Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2738/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2738/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 2785/104/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2738
Ședința publică de la 09 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător O. C. G.
Grefier M. H. D.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 02.06.2015 privind judecarea apelurilor declarate de reclamantul B. V., cu domiciliat în Slătioara, ., jud. O. și de pârâtele . sediul în București, Calea Dorobanților, nr.103-105, sector 1 și . MUNTENIA cu sediul în Rm. V., ., jud. V., împotriva sentinței civile nr. 96 din 05.02.2015, pronunțată de Tribunalul O. – Complet Specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Dezbaterile de la data de 02.06.2015 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr.96 din 05.02.2015, pronunțată de Tribunalul O. – Complet Specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, s-a admis contestația.
S-a anulat decizia nr. 591/14.08.2014 emisă de pârâte.
S-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior, cu plata drepturilor salariale conform art. 80 Codul muncii.
Au fost obligate pârâtele la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.
Tribunalul a reținut dispozițiile art.252 din Codul muncii.
În legătură cu faptele imputate salariatului, s-a apreciat că acestea nu sunt suficient descrise în cuprinsul deciziei de sancționare.
În acest sens, s-a reținut că nu se arată în ce au constat abaterile care au dus la aplicarea sancțiunii disciplinare cu desfacerea contractului individual de muncă (faptele trebuind clar și precis individualizate, cu arătarea în concret a acestora), datele la care au avut loc faptele, actele justificative care le constată, etc. și modalitatea de luare la cunoștință de către angajator cu arătarea probelor pe care se sprijină.
Or, în lipsa descrierii faptei imputate reclamantului, instanța nu poate verifica dacă aceasta, în conținutul ei concret și prin modul de săvârșire reprezintă sau nu abatere disciplinară, respectiv încălcări ale atribuțiilor de serviciu ale salariatului, ale normelor legale sau ale Regulamentului Intern, întrucât în cuprinsul deciziei contestate nu se arată decât atribuții generale prevăzute în Contractul colectiv de muncă și Regulamentul de Ordine Interioară, Regulamentul de Organizare și Funcționare al Societății, Contractul individual de muncă și nu atribuții concrete ale salariatului și care ar fi fost faptele efective prin care acestea au fost încălcate de salariat.
În altă ordine de idei, decizia de sancționare disciplinară nu poate fi completată în ceea ce privește descrierea faptei cu conținutul unor acte exterioare, față de condiția impusă de lege ca această descriere să se regăsească în cuprinsul deciziei de sancționare.
Instanța a reținut că în decizia contestată pârâta nu a făcut nicio mențiune cu privire la apărările formulate de reclamant, arătând doar în întâmpinare că acesta și-a recunoscut vinovăția cu ocazia cercetării disciplinare, precizare care, potrivit celor anterior menționate, nu satisface exigența legii și nu echivalează cu motivarea deciziei și contravine prevederilor art. 79 din Codul muncii.
Având în vedere aspectele de nelegalitate a deciziei pentru lipsa mențiunilor obligatorii ale deciziei de concediere, instanța a constatat că nu se mai impune analizarea temeiniciei deciziei.
În ceea ce privește cererea reclamantului vizând obligarea intimatei la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale, instanța a reținut prevederile art. 253 alin. 1 din Codul muncii.
S-a retinut ca în speță contestatorul nu a adus un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate și nici nu a dovedit legătura de cauzalitate dintre măsura concedierii și impactul acestei măsuri asupra lui.
În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată instanta a dispus reducerea acestora.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul B. V. și pârâtele . și . MUNTENIA.
În motivarea apelului său, reclamantul a arătat că sentința este nelegala si netemeinica, sub aspectul următoarelor argumente:
In conformitate cu disp.art.451 alin.2 NCPC, instanța "poate, chiar si din oficiu, sa reducă motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurata de avocat, ținând seama si de circumstanțele cauzei”.
Plecând de la împrejurarea ca instanța a apreciat, din oficiu, asupra lor si nu la solicitarea intimatelor (cu alte cuvinte, acestea insele au fost de acord a le suporta, atâta vreme cât nu le-au criticat), se poate observa faptul ca sintagma "din oficiu" este inserata în considerarea rolului activ al instanței. Rolul se manifesta prin punerea in discuția părților si aplicarea principiului contradictorialității (art.14 NCPC), acordând astfel posibilitatea reclamantului de a susține valoarea cheltuielilor pretinse si dovedite prin chitanțele depuse la dosar.
S-a arătat ca reducând cuantumul cheltuielilor de judecata solicitate de reclamant, in avantajul evident al pârâtelor (si fără ca acestea sa fi solicitat acest lucru), reclamantul a fost vădit prejudiciat de posibilitatea susținerii pretențiilor sale, fiind privat in acest fel de un grad de jurisdicție, in care ar fi avut dreptul si interesul sa combată aprecierea instanței privind mărimea onorariului de avocat.
Prin faptul reducerii cheltuielilor de judecata, cu ocazia deliberării în Camera de Consiliu, fără a pune in discuția părților și fără a da acestora ocazia de a-si expune motivele, prima instanța a încălcat si principiul oralității - considerente reținute in aceeași decizie anterior menționata (B. împotriva Austriei).
Prin nesocotirea acestor principii, este evident, ca si dreptul la apărare a fost golit de conținut, motiv pentru care se poate susține ca subsemnatul nu am beneficiat de o procedura echitabila, fiind nesocotit astfel, repet, articolul 6- articol care recunoaște si garantează dreptul la un proces echitabil.
Nu in ultimul rând, se face trimitere la disp.art.22 alin.7 NCPC potrivit cu care "ori de cate ori legea îi rezerva judecătorului puterea de apreciere sau îi cere sa tina seama de toate circumstanțele cauzei, acesta va tine seama de principiile generale ale dreptului, de cerințele echității si de buna credința."
S-a precizat ca motivarea se rezuma la faptul ca activitatea prestata de avocat a constat in redactarea cererii si prezenta la termenul la care cauza a fost soluționata (care, de altfel, a fost un singur termen de judecata).
Au fost realizate trimiteri si la jurisprudența aceleiași instanțe, respectiv a Tribunalului O. (menținută de către Curtea de Apel C.), dar si a instanței corespondenta material din București (inclusiv instanța superioara acesteia - Curtea de Apel București), care au presupus o activitate de cercetare juridica din partea avocatului.
F. de acestea, dar si în raport de disp. Legii 51/1995, pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, cu modificările si completările ulterioare, coroborate cu cele prevăzute în Statutul profesiei, "pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul la onorariu si la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului sau."
S-a aratat ca realitatea cheltuielilor ține de justificarea ca ele au fost concepute . și indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia si concepute de partea care Ie-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului, o garanție a succesului sau.
Nu in ultimul rând, obligația de plata a cheltuielilor de judecata se fundamentează, in mod exclusiv, pe ideea de culpa procesuala, care aparține acelei părți care a ocazionat, in mod nelegal, declanșarea unei proceduri judiciare - decizia nr.7902 din 10.12.2008, pronunțata de ICCJ- Secția civila si de proprietate intelectuala.
Pentru toate aceste aspecte, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea, in parte,
a sentinței atacate și obligarea intimatelor la plata sumei de 1000 lei, cu titlu cheltuieli
de judecata.
A solicitat, de asemenea, obligarea la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate prin exercitarea prezentei căi de atac.
In drept,și-a întemeiat apelul pe disp.art.480 NCPC.
Pârâtele . și . MUNTENIA în motivarea apelului lor au susținut următoarele :
I. HOTĂRÂREA INSTANȚEI DE FOND ESTE DATA PRIN PRISMA APRECIERII ERONATE A PROBELOR ADMINISTRATE LA DOSAR.
Pe lângă faptul ca în mod nejustificat, le-a fost îngrădit dreptul la apărare prin respingerea probelor solicitate, mai precis proba cu martori si interogatoriul luat contestatorului, cât si depunerea a altor înscrisuri în afara celor deja aflate la dosar, s-a arătat ca instanța de fond în mod greșit a analizat decizia nr. 591/14.08.2014 privind desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al contestatorului din aceasta cauza, contractul de munca nr. 1129/03.08.1982; decizia nr. 560/29.05.2013; fisa postului din data de 01.04.2014; raportul de analiza economico - financiara si control gestionar intern din 14.05.2014; nota de constatare din data de 09.06.2014 privind rezultatele analizei si reverificării inventarierii gestiunii nr. 56 - Slatioara; nota explicativa a numitului Balsanu V. cu ocazia cercetării disciplinare prealabile; referatul nr._/14.08.2014 privind propunerea comisiei de cercetare disciplinara prealabila; referatul nr._/18.07.2014 prin care s-a adus la cunoștința conducerii unității prejudiciul suferit ca urmare a faptelor săvârșite de contestatorul din aceasta cauza, cat si de alți salariați, certificatele de concediu medical din data de 09.09.2014; statul de plata salarii pentru perioada martie - septembrie 2014.
In fapt intimatul - contestator a avut calitatea de subinginer, iar conform deciziei nr. 560/29.05.2013 emisa de S.C. Hidroconstructia S.A. - S. "O. Inferior" si fisei postului din data de 01.04.2014, acest intimat - contestator a avut atribuții de gestionar in cadrul Șantierului O. Inferior, iar ulterior după comasarea sucursalelor: "O. Inferior", "O. Superior" si "Argeș", aceeași funcție în cadrul Sucursalei "Muntenia".
Prin referatul nr. 10.364 din 18.07.2014 întocmit de către dl. M. Ș. - consilier
economic in cadrul S.C. Hidroconstructia S.A. - S. "Muntenia" având la baza nota de
constatare din data de 09.06.2014 privind rezultatele analizei si reverificării inventarierii gestiunii nr. 56 - Slatioara, întocmită de către comisia de control din cadrul S.C. Hidroconstructia S.A., s-a adus la cunoștința conducerii unității ca la gestiunea nr. 56 - gestionar Balsanu V., s-a înregistrat un prejudiciu de 1.076.580 iei (fara TVA).
Potrivit raportului de analiza economico - financiara si control gestionar intern întocmit la data de 14.05.2014 de ec. M. Ș. - consilier economic in cadrul Sucursalei Muntenia, raport confirmat si prin nota de constatare privind rezultatele analizei si reverificării inventarierii gestiunii nr. 56 - Slatioara, acte la care s-a făcut referire si prin decizia de sancționare disciplinara, s-a constatat ca "din compararea stocurilor scriptice cu stocurile faptice se confirma existenta unor diferențe cantitative semnificative in minus, a agregatelor minerale din Gestiunea 56, in valoare de 1.118.142, 78 lei, situație prezentata detaliat in anexa 1 si lista de inventar "
In primul rând, instanța de fond a reținut in mod greșit cum ca intimatul - contestator din aceasta cauza a deținut doar funcția de subinginer mecanic la Șantierul O. Inferior, in condițiile in care așa cum rezulta din motivarea deciziei nr. 591/14.08.2014 privind desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, decizia nr. 560/29.05.2013 emisa de Directorul Sucursalei O. Inferior - Slatina, cât si din fisa postului din data de 01.04.2014, acest intimat - contestator avea si atribuțiuni de gestionar la gestiunea 56 din cadrul APIT, privind gestionarea cimentului si agregatelor.
Nu se poate spune cum ca "nu se arata in ce au constat abaterile care au dus la aplicarea sancțiunii disciplinare cu desfacerea contractului individual de munca (faptele trebuind clar si precis individualizate, cu arătarea in concret a acestora), datele la care au avut loc faptele,actele justificative care le constata, etc. si modalitatea de luare la cunoștința de către angajator cu arătarea probelor pe care se sprijină ", în condițiile în care așa cum se observa din decizia de sancționare disciplinara, a arătat ca descrierea faptei care constituie abatere disciplinară a fost făcuta în mod concret și legal, reținându-se ca "Abaterea disciplinară săvârșită de salariatul Balsanu V. a constat in aceea ca nu a solicitat efectuarea de inventarieri lunare pe baza cărora sa se facă predarea de produse in gestiune si nu a înștiințat șeful direct imediat ce a luat cunoștința de existenta unor lipsuri, nereguli, necontribuind astfel la apărarea patrimoniului societății".
Abaterea disciplinara săvârșita de către acest intimat - contestator, a fost una continua si foarte grava, fapt constatat prin decizia nr. 591/14.08.2014 privind sancționarea disciplinara, prin care s-a ratat: "Cu ocazia efectuării inventarierii faptice la gestiunea nr. 56 Slătioara din 02-03.06.2014, s-a constatat existenta unor diferențe cantitative semnificative in minus în valoare de 1.076.580 lei (fără TVA), fiind astfel confirmate aspectele consemnate în „ Raportul de analiza economico-financiara si control gestionar intern" întocmit de ec. M. Ș. - consilier economic in cadrul Sucursalei Muntenia. "
Evident ca prin decizia de sancționare au fost descrise faptele imputate intimatului - contestator, iar instanța de fond avea posibilitatea verificării prin administrarea unui probatoriu complet, daca respectiva fapta in conținutul ei concret si prin modul de săvârșire, reprezintă sau nu abatere disciplinara, respectiv încălcarea atribuțiilor de serviciu, ale normelor legale sau ale regulamentului intern.
Mai mult decât atât, prin decizia de sancționare nu s-a făcut trimitere doar la atribuții generale, si la atribuții concrete ale salariatului, care sunt fapte efective săvârșite de acesta, mai precis nu a licitat efectuarea de inventarieri lunare pe baza cărora sa se facă predarea de produse in gestiune,și a înștiințat șeful direct imediat ce a luat cunoștința de existența unor lipsuri, nereguli, contribuind astfel la apărarea patrimoniului societății.
De precizat faptul ca aceasta descriere este completata prin trimiterea la raportul de analiza economico - financiara si control gestionar intern din 14.05.2014, nota de constatare din data de 09.06.2014 privind rezultatele analizei si reverificării inventarierii gestiunii nr. 56 - Slatioara, la care făcut trimitere prin decizia de sancționare, fiind posibila completarea deciziei in cauza, in care aceste acte au fost aduse la cunoștința contestatorului cu prilejul cercetării disciplinare.
In acest sens este si practica judiciara in materia de conflicte de munca si asigurări sociale 2006 - 2008, reflectata in mai multe hotărâri judecătorești.
Cu privire la motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de intimatul contestator in timpul cercetării disciplinare prealabile (art. 252 alin. 2 lit. c din Codul Muncii), așa cum a susținut și în fața instanței de fond, prin răspunsurile date cât si prin nota explicativă aflată la dosar, intimatul - contestator si-a recunoscut vinovăția susținând ca "Am semnat cu greu cu inima strânsa”, deoarece „sorturile erau împrăștiate si văzusem ca aceste cantități nu corespundeau fizic in tren, trebuind sa avem niște înălțimi si forme ale acestora astronomice", fapt pentru care nu se mai necesita detalierea altor motive.
II. HOTĂRÂREA ATACATA ESTE LIPSITA DE TEMEI LEGAL, FIIND DATA CU INCALCAREA SI APLICAREA GREȘITA A LEGII.
Așa cum s-a arătat le-a fost îngrădit dreptul la apărare prin respingerea probei testimoniale, cât și proba cu interogatoriul luat intimatului - contestator, fiind încălcate astfel disp. art. 12 din Codul de procedura civila.
In concluzie, față de cele de mai sus arătate cât si in baza probelor ce vor fi administrate la dosar, s-a solicitat admiterea apelul ca fondat, casarea cu trimitere hotărârea atacata în vederea pronunțării pe fond a cauzei, iar în subsidiar sa se rețină cauza în sensul schimbării în parte hotărârea atacata si sa se dispună respingerea în totalitate a contestației, ca neîntemeiata, cu cheltuieli de judecată.
In drept, și-a întemeiat prezentul apel pe dispozițiile art.215 din Lg. nr. 62/2011 coroborate cu opozițiile art. 466 Cod procedura civila.
Apelurile sunt fondate.
La data de 14.08.2014 unitatea angajatoare a emis decizia nr. 591/14.08.2014 prin care a dispus sancționarea disciplinara a salariatului contestator cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca începând cu data de 20 august 2014, conform prevederilor art.248 alin. 1 lit.e) coroborat cu art. 61 alin. 1 lit. a) din Codul muncii si art. 50 lit. f) din Regulamentul Intern.
In acest sens, la emiterea deciziei s-a avut in vedere referatul nr._/18.07.2014 si adresa societații nr. 248/14.07.2014, prin care s-a adus la cunoștința conducerii prejudiciul înregistrat conform Notei nr. 56/09.06.2014 Slatioara.
S-a reținut ca in urma inventarierii faptice la gestiunea nr. 56 Slatioara din data de 02 – 03. 06.2014, s-a constatat existenta unor cantităti semnificative in minus in valoare de 1.076.580 lei, confirmându-se aspectele consemnate in Raportul de analiza economico-financiara si control gestionar intern.
In sarcina contestatorului au fost reținute doua fapte care conturează abaterea disciplinara: nesolicitarea efectuării inventarierilor lunare pe baza cărora sa se facă predarea de produse in gestiune, precum si faptul ca nu a instiintat seful direct cu privire la existenta unor lipsuri, nereguli, necontribuind astfel la apărarea patrimoniului societații.
Au fost precizate obligațiile incălcate de catre salariat, astfel cum sunt descrise la pct. 64 si 75 din Anexa 1, art.27 lit. A pct. 2, art. 27 lit. B pct. 6 ale Regulamentului Intern, art. 99 alin.2, lit. c) din contractul colectiv de munca 2010 – 2013, si pct. VII B lit. a) din contractul individual de munca.
In decizie au fost cuprinse criteriile de individualizare a sancțiunii, reținându-se intenția si prejudiciul semnificativ adus unitații, ca elemente ce au stat la baza sancțiunii desfacerii contractului individual de munca.
In raport de situația de fapt mai sus descrisa, Curtea retine următoarele dispoziții legale:
Art. 252 Codul muncii:
(2)Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b)precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
c)motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d)temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e)termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f)instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Așa cum se observa din dispozițiile legale mai sus menționate, legiuitorul a impus obligativitatea introducerii unor elemente in decizia de sancționare, in lipsa cărora decizia este afectata de nulitate.
Aceste elemente sunt necesare si au ca scopuri ca, pe de o parte, salariatului sancționat sa fie informat cu privire la abaterea disciplinara reținuta si, ca in raport de aceasta, sa isi realizeze aparerile iar, pe de alta parte, instanța judecătoreasca sa aibă elementele necesare sa verifice legalitatea și temeinicia măsurii dispuse.
Legea impune inserarea elementelor, dar nu si o anumita forma si conținut al acestor elemente sub aspectul detaliilor pe care trebuie sa le cuprindă.
Prin urmare, instanței ii revine obligația sa aprecieze in ce măsura, prin modul de redactare al deciziei, unitatea a realizat atingerea celor doua scopuri urmărite de legiuitor.
In acest sens trebuie sa verifice daca sunt suficiente elemente care sa permită stabilirea faptei imputate si conturarea atribuțiilor incălcate de natura a stabili eventuala vinovătie a salariatului.
Nimic nu se opune ca odată descrise faptele, angajatorul sa facă trimitere si la alte elemente, împrejurări conexe sau probe așa cum rezulta acestea din rapoartele si documentele interne încheiate cu ocazia verificărilor si cercetărilor, daca acestea sunt inserate in decizie.
In consecința, cuprinsul deciziei nu trebuie supus unui formalism exagerat, de natura a impune un subiectivism in aprecierea cantității de informații pe care trebuie sa le conțină, ci trebuie sa fie obiectiva, clara si suficienta pentru ca salariatul sa cunoască faptele care ii sunt imputate si instanța sa poată cenzura temeinicia si legalitatea acesteia si sa administreze probatoriul necesar.
In cauza de fata, angajatorul si-a îndeplinit obligațiile legale in ceea ce priveste descrierea faptelor imputate.
Astfel, se precizează ca in urma inventarierii faptice a gestiunii nr. 56 Slatioara s-a constatat existenta unor diferențe cantitative semnificative in minus in valoare de_ lei.
In raport de această lipsă in gestiune, faptele ce se imputa salariatului sunt cele privitoare la împrejurarea ca acesta nu a solicitat efectuarea de inventarieri lunare pe baza cărora sa se facă predarea de produse in gestiune, precum si faptul ca acesta nu a instiintat seful direct cu privire la existenta unor lipsuri si nereguli, necontribuind astfel la apărarea patrimoniului societații.
Se apreciază in decizie ca aceste fapte constituie abateri disciplinare ca urmare a incălcarii unor atribuții care ii reveneau salariatului in temeiul dispozițiilor cuprinse la pct. 64 si 75 din Anexa 1, art.27 lit. A pct. 2, art. 27 lit. B pct. 6 ale Regulamentului Intern, art. 99 alin.2, lit. c) din contractul colectiv de munca 2010 – 2013, si pct. VII B lit. a) din contractul individual de munca.
Se constata astfel ca decizia descrie faptele si precizează prevederile presupus incălcate, prin elemente suficiente, clare si obiective, de natura a face posibila verificarea temeiniciei si legalității acestora.
Mai mult, angajatorul a precizat in conținutul deciziei si actele interne emise cu ocazia verificărilor efectuate si care sunt de natura a ajuta in efectuarea probatoriilor si stabilirea adevărului, situație care nu este interzisa de codul muncii.
In ceea ce priveste lipsa motivelor pentru care s-au înlăturat apărările formulate de catre salariat, instanța retine ca pentru a fi inserate aceste motive, in cursul cercetării disciplinare salariatul trebuie sa invoce aparări de natura a contesta faptele reținute in sarcina sa.
Nu orice explicații si susțineri date de catre salariat in cursul cercetării disciplinare constituie aparări in sensul legii, ci doar acelea care sunt de natura a înlătura acuzațiile, a degreva de răspundere salariatul in raport cu faptele imputate.
In lipsa unor aparări invocate de catre salariat, de natura a contesta existenta faptelor, in speța neefectuarea inventarierii lunare si neincunostiintarea sefului ierarhic superior, nu exista motive de înlăturare a acestora.
In cauza, unitatea a precizat faptul ca prin notele explicative salariatul si-a recunoscut vinovătia, nefiind aparări de înlăturat. De altfel, nici contestatorul nu a precizat in concret care sunt aparările la care ar fi trebuit răspuns.
Decizia face trimitere la nota explicativa data cu ocazia cercetării disciplinare si cuprinde argumente suficiente care conturează motivul pentru care unitatea a considerat faptele respective ca abateri disciplinare, precum si modul de individualizare a sancțiunii.
In consecința, Curtea constata ca decizia contestata îndeplinește condițiile prevăzute de lege si ca excepțiile privind nulitatea acesteia sunt neîntemeiate.
Ca atare soluționarea cauzei de catre prima instanța sub aspectul acestor excepții este neîntemeiata.
Se constata astfel ca motivele de apel sunt întemeiate si, având in vedere ca prima instanța nu a intrat in cercetarea fondului, precum si faptul ca aceasta a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, in vederea pronunțării pe fond, urmează ca in raport de prevederile art. 480 Codul de procedura civila, sa admită apelurile, sa anuleze sentința si sa trimită cauza spre rejudecare fondului la aceeași instanța.
Având in vedere ca prin anularea sentinței s-a dispus trimiterea spre rejudecare, cererea privind acordarea tuturor cheltuielilor de judecata formulate de apelantul contestator rămane făra obiect, urmand a face obiectul analizei primei instanțe cu ocazia soluționării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de reclamantul B. V., cu domiciliat în Slătioara, ., jud. O. și de pârâtele . sediul în București, Calea Dorobanților, nr.103-105, sector 1 și . MUNTENIA cu sediul în Rm. V., ., jud. V., împotriva sentinței civile nr. 96 din 05.02.2015, pronunțată de Tribunalul O. – Complet Specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ .
Anulează sentința civilă și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2015.
Președinte, L. B. | Judecător, O. C. G. | |
Grefier, M. H. D. |
Red.jud.L.Bunea13.07.2015
Tehn.MD/4 ex..
j.f. O. M. P.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 3918/2015. Curtea de Apel... | Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 3424/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
