Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1220/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1220/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 730/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1220
Ședința publică de la 06 Martie 2015
Completul constituit din:
Președinte: M. M.
Judecător: S. A. C.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant S. „Porțile F.” în numele membrului de sindicat B. C., cu sediul ales pentru corespondență la SCA G., N., P. din București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 5309/03.12.2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. de S. Hidroenergetice Hidroserv SA, cu sediul în București, . nr. 3, . 2, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns în reprezentarea intimatei-pârâte consilier juridic C. T., cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
- apelul este declarat și motivat în termen legal,
- în cadrul procedurii prealabile intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care invocă și excepția nulității apelului pentru lipsa semnăturii olografe a reprezentantului apelantului,
- prin serviciul registratură apelantul-reclamant a depus concluzii scrise.
Având cuvântul, reprezentanta convențională a intimatei-pârâte arată că nu-și mai susține excepția nulității apelului, întrucât a observat că exemplarul cererii de apel depus la dosar este semnat cu respectarea dispozițiilor art. 470 alin. 3 Cod proc. civ. Depune la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea apreciază că nu se impune pronunțarea cu privire la estimarea duratei procesului, motiv pentru care constată, potrivit art. 482 raportat la art. 244 Noul Cod proc. civ., încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic C. T. pentru intimata-pârâtă pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și de menținere drept temeinică și legală a sentinței criticate.
Arată că prin apel reclamantul invocă motive diferite față de cele din acțiunea introductivă, astfel că cererea de apel încalcă dispozițiile art. 468 Cod proc. civ.
Menționează că cererea de apel este neîntemeiată și pe fond, punctând că postul deținut de membru de sindicat de strungar a fost desființat, iar sindicatul a fost consultat cu 1 an înainte de demararea procedurii de restructurare, părțile fiind de acord cu restructurarea a 500 de posturi din cadrul unității reprezentate.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Tribunalul M. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 5309 din 03.12.2014 a respins contestația formulată de contestatorul S. „Porțile F.” în numele membrului de sindicat B. C., împotriva deciziei de concediere nr. 48/03.01.2014 emisă de intimata S. de S. Hidroenergetice Hidroserv SA.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Analizându-se decizia prin prisma dispozițiilor art. 65-80 Codul muncii și ale motivelor de nelegalitate invocate în contestație s-a constatat temeinicia și legalitatea măsurii concedierii colective dispusă prin decizia de concediere contestată în cazul de față.
Din coroborarea art. 68 cu art 65 Codul muncii rezultă condițiile concedierii colective.
Cum condițiile concedierii colective prevăzute de art 68 Codul muncii nu sunt contestate în cazul de față nu se impune a fi analizate.
Ceea ce este contestat este caracterul legal al măsurii concedierii colective.
În acest context trebuie urmărit dacă desființarea locului de muncă este efectivă și dacă are o cauză reală și serioasă.
Sub aspectul desființării efective a postului reclamanta nu a negat că desființarea a fost efectivă, el fiind suprimat din structura organizatorică a angajatorului.
Desființarea locului de muncă are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultatea economică, transformări tehnologice, nevoia de eficientizare a activității și este serioasă când are la bază rațiuni temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Reclamanta a invocat lipsa cauzei reale și serioase a concedierii susținându-se că deși existau contracte de mentenanță care să asigure salariile și să evite concedierea, angajatorul nu a întreprins nicio măsură în vederea obligării cocontractantului (unic acționar) la respectarea contractelor, acesta obținând și profituri uriașe în anul 2013.
Programul de restructurare - reorganizare care fundamentează cauza reală și serioasa a concedierii cuprinde analize economice tendențioase (deși se face referire la pierderile din anul 2012 la cele 8 societăți nu se analizează faptul că în anul 2012 Sucursala Porțile de F. a încheiat anul cu profit și se evită să se analizeze că la nivelul acestei sucursale costul de întreținere pe kilowatt este de circa 5euro iar media pe societate este de circa 14 euro), elemente false (s-a reținut că în cele 6 sucursale s-a îndeplinit programul de restructurare-reorganizare mai puțin în Sucursala Porțile de F. și Slatina când de fapt la nivelul Porților de F. a încetat procesul de disponibilizare colectivă nu ca urmare a fuziunii ci a găsirii de alte soluții decât disponibilizarea colectivă), prezumții economice trunchiate (analiza economică s-a realizat numai la nivelul Sucursalei Porțile de F. și nu prin raportare la întreaga societate, singura mențiune cu privire la situația economico - financiara este o frază generală fără analize economice concrete), interpretări false ale realității ( măsurile stabilite prin program privesc continuarea programelor de restructurare ce au fost aprobate de A. a celor două societăți fără să se țină seama de finalizarea procesului de reorganizare). De altfel, programele de restructurare-reorganizare aprobate de Adunările Generale ale societăților care au fuzionat nu-și mai au aplicabilitate deoarece aceste societăți nu mai exista. Elocvent în acest sens este și opinia Ministerului Muncii nr._/RG/1965/DJLMC/30.10.2013.
Din analiza înscrisurilor existente la dosar rezultă cauza reală și serioasă a concedierii motiv pentru care susținerile reclamantului nu pot fi primite.
Actul decizional prin care s-au stabilit măsurile de reorganizare a societății nou înființate pentru continuarea restructurării Sucursalelor Porțile de F. și Slatina îl reprezintă Programul de restructurare și reorganizare a societății HIDROELECTRICA SERV SA pentru continuarea restructurării sucursalelor Porțile de F. și Slatina aprobat prin Hotărârea A. nr. 1/20.11.2013.
Cu privire la conținutul programului așa cum s-a arătat el cuprinde analiza economico-financiară a celor 8 filiale, constatându-se că până la data fuziunii numai în cadrul Sucursalelor Porțile de F. și Slatina nu s-a îndeplinit Programul de reorganizare aprobat de pârâtă încă din luna ianuarie 2013.
Ca atare, analiza a vizat cele două sucursale, stabilindu-se măsurile ce urmează a fi întreprinse la nivelul acestora: comasarea unor activități/compartimente, restrângerea/întreruperea unor activități de servicii, reparații și T., adaptarea numărului de personal atât productiv cât și T. la nivelul optim necesar derulării în condiții de eficiență și rentabilitate a activității în cadrul societății, trecerea Secției Reparații Caransebeș de la Sucursala pentru Reparații și S. Porțile de F. la Sucursala pentru Reparații și S. Hațeg, disponibilizarea personalului excedentar rezultat în urma aplicării măsurilor de reorganizare de mai sus.
Cu privire la conținutul programului și la situația economică prezentată trunchiat sau cu elemente false așa cum susține reclamanta s-a constatat că instanța învestită cu soluționarea unui litigiu de muncă nu poate cenzura dreptul organelor prin care se manifestă voința societății de a decide asupra strategiei.
Strategia managerială raportat la scopul său și la resursele financiare, este chestiune de oportunitate necenzurabile de instanță.
Este un atribut exclusiv al societății de a lua decizii comerciale și economice cu un grad ridicat de oportunitate asupra cărora instanța nu are căderea de a se apleca.
Deși nu este necesar ca angajatorul să dovedească unele dificultăți economice ce ar presupune pierderi economice efective, ci este suficient să urmărească eficientizarea propriei activități în scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane și financiare, totuși din Program rezultă că la sfârșitul anului 2012 a existat un profit de 672 mii lei însa la o perioada de 7 luni de la aceasta dată se observă o creștere bruscă a pierderilor (_ mii lei).
De asemenea din analiza situației economice rezultă că până la data de 04. 08. 2013 au fost realizate venituri de doar 30,66% din totalul prevăzut pe anul 2013.
De remarcat în acest context este și faptul că Hotărârea A. nr. 1/12.11.2013 a fost contestată de S. Porțile de F. la instanța competentă, însă Programul de reorganizare și restructurare nu a fost supus controlului judecătoresc deoarece s-a renunțat la judecata pricinii.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantului potrivit căruia cauza reală și serioasă a concedierii a aparținut unei alte societăți . F. și a fost preluată de noua societate, astfel încât este nelegal să se motiveze concedierea colectivă pe motive ce aparțin altei societăți deoarece societatea nou înființată . a preluat întreaga situație ce a aparținut fostei filiale și era firesc ca noua analiză să fie în concordanță cu cea cuprinsă în strategia de restructurare economico-financiară a . de F. SA aprobată prin Hotărârea A. nr.6/30.05.2013 însă cuprinde și analiza situației acestei societăți până la data fuziunii 04.08.2013.
In final s-a concluzionat că în urma măsurilor adoptate, inclusiv reduceri de personal, se pot obține reduceri însemnate ale cheltuielilor cu_ lei cuantum ce poate duce la redresarea economico-financiară a sucursalei. A fost prezentată și economia ce s-a obținut începând cu anul 2014 ca urmare a reducerii de personal din anul 2013. Art. 69-73 Codul muncii reglementează obligațiile angajatorului în cazul în care acesta intenționează să efectueze concedieri colective.
Angajatorul trebuie să inițieze în timp util și în scopul ajungerii la o înțelegere, în condițiile legii, consultări cu sindicatul sau cu reprezentanții salariaților cu privire cel puțin la metodele și mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariați, precum și asumarea consecințelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează printre altele, sprijin pentru recalificare sau reconversia profesională a salariaților concediați.
Obligația de consultare pe care o are angajatorul în scopul ajungerii la o înțelegere, este o obligație de mijloace, angajatorul nu este ținut să ajungă în mod obligatoriu la înțelegerea preconizată însa trebuie să depună toate eforturile în acest sens.
În perioada în care au loc consultări, potrivit alin. 1 art. 69 Codul muncii, pentru a permite sindicatului să formuleze propuneri în timp util angajatorul are obligația să furnizeze toate informațiile relevante și să notifice în scris: numărul și categoriile de salariați, motivele care determină concedierea preconizată, numărul și categoriile de salariați ce vor fi afectați de concediere, criteriile avute în vedere potrivit legii sau CCM pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor și compensațiilor ce urmează să fie acordate salariaților concediați conform legii sau CCM, data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile, termenul înăuntrul căruia sindicatul poate face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului de salariați concediați (art. 69 alin. 2 Codul muncii).
Intenția angajatorului de a efectua concedieri colective, intenție ce trebuie discutată cu sindicatul se comunică de asemenea ITM și AJOFM la aceeași dată la care a comunicat-o și sindicatului.
Aceste norme de principiu cuprinse în codul muncii sunt riguros în concordanta cu art. 24 din Directiva 98/59/CE privind legislația statelor membre referitoare la concedierea colectivă din Uniunea Europeană.
Într-un termen de 10 zile calendaristice de la data primirii notificării sindicatul poate propune angajatorului măsuri în vederea evitării concedierii sau diminuării numărului de concediați.
Angajatorul are obligația de a răspunde în scris și motivat la propunerile în cauză în cinci zile calendaristice de la primire (art. 71 alin. 2 Codul muncii).
Decizia angajatorului de a efectua concedieri colective poate interveni numai după scurgerea acestor termene.
În cazul de față angajatorul a respectat dispozițiile legale privind informarea, consultarea sindicatelor și procedura concedierii colective.
Intenția de concediere colectivă a angajatorului s-a materializat prin notificarea din 13.11. 2013 adresată Sindicatului Porțile de F., la aceeași dată fiind notificat în scris și AJOFM și ITM.
Notificarea cuprinde toate elementele impuse de alin. 2 art. 62 Codul muncii solicitând participarea la consultări cu sindicatul și termenul în care acesta poate face propuneri.
În notificare s-a făcut și mențiunea că procesul de restructurare a sucursalei a demarat înainte de contopire și el este continuat de noul angajator, concedierea fiind întreruptă ca urmare a fuziunii fostei societăți.
A fost menționată și Minuta din 09.01.2014 încheiată cu ocazia întâlnirii dintre conducerile filialelor și sindicat.
Reclamantul nu a contestat că anterior fuziunii între HIDROSERV Porțile de F. și S. Porțile de F. au fost îndeplinite prevederile art 69 alin. 1 Codul muncii. Astfel prin Notificarea privind intenția de concediere transmisă sindicatului la data de 13.06.2013 acesta a fost invitat la data de 20.06.2013 să participe la consultări în vederea ajungerii la o înțelegere. Astfel, au avut loc întâlniri la data de 20.06.2013 și 27.06. 2013.
Comparând cele două notificări rezultă că notificarea transmisă de noua societate nu cuprinde data și locul la care vor avea loc consultările deși s-a făcut mențiunea unei astfel de întâlniri.
Intre sindicat și conducerea noii societăți a avut loc o corespondență, sindicatul prin adresa nr.127 din 22. 11. 2013 susținând că i-a fost notificată decizia de concediere din partea angajatorului și nu intenția.
Totuși între sindicat și angajator au avut loc consultări respectiv întâlnirea din 26.11.2013.
Deși sindicatul a susținut că are propuneri pentru evitarea concedierilor sau reducerea numărului nu au fost prezentate fiind negat tot timpul faptul că angajatorul a notificat intenția de concediere susținând ca i-a fost notificată decizia de concediere și încălcarea prevederilor CCM la nivel de unitate.
Cu aceeași ocazie reprezentanții angajatorului au avansat propunerea pentru o nouă întâlnire, propunere neagreată de sindicat.
Cum nu s-au făcut propuneri din partea sindicatului, în raport de care angajatorul să-și motiveze în scris punctul de vedere, la data de 29.11.2013 angajatorul a notificat decizia de concediere ITM, AJOFM și sindicatului, respectând dispozițiile art 72 din Codul muncii.
Referitor la aspectele arătate mai sus reclamantul a invocat încălcarea disp. Art. 69 alin. 1 Codul muncii si art 4.107 CCM.
S-a susținut că angajatorul nu a respectat obligația de consultare a sindicatului cu 30 de zile anterioare adoptării Hotărârii de restructurare-reorganizare de către Consiliul de Administrație, așa cum prevede art. 4.107 CCM.
De asemenea s-a susținut că nu au fost respectate nici disp. Art. 69 alin. 1 Codul muncii si nu a existat niciun dialog între societate și sindicat deoarece angajatorul nu a invitat sindicatul la astfel de consultări așa cum s-a procedat în luna iunie 2013.
Apărările reclamantului nu pot fi primite. Referitor la nerespectarea dispozițiilor CCM, într-adevăr la art 4. 107 din CCM se prevede că în situația în care unitatea este în situația de a opera reduceri ca urmare a unor programe de restructurare, reorganizare, închiderea parțială sau totală, lichidare, acestea se vor supune aprobării Consiliului de Administrație.
Angajatorul va anunța sindicatului programul respectiv cu 30 de zile calendaristice înainte de discutarea acestuia în Consiliul de Administrație.
Art. 4.107 alin. 2 și următoarele din CCM se referă la procedura consultării sindicatului în sensul prevăzut de alin.1.
În cauză nu poate fi vorba de încălcarea prevederilor CCM deoarece așa cum s-a arătat Programul de restructurare-reorganizare a societății nou-înființate a fost elaborat pentru continuarea restructurării Sucursalelor pentru Reparații și S. Porțile de F. și Slatina, restructurare ce a fost întreruptă având în vedere începerea procedurii de fuziune prin contopire a sucursalelor, urmarea căruia a fost înființată ..
Referitor la procedura de consultare prevăzută de art 69 alin. 1 Codul muncii față de cele expuse anterior nu se mai impune din nou analizarea susținerilor reclamantului.
Conform deciziei de concediere, deoarece în cadrul Sucursalei s-au desființat toate posturile de natura celui ocupat de reclamant nu s-au aplicat criterii pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
Cum nu se contestă faptul că au fost desființate toate posturile de natura celui ocupat de reclamant și ținând seama ca atât în Programul de restructurare – reorganizare cât și în Contractul Colectiv de Muncă criteriile de selecție a personalului se aplică numai în situația în care nu se desființează toate posturile de natura celui ocupat de salariatul disponibilizat în cauză nu se mai impune analiza susținerilor reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul S. „Porțile F.” în numele membrului de sindicat,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că nu au fost respectate dispozițiile privind procedura concedierii colective, invocând lipsa consultării sindicatului, respectiv încălcarea dispozițiilor art. 69 alin. (1) din Codul muncii.
A susținut că instanța de fond se fundamentează pe documente inexistente, interpretând greșit motivul convocării sindicatului în data de 26.11.2013.
A arătat că instanța de fond a reținut împotriva documentelor de la dosar, care atestă faptul că în luna august concedierile s-au finalizat ca urmare a găsirii altor soluții decât concedierea colectivă, că finalizarea procesului de concediere ar fi avut loc ca urmare a începerii procesului de fuziune, ceea ce este fundamental eronat.
S-a menționat că nu au fost informați salariații cu privire la ora, locul și data desfășurării concursului, că nu a existat un criteriu utilizat de către angajator în departajarea salariaților.
Astfel, în notificarea privind intenția de concediere se arată la pct. 5 care sunt criteriile prevăzute de art. 4.111 din Contractul Colectiv de muncă aplicabil și dispozițiile art. 69 alin. (3) din Codul muncii.
A susținut că instanța de fond a adăugat la probele aflate la dosarul cauzei, deoarece deși nu a existat nicio analiza a fișei postului, deși unele fișe de post datează din anul 2000 altele din anul 2008, deși nu există centralizator al analizei fișei postului, deși în unele dosare nu se analizează fișa postului, ci este depus un document datat septembrie 2014 (un an de la concediere) instanța de fond a reținut că s-a realizat o analiză a gradului de încărcare, dar nu indică niciun document din care să rezulte.
Analiza gradului de încărcare a postului s-a făcut în funcție de atribuțiile din fișa postului, fiind disponibilizați salariații care au avut ca atribuții lucrări de o complexitate redusă, fiind menținuți cei care, conform fișei postului executau lucrări de o complexitate ridicată.
Intimata S. de S. Hidroenergetice Hidroserv SA a depus întâmpinare și concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Apelul nu este fondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 477 și art. 478 cod procedură civilă, rejudecarea fondului cauzei de către instanța de apel se face doar cu privire la aspectele care au fost expres precizate prin cererea de apel, efectul devolutiv al acestei căi de atac fiind limitat prin motivele de apel.
În speță, apelantul contestator a criticat doar parțial aspectele care țin de procedura ce trebuie urmată de angajator pentru derularea concedierilor colective, fiind puse în atenția instanței de apel doar chestiunile referitoare la lipsa consultării sindicatului, necesitatea continuării procesului de concedieri, desfășurarea concursului pentru ocuparea posturilor rămase în unitate, aplicarea criteriilor de selecție.
Criticile nu sunt fondate, în mod corect instanța de fond reținând că decizia de concediere este legală și temeinică.
Astfel, instanța va avea în vedere derularea procesului de concedieri colective după data înființării societății intimate Hidroelectrica – Serv SA, adică după data de 5.08.2013, procedurile anterioare acestei date ținând de reorganizarea unei alte entități juridice.
Este relevant, fără îndoială, faptul că noua societate a rezultat din fuziunea prin contopire a altor opt societăți din domeniul hidroenergetic și că la data când a fost început procesul de reorganizare s-a hotărât reducerea numărului de angajați la nivelul tuturor filialelor, inclusiv cea de la Porțile de F., fiind desfășurat un proces de restructurare în perioada ianuarie-iunie 2013. Continuarea acestui proces s-a făcut și în noua societate, însă dispozițiile art. 69 și urm. codul muncii trebuiau derulate în mod corespunzător după data de 5.08.2013.
Prin urmare, adresa nr. 5647/30.07.2013 înaintată de . F. către ITM și AJOFM M. privind încetarea procesului de disponibilizare colectivă nu are legătură cu legalitatea măsurii de concediere a contestatorului, deoarece privește un alt proces de restructurare, care viza o altă societate.
Încetarea respectivului proces nu presupune că noua societate, înființată în luna august 2013, nu putea hotărî o nouă restructurare a activității, urmată de concedieri colective, nefiind legată de actele sau faptele juridice anterioare datei când s-a înființat.
În speță, apelantul nu a adus critici cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 65 codul muncii, respectiv la existența unei cauze reale și serioase a desființării locului de muncă.
Prin urmare, nu sunt fondate criticile circumscrise de apelant motivului II din cererea de apel. Instanța are în vedere și faptul că oportunitatea procesului de restructurare ține de modul în care fiecare angajator organizează propria structură în scopul eficientizării și creșterii performanțelor în activitate.
În ce privește primul motiv de apel, vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 69 codul muncii, se reține că legalitatea întregii proceduri trebuie să pornească de la aplicarea coroborată a regulii că fiecare angajator are dreptul de a-și organiza activitatea și a regulii că se impune consultarea sindicatelor în examinarea și stabilirea măsurilor ce urmează a fi luate pentru a fi apărate drepturile salariaților.
Din interpretarea dispozițiilor art. 69-72 codul muncii rezultă că procesul concedierilor colective are loc în două etape: prima este cea în care angajatorul anunță sindicatelor și instituțiilor prevăzute de lege intenția sa de a dispune concedierile și solicită un punct de vedere cu privire la evitarea concedierilor sau atenuarea consecințelor concedierii, iar cea de a doua etapă este cea în care măsura concedierii se aplică efectiv, după ce angajatorul a decis ferm reorganizarea activității în această manieră.
Apelantul susține în mod greșit că prima etapă nu a fost urmată de societatea intimată.
După înființarea noii societăți, A. a adoptat Hotărârea nr. 1 din 12.11.2013 ( fila 141 dosar fond) în care s-a făcut o analiză a situației economice a societății rezultate după contopire și s-a ajuns la concluzia că în sucursala Porțile de F. se impune luarea unor măsuri suplimentare de optimizare a activității, dat fiind faptul că până la reorganizare nu a fost aplicat întocmai programul de restructurare. S-a concluzionat că reducerea de personal este dictată de numărul mare de personal raportat la perspectiva numărului de lucrări, apreciindu-se că se presupune o reducere cu 122 posturi.
Cu adresa nr. 1475 din 12.11.2013, societatea a notificat sindicatului, ITM și AJOFM M. intenția de a demara concedierile colective, notificarea cuprinzând toate elementele impuse de art. 69 alin. 2 codul muncii, în sensul că angajatorul a furnizat informații privind numărul total și categoriile de salariați, motivele care determină concedierea, numărul și categoriile de salariați care vor fi afectați de concediere, criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate, măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor, măsuri pentru atenuarea consecințelor concedierii, perioada când vor ave aloc aceste concedieri și termenul înăuntrul căruia sindicatul poate face propuneri.
Se observă că structura notificării este identică dispozițiilor art. 69 alin. 2 lit. a)-h) codul muncii, prin urmare este nefondată susținerea apelantului în sensul că nu a existat consultarea sindicatului și că la data când sindicatul a fost notificat, angajatorul deja hotărâse demararea procedurii.
Adresa nr. 127/22.11.2013 înaintată de sindicat către angajator conține poziția sindicatului față de hotărârea angajatorului de a iniția consultări pentru concedierile colective, conform dispozițiilor art. 71 codul muncii, iar faptul că reprezentanții salariaților au apreciat greșit conținutul Hotărârii A. nr. 1/12.11.2013 și au solicitat o ședință tehnică, fără a propune efectiv măsuri în vederea evitării concedierilor, nu înseamnă că angajatorul a încălcat obligațiile ce îi reveneau potrivit art. 69 codul muncii.
Procedura consultărilor a continuat, angajatorul înaintând sindicatului notificarea nr. 1694/25.11.2013, fiind explicată pe larg cauza măsurii de reorganizare preconizate și modul în care societatea intenționează să continue procesul.
Consultarea efectivă a părților și adoptarea unui punct de vedere comun s-au realizat la data de 26.11.2013, fiind încheiat un proces verbal înregistrat sub nr. 3072 din 29.11.2013, act corect interpretat de prima instanță, acesta fiind evident punctul de pornire în aplicarea dispozițiilor art. 72 codul muncii.
Aceste prevederi au fost corect interpretate de prima instanță, începând cu notificarea 2806/28.11.2013 și apoi cu notificarea 1774/28.11.2013 angajatorul comunicând sindicatelor, ITM și AJOFM decizia de aplicare a măsurilor de concediere, precum și celelalte elemente cerute de art. 72 alin. 2 codul muncii.
În ce privește motivele II și IV de apel, instanța constată că nu sunt întemeiate criticile, deoarece angajatorul a anunțat criteriile de departajare a salariaților și a organizat concurs pentru selecția acestora.
Este de precizat că în programul de restructurare, angajatorul a precizat care sunt criteriile ce vor fi utilizate pentru selecția personalului și ele au fost aduse la cunoștința sindicatului prin Notificarea nr. 1475/12.11.2013. În etapa consultărilor, sindicatul nu a adus propuneri de modificare a acestor criterii, ceea ce însemna că ele se aplicau în maniera în care au fost adoptate inițial de A..
Pentru aplicarea criteriului de departajare privind competența profesională a fost adoptată Decizia nr. 67/2013, iar adresa nr. 2632/21.11.2013 a fost afișată la avizierul unității, angajatorul încunoștințând salariații despre desfășurarea concursului din data de 25.11.2013, prin care urma să fie examinate cunoștințele profesionale.
Sunt astfel nefondate susținerile apelantului privind lipsa de informare a salariaților, o dovadă că desfășurarea concursului era cunoscută, fiind și recunoașterea unuia dintre salariați (adresa nr. 2022/11.12.2013) care arată că salariații au hotărât să nu se prezinte la examinarea propusă de angajator.
Aplicarea criteriului desființării posturilor și concedierii salariaților în funcție de gradul de încărcare al postului s-a făcut în mod legal, acesta fiind unul dintre criteriile stabilite în planul de reorganizare și chiar în contractul colectiv de muncă, făcând parte din prerogativa angajatorului de a determina modul de organizare a activității sale.
În ceea ce privește reclamantul B., în cadrul Sucursalei Porțile de F. s-au desființat toate posturile de natura celui ocupat de către acesta, și anume strungar – Biroul Aprovizionare-Depozite -, nefiind deci aplicabile alte criterii pentru stabilirea ordinii de prioritate.
Apreciind că sentința apelată este legală și temeinică, potrivit art. 480 cod procedură civilă apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant S. „Porțile F.” în numele membrului de sindicat B. C., cu sediul ales pentru corespondență la SCA G., N., P. din București, ., ., ., sector 4, împotriva sentinței civile nr. 5309/03.12.2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. de S. Hidroenergetice Hidroserv SA, cu sediul în București, . nr. 3, . 2, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 Martie 2015.
Președinte, M. M. | Judecător, S. A. C. | |
Grefier, A. Golașu |
Red.jud.S.A.C.
Jud.fond L.V.E.
Teh.red. A.G./2 ex
Data: 12 03 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
