Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2343/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2343/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 9807/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2343
Ședința publică de la 08 Mai 2015
Completul constituit din:
Președinte: M. M.
Judecător: S. A. C.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă E. M., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat B. C. din C., ., nr. 25, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1051/27.02.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
- apelul este declarat și motivat în termen legal,
- în cadrul procedurii prealabile s-a formulat și depus la dosar întâmpinare și răspuns la aceasta,
- prin serviciul registratură apelanta-reclamantă a depus concluzii scrise,
- în cauză se cere și judecarea potrivit art. 223 Cod proc. civ.
Față de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că nu se impune pronunțarea cu privire la estimarea duratei procesului, motiv pentru care, în baza art. 482 raportat la 244 și 394 Cod de proc.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, apreciază pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 1051/27.02.2015 a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta E. M., în contradictoriu cu pârâtul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este salariata pârâtului în funcția de infirmieră în baza unui contract individual de munca pe durata nedeterminată, așa cum rezultă din adeverința depusă la dosar.
Prin demersul său judiciar solicită obligarea pârâtului la plata prejudiciului constând în diferența dintre salariul lunar brut calculat prin luarea în considerare a salariului de bază în cuantum de 850 lei lunar pentru intervalul 01 01_14 și 900 lei lunar pentru intervalul 01 07 2014- data pronunțării hotărârii judecătorești, la care să fie adăugate sporurile cuvenite și acordate în procentul ce va fi aplicat pe cuantumul salariului de bază menționat, și salariul lunar brut diminuat ce i-a fost acordat
Potrivit art 164 codul muncii :"(1)Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.(2)Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară.(3)Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară. Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să își desfășoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepția grevei.(4)Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată este adus la cunoștința salariaților prin grija angajatorului."
În raportul reuniunii experților convocați de Consiliul de Administrație al Organizației Internaționale a Muncii (OIM) s-a stabilit că prin salariu minim se înțelege nivelul de remunerație sub care nu va putea coborî nici în drept, nici în fapt, indiferent de modul său de calcul.
Este salariul care, în fiecare țară, are forța legii și care este aplicabil sub pedeapsa sancțiunii penale sau a altor sancțiuni specifice, salariul minim fiind considerat ca suficient pentru satisfacerea necesitaților vitale de alimente, îmbrăcăminte educație etc ale salariaților.
În cazul în care prin diverse acte normative se acordă anumite drepturi prin raportare la salariul minim brut pe țară garantat în plată, este avut în vedere salariul stabilit prin hotărârea guvernului, nu cel stabilit eventual prin contracte colective de muncă ca salariu minim brut pe unitate.
Din analiza acestui text de lege rezulta ca nu exista identitate intre acesta si salariul de baza stabilit in condițiile Legii 330/2009, 284/2010, 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice față de care să se calculeze sporul de vechime al salariatului.
Legislația muncii interzice ca salariul brut lunar sa fie mai mic decât salariul minim brut garantat pe țara, iar nu ca salariul de bază să nu fie mai mic decât salariul minim brut garantat pe țară.
Pe de altă parte nicio dispoziție legală nu obligă angajatorul să stabilească salariul de bază egal cu salariul minim brut pe țară și la acesta să adauge apoi sporurile cuvenite.
Salariul de bază se stabilește în conformitate cu prevederile legale în materia salarizării personalului bugetar, prevederi pe care pârâta le-a respectat.
Începând cu anul 2010, urmare a reîncadrării personalului potrivit Legii-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, salariul de bază a fost stabilit corespunzător funcției, egal cu cel din luna decembrie 2009 și a inclus și celelalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute în Nota din Anexa II/2 la lege.
Astfel, potrivit Notei din anexa II/2 "în coeficientul prevăzut în coloana "Bază" sunt cuprinse: sporul de vechime în muncă, salariul de merit, sporul de prevenție și cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate, pentru toate categoriile de personal din sistemul sanitar care au beneficiat în anul 2009 de acestea."
Potrivit art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 „ în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege."
Deci potrivit anexei nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 și art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 sporul de vechime în muncă, salariul de merit, sporul de prevenție și cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate reprezintă elemente ale sistemului de salarizare incluse în cuprinsul salariului de bază.
Prin OUG 19/2012 și OUG 84/2012 și respectiv OUG nr. 103/2013 nu au fost reglementate schimbări privind modul de calcul al salariului în anii 2012 – 2013 - 2014.
Pentru anul 2014, potrivit prevederilor art.1 alin.(l) și (2) din OUG nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, cuantumul brut al salariilor de bază de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice de menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr.284/2010.
În conformitate cu art. 1 din OUG nr. 103 din 14 noiembrie 2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice
-A. 1 "În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare."
-A. 2 "În anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții."
În consecință, în raport de succesiunea actelor normative enunțate și de prevederile acestora, nu se poate reține susținerea reclamantei în sensul că pârâtul nu a avut justificare legală cu privire la modul de calcul al salariului aferent anului 2014 .
În ceea ce privește salariul minim brut garantat pe tara, pentru perioada dedusă judecății
se aplică prevederile HG nr. 871/2013 care stabilesc acest salariu după cum urmează:
- 1 ianuarie 2014 - 850 lei lunar pentru un program complet de lucru de 168 ore in medie pe anul 2014 reprezentând 5,059 lei/ora;
- 1 iulie 2014 – 900 lei lunar pentru un program complet de 168 ore în medie pe lună în anul 2014 reprezentând 5,357 lei/ ora.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat că pârâtul a respectat cerința ca valoarea salariului brut lunar să nu fie sub nivelul salariului de baza minim brut pe țară stabilit prin hotărârea de guvern mai sus enunțată.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept prezentate, instanța a constatat că pârâtul nu a produs reclamantei prejudiciul invocat de aceasta, astfel că a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta E. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Aceasta arată că în mod greșit instanța de fond nu a făcut deosebire dintre salariul brut și salariul de bază, așa cum este reglementată potrivit art.160 din Codul muncii.
Apelanta mai arată că în timp au există derogări de la dispozițiile din art.160 Codul muncii și art.12 din legea nr.284/2010 prevăzute în mod expres în contextul crizei economice, însă aceste derogări în anul 2014 nu și-au mai produs efecte deoarece actele normative și anume Legea nr.330/2009 și Legea 285/2010 nu mai erau în vigoare, iar prin aplicarea în continuare a acestor legi instanța a acceptat în mod nelegal ultraactivitatea legii.
O altă critică se referă la interpretarea greșită a textelor de lege potrivit cărora la cuantumul salariului de bază ca o componentă distinctă a salariului brut trebuia să i se asocieze condiția respectării cuantumului salariului de bază minim brut pe țară.
În aceste sens apelanta arată că motivarea instanței de fond privind aplicarea prevederilor art.1 din OUG nr.103/2013 nu este aplicabilă speței în cauză potrivit argumentelor redate în extenso.
Într-o ultimă critică apelanta arată că prevederile art.164 alin.3 din Codul muncii nu contrazic prevederile alin.2 deoarece atunci când salariatul nu beneficiază de sporuri, indemnizații, salariul de bază reprezintă salariul brut.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Apelul este nefondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că instanța de fond a interpretat în mod corect dispozițiile legale în vigoare în materia salarizării personalului bugetar.
Diferențierea dintre salariul de bază și salariul brut făcută în motivele de apel nu își are aplicabilitate în speță, deoarece potrivit art. 1 alin. 5 din legea nr.285/2010, în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/ salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu acordate OUG nr.1/2010.
Sporurile stabilite prin lege sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009 și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale altele decât cele prevăzute de prezenta lege.
Din interpretarea corectă a acestor dispoziții rezultă că angajatorul și-a respectat obligația de plată a drepturilor salariale în conformitate cu legislația specială specifică domeniului de activitate, astfel că susținerile apelantei nu sunt corecte.
Deși Legea-cadru nr. 330/2009 a fost abrogată prin Legea nr.285/2010, aceasta din urmă preia o . dispoziții din vechea lege, astfel că aceasta își produce efecte în ceea ce privește interpretarea dispozițiilor aplicabile în speța dedusă judecății, fără ca prin aceasta instanța să facă o aplicare a principiului ultraactivității legii, astfel că în prezent, salariul de bază este egal cu salariul din grilă calculat după aplicarea Legii nr. 284/2010.
Salarizarea pe anul 2014 a fost reglementată de către OUG nr. 103/2013 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2014:
„Art. 1
(1) In anul 2014, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare de care beneficiaza personalul platit din fonduri publice se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda pentru luna decembrie 2013 in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii si nu se aplica valoarea de referinta si coeficientii de ierarhizare corespunzatori claselor de salarizare prevazuti in anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare.”
Ordonanța de urgenta nr. 84 din 12 decembrie 2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar in anul 2013 expune în art. 1:
„În anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.”
Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice prevede în Art. 1 că:
„(1) Incepand cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare, astfel cum au fost acordate personalului platit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreaza cu 15%.”
Prin urmare, toate legile salarizării pe anii indicați preiau practic principiile statuate de legea nr. 330/2009, care a reglementat modalitatea de salarizare a personalului plătit din fonduri publice pe anul 2010, singura diferență fiind dată de majorarea salarială acordată prin Legea nr. 285/2010 .
Așa cum rezultă din Anexa nr. II/2 din Legea nr.330/2009, sporul de vechime, sporul de prevenție și cuantumul lunar al primei de stabilite sunt incluse în cuprinsul salariului de bază, așa cum prevede în mod expres art.1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010.
Prin urmare, sporul de vechime este o simplă componentă a salariului de bază, sau un element de calcul al salariului de bază, iar nu un spor distinct, după cum apelantul nu precizează care este prevederea din legile de salarizare ale personalului bugetar, care ar permite adăugarea unui spor de vechime la salariul de bază.
Apelanta susține că legea nr. 330/2009 sau legea nr. 285/2010 sunt în prezent abrogate, ceea ce este real, dar, dacă s-ar lectura legile ulterioare de salarizare se poate deduce fără dificultate că se menține același mod de calcul al salariului, aspect care este statuat din primul articol al OUG nr. 103/2013 sau OUG nr. 84 din 12 decembrie 2012.
Luând în calcul și HG nr. 871/2013, alin. 1 și 2, rezultă că legiuitorul a stabilit un prag minim pentru salariul de bază de 850 lei în prima jumătate a anului 2014 și 900 lei în cealaltă jumătate, astfel că salariul de bază minim brut în plată stabilit la 1 aprilie 2014 este salariul de bază, care include și celelalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute în Nota din Anexa II/2 din Legea cadru 330/2009 și anume sporul de vechime, sporul de prevenție și cuantumul lunar al primei de stabilite.
Începând cu anul 2010, prin reîncadrarea personalului din sistemul sanitar potrivit Legii cadru nr. 330/2009, salariul de bază este cel corespunzător funcției din luna decembrie 2009 și include și celelalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute în Nota din Anexa II/2 din Legea - cadru 330/2009, aspecte reluate și pe anii 2011, 2012, 2013, 2014, prin consacrarea legislativă a sintagmei menține în plată.
După cum a subliniat cu multă acuratețe prima instanță, în raportul reuniunii experților convocați de Consiliul de Administrație al Organizației Internaționale a Muncii (OIM) s-a stabilit că prin salariu minim se înțelege nivelul de remunerație sub care nu va putea coborî nici în drept, nici în fapt, indiferent de modul său de calcul.
Este salariul care, în fiecare țară, are forța legii și care este aplicabil sub pedeapsa sancțiunii penale sau a altor sancțiuni specifice, salariul minim fiind considerat ca suficient pentru satisfacerea necesitaților vitale de alimente, îmbrăcăminte, educație, etc., ale salariaților.
De aici rezultă că salariul de bază calculat începând cu data de 1 ianuarie 2014 de care a beneficiat contestatoarea respectă pragul minim stabilit de către legiuitor.
Din aceste considerente rezultă că motivele invocate de apelantă cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale în vigoare privind salarizarea personalului de la S. C. de Urgență C. sunt neîntemeiate, astfel că apelul urmează să fie respins ca nefondat în baza art.480 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă E. M., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat B. C. din C., ., nr. 25, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1051/27.02.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 Mai 2015.
Președinte, M. M. | Judecător, S. A. C. | |
Grefier, A. Golașu |
Red.jud. S.A.C.
Jud.fond M.V.
Tehnored. A.G./2ex.
Data 15 05 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 626/2015.... → |
|---|
