Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 17-06-2015, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 9844/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2872
Ședința publică de la 17 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M.
Judecător - E. S.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta Ț. L., cu domiciliul ales la cabinet Avocat B. C., împotriva sentinței civile nr. 1415 din 10 martie 2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen legal iar prin conținutul motivelor scrise, apelantul a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 411 al.1, pct.2 teza finală și art. 223 alin.3 Cod Procedură Civilă., după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la soluționarea apelului:
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1415 din 18 martie 2015, pronunțată de Tribunalul D., a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Ț. L., în contradictoriu cu pârâtul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C..
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este salariata pârâtei în funcția de infirmieră, în baza unui contract individual de munca pe durata nedeterminată, așa cum rezultă din adeverința depusă la dosar.
Având în vedere funcția reclamantei si familia ocupațională din care face parte, spitalul pârât avea obligația ca începând cu anul 2010 să dispună asupra reîncadrării acestuia, respectiv asupra salarizării sale corespunzător reîncadrării, în condițiile actelor normative de salarizare succesive, aplicabile începând cu anul 2010.
În anul 2014, salarizarea personalului din sectorul bugetar s-a realizat în baza OUG nr. 103/2013, potrivit art.1 al.1 și 2.
Conform acestor dispozitii, în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea- cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare( alin.1 ).
În anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții (alin.2 ).
Pe de altă parte, pârâtul la stabilirea salariului de bază al angajaților săi, trebuie să respecte dispoz. art.164 C.Muncii, precum și dispozițiile stabilite prin hotărâri ale guvernului privind salariul de bază minim brut pe tară garantat în plată.
Astfel, potrivit art.164 codul muncii:"(1)Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat"
În alin.(2)este prevăzut că "Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară"
Relevantă în speță este însă dispoziția cuprinsă la alin.(3) conform căreia "Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară."
Potrivit art. 1 din HG nr. 871/2013 cuantumul salariului de bază minim pe țară garantat în plată este, începând cu 1 ianuarie 2014, de 850 lei lunar pentru un program complet de lucru de 168 ore in medie pe anul 2014 reprezentând 5,059 lei/ora, iar începând cu 1 iulie 2014 este de 900 lei lunar pentru un program complet de 168 ore in medie pe luna in anul 2014 reprezentând 5,357 lei/ oră.
În art. 2 se prevede că "Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1."
Reclamantul critică modalitatea de stabilire a salariului folosită de pârât, considerând-o eronată întrucât salariul de bază acordat în anul 2014, potrivit încadrării, este inferior salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prin Hotărârea Guvernului nr. 871/2013, considerând că acesta din urmă ar trebui să constituie salariul său de bază, în raport de care să îi fie calculate toate celelalte sporuri de care beneficiază.
Sub acest aspect, întrucât textele legale enunțate anterior folosesc mai multe noțiuni și anume "salariu de bază", " salariu de bază minim brut pe țară garantat în plată", respectiv "salariu brut" instanța consideră necesare următoarele lămuriri.
Potrivit art. 160 Codul Muncii, "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri". Textul face o distincție clară între " salariul de bază" – și "salariu", primul fiind o componentă a celui de al doilea.
Începând cu data de 01.01.2010, salariul de bază pentru personalul plătit din fonduri publice, aflat în funcție la data de 31.12.2009 (situație în care se află și reclamantul ), a fost stabilit conform art. 30 alin 5 din Legea nr. 330/2009, ca fiind cel corespunzător din luna decembrie 2009 la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta, sporuri menționate în anexele la lege, corespunzător fiecărei familii bugetare.
În ceea ce privește personalul de specialitate medico-sanitar, în Nota la Anexa II/2 la Legea nr. 330/2009 se menționează că "în coeficientul prevăzut în coloana
În același sens sunt și dispozițiile art.12 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice în anul 2011, cu modificările ulterioare, potrivit cărora salariul brut cuprinde salariul de bază, sporurile, precum și celelalte elemente ale sistemului de salarizare, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar, precum și dispozițiile art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice .
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.19/2012, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 84/2012, respectiv Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.103/2013 nu au fost reglementate schimbări privind modul de calcul al salariului în anii 2012 – 2013 – 2014, fiind prevăzute fie majorări ale cuantumului acestuia, fie mențineri ale cuantumului la nivelul anului anterior.
Pentru anul 2014 au fost aplicate prevederile art. 1 alin.(l) și (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, enunțate anterior.
Din coroborarea tuturor dispozițiilor legale enunțate, rezultă că începând cu 01.01.2010 personalul din sectorul bugetar (în funcție), primește un "salariu de bază" ce este constituit din salariul de încadrare, corespunzător celui în plată în luna decembrie 2009 și toate sporurile de bază (în speță, sporurile menționate în nota la anexa II/2). În concluzie, sporurile de bază și salariul de încadrare (de bază) nu mai sunt două noțiuni distincte, ci împreună formează "salariul de bază" .
Nici anul 2014 nu face excepție, singura condiție fiind (ca de altfel și în anii anteriori) ca personalul să își desfășoare activitatea în aceleași condiții (ca în anii anteriori).
Rezultă astfel că, acest salariu de bază, ce cuprinde sporurile de bază prevăzute de lege, este salariul care nu trebuie să scadă sub nivelul "salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată" stabilit pentru prima parte a anului 2014 la 850 lei, iar pentru cea de a doua parte – la 900 lei prin Hotărârea Guvernului nr. 871/2013.
Stabilirea unui salariu de bază la nivelul celor prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 871/2013 pentru anul 2014 (de 850 lei, respectiv de 900 lei), asupra căruia să se aplice sporurile de bază menționate de legile arătate anterior, cum ar fi: sporul de vechime în muncă, salariul de merit, sporul de prevenție, s-ar realiza cu încălcarea dispozițiilor legilor de salarizare pentru personalul plătit din fonduri publice, astfel că susținerea acestuia nu poate fi primită.
Observând fluturașii de salariu coroborat cu adresele înaintate de pârât s-a constatat că, în perioada dedusă judecății, reclamantul a beneficiat de mai multe sporuri, care potrivit dispozițiilor legale menționate mai sus, intră în componența salariului de bază și pe care, de altfel, reclamantul nu le-a contestat, iar cuantumul rezultat al acestuia a fost cel puțin egal cu valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată stabilit prin hotărârea de Guvern menționată mai sus, astfel că instanța constată că angajatorul a respectat atât dispozițiile art.164 alin.3 teza I Codul Muncii, cât și dispozițiile art. 2 din HG invocat de către reclamant.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept prezentate, instanța a constatat că pârâtul nu a produs reclamantei prejudiciul invocat de aceasta, astfel că a respins acțiunea, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta, criticând.-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că angajatorul a refuzat să-i acorde un salariu lunar brut care să aibă în compunere salariul de bază în cuantum de 850 lei după data de 01.01.2014 și de 900 lei lunar după data de 01.07.2014, încălcând astfel prevederile H.G.871/2013. La salariul de bază minim brut pe țară trebuia să adauge sporurile calculate procentual din cuantumul de 850 lei, respectiv 900 lei lunar.
A făcut referire la adresa nr.8471/04.04.2014 în care se arată că la nivelul angajatorului său în anul 2014,cele trei categorii de sporuri (de vechime, de prevenție și prima de stabilitate) se calculează printr-o raportare injustă nu la salariul de bază minim de 850, respectiv 900 lei pe lună, ci la salariul de bază existent în grilă la 31.12.2009.
A arătat că instanța de fond nu au putut înțelege deosebirea de conținut între salariul brut (care cumulează toate drepturile salariate) și salariul de bază. A indicat dispozițiile art.160 C.muncii, concluzionând că salariul de bază este o componentă distinctă a salariului brut, iar în anul 2014 nu trebuia ca salariul de bază să aibă în compunere o altă componentă distinctă, adică sporurile.
A susținut că de la prevederile art.160 C.muncii și art.12 din Legea nr.284/2010 au existat derogări în contextul crizei economice, stabilite prin Legea nr.330/2009 și Legea nr.285/2010 (art.l alin.5), potrivit cărora "în salariul de bază sunt cuprinse și sporurile". Dar, la nivelul anului 2014 aceste derogări nu au mai produs efecte juridice deoarece actele normative în cauză nu se mai aflau în uz.
A criticat modul în care instanța de fond a interpretat textele de lege potrivit cărora cuantumul salariului de bază, ca și componentă distinctă a salariului brut, trebuie să i se asocieze în mod obligatoriu condiția respectării cuantumului salariului de bază minim brut pe țară, citând dispozițiile potrivit art.l64 alin.l C.muncii .
A susținut că instanța de fond a motivat în mod neîntemeiat aplicarea prevederilor art. l din O.U.G. nr. 103/2013, arătând că această motivare nu este aplicabilă speței pentru că H.G. 871/2013 și O.U.G. 103/2013 au fost publicate în același M.Of. nr.703 din 15.11.2013, iar organul emitent (Guvernul României) a oferit simultan pentru legislația muncii două categorii de reglementări care se aplică corelativ și nu se exclud reciproc.
Așa cum a stabilit O.U.G. 103/2013, în anul 2014 se mențin salariile de bază acordate în luna decembrie 2013, dar situația de excepție, respectarea nivelului salariului de bază minim brut pe țară, nefiind de competența acestui act normativ a făcut obiectul H.G. 871/2013 la care a trimis imperativ art.164 C.Muncii.
Astfel, începând cu 01.01.2014 se aplicau concomitent, regula (adică O.U.G. 103/2013) cât și excepția (adică H.G. 871/2013 în spiritul art.164 C.muncii).
În concluzie s-a arătat că salariul de bază încasat în anul 2014 nu poate fi echivalat cu cuantumul salariului brut și nici nu poate fi echivalat cu salariul existent în grilă la nivelul lunii decembrie 2009, așa cum a recunoscut intimatul.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Reclamantul face parte din categoria personalului din sectorul bugetar, astfel că drepturile salariale i se stabilesc prin acte normative cu caracter special, instanța de judecată și angajatorul având obligația să respecte aceste dispoziții legale.
După . Legii 330/2009, prin art. 30 din lege s-au introdus în salariul de bază sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului și indemnizațiile de conducere.
Art. 5 alin.3 din OUG nr. 1/2010 a reluat această normă legală, prevăzând că începând cu data de 01.01.2010 salariile de bază cuprind sporul de vechime în munca si alte sporuri si indemnizații.
Dispozițiile legale aplicabile pentru anul 2010 au fost reluate și prin art. 1 alin.5 din Legea nr. 285/2010, care a stabilit salariile din sectorul bugetar în anul 2011, fiind prevăzut expres că în salariul de bază sunt cuprinse sporurile și indemnizațiile, care, potrivit Legii 330/2009, făceau parte din salariul de bază. Între sporurile pe cale legile de salarizare le-au inclus în salariul de bază este și sporul de vechime în muncă.
Art. 9 din Legea nr. 284/2010 prevedea că sistemul de salarizare cuprinde salariul de bază de încadrare, sporurile, premiile și alte stimulente, iar potrivit art. 7 din lege, valoarea salariului de bază se stabilește prin lege, modalitatea de stabilire fiind cea prevăzută la art. 10, adică prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare cu valoarea de referință.
Potrivit legii, salariul brut este compus din salariul de încadrare, (în care sunt incluse sporurile cu caracter permanent, printre care sporul de vechime în muncă) și alte sporuri și indemnizații prevăzute de lege.
Din dispozițiile Legii 284/2010 rezultă cu claritate că de la 1.01.2011 garantarea salariului minim brut pe economie a fost realizată prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.
Dispozițiile legale în vigoare atât în anul 2010, cât și în 2011 prin care sporul de vechime a fost introdus în salariul de bază au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională stabilind în repetate rânduri că nu contravin legii fundamentale.
De altfel, chiar o parte din dispozițiile legale invocate de reclamant prin acțiune în susținerea pretențiilor sale se referă la majorări de salariu sau la modul de stabilire a salariului de bază în care au fost incluse sporuri. În acest sens se au în vedere prevederile art. 1 alin. 2 și 3 din Legea 285/2010, art. 1 alin. 2 din OUG 103/2013.
Este nefondată susținerea apelantului, în sensul că instanța a valorificat dispoziții legale ce erau abrogate, susținând astfel ultraactivitatea legii vechi, ieșite din vigoare. Dispozițiile art. 7 alin. 2 din Legea 284/2010, care constituie legea cadru a salarizării ale cărei principii sunt aplicabile inclusiv în anul 2014 ( pentru care se solicită stabilirea drepturilor salariale prin acțiune) sunt în sensul că valoarea salariilor de bază în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Ori, legea de salarizare în anul 2011 a fost Legea 285/2010, care face trimiteri ample la sistemul de salarizare stabilit prin Legea 330/2009. Toate actele normative de salarizare valabile pentru perioada ce a urmat anului 2011 trimit direct la salarizarea din anul anterior, prin urmare la principiile instituite de legea 330/2009 și preluate succesiv de legile ulterioare de salarizare.
Aceeași dispoziție este prevăzută și în art. 1 din OUG 103/2013 (legea salarizării aplicabilă pentru anul 2014) care a prevăzut la alin. 1 că în anul 2014 cuantumul brut al salariilor de bază se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 și la alin. 2 că în anul 2014 cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut.
Art. 2 alin. 1 din ordonanță prevede că începând cu luna ianuarie 2014, cuantumul brut al salariilor de bază, astfel cum au fost stabilite pentru luna decembrie 2013, se majorează cu până la 10%, fără a depăși salariul de bază stabilit potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010.
Art. 2 alin 4 stabilește că începând cu luna ianuarie 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care nu fac parte, potrivit legii, din salariul de bază prevăzut la alin. (3) se majorează cu același procent cu care a fost majorat salariul de bază, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Prin art. 3 se dispune că indemnizațiile, compensațiile, sporurile, majorările salariilor de bază prin acordarea de clase de salarizare suplimentare și alte drepturi acordate potrivit actelor normative în vigoare se stabilesc fără a lua în calcul drepturile incluse în salariul de bază conform prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2014 .
Toate aceste dispoziții ale legii salarizării pentru anul 2014 operează, așadar, cu noțiunea de salariu de bază în care sunt incluse sporurile prevăzute în legislația anterioară (sporuri cu caracter permanent definite ca atare de lege, printre care sporul de vechime) și separat cu noțiunea de sporuri și compensații care nu sunt incluse în salariul de bază.
Dezlegarea problemei de drept supusă atenției instanței de către apelant pornește de la dispozițiile art. 9 și 10 din Legea 284/2010, potrivit cu care sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi în bani și în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar iar salariile de bază se stabilesc prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referință.
De asemenea, potrivit art. 12 din aceeași lege, salariul brut cuprinde salariul de bază, sporurile, indemnizațiile, compensațiile, precum și celelalte elemente ale sistemului de salarizare, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.
Dispoziția legală este similară ca și conținut juridic cu prevederea din art. 160 codul muncii, potrivit căreia salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri.
Noțiunea de „salariu de bază minim brut pe țară garantat în plată” reglementată prin art. 164 codul muncii și prin hotărâri de guvern date pentru fiecare an, printre care HG 871/2013, este o noțiune cu caracter independent, creată de legiuitor pentru a stabili limita inferioară a salariului brut lunar însă nici unul dintre textele legale nu împiedică includerea în această categorie a unor drepturi salariale, cum ar fi sporuri cu caracter permanent.
În afara acestor sporuri, legea de salarizare recunoaște acordarea separată a altor sporuri, cum ar cel de lucru în ture, respectând dispozițiile generale din art. 160 codul muncii. Includerea unor sporuri în salariu de bază nu constituie o derogare de la dispozițiile codului muncii, cum se susține prin motivele de apel, deoarece în continuare, după anul 2010, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizații, sporuri, adaosuri, singura diferență fiind că unele dintre sporuri sunt incluse în salariul de bază.
Faptul că legea salarizării pentru anul 2014 și HG 871/2013 au fost publicate simultan, în același Monitor oficial nu are nicio relevanță juridică, dispozițiile fiecărui act normativ producând efectele juridice rezultate din textele legale, fără a se exclude reciproc, dacă s-ar da interpretarea aleasă de prima instanță cum se susține în apel. Acesta nu constituie, de altfel, o interpretare a legii, ci aplicarea exactă a textelor care reglementează sistemul de salarizare .
Concluzia care se impune este aceea că în sistemul actual de salarizare, inclusiv cel valabil pentru anul 2014, s-a menținut pornirea de la salariul de bază care are inclus sporul de vechime și alte sporuri.
Așadar, salariul de bază pentru sectorul bugetar și salariul de bază potrivit încadrării sunt identice, cu mențiunea că potrivit legii în salariul de bază se include și sporul de vechime. Instanța a făcut diferență între aceste noțiuni și cea de salariu brut, reglementarea legală și motivarea instanței nefăcând referire la echivalența salariului brut cu salariul de bază, cum susține apelantul.
Din modul în care au fost redactate acțiunea și motivele de apel rezultă că reclamantul contestă această includere, apreciind că sporul de vechime, sporul de prevenție și prima de stabilitate trebuie să i se calculeze separat, prin adăugarea la un salariu de bază cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, ori în sectorul bugetar salariul de bază include sporul de vechime și alte sporuri indicate de lege. Reclamanta nu poate cere angajatorului să ignore prevederile legale, în condițiile în care nemulțumirea sa privește dispoziția legală ca atare.
Din dispozițiile legale citate și din modul în care a fost calculat salariul reclamantului, rezultă că acestuia nu i s-a negat dreptul la acordarea sporului de vechime și a altor sporuri, fiind respectate prevederile codului muncii, ale art. 11 din Legea 284/2010, art. 1 din OUG 103/2013, în sensul că sporurile respective sunt calculate, dar se includ în salariul de bază.
Prin urmare, astfel că nu poate fi reținută în sarcina angajatorului pârât, încălcarea dispozițiilor art. 164 codul muncii, ale OUG_ și cele ale HG 871/2013, potrivit cărora în sistemul bugetar salariul de bază nu poate fi mai mic decât salariul minim brut de bază garantat în plată pe economie.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Ț. L., cu domiciliul ales la cabinet Avocat B. C., împotriva sentinței civile nr. 1415 din 10 martie 2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., având ca obiect drepturi bănești.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2015.
Președinte, M. M. | Judecător, E. S. | |
Grefier, V. R. |
Red. jud.E.S./29.06.2015
Thn. 2 ex.
J.f. M.I.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 25/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3047/2015.... → |
|---|
