Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 418/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 418/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 354/54/2015
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 418
Ședința publică din data de 24 Iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: Judecător P. B.
Judecător C. T.
Judecător L. E.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea cererii de revizuire formulată de către I. M., împotriva deciziei civile nr. 73/05.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._ **, în contradictoriu cu intimatul Asociația F. Club Astra, având ca obiect contestație decizie de concediere..
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns revizuientul, lipsind intimata.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că intimata a depus la dosar împuternicirea avocațială a avocatului N. C. C., ștampilată și semnată de reprezentantul intimatei, precum și concluzii scrise, după care,
Instanța, privitor la capătul de cerere întemeiat pe art. 322 pct. 7 C.pr.civ., a pus în discuție excepția competenței materiale de soluționare.
Revizuientul, apreciind că soluționarea acestui capăt de cerere este competența ICCJ, a solicitat admiterea excepției și declinarea competenței de soluționare a cererii întemeiată pe acest punct către ICCJ.
Referitor la capătul de cerere întemeiat pe pct.5 al art. 322 C.pr.civ., revizuientul a depus la dosar, în copie, un răspuns emis de Federația Română de F. la solicitările instanței din dosarul nr._/63/2014 al Tribunalului D., cu persoanele care au îndeplinit funcția de președinte ale organelor de conducere ale Asociației F. Club Astra, pe perioada solicitată, înțelegând să-și precizeze cererea întemeiată pe acest punct, în sensul invocării acestui înscris, edificator, ca înscris nou.
Instanța a admis depunerea acestui înscris și având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat, a acordat cuvântul părții prezente pe capetele de cerere întemeiate pe art. 322 pct.2 și 5 C.pr.civ.
Revizuientul, a apreciat în ceea ce privește capătul de cerere întemeiat pe pct.2, că așa cum a stabilit irevocabil Curtea de Apel C., contractul individual de muncă nu a încetat nici ca urmare a deciziei nr.8/22.02.2010 și nici ca efect al deciziei nr.51/10.05.2010 care ar fi anulat-o pe prima, anulată în dosarul nr._/63/2012, în cauză nefăcându-se dovada că pârâta a dispus o altă măsură de încetare a CIM. Instanța de recurs, nu s-a pronunțat pe despăgubirilor echivalente cu drepturile salariale solicitate de la data concedierii până la data pronunțării, invocând că aceste drepturi au făcut obiectul altui litigiu, dosarul_/63/2012. Instanța, în mod greșit, fără nicio motivare și temei legal, față de actele de la dosar, a acordat parțial despăgubirile solicitate, doar pentru perioada 10.05._- 21.09.2011. Din extrasul Revisal reiese că activitatea a început în 2009 și continuă.
La interpelarea instanței, a precizat că această critică se încadrează în prevederile art. 322 pct. 2 C.pr.civ.
Referitor la capătul de cerere întemeiat pe prevederile art. 322 pct.5 C.pr.civ., a invocat ca înscrisuri noi, înscrierea din Revisal și înscrisul depus în ședință.
A depus copie certificat de luptător rănit în revoluție, învederând că se consideră nedreptățit și a apelat la această cale de atac, deoarece conform spuselor parchetului, nu a utilizat toate căile de atac.
A solicitat admiterea cererii de revizuire întemeiată pe pct.2 și 5 al art.322 C.pr.civ.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
La data de 29 martie 2010, contestatorul I. M. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 08/22.02.2010 emisă de pârâtul F. Club Astra Ploiești, solicitând instanței constatarea nulității acesteia,obligarea unității pârâte la reîncadrarea pe postul deținut și la acordarea despăgubirilor echivalente cu drepturile salariale de care trebuia să beneficieze dacă ar fi rămas în funcție pe perioada 22 02 2010 - data reintegrării efective pe post, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 9154/24.06.2011 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, instanța a respins excepțiile invocate de ambele părți în cauză, a admis acțiunea precizată, a dispus anularea deciziei nr. 8/22.02.2010, reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior, respectiv președinte al C.S. F. Club Astra Ploiești și a obligat intimata la plata unei despăgubiri calculate potrivit art. 78 Codul Muncii și la 4407 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Asociația F. Club Astra.
Prin decizia nr. 6269/15.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. a fost admis recursul intimatei, a fost casată sentința și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceiași instanță de fond.
Cauza a fost înregistrată în rejudecare sub nr._ *, iar prin sentința nr. 2205/06.03.2013 pronunțată în acest dosar instanța a respins cererea precizată a contestatorului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul I. M..
Prin decizia nr. 7949/06.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ *, Curtea de Apel C. a admis recursul contestatorului, a casat sentința tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul D. sub nr._ **.
Prin sentința civilă nr. 5128 din data de 01 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul numărul_ **, s-a admis în parte cererea.
A fost obligată intimata să plătească contestatorului suma netă de_ lei, reprezentând: drepturi salariale și indemnizația de concediu medical cuvenite în perioada 1.02._10 în cuantum de_ lei, 3020 lei compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat aferent aceleiași perioade,_ lei prime de joc cuvenite atât în baza contractului individual de muncă, cât și în baza hot. A. nr. 992/1.07.2009,_ lei bonusul pentru clasarea pe locul 14, sumă ce urmează să fie reactualizată de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
S-au respins celelalte capete de cerere privind anularea decizie de concediere nr. 8/22.02.2010, repunerea în situația anterioară, prima de obiectiv de_ euro și compensarea în bani a preavizului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatorul I. M. și intimata Asociația F. Club Astra.
Prin decizia civilă nr. 73/05.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._ **, s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de contestatorul I. M. și de intimata ASOCIAȚIA F. CLUB ASTRA împotriva sentinței numărul 5128 din data de 01 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul numărul_ **, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire I. M. solicitând, în esență, următoarele:
- admiterea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 73/2015 pronunțată în dosarul nr._ ** de către Curtea de Apel C. ca fiind netemeinică și nelegală și dată în contradictoriu cu sentința civilă nr. 5253/2013 a Tribunalului D., cât și cu decizia civilă nr. 9411/2013 a Curții de Apel C., ambele pronunțate în dosarul nr._/63/2012;
- în temeiul art. 327 alin. 1 Cod proc. Civ. modificarea în parte a acesteia, în sensul: - acordării despăgubirilor cuvenite în baza art. 78 alin. 1 din Codul Muncii privind concedierea nelegală pentru perioada 01.02._15 (data pronunțării Deciziei Civile nr. 73/2015 a Curții de Apel C.), perioadă din care se excede de la plata despăgubirilor perioada 10.05._11 acordate în Dosarul nr._/63/2012 în aceeași cauză; - să se modifice hotărârea în sensul solicitat prin recurs al renunțării la despăgubirile privind perioada 10.05._11 acordate în mod irevocabil, constituind putere de lucru judecat în Dosarul_/63/2012.
În motivare a arătat că Tribunalul D., prin sentința 9154/24.06.2011 din dosarul_, a admis contestația și a dispus anularea Deciziei de concediere nr. 8, cât și plata unor drepturi salariale si despăgubiri în valoare de 469 319 lei până la 01.06.2011 la care se adăugau și toate celelalte drepturi până la repunerea în situația anterioară.
Pe timpul judecării cauzei, la cca. 3 luni de la emiterea primei decizii de concediere, pârâta Asociația F. Club Astra a mai emis o nouă decizie de concediere cu nr. 51/10.05.2010 necomunicată contestatorului.
In conținutul acestei decizii pârâta statuează fără echivoc faptul că raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de 07.05.2010, iar în mod total nelegal prin art. 2 al deciziei, anulează prima Decizie de concediere cu nr. 8/22.02.2010 care produsese efecte juridice de la comunicare, 03.03.2010.
Această decizie nu a fost comunicată contestatorului până la data de 16.11.2012, așa cum în mod irevocabil a stabilit Tribunalul D. prin Sentința 5253/05.07.2013 și Curtea de Apel C. prin Decizia 9411/13.11.2013.
Acesta este de fapt și de drept momentul când această Decizie nr. 51/10.05.2010 a produs efecte juridice, așa cum prevăd dispozițiile art. 75 din Codul Muncii în vigoare la acea dată.
Această decizie cu nr. 51/10.05.2010 a fost contestată și anulată în mod irevocabil (având putere de lucru judecat) de Tribunalul D. prin Sentința 5253/05.07.2013 și Curtea de Apel prin decizia 9411/13.11.2013.
A dovedit cu înscrisul Sentința nr. 5253/05.07.2013 a Tribunalului D. menținută în mod irevocabil de Decizia nr. 9411/13.11.2013 a Curții de Apel C. faptul că Decizia nr. 51.10.05.2010 a fost anulată în mod irevocabil.
În rejudecare instanța a fost investită să soluționeze toate cererile invocate de contestator fară a mai ține cont de existența Deciziei nr. 51/10.05.2010 care nu constituie probă în dosar până la 27.02.2013 când a fost depusă în dosar, cât și ținând cont de faptul că în mod irevocabil, aceasta a fost anulată de instanțele judecătorești. In motivarea sentinței, judecătorul cauzei nici nu amintește de această probă indubitabilă.
Susținerile pârâtei pe tot parcursul procesual de aproape 5 ani începând cu prima întâmpinare din 13.04.2010 din Dosarul_ și până la ultimele concluzii scrise depuse în cauză în Dosarul_ ** sunt neconforme cu starea de fapt și de drept, având ca drept scop sustragerea de la plată a cuantumului real al drepturilor financiare și a despăgubirilor cuvenite contestatorului I. M. cât și pentru a împiedica punerea în executare în totalitate a hotărârilor definitive și irevocabile pronunțate în cauză. În realitate funcția pe care urma să fie reîncadrat fiind ocupată de o altă persoană.
Sentința 9154/24.06.2011 pronunțată de Tribunalul D. prin care a fost anulată Decizia de concediere nr. 8/22.02.2010 cu respectarea prev. Art. 78 alin 1 și 2 din Codul Muncii a fost casată irevocabil prin Decizia nr. 6269/15.05.2012 a Curții de Apel C. care însă nu era investită cu analizarea deciziei de concediere nr. 51/10.05.2010, respectiv aceasta nu a stabilit cu dată certă data comunicării acesteia care ulterior s-a stabilit a fi data de 16.11.2012, așa cum în mod irevocabil a stabilit instanța prin Sentința 5253/05.07.2013 rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 9411/13.11.2013, dată de la care aceasta a produs efecte juridice conf. prev. Art. 77 din Codul Muncii.
In consecință, în Dosarul_ ** despăgubirile sau drepturile financiare sunt cuvenite cel puțin de la 01.02.2010 și până la data comunicării deciziei, respectiv 11.2012 când s-a anulat Decizia nr. 8/22.02.2010 prin art. 2 al Deciziei nr. 51 10.05.2010.
Prin sentința nr. 1050/06.02.2013 a Tribunalului D., în mod irevocabil a fost anulată si Decizia de concediere nr. 38/29.11.2011 a Asociației FC Astra, dosar nr._ și a stabilit irevocabil, având autoritate de lucru judecat că toate actele emise în temeiul Sentinței 9154/24.06.2011 casată irevocabil sunt nule de fapt și de drept.
Prin abuzul în serviciu exercitat de judecătorii Curții de Apel C. prin sentința 9411/2013 și restricționarea fără niciun temei legal a despăgubirilor până la data de 21.09.2011, deși decizia de concediere nr. 51/10.05.2010 conf. art. 77 din Codul muncii a produs efecte de la data comunicării acesteia, respectiv 16.11.2012, a fost dată cu scopul de a-l prejudicia de cca. 200 000 euro și de a favoriza angajatorul. Nu există o altă justificare legală atâta timp cât completul de judecată a nesocotit legea civilă, cât și legea specială, respectiv Codul Muncii, cât și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
In dovedirea și probarea stării de fapt cât si de drept a depus decizia nr. 9411/2013 cât si un set de înscrisuri reprezentând încheieri de ședință a tuturor înscrierilor în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor ținut de către Judecătoria G., ca fiind acte noi descoperite cu ocazia judecării contestației la executare în Dosarul_ al Judecătoriei G..
În drept, cererea este întemeiată pe art. 322 alin. 2, alin. 5 și alin. 7 din Cod proc. Civ.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând în principal, respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă, iar în subsidiar, respingerea acesteia ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Curtea, analizând decizia prin prisma criticilor invocate, a constatat următoarele:
Potrivit art. 322 pct 2, 5 și 7 Cod pr. civilă revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: ... 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; ... 5.dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere; 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Cât privește punctul 2 din art. 322 Cod pr. civilă, se constată de către Curte că se invocă nepronunțarea asupra unui lucru cerut, respectiv dreptul la despăgubiri pentru perioada ulterioară datei de 10.05.2010.
Din considerențele deciziei rezultă însă că instanța s-a pronunțat și cu privire la perioada respectivă, respingând cererea cu argumentul că nu face obiectul litigiului, fiind în strânsă legătură cu un alt litigiu care s-a aflat pe rolul instanțelor și în care s-a anlizat cererea de reintegrare și acordare a despăgubirilor. Astfel, în considerentele deciziei, fila 16, alin. 7, final, s-a menționat expres că „perioada ulterioară datei de 10 mai 2010 a făcut obiectul dosarului_/63/2012.”
Față de cele reținute Curtea constată că nu se invocă, în realitate, o omisiune în soluționarea integrală a cererilor privitoare la despăgubiri, ci nemulțumiri ce vizează modul de dezlegare a acestora prin decizia atacată cu revizuire. Astfel fiind cererea de revizuire fundamentată pe punctul 2 din art. 322 Cod pr. civilă nu poate fi primită, întrucât argumentele invocate în susținerea cererii demonstrează fără echivoc că nu se încadrează în ipoteza prevăzută de legiuitor.
Referitor la pct. 5 din art. 322 Cod pr. civilă, pentru a fi retractată o hotărâre judecătorească în baza acestor dispoziții legale, este necesar ca după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită să se fi descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Reținerea înscrisurilor, invocate în susținerea cererii, de către partea potrivnică sau imposibilitatea prezentării lor din motive mai presus de voința revizuentului, nu au fost invocate și dovedite în cauză. Astfel, nefiind îndeplinită una din cerințele legii, nu poate fi admisă cererea de revizuire formulată pe acest temei. În aceste condiții nu este util a se analiza în ce măsură înscrisurile invocate în susținerea cererii îndeplinesc și celelalte condiții cerute de lege (de a fi înscrisuri noi, doveditoare în soluționarea cauzei).
Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct 7 Cod pr. civilă se impune a fi declinată, spre competentă soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Revizuentul a solicitat revizuirea „deciziei civile nr. 73/2015 pronunțată în Dosarul nr._ ** de către Curtea de Apel C. ca fiind netemeinică si nelegală si dată în contradictoriu cu Sentința civilă nr. 5253/2013 a Tribunalului D., cât si cu decizia civilă nr. 9411/2013 a Curții de Apel C., ambele pronunțate în Dosarul nr._/63/2012.
Potrivit art. 323 Cod pr. civilă, în caz de hotărâri potrivnice competența de soluționare revine instanței mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile poptriivnice.
În speță decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată de Curtea de Apel C., ca instanță de recurs. Astfel fiind, instanța superioară în grad acesteia este instanța supremă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de către I. M., împotriva deciziei civile nr. 73/05.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._ **, în contradictoriu cu intimatul Asociația F. Club Astra, întemeiată pe prevederile art.322 pct. 2 și 5 C.pr.civ.
Declină competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct.7 C.pr.civ., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24.06.2015.
Președinte,Judecător,Judecător,
P. B. C. T. L. E. Grefier,
I. B.
Red. PB / 14.07.2015
Tehn. red. IB / 2 ex
Jud. rec. C R., T R., MLN A.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 25/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
