Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 663/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Sentința nr. 663/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 6940/95/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 2684

Ședința publică de la 04 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - M. C.- Președinte Instanță

-M. C. Ț.- Judecător

Grefier D. M.

XXX

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul reclamant F. C., împotriva sentinței civile nr. 663/06.02.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte S. C. MARFĂ SA, S. C. MARFĂ SA - SUCURSALA BANAT OLTENIA, având ca obiect contestație decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul reclamant F. C. asistat de avocat D. C. și consilier juridic B. A. pentru intimatele pârâte S. C. MARFĂ SA, S. C. MARFĂ SA - SUCURSALA BANAT OLTENIA.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că apelul este declarat și motivat în termenul, după care,

Având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, potrivit art. 482 raportat la art. 244 NCPC, constată cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.

Avocat D. C. pentru apelantul reclamant F. C. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul admiterii contestației, anularea deciziei de concediere și repunerea în situația anterioară, în sensul reintegrării pe postul deținut.

Învederează instanței că în cazul apelantului nu a fost respectat criteriul din contractul colectiv de muncă, la punctul II lit.K, ce presupune ca măsura concedierii, să afecteze numai în ultimul rând, „femeile ce au în îngrijire copii, bărbații văduvi sau divorțați care au în îngrijire copii”.., aceasta fiind și situația apelantului, care este divorțat și plătește pensie de întreținere la trei copii minori, solicită cheltuieli de judecată.

Consilier juridic B. A. pentru intimatele pârâte S. C. MARFĂ SA, S. C. MARFĂ SA - SUCURSALA BANAT OLTENIA solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Gorj ca temeinică și legală.

Învederează instanței că desființarea postului este reală și serioasă, întrucât desființarea postului a fost generată de dificultăți economice ale societății și reprezintă cauza care a generat concediere colectivă, pentru motive care nu țin de persoana salariatului, iar în ceea ce privește punctul II lit.K din contractul colectiv de muncă, apelantul nu se încadrează la lit.K.din C.C.M., fiind doar plătitorul unei pensii de întreținere.

CURTEA

Asupra apelului civil de față

Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.663 de la 06.02.2015 a respins acțiunea formulată de către reclamantul F. C., CNP_, domiciliat in ., jud. Gorj, în contradictoriu cu pârâții S. C. MARFĂ SA și S. C. MARFĂ SA - SUCURSALA BANAT OLTENIA, ambii cu domiciliul procesual ales în C., ., județul D..

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Reclamantul F. C. a fost angajatul societății pârâte în funcția de lăcătuș montator agregate în cadrul Reviziei de Vagoane Turceni.

Prin decizia de concediere nr.C.Z2.1/299 din data de 08.08.2014 emisă de Societatea de Transport Feroviar de Marfă „C. Marfă” SA București- Sucursala Banat-Oltenia s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului F. C. din inițiativa angajatorului „pentru motive care nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, conform art.55 litera c coroborat cu art.65 alineat 1 din Legea nr.53/2003- Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.Decizia respectivă a fost emisă în baza dispozițiilor art.58, art.65, art.68 din Legea nr.53/2003.

Reclamantul a contestat această decizie, susținând că restructurarea activității societății s-a realizat în baza unui plan de restructurare cuprinzând criterii de selecție a personalului rămas, criterii care nu s-au aplicat în mod obiectiv și transparent, nefiind organizată o selecție prin concurs și de asemenea, în ceea ce-l privește, nu a fost respectat criteriul menționat în contractul colectiv de muncă la punctul II lit. K, în condițiile în care are în întreținere trei copii minori și este divorțat, singura sursă de venit fiind veniturile salariale obținute din munca prestată la unitatea angajatoare.

Potrivit art.65 din codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.

Desființarea este efectivă atunci când locul de muncă este eliminat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia, măsură care să se întemeieze pe o situație concretă care trebuie dovedită.

Cauza este reală dacă are un caracter obiectiv, ceea ce înseamnă că nu trebuie să dea expresie unor motive de ordin subiectiv ale angajatorului și nu ascunde realitatea. Cauza este serioasă când se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.

De asemenea, potrivit art.69 din codul muncii „(1) În cazul în care angajatorul intenționează să efectueze concedieri colective, acesta are obligația de a iniția, în timp util și în scopul ajungerii la o înțelegere, în condițiile prevăzute de lege, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, cu privire cel puțin la:

a) metodele și mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariați care vor fi concediați;

b) atenuarea consecințelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesională a salariaților concediați.

(2) În perioada în care au loc consultări, potrivit alin. (1), pentru a permite sindicatului sau reprezentanților salariaților să formuleze propuneri în timp util, angajatorul are obligația să le furnizeze toate informațiile relevante și să le notifice, în scris, următoarele:

a) numărul total și categoriile de salariați;

b) motivele care determină concedierea preconizată;

c) numărul și categoriile de salariați care vor fi afectați de concediere;

d) criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere;

e) măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor;

f) măsurile pentru atenuarea consecințelor concedierii și compensațiile ce urmează să fie acordate salariaților concediați, conform dispozițiilor legale și/sau contractului colectiv de muncă aplicabil;

g) data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile;

h) termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, după caz, reprezentanții salariaților pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaților concediați…”

În speță, analizând cele două organigrame ale societății pârâte, respectiv cea aprobată în data de 01.01.2014 și cea aprobată în data de 01.10.2014 (filele 131-132 din dosar), s-a observat că au intervenit unele modificări în structura organizatorică, modificări ce au generat printre altele, și desființarea mai multor posturi similare celui ocupat de reclamant. Astfel, prin statul de funcții din 01.01.2014, în cadrul Reviziei de Vagoane Turceni a fost aprobat un număr de 23 posturi de lăcătuș montator agregate, în timp ce prin statul de funcții din 01.10.2014 a fost aprobat doar un număr de 6 astfel de posturi.

Instanța de judecată, poate aprecia că desființarea locului de muncă, este efectivă, dacă locul de muncă, este suprimat din schema de personal și nu se mai regăsește în organigrama acestuia ori în statul de funcții. Ori, așa cum s-a arătat mai sus, din compararea celor două organigrame depuse la dosar de intimată, rezultă fără nici un echivoc, faptul că din totalul de 23 posturi, precum cel ocupat de reclamant, au fost suprimate 17 posturi.

Pentru ca măsura concedierii să fie legală se impune însă, ca pe lângă condiția efectivității desființării locului de muncă să fie îndeplinită cumulativ și condiția privind existența unei cauze reale și serioase.

În ce privește caracterul real și serios al restructurării postului, din conținutul materialului probatoriu administrat în cauză, a rezultat că acesta a fost unul obiectiv.

Astfel, măsura concedierii colective la nivelul unității pârâte s-a dispus având in vedere Programul de restructurare si reorganizare al S. C. MARFĂ SA aprobat de Adunarea Generala a Acționarilor „C. Marfa" SA prin Hotărârea nr. 28/28.06.2014, fiind determinată de situația economico-financiară a societății generată în principal de scăderea volumului mărfurilor transportate.

Conform mențiunilor din programul de restructurare și reorganizare, societatea pârâtă nu primește subvenții din partea stalului si evoluează pe o piața liberalizata a transporturilor feroviare de marfa, în ultimii ani tendința fiind de reducere a personalului astfel că în anul 2000 la C. MARFA SA erau angajați 29.081 de salariați, iar la data de 31.12.2013 mai erau 8.767 salariați. De asemenea, în anul 2009 prestația a scăzut cu 40% fata de anul 2008, societatea încheind anul cu o pierdere de 341.9 milioane lei si datorii de alte 354.3 milioane lei; în anul 2010 prestația a continuat sa scadă cu 43% fata de anul 2009, ceea ce a impus demararea concedierilor colective din anii 2010-2011; în anul 2013 volumul mărfurilor transportate a scăzut cu 11.8% fata de anul 2012, societatea a înregistrat o pierdere bruta preliminară de - 220 mii lei.

Prin programul de restructurare și reorganizare au fost totodată menționate criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere potrivit legii și contractului colectiv de muncă. Prin urmare, s-a stabilit ca la aplicarea efectivă a reducerii de personal după anularea posturilor vacante de natura celor desființate, măsurile vor afecta în condiții de competență egale, în ordine criterii prioritare și criterii minimale.

În privința criteriilor minimale și în cazul în care mai mulți salariați afectați de reducerea numărului de posturi de aceeași natură se află în situații similare, la litera i s-a stabilit, printre altele, ca măsura să afecteze numai în ultimul rând pe femeile care au în îngrijire copii, bărbați văduvi sau divorțați care au în îngrijire copii, pe întreținătorii unici de familie, precum și pe salariații, bărbați sau femei, care mai au cel mult trei ani până la pensionare la cererea lor, criteriu în privința căruia reclamantul a susținut că nu ar fi fost respectat.

Conform deciziei de concediere, criteriul aplicat reclamantului a fost cel prevăzut la art. 4 pct. BII lit. g) din decizia de concediere, respectiv calificativele obținute la ultima evaluare profesionala anuala, astfel că dacă existau salariați cu aceleași calificative urma a fi luat în considerare punctajul obținut la evaluare. Așa cum rezultă din fișele de evaluare a reclamantului și a celorlalți salariați menținuți pe posturi, reclamantul a avut un punctaj inferior, fiind respectat așadar criteriul avut în vedere la concediere.

De asemenea instanța nu a putut reține nici susținerea reclamantului în sensul că nu a fost respectat criteriul conform căruia măsura concedierii să afecteze numai în ultimul rând pe femeile care au în îngrijire copii, bărbați văduvi sau divorțați care au în îngrijire copii, pe întreținătorii unici de familie.

Într-adevăr reclamantul este divorțat, depunând în acest sens sentința civilă nr.1491 din 17.09.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ .

Conform aceleiași sentințe, celor doi minori rezultați din căsătoria reclamantului li s-a stabilit domiciliul la mamă, fosta soție a reclamantului, stabilindu-se în sarcina acestuia obligația de a plăti pensie de întreținere. Prin urmare, nu s-a putut reține că cei doi minori se află în îngrijirea reclamantului F. C., aceștia fiind în grija efectivă a fostei soții, reclamantul fiind doar plătitorul unei pensii de întreținere în favoarea minorilor.

A rezultat așadar că desființarea postului reclamantului s-a realizat cu respectarea prevederilor legale, reducerea celor 17 posturi de natura celui ocupat de reclamant fiind efectivă, cauza fiind una reală și serioasă determinată de dificultățile economico-financiare ale societății, în privința reclamantului fiind de asemenea respectate criteriile avute în vedere la concediere.

Față de considerentele de mai sus, tribunalul a constatat că acțiunea reclamantului este nefondată, astfel că a dispus respingerea acesteia.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul F. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins contestația plecând de la premisa că în cazul său au fost respectate întocmai criteriile de selecție a personalului față de situația restructurării activității unității determinate de dificultățile economice prin care trece unitatea.

A susținut că în cazul său nu a fost respectat criteriul din contractul colectiv de muncă prevăzut în articolul II punctul K, ce presupune că măsura concedierii, să afecteze numai în ultimul rând, „femeile ce au în îngrijire copii, bărbații văduvi sau divorțați care au în îngrijire copii”… aceasta fiind și situația sa, care este divorțat și plătește pensie de întreținere la trei fii minori.

A arătat că sarcina probei în litigiile de muncă revine unității, iar aceasta nu a invocat alte apărări în susținerea temeiniciei și legalității măsurii concedierii, instanța a dispus din oficiu a se verifica dacă au fost organizate și examene pentru selecția personalului în subunitatea la care a activat personalul.

A mai arătat că această verificare probatorie nu este determinată în cazul său, deoarece în cadrul subunității nu a fost organizat un concurs efectiv pe posturile rămase, în adevăratul sens al cuvântului, ci un fel de verificare tematică, fără a cuprinde criterii și condiții clare de selecție.

A considerat că în această situație, ar fi trebuit să fie solicitate datele personale ale tuturor salariaților rămași în subunitatea la care a activat apelantul, pentru a se observa dacă cei rămași au o situație personală comparabilă cu acesta.

A apreciat ca netemeinică și nelegală sentința apelată și în raport de împrejurarea că, în luna septembrie 2011, apelantul a fost disponibilizat în baza aceluiași plan de reorganizare, iar decizia de concediere nr.GZ 2.2./58/8.09.2011, emisă potrivit unor criterii similare celei contestate acum, a fost anulată prin sentința civilă nr.2200/2.05.2012, emisă de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/95/2011, menținută în recurs de Curtea de Apel C..

S-a procedat la regularizarea cererii de apel, potrivit dispozițiilor art. XV din Legea nr. 2/2013.

Intimata S. „C. Marfă”SA –Sucursala Banat Oltenia a depus întâmpinare la data de 10.04.2015, solicitând respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței nr.633/06.02.2015.

În apel nu au fost administrate probe noi.

Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe și motivele de apel, Curtea constată că apelul este nefondat, față de următoarele considerente.

În prealabil, va reține Curtea că, prin prisma limitelor caracterului devolutiv al apelului, consacrat de dispozițiile art. 477 alin. 1 NCPC, în apel instanța analizează legalitatea sentinței doar sub aspectul motivelor de nelegalitate și netemeinicie invocate prin cererea de apel.

Apelantul a înțeles să critice sentința primei instanțe doar în ceea ce privește respectarea de către intimată a criteriilor de selecție a personalului disponibilizat în urma restructurării, susținând că, în condițiile în care în cadrul unității nu a fost organizat un concurs efectiv pe posturile rămase, ci o verificare tematică, ar fi trebuit solicitate datele personale ale tuturor salariaților rămași în subunitatea în care a activat, pentru a se putea observa dacă cei rămași au o situație comparabilă cu acesta.

Referitor la aceste aspecte, va reține Curtea că în cuprinsul deciziei de concediere, la art. 4 lit. B pct. 1 au fost stabilite criterii prioritare de selecție, iar la pct. 2 au fost stabilite criterii minimale, aplicabile numai în cazul în care după aplicarea criteriilor prioritare, mai mulți salariați afectați de reducerea numărului de posturi de aceeași natură se află în situații similare, printre criteriile enumerate regăsindu-se, la lit. g) calificativele obținute la ultima evaluare profesională anuală; dacă există salariați cu aceleași calificative se va lua în considerare punctajul obținut la evaluare; k) măsura să afecteze numai în ultimul rând pe femeile care au în îngrijire copii, bărbați văduvi sau divorțați care au în îngrijire copii, pe întreținătorii unici de familie, precum și pe salariații, bărbați sau femei, care mai au cel mult 3 ani până la pensionare la cererea lor, mai puțin cazurile prevăzute la pct. I, lit. b.

Prin urmare, pentru stabilirea ordinii de prioritate de concediere, intimata trebuia să aplice mai întâi criteriile prioritare prevăzute la art. 4 lit. B pct. I, lit. a,b și doar în cazul în care mai mulți salariați afectați de reducerea numărului de posturi de aceeași natură se aflau în situații similare, deveneau aplicabile criteriile minimale prevăzute la art. 4 lit. B pct. II lit. a –k.

În cuprinsul deciziei s-a reținut că apelantul se încadrează la lit. B pct. 2 lit. g, iar apelantul nu a contestat faptul că punctajul său a fost inferior celui obținut de ceilalți salariați care au fost menținuți pe posturi, ci a invocat nerespectarea criteriului prevăzut la litera k.

Apelantul nu a susținut însă că, în urma aplicării criteriilor de departajare prevăzute la art. 4, lit. B pct. I și respectiv pct. II, lit. a-j, ar exista salariați, în situații similare, cu același punctaj, ocupanți ai posturilor de aceeași natură, pentru a se putea reține obligația intimatei de a face aplicarea art. 4 lit. B pct. II lit. k și o asemenea situație nu rezultă nici din actele dosarului, ci a arătat că toți salariații rămași în subunitate trebuiau verificați pentru a se putea stabili dacă se aflau într-o situație comparabilă cu a sa.

Solicitările sale în acest sens nu vor putea fi reținute însă, aplicarea criteriilor minimale făcându-se doar prin raportare la posturi de aceeași natură și la salariați aflați în situații similare.

Mai mult decât atât, așa cum a reținut și prima instanță, față de situația apelantului, nu erau incidente dispozițiile art. 4 lit. B pct. II lit. k, în condițiile în care acestea au în vedere bărbații divorțați care au în îngrijire copii și respectiv pe întreținătorii unici de familie.

Aceste dispoziții au în vedere așadar, în primul rând, pe bărbații care efectiv au în grijă minorii, nu pe cei care plătesc pensie de întreținere, în condițiile în care obligația de întreținere subzistă în sarcina oricărui părinte, nu doar a celor divorțați, și, în al doilea rând, pe cei care sunt întreținători unici de familie deoarece ceilalți membrii ai familiei nu realizează venituri.

Ori, apelantul nu a invocat și nici dovedit că ar fi unic întreținător de familie, iar din cuprinsul sentinței civile nr. 1491/17.09.2014 a Judecătoriei Târgu Cărbunești rezultă că, în urma divorțului, minorilor F. E. Ș. și F. A. E. li s-a stabilit domiciliul la mamă, apelantul fiind obligat la plata unei pensii de întreținere, iar prin sentința nr.1155/20.02.2008 a Judecătoriei Tg. J. a fost majorată pensia de întreținere datorată de acesta minorului Furnige C. D..

Față de aceste considerente, constatând că motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de apelant nu sunt fondate, în baza dispozițiilor art. 480 alin. 1 NCPC Curtea va respinge apelul ca nefondat, sentința primei instanțe urmând să fie păstrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul reclamant F. C., împotriva sentinței civile nr. 663/06.02.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte S. C. MARFĂ SA, S. C. MARFĂ SA - SUCURSALA BANAT OLTENIA.

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2015

Președinte,

M. C.

Judecător,

M. C. Ț.

Grefier,

D. M.

29.06.2015

Red.jud.M.C.Ț.

4 ex/AS

j.f.M.V.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 663/2015. Curtea de Apel CRAIOVA