Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2978/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2978/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 14767/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2978
Ședința publică de la 23 Iunie 2015
Președinte: - N. D.
Judecător: - Florența C. C.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâta . SRL, cu sediul în C., .. 51, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 2109/10.04.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. L., cu domiciliul ales la cab. Avocat S. F., C., ., ., ., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că prin încheierea de ședință din data de 07.10.2014, judecarea cauzei a fost suspendată în baza dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților și că, potrivit referatului întocmit de grefă, la data de 02.06.2015 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării, după care;
Instanța a invocat din oficiu excepția perimării apelului formulat în cauză, potrivit dispozițiilor art. 416 Cod procedură civilă, având în vedere că de la ultimul act de procedură îndeplinit în cauză a trecut mai mult de 6 luni din vina exclusivă a părților, și a trecut la deliberări asupra excepției.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
La data de 29.10.2013 contestatoarea C. L. a formulat contestație împotriva deciziei nr.170/18.04.2013 emisă de intimata . SRL conform căreia începând cu data de 09.05.2013 i-a fost încetat contractul individual de muncă în baza art. 61 lit. d din Codul Muncii, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să admită contestația, să se dispună anularea deciziei contestate și în consecință să se dispună în conformitate cu art. 80 (1) și (2) reîncadrarea pe postul avut anterior concedierii și achitarea unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate la zi la data plătii efective și achitarea celorlalte drepturi cuvenite până la reintegrarea în muncă.
Prin sentința civilă nr. 2109/10.04.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, a fost respinsă excepția tardivității, a fost admisă contestația formulată de contestatoarea C. L., în contradictoriu cu intimata . SRL.
S-a anulat decizia nr. 170/18.04.2013 emisă de intimată și s-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior datei încetării contractului individual de muncă.
A fost obligată intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data încetării contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 170/18.04.2013 emisă de . SRL s-a dispus începând cu data de 09.05.2013 încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei, încadrată în funcția de muncitor necalificat la . SRL, conform art. 61 litera d) din Legea nr. 53/2003 republicată.
Asupra excepției tardivității formulării contestației invocată de intimată în ședința publică de la data 03 04 2014, instanța a respins-o, având în vedere următoarele considerente:
Contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziei nr. 170/18.04.2013 emisă de intimata . SRL la data de 09 05 2013, ce a format obiectul dosarului nr._ . Instanța a anulat cererea în conformitate cu dispozițiile art.200 din Noul Cod de procedură civilă, această încheiere fiind menținută de completul care a soluționat cererea de reexaminare - încheierea din camera de consiliu din 24 10 2013 aflată la dosarul acuzei.
Ulterior, la data de 29 10 2013, contestatoarea a formulat o nouă contestație la decizia de încetare a contractului individual de muncă nr.170/18.04.2013, contestație ce formează obiectul prezentului dosar, intimata invocând excepția de tardivitate în raport de data introducerii noii contestații .
Instanța a apreciat că acțiunea contestatoarei nu poate fi respinsă ca fiind tardivă.
Astfel, termenul de contestare de 45 zile de la data luării la cunoștință a deciziei prevăzut de legislația muncii( art.211 lit a din L62/2011) este un termen de prescripție, fiind aplicabile dispozițiile legii civile privind suspendarea ori întreruperea curgerii lui, întrucât legislația muncii nu conține dispoziții în acest sens(art.278 C muncii).
Potrivit disp.art.2539 alin 2 C civ " Prescripția nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenție în procedura insolvenței sau a urmăririi silite a renunțat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiția însă ca noua cerere să fie admisă".
În speță, sunt îndeplinite cerințele acestui text –teza a doua a art 2539 alin 2 C civ. Prima contestație a reclamantei a fost anulată în condițiile art.200 NCPC –dosar nr._ , a doua cerere ce formează obiectul prezentului dosar este formulată în termenul de 6 luni de la rămânerea definitivă a primei hotărâri de anulare și este apreciată ca fiind întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos în analiza pe fond a cauzei.
Pentru aceste motive, instanța a respins excepția de tardivitate invocată de intimată.
Pe fond, s-a reținut că, potrivit art. 2 din Decizia nr.170/18.04.2013, motivul care a stat la baza concedierii îl constituie neîndeplinirea de către salariată a condițiilor minime de studii necesare ocupării postului de muncitor necalificat; astfel, salariata a absolvit 4 clase, iar condițiile minime necesare ocupării postului, potrivit statului de funcții, organigramei și Clasificării Ocupațiilor din România, sunt de studii generale.
Art. 58 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 republicată, definește concedierea ca fiind "încetarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului", iar potrivit alin. 2 din același articol, "concedierea poate fi dispusă pentru motive care țin de persoana salariatului sau pentru motive care nu țin de persoana salariatului".
Cazurile de concediere pentru motive care țin de persoana salariatului sunt prevăzute de art. 61 din Codul muncii, la litera d) fiind prevăzută concedierea pentru cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă unde este încadrat.
Necorespunderea profesională a fost definită în literatura juridică ca acea împrejurare de natură obiectivă sau subiectivă care conduce ori este aptă să conducă la obținerea unor performanțe profesionale mai scăzute decât cele pe care, în mod rezonabil, angajatorul este îndrituit a le aștepta de la salariat.
Pentru a considera că salariatul este necorespunzător profesional, neîndeplinirea sarcinilor de serviciu trebuie să fie urmarea activității sale.
În cadrul conflictului de muncă, angajatorului îi revine sarcina să dovedească în ce constă necorespunderea celui în cauză, ce normă de muncă sau obiective de performanță a avut stabilite și cât a realizat sau nu în perioada de timp dată.
Concedierea pentru necorespundere profesională presupune anumite obligații legale ale angajatorului și anume:
- să evalueze prealabil salariatul, conform procedurii de evaluare stabilită prin contractul colectiv de muncă aplicabil, sau în lipsa acestuia prin regulamentul intern (art. 63 alin. 2 din Codul muncii);
- să-i acorde preavizul prevăzut de Codul Muncii (art. 75alin. 1) sau contractul colectiv de muncă aplicabil;
- să-i acorde compensațiile salariale prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil( art 67 din c muncii)
În speță, decizia nr. 170/18.04.2013 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 63 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 care prevăd în mod imperativ: "Concedierea salariatului pentru motivul prevăzut la art. 61 litera d) poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin regulamentul intern."
Fișa de evaluare depusă de intimată privește activitatea contestatoarei în anul 2012 si se referă la procedura de evaluare anuală, iar nu la evaluarea prealabilă a salariatului în vederea concedierii, astfel că acest înscris nu reprezintă dovada efectuării evaluării prealabile în vederea concedierii.
Întrucât evaluarea prealabilă a salariatului este obligatorie în cazul în care salariatul urmează a fi concediat pentru necorespundere profesională, neefectuarea acestei evaluări, cum este cazul în speță, atrage nulitatea deciziei de concediere.
Pe de altă parte, potrivit fișei de evaluare de la dosarul cauzei, contestatoarea a obținut punctaj maxim la toate criteriile stabilite de intimată pentru evaluarea performanțelor sale profesionale în anul 2012, astfel că nu se justifică concedierea contestatoarei pe criteriul necorespunderii profesionale.
În ceea ce privește motivul concedierii pentru neîndeplinirea condițiilor de studii, instanta constată de intimata nu a făcut dovada faptului că studiile minime pentru ocuparea postului deținut de contestatoare sunt cele generale si se constată că, la momentul angajării – anul 1994, contestatoarea a îndeplinit condițiile de studii necesare.
Față de aceste considerente, instanța a admis contestația și, văzând disp. art. 63 alin. 2 și ale art. 80 Codul muncii, a anulat decizia de concediere nr. 170/18.04.2013 emisă de intimată, a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior datei încetării contractului individual de muncă.
A obligat intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data încetării contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta . SRL, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul declarat s-a perimat, având în vedere că din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 07 octombrie 2014, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
În conformitate cu dispozițiile art. 416 Cod pr. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.
Constatând că de la data încheierii de suspendare, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile părții, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, instanța, în baza art. 416 și urm. Cod procedură civilă, urmează a se constata perimat apelul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat apelul formulat de pârâta . SRL, cu sediul în C., .. 51, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 2109/10.04.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. L., cu domiciliul ales la cab. Avocat S. F., C., ., ., ., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2015
Președinte, N. D. | Judecător, Florența C. C. | |
Grefier, A. P. |
Red. Jud. C.F. C.
Tehnored. A.P.
4 ex/01.07.2015
Jud. fond G. S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 3425/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
