidentului care l-a determinat a constat in chiar fapta reclamantului, la care a concurat si fapta altor angajati, asa cum a fost descris mai sus, prin nerespectarea obligatiilor ce revin lucratorilor, respectiv prin depasirea atributiilor, sarcinilor pe care reclamantul trebuia sa le execute, expunandu-se riscului de a fi accidentat.

Asa fiind, de vreme ce operatiunea de masurare a profilelor s-a realizat in lipsa unor indicatii in acest sens, cu alte cuvinte prezenta reclamantului in spatiul in care s-a produs accidentul nu se datoreaza dispozitiei societatii, este lipsita de relevanta pretinsa inexistenta a echipamentului de protectie adecvat acestei operatiuni sau lipsa unor instructiuni noi, in afara instructajului efectuat la angajare, specifice activitatii in fapt desfasurate de catre acesta.

Pe de alta parte, desi se invoca lipsa de relevanta a existentei benzilor de semnalizare, existenta recunoscuta de reclamant prin cererea introductiva de instanta si confirmata prin procesul-verbal de cercetare, importanta acestora este data chiar de rolul lor, acela de a marca o zona de lucru periculoasa, asa incat, sub acest aspect, nu se poate retine o culpa a vreunei societati prin neluarea masurilor necesare pentru protejarea securitatii si sanatatii salariatilor, inclusiv pentru activitatile de prevenire a riscurilor.

Rezulta ca, din punct de vedere al probațiunii, cele doua societati au reusit sa dovedeasca indeplinirea obligatiilor ce le aveau față de lucrători și că acci­dentul s-a întîmplat in principal din greșeala sau imprudența lucrătorului, astfel incat nu sunt indeplinite conditiile legale pentru obligarea lor la plata unor despagubiri .

De altfel, potrivit art. 177 din HG nr. 1425/2006, alin. 1, in situatia în care angajatorul, lucratorii implicati, victimele sau familiile acestora nu sunt de acord cu concluziile stabilite în procesul-verbal de cercetare a evenimentului, se pot adresa inspectoratului teritorial de munca sau, dupa caz, Inspectiei Muncii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii acestuia, in cauza nefiind facuta insa nicio dovada din care sa rezulte contestatarea procesului-verbal incheiat nici sub aspectul locului producerii accidentului, nici sub cel al imprejurarilor in care s-a produs si nici sub aspectul cauzelor producerii acestuia.

Pentru considerentele ce preced, in temeiul art. 480 NCPC, apelulurile declarale urmeaza a fi admise cu consecinta schimbării sentinței in sensul ca se va respinge cererea ca nefondata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de pârâtele . și . sentința civilă nr.4141 din 31.10.2014, pronunțată de Tribunalul M. –Secția Conflicte de Muncă și asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant O. I., având ca obiect acțiune în constatare -constatarea vinovăției în producerea accidentului de muncă din 25.07.2013 și obligarea la plata de despăgubiri materiale și daune morale

Schimbă în tot sentința în sensul că respinge acțiunea.

Decizie definitivă

Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2015.

Red.jud.R.M./26 .02.2015

Tehn. 4ex.G.Ț

Jud.fond.G.R.