Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2645/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2645/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 2102/104/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2645
Ședința publică de la 02 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător O. C. G.
Grefier M. H. D.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul S. L. ÎNVĂȚĂMÂNT ZONA B., cu sediul în orașul B., ., județul O., în numele membrilor de sindicat: N. E. C. și I. L., împotriva sentinței civile nr. 130 din 19.03.2015, pronunțată de Tribunalul O. – Complet Specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL I. J.- prin L. T. I. J., cu sediul în . O., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen legal iar prin conținutul motivelor scrise, apelantul a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin.3 Cod Procedură Civilă, iar unitatea intimată a depus răspunsul la adresa solicitata, după care:
Instanța, în baza dispozițiilor art. 244 C. raportat art. 394 C. și art. 482, constată încheiată cercetarea procesului și a trecut la soluționarea apelului:
CURTEA
CURTEA
Asupra apelului de față;
Tribunalul O. – Secția I Civilă prin sentința civilă nr. 130 din 19.03.2015 a respins cererea formulată de reclamantul S. L. Învățământ zona B., în numele membrilor de sindicat: N. E. C. și I. L., în contradictoriu cu pârâta GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL I. J.- prin L. T. I. J., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Membrii de sindicat desfășoară activitate în cadrul pârâtei GPN I. J., unitate bugetară, în calitate de îngrijitori curățenie, fiind salarizați începând cu anul 2010 potrivit legii unice de salarizare a personalului plătit din fonduri publice.
S-au reținut prevederile art. 30 lin. 5 din Legea nr. 330/2009, art. 5 alin. 6 din OUG nr. 1/2010, art. 1 alin 1 din Legea nr. 285/2010, art. 1 din OUG 19/2012, prevederile HG nr.1193/2010.
S-a aratat ca actele normative menționate nu fac vreo referire la modalitatea de calcul a salariului (bugetarilor sau lucrătorilor din sectorul privat), ci prevede doar un prag minim al salariului de bază brut care să fie respectat de către angajatori.
Astfel, indiferent de modalitatea de stabilire a salariilor de bază, reglementată legal sau convențional, după caz, actele normative invocate de reclamant impun ca salariul rezultat să nu fie mai mic de salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Instanța a constatat astfel, că pretențiile privind plata diferențelor salariale solicitate de reclamant pentru membrii de sindicat, conform hotărârilor de guvern invocate, este neîntemeiat.
Referitor la capătul de cerere constând în recalcularea sporului de vechime, instanța l-a respins, acesta fiind accesoriu celorlalte capete de cerere principale respinse.
În raport de considerentele expuse, s-a constatat că nu există nici un temei legal în baza căruia pentru perioada 10.06._14 la încadrarea membrilor de sindicat să se țină cont de prevederile hotărârilor de guvern care stabilesc salariul minim brut garantat pe țară, considerente pentru care acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. L. Învățământ zona B. în numele membrului de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ce privește salariul de bază, potrivit încadrării și calcularea acestuia la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, arată că:
Personalul nedidactic este salarizat și în prezent, în baza sistemului de salarizare consacrat in luna decembrie 2009 prin O.G. nr. 10/2008, respectiv în conformitate cu dispozițiile anexei nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008
1. Art. 1 din H.G. nr. 1225/2011 prevede ca incepând cu 01.01.2012 salariului de bază minim brut garantat pe țară se stabilește la 700 lei iar art. 2 din aceeași hotărâre statuează ca pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1"
Conform art. 1 din H. G. nr. 23/2013 începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar iar începând cu data de 1 iulie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar.
Potrivit art. 2 din aceeași hotărâre de guvern: „ Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1."
H.G. nr. 871/2013 prevede ca începând cu data de 1 ianuarie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 850 lei lunar, începând cu data de 1 iulie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 900 lei lunar, iar pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut la art. 2."
Se arata ca raportat la actele normative privind nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, nivelul salariului de bază potrivit încadrării al reclamanților (care se stabilește pe baza grilei de salarizare), nu trebuia să fie mai mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
In fapt, însă, în intervalul 10.06._14, salariile de bază ale reclamanților au fost calculate cu nerespectarea dispozițiilor cuprinse în hotărârile de guvern menționate, privitor la stabilirea cuantumului salariului de bază la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, așa cum rezultă și din adeverința eliberată de unitatea pârâtă .
Deși reține că prin hotărârile de guvern menționate se stabilește un prag minim al salariului de bază, în mod greșit, prima instanță ia în considerare doar prima ipoteză din textul actelor normative, respectiv cea de la art. 1, respectiv stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
S-au invocat prevederile art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, art. 5 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, art.1 alin.1 din Legea nr. 118/2010, art.1 din O.U.G. nr. 19/2012, dispozițiile O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013.
Se concluzionează ca, membrii de sindicat erau salarizați, în luna decembrie 2009, în conformitate cu dispozițiile anexei nr. V/2B din O.G. nr. 10/2008, iar în anul 2010, personalul nedidactic aflat în funcție la 31 decembrie 2009 și-a păstrat salariul avut, respectiv salariul de bază potrivit încadrării, la 1 ianuarie 2010, era cel prevăzut de anexa nr. V/ 2b la O.G. nr. 10/2008. Raportat la acest element de calcul s-a făcut ulterior aplicarea actelor normative prin care s-au diminuat și, ulterior, s-au majorat drepturile salariale, respectiv a Legii nr. 118/2010, a Legii nr. 285/2010, și a O.U.G. nr. 19/2012, așa cum s-a demonstrat anterior.
Ca in ceea ce privește salarizarea personalului nedidactic pârâta era obligată să facă și aplicarea prevederilor hotărârilor de Guvern care stabilesc valoarea salariului minim brut pe țară garantat în plată și care reglementează, la art. 2, în privința personalului din sectorul bugetar, o normă specială în ceea ce privește stabilirea valorii salariului de bază, potrivit încadrării.
Referitor la sporul de vechime
Sporul de vechime în muncă a fost calculat, până la data de 01.01.2010, conform art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 281/1993, art. 22 din O.G. nr. 10/2008.
In anul 2010 acordarea sporului de vechime în muncă, s-a realizat în conformitate cu prevederile din Legea nr. 330/2009.
Acordarea sporului de vechime în muncă s-a menținut ulterior, conform acelorași acte normative care reglementau salarizarea personalului plătit din fonduri publice, respectiv: Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale. O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.
Așa cum reiese și din adeverința eliberată de pârâtă, nici sporul de vechime nu a fost corect calculat, întrucât acesta a fost raportat la o bază de calcul greșită, prin nerespectarea, de către angajator a regulii impuse de art. 2 din H.G. nr. 1225/2011, H.G. nr. 23/2013 și H.G. 871/2013. Chiar dacă procentul din salariul de bază corespunzător sporului de vechime în muncă este cel prevăzut de lege, acest spor nu este corect calculat, fiind aplicat la un salariul de bază calculat greșit, inferior valorii salariului minim brut pe țară garantat în plată, așa cum am demonstrat, mai sus, la pct. I.
În consecință, devin aplicabile prevederile art. 1 din H.G. nr. 1225/2011, H.G. nr. 23/2013 și H.G. 871/2013. toate salariile brute fiind "nivelate" la nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată. Dacă s-ar fi respectat norma specială stabilită de art. 2 din hotărârile de guvern menționate, valoarea drepturilor salariale brute nu ar fi niciodată inferioară salariului minim brut pe țară garantat în plată, iar acordarea sporului de vechime s-ar reflecta atât în valoarea brută, cât și în valoarea netă a drepturilor salariale.
În ceea ce privește dobânda legală sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 .
Arătă că, pentru diferențele de drepturi salariale restante, pot fi acordate atât dobânzi legale, cât și actualizarea cu rata indicelui de inflație, deoarece natura lor juridică este diferită.
Solicită a se avea în vedere și faptul că reactualizarea sumelor datorate potrivit indicelui de inflație, concomitent cu acordarea dobânzii legale, nu conduce la o dublă acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor salariale datorate de unitatea pârâtă.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Reclamantele fac parte din categoria personalului nedidactic, funcția ingrijitorir, din sectorul bugetar, astfel că drepturile salariale i se stabilesc prin acte normative cu caracter special, instanța de judecată și angajatorul având obligația să respecte aceste dispoziții legale.
După . Legii 330/2009, prin art. 30 din lege s-au introdus în salariul de bază sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului și indemnizațiile de conducere.
Art. 5 alin.3 din OUG nr. 1/2010 a reluat această normă legală, prevăzând că începând cu data de 01.01.2010 salariile de bază cuprind sporul de vechime în munca si alte sporuri si indemnizații.
Dispozițiile legale aplicabile pentru anul 2010 au fost reluate și prin art. 1 alin.5 din Legea nr. 285/2010, care a stabilit salariile din sectorul bugetar în anul 2011, fiind prevăzut expres că în salariul de bază sunt cuprinse sporurile și indemnizațiile, care, potrivit Legii 330/2009, făceau parte din salariul de bază. Între sporurile pe cale legile de salarizare le-au inclus în salariul de bază este și sporul de vechime în muncă.
Art. 9 din Legea nr. 285/2010 prevedea că sistemul de salarizare cuprinde salariul de bază de încadrare, sporurile, premiile și alte stimulente, iar potrivit art. 7 din lege, valoarea salariului de bază se stabilește prin lege, modalitatea de stabilire fiind cea prevăzută la art. 10, adică prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare cu valoarea de referință. Pentru personalul din învățământ, valoarea de referință pentru anul 2011 a fost stabilită la 600 lei.
Potrivit legii, salariul brut este compus din salariul de încadrare, (în care sunt incluse sporurile cu caracter permanent, printre care sporul de vechime în muncă) și alte sporuri și indemnizații prevăzute de lege.
Din dispozițiile Legii nr. 284/2010 rezultă cu claritate că de la 1.01.2011 garantarea salariului minim brut pe economie a fost realizată prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.
Dispozițiile legale în vigoare atât în anul 2010, cât și în 2011 prin care sporul de vechime a fost introdus în salariul de bază au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională stabilind în repetate rânduri că nu contravin legii fundamentale.
De altfel, chiar o parte din dispozițiile legale invocate de reclamante prin acțiune în susținerea pretențiilor se referă la majorări de salariu sau la modul de stabilire a salariului de bază în care au fost incluse sporuri. În acest sens se au în vedere prevederile art. 1 alin. 2 și 3 din Legea 285/2010, art. 1 alin. 2 din OUG 103/2013.
După . Legii 1/2011 și a Legii 63/2011 a fost menținut sistemul de salarizare în învățământ care a presupus pornirea de la salariul de bază care are inclus sporul de vechime.
Așadar, după cum se susține și prin acțiune, salariul de bază pentru sectorul bugetar și salariul de bază potrivit încadrării sunt identice, cu mențiunea că potrivit legii în salariul de bază se include și sporul de vechime.
Din modul în care au fost redactate acțiunea și motivele de apel rezultă că reclamantele contestă această includere, apreciind că sporul de vechime trebuie să i se calculeze separat, prin adăugarea la un salariu de bază cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, ori în sectorul bugetar, salariul de bază include sporul de vechime. Reclamanta nu poate cere angajatorului să ignore prevederile legale, în condițiile în care nemulțumirea sa privește dispoziția legală ca atare.
Din dispozițiile legale citate și din modul în care a fost calculat salariul reclamantei rezultă că acesteia nu i s-a negat dreptul la acordarea sporului de vechime, fiind respectate prevederile codului muncii, ale art. 11 din Legea 284/2010, art. 1 din OUG 19/2012, în sensul că sporul de vechime este calculat, dar el se include în salariul de bază.
Concluzia care se impune este că pentru personalul nedidactic cuantumul salariului de bază se stabilește utilizând salariul de încadrare prevăzut de OG 10/2008 la care se adaugă sporul de vechime.
Salariul de bază astfel obținut se compară cu nivelul salariului minim de bază în învățământ rezultat în urma aplicării OUG 19/2012. În acest sens sunt și prevederile din Ordinul Ministrului Muncii 44/13.09.2011 și ale ordinului Ministrului Finanțelor nr. 77/14.01.2011.
În speță, se constată că reclamantelor li s-au achitat în perioada de referință drepturile salariale, prin raportare la OG 10/2008, la Legea 330/2009, OG nr. 1/2010 și Legea nr. 285/2010, prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.
De asemenea, din înscrisurile existente la dosarul de fond rezultă cu claritate că reclamantele nu au încasat drepturi salariale sub nivelul salariului de bază minim brut garantat în plată prevăzut de acte normative pentru anul 2012, 2013, 2014, astfel că nu poate fi reținută în sarcina angajatorului pârât încălcarea dispozițiilor art. 164 Codul muncii și cele ale art. 2 din HG nr. 1225/2011, art.1 din HG 23/2013, art.2 din HG 871/2013 potrivit cărora în sistemul bugetar salariul de bază nu poate fi mai mic decât salariul minim brut de bază garantat în plată pe economie.
Se au in vedere in acest sens explicațiile înaintate prin adresa nr. 1975/27.05.2015 emisa de unitatea școlara.
In consecința, modul de calcul si stabilire a drepturilor salariale in cazul de fata se face in conformitate cu dispozițiile legale imperative, si care in situația de fata prevăd includerea sporului de vechime in salariul de baza.
Ca urmare, prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale, astfel că, în temeiul art. 480 cod procedură civilă apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. L. ÎNVĂȚĂMÂNT ZONA B., cu sediul în orașul B., ., județul O., în numele membrilor de sindicat: N. E. C. și I. L., împotriva sentinței civile nr. 130 din 19.03.2015, pronunțată de Tribunalul O. – Complet Specializat în de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL I. J.- prin L. T. I. J., cu sediul în . O..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2015
Președinte, L. B. | Judecător, O. C. G. | |
Grefier, M. H. D. |
Red.jud. L.Bunea08.07.2015
Jud.fond V.V.
Tehnored. A.G./2ex.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1947/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
