Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2029/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2029/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 5262/95/2014
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2029/2015
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M.
Judecător M. P.
Grefier G. Ț.
*************
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta U. S. Libere din Învățământ Gorj, în numele membrului de sindicat S. I., împotriva sentinței civile nr. 299 din 22.01.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Școala G. Capu Dealului, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care învederează instanței că apelul a fost declarat și motivat în termen, apelanta-reclamantă a solicitat judecarea în lipsă, conform art.411 Cod pr. civ., intimații-pârâți nu au depus întâmpinare, după care;
Instanța, luând act de solicitarea apelantei-reclamante de judecare a cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.411 alin.2 Cod pr. civ., a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 299 din 22.01.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta U. S. Libere din Învățământ Gorj, în numele membrului de sindicat S. I..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Pe fond, tribunalul a reținut că membrul de sindicat al reclamantei este angajat la Școala G. Capu Dealului pe postul de muncitor, așa cum rezultă din adeverința nr.388/09.05.2014, depusă la dosar. Conform acestor înscrisuri, reclamantul nu a beneficiat de spor pentru condiții penibile de muncă după data de 01.01.2010, întrucât acest spor nu a fost prevăzut de legislația în vigoare aplicabilă cu această dată, respectiv Legea nr.330/2009 și O.U.G. 1/2010.
Sporul pentru condiții de muncă penibile solicitat prin prezenta acțiune este prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, art. 41 alin.3 lit. a, sporuri care potrivit alineatului 2 se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază.
Referitor la contractul colectiv de muncă instanța a reținut că potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996 actualizată, în vigoare până la data de 13.05.2011, dată de la care a fost abrogată prin Legea nr.62/2011:
„(1) Contracte colective de muncă se pot încheia si pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale”.
La art. 9 alin. 1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 se prevede că, în scopul salarizării și acordării drepturilor prevăzute de acest contract pentru personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat, sindicatele și ministerele vor purta negocieri cu guvernul pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia, iar potrivit alineatului 2, părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor resurse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile alineatului 3 al aceluiași articol, pe baza fondurilor aprobate în condițiile prevăzute la alin.1, părțile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de personal la instituțiile publice.
În speță, membrul de sindicat al reclamantei face parte din personalul contractual din sectorul bugetar, fiind de esența regimului juridic al drepturilor salariale ale personalului bugetar faptul că aceste drepturi se stabilesc prin lege.
Înainte de . Legii nr.330/2009, sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și drepturile salariale cuvenite personalului contractual din sectorul bugetar sunt reglementate de O.U.G. 24/2000, O.U.G. 123/2003, O.G. 10/2007 și O.G. 10/2008.
La art. 13-16 din O.G. 10/2007 și O.G. 10/2008 sunt prevăzute următoarele sporuri :: sporul de confidențialitate, sporul pentru condiții vătămătoare și sporul pentru condiții periculoase. Conform acestor prevederi legale, categoriile de personal contractual, cuantumurile sporurilor și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de reglementările în vigoare, de către ordonatorii principali de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Sporul pentru condiții penibile de muncă nu este prevăzut în actele normative mai sus menționate, nici în Codul muncii și nici în Codul muncii republicat.
Dispozițiile O.G.10/2007 și O.G.10/2008 au fost abrogate prin Legea cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care la art. l alin.2 prevede că drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în această lege.
Conform art.20 alin.1 din lege, “ sporurile, indemnizațiile, primele și compensațiile specifice domeniului de activitate ce se acordă personalului bugetar sunt prevăzute în anexele nr. I-VIII ”, neregăsindu-se și sporul pentru condiții penibile.
De asemenea, potrivit art. 1 alin. 4 și 5 din O.U.G. 1/2010:
„(4) Drepturile salariale ale personalului reîncadrat potrivit alin. (3) sunt stabilite la nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru funcțiile similare celor pe care a fost reîncadrat din instituția sau autoritatea care îl preia în structură, subordine sau în finanțare, după caz. Acestui personal i se acordă și sporurile prevăzute în notele la anexa nr. I/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care se includ în salariul de bază, precum și indemnizația de conducere, după caz.
(5) Cuantumul individual al drepturilor salariale, inclusiv al sporurilor prevăzute la alin. (4), se stabilește de conducătorul instituției sau autorității publice, astfel încât să se asigure încadrarea în cheltuielile de personal aprobate, cu avizul ordonatorului principal de credite.”
La art. 10 din O.U.G. 1/2010 se prevede că:
“În conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr.330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor 09 330 10 201 0 24>Legii-cadru nr. 330/2009.”
Ori în speță sporul pentru condiții penibile de muncă nu este prevăzut în actele normative care reglementează sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și drepturile salariale cuvenite personalului contractual din sectorul bugetar anterioare Legii nr.330/3009 . De asemenea acest spor nu este prevăzut de Legea Legea-cadru nr. 330/2009 ( anexele nr. I-VIII ) și nici de Legea-cadru nr.284 /2010 (anexele nr. I-VIII).
Față de considerentele expuse, instanța a reținut că membrul de sindicat al reclamantei nu este îndreptățit la acordarea sporului pentru condiții penibile de muncă și prin urmare nu este îndreptățit nici la plata indemnizației de concediu de odihnă cu luarea în considerare a acestui spor. În consecință, s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta U. S. Libere din Învățământ Gorj, în numele membrului de sindicat S. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile sunt în esență următoarele: în mod eronat instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, invocând că sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază al reclamantului iar salariul de bază nu este sub nivelul salariului minim garantat pe țară.
Instanța de fond a interpretat în mod greșit temeiul legal invocat prin cererea de chemare în judecatăpronunțând o soluție netemeinică și nelegală, menționând în acest sens faptul că prin actele normative succesive, nominalizate în cererea introductivă, personalului din unitățile bugetare i s-a stabilit salariul de bază minim brut garantat pe țară pentru un program de lucru complet.
Potrivit art.162 alin.3 din Codul Muncii „sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor special se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative".
Art.160 arată că „ salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri" iar actele normative incidente s-au raportat nu la salariul ca întreg, ci la salariul de bază ca și componentă a salariului integral.
Cât privește sporul de vechime, el se regăsește în HG 281/1993 Legea cadru nr. 330/2009 sau în contractual Colectiv de Muncăla Nivel de Sector de Activitate învățământ Preuniversitar.
Salariul de bază al reclamantei trebuia calculat corespunzător funcției pe care este încadrată cu luarea în considerare a salariului minim brut pe țară garantat în plată, iar sporul de vechime cuvenit se calculează în forma procentuala prin raportare la salariul de bază calculat potrivit dispozițiilor legale menționate în cererea introductiva. Din actele existente la dosarul cauzei se poate observa că salariul este sub nivelul salariului minim garantat pe țară.
Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, în sensul anulării hotărârii atacate aceasta fiind netemeinică și nelegală și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Solicită judecarea in lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă.
În drept apelul se întemeiază pe dispozițiile art. 466-482 Cod procedură civilă.
Intimatul pârât LICEUL TEHNOLOGIC Turceni nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare în raport de dispozițiile art.471 alin. 5 Cod procedură civilă.
Apelul este nefondat și se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Reclamanta face parte din categoria personalului din sectorul bugetar, plătit din fonduri publice, astfel că drepturile salariale s-au stabilit prin lege: OG 10/2008, Legea 330/2009, Legea 284/2010 - Anexa I Cap. II Secțiunea 4 lit. d pct. b, dar si prin legile anuale de salarizare începând cu Legea 285/2010, OUG 80/2010 aprobată prin legea 283/2011, OUG 84/2012, OUG 19/2012 privind recuperarea ultimelor diminuări salariale operate prin legea 118/2010 și OUG 103/2013. - instanța de judecată și angajatorul având obligația să respecte aceste dispoziții legale.
După . Legii 330/2009, prin art. 30 din lege s-au introdus în salariul de bază sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului și indemnizațiile de conducere.
Art. 5 alin.3 din OUG nr. 1/2010 a reluat această normă legală, prevăzând că începând cu data de 01.01.2010 salariile de bază cuprind sporul de vechime în munca si alte sporuri si indemnizații.
Dispozițiile legale aplicabile pentru anul 2010 au fost reluate și prin art. 1 alin.5 din Legea nr. 285/2010, care a stabilit salariile din sectorul bugetar în anul 2011, fiind prevăzut expres că în salariul de bază sunt cuprinse sporurile și indemnizațiile, care, potrivit Legii 330/2009, făceau parte din salariul de bază. Între sporurile pe cale legile de salarizare le-au inclus în salariul de bază este și sporul de vechime în muncă.
Art. 9 din Legea nr. 285/2010 prevedea că sistemul de salarizare cuprinde salariul de bază de încadrare, sporurile, premiile și alte stimulente, iar potrivit art. 7 din lege, valoarea salariului de bază se stabilește prin lege, modalitatea de stabilire fiind cea prevăzută la art. 10, adică prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare cu valoarea de referință.
Potrivit legii, salariul brut este compus din salariul de încadrare, (în care sunt incluse sporurile cu caracter permanent, printre care sporul de vechime în muncă) și alte sporuri și indemnizații prevăzute de lege.
Dispozițiile legale în vigoare atât în anul 2010, cât și în 2011 prin care sporul de vechime a fost introdus în salariul de bază au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională stabilind în repetate rânduri că nu contravin legii fundamentale.
De altfel, chiar o parte din dispozițiile legale invocate de reclamantă prin acțiune în susținerea pretențiilor sale se referă la majorări de salariu sau la modul de stabilire a salariului de bază în care au fost incluse sporuri. În acest sens se au în vedere prevederile art. 1 alin. 2 și 3 din Legea 285/2010, art. 1 pct. II OUG 80/2010, art. 1 OUG 84/2012 cu trimitere la art. 1 din OUG 19/2012 si art. 1 alin. 2 din OUG 103/2013.
Așadar, după cum se susține și prin acțiune, salariul de bază pentru sectorul bugetar și salariul de bază potrivit încadrării sunt identice, cu mențiunea că potrivit legii în salariul de bază se include și sporul de vechime.
Din modul în care au fost redactate acțiunea și motivele de apel rezultă că reclamanta contestă de fapt această includere, apreciind că sporul de vechime trebuie să i se calculeze separat, prin adăugarea la un salariu de bază cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, ori în sectorul bugetar, salariul de bază include sporul de vechime. Reclamanta nu poate cere angajatorului să ignore prevederile legale, în condițiile în care nemulțumirea sa privește dispoziția legală ca atare.
Din dispozițiile legale citate și din modul în care a fost calculat salariul reclamantei rezultă că acesteia nu i s-a negat dreptul la acordarea sporului de vechime, fiind respectate prevederile codului muncii, ale art. 11 din Legea 284/2010, art. 1 din OUG 19/2012, dar și a celorlalte legi anuale de salarizare din 2011, 2012 si 2013, 2014, în sensul că sporul de vechime este calculat, dar el se include în salariul de bază.
Concluzia care se impune este că pentru personalul nedidactic auxiliar cuantumul salariului de bază s-a stabilit inițial, la aplicarea legii 330/2009, utilizând salariul de încadrare prevăzut de OG 10/2008 la care s-a adăugat sporul de vechime, aplicându-se ulterior dispozițiile legii cadru 284/2010 și legile anuale de salarizare, dar fără utilizarea coeficienților de ierarhizare si a valorii de referință, inclusiv dispozițiile. legii 285/2010 și ale OUG 19/2012, privind recuperarea in 2011 si 2012 diminuărilor salariale operate prin legea 118/2010..
De asemenea, din înscrisurile anexate la dosarul de fond rezultă cu claritate că reclamanta nu a încasat drepturi salariale sub nivelul salariului de bază minim brut garantat în plată prevăzut de acte normative pentru anul 2011, 2012, 2013, ianuarie 2014-noiembrie 2014, astfel că nu poate fi reținută în sarcina angajatorului pârât încălcarea dispozițiilor art. 164 codul muncii și cele ale art. 2 din HG 1193/2010, art. 2 din HG nr. 1225/2011, art.1 din HG 23/2013, art.2 din HG 871/2013 potrivit cărora în sistemul bugetar salariul de bază nu poate fi mai mic decât salariul minim brut de bază garantat în plată pe economie.
Așa cum rezultă din Raport per salariat, salariul reclamantei nu a fost mai mic decât salariul minim brut garantat, beneficiind de un salariu lunar brut de 756 lei la data de 01.01.2012, de 812 lei începând cu decembrie 2012 și de 850 lei în prezent .
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă nici un motiv de nelegalitate și netemeinicie a sentinței din cele invocate de reclamantă și analizate în condițiile de examinare impuse de art. 476 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, nici motive de ordine publica ce se ridica în orice stare a pricinii si din oficiu de instanța si se pun in dezbaterea părtilor, potrivit art. 479 alin. 1 teza finală Noul Cod procedură civilă - în baza art. 480 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, apelul reclamantei va fi respins ca nefondat, cu consecința păstrării ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta U. S. Libere din Învățământ Gorj, în numele membrului de sindicat S. I., împotriva sentinței civile nr. 299 din 22.01.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.5262/95/2014, în contradictoriu cu intimata pârâtă Școala G. Capu Dealului, având ca obiect drepturi bănești.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Aprilie 2015.
Președinte, R. M. | Judecător, M. P. | |
Grefier, G. Ț. |
Red.jud.M.P.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.29.04.2015
j.f. S.V. U.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3047/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2098/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
