Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 1630/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1630/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 6250/95/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1630
Ședința publică de la 30 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. S.
Judecător M. P.-P.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul pârât T. D. E. G. împotriva sentinței civile nr. 4678 din 27.11.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata reclamantă Z. A. E., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. C. pentru apelantul pârât T. D. E. G., lipsind intimata reclamantă Z. A. E.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen și că intimata reclamantă a depus întâmpinare ce a fost înregistrată sub nr._/26.03.2015, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Avocat B. C. pentru apelantul pârât T. D. E. G., a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii contestației.
A susținut că reclamanta nu a respectat regulamentul intern. Aceasta nu a anunțat-o niciodată pe secretară despre lipsa sa de la serviciu și atunci când suna pe telefonul fix la serviciu a vorbit doar cu șeful ierarhic superior despre problemele de serviciu. În situația în care acesta nu era în instituție îl suna pe telefonul mobil .
În concluzie nu se anunță la secretariat despre problemele de serviciu ale angajaților, iar reclamanta nu a anunțat despre absența sa, concediul medical fiind depus la o săptămână după ce a venit la serviciu.
CURTEA
Asupra apelului civil de față :
Prin sentința nr.81 din 23 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj a fost admisă contestația formulată de reclamantă, s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 23/04.06.2013 emisă de pârâtă și a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată .
Împotriva sentinței pârâtul a declarat apel, arătând că temeiurile de drept pentru care reclamanta a fost sancționată au fost menționate în decizie, indicându-se prevederile CAP II art.2,3 lit.b și 2.4.4 din Regulamentul intern, iar reclamanta nu a fost lezată de neindicarea termenului în care poate contesta decizia și a instanței competente, având în vedere că la 4 zile de la emiterea actului a formulat contestație la Tribunalul Gorj.
Prin decizia nr. 1421/16.04.2014, Curtea de Apel C. a admis apelul, a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj. A reținut Curtea că prima instanță, în mod greșit a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, întrucât în cazul de față pârâtul nu avea obligația efectuării cercetării prealabil.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 4678 din 27.11.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a admis contestația formulată de reclamanta Z. A.-E., în contradictoriu cu pârâtul Teatru D. „E. G.” Târgu-J..
S-a anulat decizia nr. 23/04.06.2013 emisă de pârât.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta Z. A. E. este angajată în cadrul pârâtului T. D. „E. G.” în funcția de referent cu atribuții de plasator.
Prin decizia nr. 23/04.06.2013, reclamanta a fost sancționată cu avertisment scris, în sarcina sa reținându-se că nu a anunțat absența de la serviciu, potrivit art. 2.4.4 din Regulamentul intern, lipsind 5 zile în perioada 7-12 mai 2013, perioadă pentru care ulterior a adus certificat medical.
Reclamanta a contestat această decizie, susținând faptul că a anunțat telefonic pe domnul A. I., șeful ierarhic, la data de 26 aprilie 2013 referitor la faptul că este bolnavă.
Instanța a reținut că măsura sancționării reclamantei a fost luată ca urmare a unui referat întocmit de domnul A..
În primul rând, absența de la serviciu a reclamantei din perioada 7-12 mai 2013 a fost justificată, la fila 32 din dosarul nr._ fiind depusă copia certificatului de concediu medical nr._, vizat de angajator.
Pârâtul a susținut însă că reclamanta avea obligația de a anunța anterior faptul că nu va veni la serviciu.
Potrivit Regulamentului intern, capitolul II, punctul 2.3 lit. c, orice absență de la serviciu datorată unui caz fortuit sau de forță majoră va fi adusă la cunoștința departamentului Resurse Umane sau regizorului tehnic (în cazul personalului artistic și tehnic de scenă), de către salariat sau printr-un intermediar, prin orice mijloc avut la dispoziție (telefon, fax, scrisoare etc.), în termen de 24 de ore de la dispariția cazului care a determinat absența. Se constată, astfel, că obligația anunțării absenței este ulterioară dispariției cazului fortuit și nicidecum anterioară.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză nu rezultă dacă în timpul concediului medical reclamanta și-a informat șeful ierarhic despre faptul că este bolnavă. De altfel, acest lucru ar fi greu de stabilit, în condițiile în care, potrivit regulamentului intern, exista posibilitatea anunțării telefonice despre acest lucru, iar între cei doi, relația este tensionată. Pe de altă parte, reclamanta s-a prezentat la serviciu în ziua de 14 mai 2013 ( ziua de luni 13 mai fiind liberă în teatru), iar din declarația martorului A. I. nu rezultă faptul că la acel moment nu ar fi fost informat despre motivul pentru care reclamanta a absentat în perioada 7-12 mai 2013, acesta declarând că nu-și amintește dacă atunci a fost anunțat.
Potrivit art.272 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului. Cum angajatorul nu a dovedit faptul că reclamanta nu a respectat prevederile capitolului II, punctul 2.3 lit. c din Regulamentul intern, instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată.
În consecință, a fost admisă contestația formulată de reclamantă și a fost anulată decizia nr. 23/04.06.2013 emisă de pârât.
În temeiul art.453 alin.1 Cod de procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul T. D. „E. G.”, Tg-J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că prin sentința nr.4678/27.11.2014 instanța de fond a admis contestația formulată d reclamantă, susținând faptul că „Potrivit art.272 din Codul Muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului. Cum angajatorul nu a dovedit faptul că reclamanta nu a respectat prevederile Capitolului II punctul.2.3 lit.c din Regulamentul intern, instanța apreciază că acțiunea reclamantei este întemeiată " . De asemenea instanța de fond susține că „din declarațiile martorilor audiați în cauză nu rezultă dacă în timpul concediului medical, reclamanta și-a anunțat șeful ierarhic superior despre faptul că este bolnavă. De altfel acest lucru ar fi greu de stabilit, în condițiile în care, potrivi regulamentului intern, există posibilitatea anunțării telefonice despre acest lucru, iar între cei doi, relația este tensionată".
Apreciază pârâtul că în mod greșit instanța de fond a susținut că angajatorul nu a dovedit faptul că reclamanta nu a respectat prevederile Capitolului II punctul.2.3 lit.c din Regulamentul intern, neluând în considerare condica de prezență precum și depozițiile martorilor care susțineau că de obicei anunța că nu se prezintă la serviciu, iar în condică era menționat CO, însă de această dată în condica de prezență s-a menționat nemotivat. Martorii au confirmat și faptul că reclamanta avea posibilitatea să depună concediul medical la serviciul contabilitate până la sfârșitul lunii respective.
De altfel, că reclamanta nu a anunțat lipsa sa de la serviciu, reiese și din faptul că ea s-a aflat în concediul medical la sfârșitul lunii, s-a prezentat două zile la serviciu, când a fost sănătoasă, iar după două zile s-a îmbolnăvit și a obținut din nou concediu medical pentru perioada 7-12 mai când, așa cum a menționat figura în condica de prezență ca fiind nemotivat.
De asemenea, așa cum reiese și din susținerile reclamantei atunci când a fost întrebată de ce nu și-a anunțat absența de la serviciu, aceasta a susținut că ar fi anunțat la secretariat, evitând răspunsul. Dar, secretara a declarat că pe ea nu a anunțat-o niciodată despre lipsa sa de la serviciu, mai mult decât atât a declarat că de fiecare dată când a sunat pe fix la serviciu a vorbit doar șeful ierarhic superior despre problemele de serviciu, iar dacă acesta nu era în instituție îl suna pe telefonul său mobil, în concluzie nu se anunță la secretariat despre problemele de serviciu ale angajaților.
Din explicațiile ce i-au fost solicitate reclamantei, aceasta a menționat că în perioada 07 – 12 mai, a fost în medical, dar acel medical l-a prezentat după o săptămână după ce a venit la serviciu, în data de 20.05.2013. Din nota explicativă nr.1391/03.06.2013 reiese foarte clar faptul că reclamanta nu a anunțat despre absența acesteia.
Temeiul legal care a condus la emiterea Deciziei nr.23/04.06.2013 îl reprezintă prevederile Regulamentului intern coroborat cu prevederile Codului Muncii.
De asemenea a precizat apelantul că reclamanta a dat dovadă totală de lipsă a capacității de a evita stările conflictuale, stări conflictuale pe care le creează și le accentuează spre disperarea celorlalți angajați cu care intră în relații de muncă.
Având în vedere cele precizate cât și netemeinicia și nelegalitatea sentinței nr.4678/27.11.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței nr. 4678/27.11.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în sensul respingerii contestației formulate de reclamantă, întrucât este dovedită veridicitatea stării de fapt prezentată de șeful ierarhic superior în referatul întocmit cu privire la reclamantă.
În conformitate cu prevederile art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În drept, și-a întemeiat apelul pe prevederile art. 466-471 din Codul de procedură civilă.
Intimata reclamantă Z. A. E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de pârât.
Apelantul pârât a depus răspuns la întâmpinare.
Apelul este fondat, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art.247 alin.1 din Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară având dreptul de a aplica potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
A..2 al aceluiași articol prevede că abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Din interpretarea dispozițiilor art.247 alin.2 din Codul muncii rezultă că pentru antrenarea răspunderii disciplinare a salariatului este necesar să fie întrunite cumulativ mai multe condiții, respectiv: fapta să fie comisă cu vinovăție de către salariat; să fie în legătură cu munca acestuia și să fi încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
În speță, sunt îndeplinite cerințele impuse de art.247 alin.2 din Codul muncii, fapta săvârșită de reclamanta Z. A. E. constând în neaducerea la cunoștința angajatorului că în perioada 07 – 12 mai 2013 se află în concediu medical, reprezentând abatere disciplinară.
Așa cum rezultă din preambulul deciziei de sancționare nr.23/04.06.2013, reclamanta a fost sancționată pentru încălcarea prevederilor art.2.3 lit.b) și art.2.4.4., Cap.II din Regulamentul Intern al pârâtului.
Potrivit art.2.3 lit.b) din regulament, „Orice absență de la serviciu, exceptând cazurile motivate (concediu medical, concediu de odihnă, concediu fără plată, cazuri fortuite sau de forță majoră), trebuie să constituie obiectul unei autorizații prealabile a superiorului direct al salariatului. Absența neautorizată constituie o absență nemotivată și atrage aplicarea de sancțiuni disciplinare”.
În același timp, potrivit art.2.4.4. alin.2 din Regulamentul Intern al angajatorului „Angajatul, direct sau prin intermediar, are obligația de a anunța de îndată C. Resurse Umane, prin orice mijloc are la dispoziție (telefon, fax, scrisoare, etc.), despre intervenția cazului de boală”.
Probele administrate în cauză – înscrisuri și depoziții de martori – demonstrează că reclamanta nu a anunțat „de îndată”lipsa sa de la serviciu pentru perioada 07 – 12 mai 2013 cât aceasta s-a aflat în concediu medical, nici la C. Resurse Umane și nici șefului ierarhic superior, deși a avut mai multe convorbiri telefonice au acesta pe telefonul mobil.
Astfel, din referatul nr.1394/04.06.2013, (fila 10 dosar nr._ al Tribunalului Gorj), întocmit de A. I., șef artistic P.R. organizare spectacole, rezultă faptul că reclamanta nu a anunțat din prima zi (așa cum prevede Regulamentul Intern) că avea probleme de sănătate și că va intra în concediu medical.
Mențiunile din referatul nr.1394/04.06.2013 sunt confirmate ulterior prin declarația dată în instanță în calitate de martor de numitul A. I. (fila 45 dosar nr._ al Tribunalului Gorj ), precum și de declarația martorei R. M. L. – angajată în funcția de secretar dactilograf la unitatea pârâtă (fila 43 același dosar).
În atare situație, nu se poate susține că apelantul pârât nu a respectat prevederile art.272 din Codul muncii, în sensul că nu ar fi probat săvârșirea abaterii disciplinare reținută în sarcina intimatei reclamante, așa cum greșit a conchis prima instanță.
În cauza de față, s-a făcut dovada faptei săvârșită de reclamantă, a vinovăției acesteia, precum și a încălcării prevederilor art.,2.3 lit.b) și art.2.4.4. alin.2 din Regulamentul Intern, situație în care Curtea apreciază că în mod corect reclamanta a fost sancționată disciplinar cu „avertisment scris”.
Având în vedere considerentele expuse, apelul declarat de pârât este fondat și în baza art.480 alin.2 Cod procedură civilă urmează să fie admis.
Pe cale de consecință, va fi schimbată sentința în sensul că va fi respinsă contestația.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul pârât T. D. „E. G.”, cu sediul în Târgu-J., ., județul Gorj împotriva sentinței civile nr. 4678 din 27.11.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata reclamantă Z. A. E., cu domiciliul în Târgu-Cărbunești, ., județul Gorj.
Schimbă sentința civilă nr. 4678 din_, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ în sensul că respinge contestația.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Martie 2015.
Președinte, C. S. | Judecător, M. P.-P. | |
Grefier, A. C. |
Red.jud.C.S.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.20.04.2015
j.f. L.R.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 697/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
