Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 502/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 502/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 1912/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 502/2015
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta pârâtă S. C. ENERGETIC OLTENIA SA – Tg. J.,A.I. C.,nr.5, județul Gorj, împotriva sentinței civile nr.2164/04.09.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. V. – Negomir, ., având ca obiect contestație decizie de concediere .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta pârâtă S. C. ENERGETIC OLTENIA SA, reprezentată de consilier juridic C. I. cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul reclamant M. V. reprezentat de avocat D. D. cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care,
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat instanța constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra apelului de față.
Consilier juridic C. I., față de motivele invocate în scris pe care le a dezvoltat oral a pus concluzii de admiterea apelului, schimbarea sentinței, ia pe fond respingerea contestației
Avocat D. D. pentru intimatul reclamant M. V., a pus concluzii de respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul Gorj, conform întâmpinării. A depus concluzii scrise. A solicitat cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.2164 de la 04.09.2014 a admis contestația formulată de reclamantul M. V., CNP_, cu domiciliul în ., în contradictoriu cu pârâta S. C. Energetic Oltenia SA, cu sediul în Târgu-J., ., nr.5, județul Gorj.
A constatat nulitatea deciziei de concediere înregistrată în registrul general sub nr.6127/12.03.2014 (nr.365/12.03.2014 în registrul special) emisă de pârâta S. C. Energetic Oltenia S.A.
A obligat pârâta la reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii, acela de electrician la Unitatea Minieră de Carieră Tismana din cadrul Sucursalei Divizia Minieră Târgu-J. a Societății C. Energetic Oltenia S.A.
A obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data concedierii si până la data reintegrării.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A respins cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantul M. V. a fost angajat la Unitatea Minieră de Carieră Tismana –S. C. Energetic Oltenia S.A., pe postul de electrician.
Prin decizia 365/12.03.2014 pârâta a dispus concedierea reclamantului în baza prevederilor art.61 lit.c din Codul muncii, având în vedere decizia medicală asupra capacității de muncă nr.63/03.03.2014 emisă de Casa Județeană de Pensii Gorj(fila nr.4 din dosar).
Reclamantul a susținut că s-a dispus concedierea sa în perioada concediului pentru incapacitate temporara de muncă, că decizia contestată nu a fost motivata în fapt, astfel cum prevăd dispozițiile art.62 alin.3 din Codul muncii, referirea la decizia medicala neputând fi considerată o astfel de motivare, precum si faptul că nu s-a constatat inaptitudinea fizica printr-o decizie a organelor competente de medicină a muncii.
Prevederile art.60 alin.1 lit.a din Codul muncii interzic concedierea salariaților pe durata incapacității temporare de muncă, însă reclamantul s-a aflat in concediu pentru incapacitate temporara de muncă în perioada 01.02._14, după cum rezultă din certificatele de concediu medical depuse la dosar(filele nr.32-34), astfel că la data concedierii, 12.03.2014, acesta nu mai era in concediu medical. De altfel, prin cererea de la fila nr.35 din dosar reclamantul a solicitat pentru perioada 04.03._14 acordarea concediului fără plată. Prin urmare, motivul de nulitate invocat de reclamant este nefondat.
În ceea ce privește lipsa motivării în fapt a deciziei de concediere, s-a constatat că susținerea reclamantului este întemeiată.
Astfel, potrivit art.76 alin.1 lit.a din Codul muncii, decizia de concediere se comunică salariatului si trebuie să conțină în mod obligatoriu ,,motivele care determină concedierea,,, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege fiind lovită de nulitate absolută, conform art.78 din Codul muncii.
În speță, pârâta nu a motivat în fapt decizia de concediere. A făcut doar trimitere în preambulul deciziei la decizia medicală asupra capacității de muncă nr.63/03.03.2014 emisă de Casa Județeană de Pensii Gorj, aceasta neputând fi considerată o motivare în fapt a deciziei de concediere în sensul art.76 alin.1 lit.a din Codul muncii.
Pârâta a susținut în fața instanței că reclamantul a fost concediat, întrucât, prin decizia medicală asupra capacității de muncă nr.63/03.03.2014 emisă de Casa Județeană de Pensii Gorj, s-a constatat deficiență funcțională medie a reclamantului și s-a stabilit încadrarea în gradul III de invaliditate, iar, conform proprii susțineri a reclamantului, acesta nu putea desfășura niciun fel de activitate profesională, astfel încât salariatul era lipsit de aptitudinea de a desfășura muncă specifică postului pe care era încadrat, iar societatea era in imposibilitatea de a-i oferi un alt loc de muncă.
Niciuna din aceste împrejurări nu este menționată în decizia de concediere, iar contrar susținerilor pârâtei, nu se poate reține că cerința analizată ar fi îndeplinită prin trimiterea la decizia medicală asupra capacității de muncă, întrucât decizia de concediere nu poate fi completată cu mențiunile din alte acte, dispozițiile art.79 din Codul muncii interzicând angajatorului invocarea altor motive de fapt sau de drept decât cele menționate in decizia de sancționare.
Referitor la critica reclamantului că inaptitudinea fizică nu a fost constatată de un organ competent de expertiză medicală in sensul prevederilor art.61 lit.c din Codul muncii, instanța a reținut că este, de asemenea, întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art.61 lit.c din Codul muncii, angajatorul poate să dispună concedierea salariatului în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică/psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă.
Codul muncii, ca de altfel niciun alt act normativ nu definesc noțiunea de ,,organ competent de expertiză medicala,,, care să stabilească inaptitudinea fizica/psihică a salariatului de a îndeplini atribuțiile corespunzătoare locului de muncă.
Insă, conform prevederilor art.8 lit.f din Legea nr.418/2004 privind statutul profesional al medicului de medicină a muncii, medicul de medicină a muncii stabilește aptitudinea în muncă a angajatului, cu ocazia oricărei examinări medicale.
De asemenea, art.4 din H.G. nr.355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor prevede că ,,Supravegherea sănătății lucrătorilor este asigurată de către medicii specialiști de medicina muncii,,, iar, în conformitate cu art.9 din H.G. nr.355/2007:
,,(1) În sensul prezentei hotărâri, aptitudinea în muncă reprezintă capacitatea lucrătorului din punct de vedere medical de a desfășura activitatea la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical.
(2) Pentru stabilirea aptitudinii în muncă, medicul specialist de medicina muncii poate solicita și alte investigații și examene medicale de specialitate, suplimentare celor prevăzute la art. 8.,,
Totodată, dispozițiile art.64 alin.1 teză finală din Codul muncii reglementează obligația angajatorului de a oferi salariatului un post compatibil cu capacitatea de muncă ,,stabilită de medicul de medicină a muncii,,.
Așadar, medicul de medicină a muncii este cel în măsură să stabilească aptitudinea/inaptitudinea unui salariat de a desfășura activitatea într-un loc de muncă.
Prin urmare, decizia medicala asupra capacității de muncă nr.63/03.03.2014 emisă de Casa Județeană de Pensii Gorj prin care s-a stabilit pierderea a cel puțin jumătate din capacitatea de muncă a reclamantului si încadrarea acestuia în gradul III de invaliditate nu putea servi ca temei pentru concedierea reclamantului în baza art. 61 lit.c din Codul muncii, fiind necesară o decizie emisa de organul competent, respectiv medicul de medicină a muncii si prin care să se constată inaptitudinea fizică a salariatului, ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă.
Reclamantul a mai invocat nerespectarea de către pârâtă prevederilor art.64 alin.1, 2 si 5 din Codul muncii.
Conform art.64 alin.1 si 2 din Codul muncii, în cazul în care concedierea este dispusă pentru motivul prevăzut de art.64 lit.c din Codul muncii, angajatorul are obligația de a propune salariatului alt loc de muncă vacant în unitate compatibil cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii, iar, in situația în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante conform alin.1, acesta are obligația de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirea salariatului, corespunzător capacității de muncă stabilite de medicul de medicină a muncii.
Pârâta nu a făcut dovada respectării acestor prevederi legale, neîndeplinindu-și obligația de a propune salariatului alt loc de muncă vacant în unitate compatibil cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii, sau, in situația în care nu dispunea de locuri de muncă vacante conform alin.1, de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirea salariatului, corespunzător capacității de muncă stabilite de medicul de medicină a muncii.
În ceea ce privește nerespectarea de către pârâtă a prevederilor art.64 alin.5 din Codul muncii, invocată de reclamant ca motiv de nulitate a deciziei de concediere, se retine că, potrivit dispozițiilor legale invocate, în cazul concedierii pentru motivul prevăzut la art. 61 lit.c din Codul muncii salariatul beneficiază de o compensație, în condițiile stabilite in contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă, după caz.
Așadar, această prevedere legală dă dreptul salariatului la o compensație cu condiția ca de a fi stabilită in contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă,, nerespectarea ei neputând însă constitui un motiv de nulitate a deciziei de concediere. De altfel, în cauză nu s-a făcut dovada existentei unei astfel de prevederi in contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă al reclamantului.
Față de motivele de fapt si de drept mai sus expuse, instanța a constatat nulitatea deciziei contestate, iar, în baza prevederilor art.80 alin.1 si 2 din Codul muncii, s-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii, acela de electrician la Unitatea Minieră de Carieră Tismana din cadrul Sucursalei Divizia Minieră Târgu-J. a Societății C. Energetic Oltenia S.A. si obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data concedierii si până la data reintegrării. Aplicarea prevederilor art.80 alin.1 si 2 din Codul muncii în sensul arătat mai sus, în situația in care în cursul judecății s-a emis decizia de pensie de invaliditate a reclamantului, se impune prin faptul că, potrivit art.56 alin.1 lit.c din Codul muncii, în cazul pensiei pentru invaliditate contractul individual de muncă al salariatului încetează de drept la data comunicării deciziei de pensie, iar constatarea cazului de încetare de drept a contractului de muncă se face prin decizie a angajatorului în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea acestuia, astfel cum prevede art.56 alin.2 din Codul muncii. Așadar, angajatorul are posibilitatea ca după reintegrarea reclamantului să procedeze conform prevederilor anterior menționate, contractul de muncă al salariatului încetând de drept nu de la data pensionării, ci de la data comunicării deciziei de pensie de invaliditate, prin emiterea de către angajator a unei decizii in acest sens.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, reținându-se culpa procesuală a pârâtei, în baza art.453 alin.1 Cod procedură civilă a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată(onorariu avocat-chitanța nr.5/04.09.2014-fila nr.47 din dosar), si a fost respinsă cererea pârâtei privind cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S. C. Energetic Oltenia SA solicitând respingerea apelului, schimbarea sentinței și respingerea contestației formulată ca fiind neîntemeiată.
In motivarea apelului a arătat că în fapt, prin sentința criticata a fost admisa contestația formulata de către reclamantul M. V. împotriva deciziei de concediere nr.6127/12.03.2014 emisa de către SDM Tg-J. si s-a dispus reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior acela de electrician la UMC Tismana si plata drepturilor salariale aferente perioade de concediere.
Consideră sentința pronunțata ca fiind nelegala si netemeinică din următoarele considerente:
Se arata ca decizia ar fi nulă pe considerentul ca nu cuprinde „ motivele care determina concedierea ".
Acest motiv nu poate fi reținut deoarece in preambulul deciziei contestate se face referire la situația de fapt creată de emiterea Deciziei medicale asupra capacității de muncă nr. 631/03.03.2014 emisa de către Casa Județeană de Pensii Gorj prin care se constata că reclamantul are pierduta capacitatea de muncă în procent de 50 % fiind încadrat în grad de invaliditate III.
Ca atare, situația de fapt care a condus la concediere este incapacitatea de muncă a salariatului dovedita prin decizia precizata mai sus.
Potrivit Codului muncii un salariat poate fi încadrat în munca numai daca este declarat apt pentru a presta o munca pentru si sub autoritatea unui angajator.
Cu privire la acest aspect, decizia medicala de incapacitate de munca
și încadrarea in grad de handicap a fost întărită și confirmata chiar de către reclamantul-
intimat care arată prin cererea nr.4066/04.03.2014 că nu poate desfășura nici un fel de
activitate în cadrul societății.
Din acest punct de vedere, nici motivarea ca societatea nu ar fi apelat la Oficiul Județean de Ocupare a Forței de Munca Gorj înainte de concediere, nu poate considerată pertinenta câtă vreme, salariatul nu era apt sa desfășoare nici un fel de muncă.
Mai mult decât atât, chiar prin cererea nr.4066/04.03.2014 reclamantul salariat solicita suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă de 12 luni neexistând o astfel de posibilitate legală pentru a se dispune suspendarea contractului individual de muncă.
Ori, potrivit art.16 (1) din codul muncii contractul individual de munca este contractul care se încheie in baza consimțământului pârtilor iar potrivit art.27 (1) din Codul muncii o persoana poate fi angajata in munca numai in baza unui certificat medical care sa ateste ca este apt de munca.
In aceste condiții, solicitarea expresa a salariatului de a se dispune suspendarea contractului individual si precizarea ca nu poate desfășura nici un fel de activitate în cadrul societății conduce la concluzia ca, nefiind întrunit acordul părților pentru suspendare, contractul nu mai putea fi valabil si raporturile de munca nu mai puteau continua.
De altfel, precizarea expresa formulata de către salariat ca nu poate desfășura nici un fel de activitate fizica este de natura sa conducă si la concluzia ca, per a contrario, obligarea acestuia sa presteze munca sub autoritatea angajatorului CE Oltenia ar fi constituit o încălcare directa a consimțământului acestuia.
In concluzie, obligarea societății apelante la reîncadrarea pe postul deținut anterior acela de electrician, conduce in mod direct la încălcarea prevederilor codului muncii, prevederi indicate mai sus, respectiv consimțământului părților contractului individual de munca si aptitudinea salariatului din punct de vedere medical sa desfășoare o activitate remunerata.
Se arata ca decizia ar fi nula deoarece concedierea nu a fost constatata de un organ de expertiza medicala competent.
În acest sens, se precizează ca decizia medicala privind capacitatea de munca nr.631/03.03.2014 nu poate fi considerată valabilă deoarece aptitudinea în munca a oricărei persoane se stabilește de către medicul de medicina muncii.
Or, în sensul art.61 li.c) Codul muncii, organul competent despre care vorbește instanța în motivare este chiar comisia din cadrul CNPAS Gorj respectiv Cabinetul de expertiză medicală așa cum rezulta din textul de lege: „în cazul în care, în decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea că și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat".
La data de 25 noiembrie 2014 M. V. a depus întâmpinare solicitând respingerea acestuia ca fiind nefondat.
1..Cu privire la nulitatea deciziei de concediere nr.6127 (365) din 12.03.2014 emisa de apelanta-pârâtă S.C. C. Energetic Oltenia S.A. pe motivul ca nu cuprinde "motivele care determină concedierea"
Prin contestația formulata împotriva deciziei sus menționate, a solicitat instanței de fond să constate ca aceasta decizie a fost emisa de apelanta pârâtă cu încălcarea dispozițiilor exprese ale art.62 alin.3 din Codul muncii, conform cărora decizia de concediere "se emite în scris si, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie sa fie motivata in fapt si in drept..."
Nici unde in cuprinsul deciziei nu sunt menționate motivele, starea de fapt care au determinat apelanta parata sa dispună măsura concedierii.
Referirea in preambulul deciziei de concediere la Decizia medicala asupra capacității de muncă nr.63 din 03.03.2014 emisă de Casa Județeană de Pensii Gorj nu constituie o motivare in fapt a concedierii, in sensul dispozițiilor art.62 alin.3 si art.76 lit.a) din Codul muncii, așa cum corect a reținut și instanța de fond la soluționarea cauzei.
Înscrisul denumit "Decizia medicala asupra capacității de munca nr.63 din 03.03.2014" nu constituie prin el însuși o motivare în fapt a deciziei de concediere, mențiunile din acest înscris neputând completa decizia de concediere, dispozițiile art.79 din Codul muncii interzicând angajatorului invocarea altor motive de fapt sau de drept decât cele menționate in decizia concediere.
2.Cu privire la nulitatea deciziei de concediere nr.6127 (365) din 12.03.2014 emisa de apelanta parata S.C. C. Energetic Oltenia S.A. pe motivul ca inaptitudinea fizica a sa nu a fost constatata de un organ competent de expertiza medicala
Potrivit dispozițiilor art.61alin.l litera c) din Codul muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive ce țin de persoana salariatului în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului de către organul de specialitate competent.
Cerința care rezultă din conținutul textului se referă la faptul constatării inaptitudinii salariatului de către organul competent de expertiză medicală.
Prin organ competent de expertiză medicală, așa cum prevăd dispozițiile art.61 alin1 litera c) Codul muncii, se înțelege, conform normelor care-reglementează competentele si procedura privind supravegherea sănătății lucrătorilor, medicul specialist de medicina muncii (art.4 din H.G nr. 355/2007).
De asemenea, si din dispozițiile art.8 din Legea nr.418/2004 privind statutul profesional al medicului de medicina muncii, rezulta ca persoana abilitata a se pronunța cu privire la aptitudinea sau inaptitudinea în munca a salariatului cu ocazia oricărei examinări medicale, este medicul de medicina muncii.
Aptitudinea în munca reprezintă capacitatea lucrătorului din punct de vedere medical de a desfășura o anumita profesie si se constata de către medicul specialist de medicina muncii conform procedurii reglementate prin H.G. nr.355/2007.
In cauza, apelanta parata nu a făcut dovada existentei unui aviz medical prin care să se fi constatat, de către medicul specialist de medicina muncii, inaptitudinea sa de a ocupa postul de electrician.
Decizia medicala asupra capacității de munca nr.63 din 03.03.2014 emisa de Casa Județeană de Pensii (CJP) Gorj, prin medicul expert al asigurărilor sociale, temeiul concedierii dispuse de apelanta-pârâtă, nu îndeplinește cerințele dispozițiilor art.61 alin.l litera c) din Codul muncii, motiv pentru care decizia de concediere nr. 6127 (365) din 12.03.2014 emisă de apelanta pârâtă pe baza acestei decizii medicale, este nulă absolut, așa cum, în mod corect si legal, a reținut si instanța de fond la soluționarea cauzei.
Pierderea unei jumătăți din capacitatea de muncă conform Deciziei de mai sus, nu echivalează cu inaptitudinea de a ocupa postul de electrician, ci reprezintă doar o reducere a capacității de muncă a sa în urma intervenției chirurgicale suferite.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.471 alin.5, art.205 si art.480 alin.l Cod procedura civila.
Apelul este fondat.
Hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză,situația de fapt reținută nefiind conformă cu starea de fapt existentă la data promovării cererii coroborată, de asemenea cu actele depuse la dosarul cauzei,în speță fiind astfel incidente dispozițiile art. art.466 și următoarele, art.481 Cod Procedură Civilă.
Astfel,sentința apelată este susceptibilă de schimbare în totalitate, prin admiterea apelului formulat în cauză de către S. C. Energetic Oltenia SA Tg.J. și, pe fondul cererii, respingerea acesteia în întregul său.
Reclamantul M. V. a fost angajat la Unitatea Minieră de Carieră Tismana –S. C. Energetic Oltenia S.A., pe postul de electrician.
Prin decizia 365/12.03.2014 pârâta a dispus concedierea reclamantului în baza prevederilor art.61 lit.c din Codul muncii, având în vedere decizia medicală asupra capacității de muncă nr.63/03.03.2014 emisă de Casa Județeană de Pensii Gorj(fila nr.4 din dosar).
Prevederile art.60 alin.1 lit.a din Codul muncii interzic concedierea salariaților pe durata incapacității temporare de muncă, însă reclamantul s-a aflat in concediu pentru incapacitate temporara de muncă în perioada 01.02._14, după cum rezultă din certificatele de concediu medical depuse la dosar(filele nr.32-34), astfel că la data concedierii, 12.03.2014, acesta nu mai era in concediu medical. De altfel, prin cererea de la fila nr.35 din dosar reclamantul a solicitat pentru perioada 04.03._14 acordarea concediului fără plată. Prin urmare, motivul de nulitate invocat de reclamant este nefondat,instanța de fond reținând în mod corect această situație juridică.
Interpretarea conform careia,decizia medicală privind capacitatea de muncă nr.631/03.03.2014 nu poate fi considerată valabilă deoarece aptitudinea în munca a oricărei persoane se stabilește de către medicul de medicina muncii, este vădit eronată, cată vreme lecturând decizia, se observă că aceasta se referă exact la capacitatea de muncă a salariatului care a fost constatată de către o comisie medicală de specialitate, iar referirea la prevederile H.G. 355/2007 privind statutul medicului de medicina muncii sunt aplicabile în situația în care salariatul este examinat direct de către medicul de medicina muncii cu ocazia încadrării in munca sau cu ocazia oricărui control medical periodic efectuat pe parcursul derulării contractului individual de muncă și nu în cazul în care salariatului i s-a stabilit că are capacitatea de muncă diminuată de către comisia specială din cadrul Casei de Pensii.
Coroborând, prevederile deciziei medicale nr.631/03.03.2014 cu precizarea expresa a salariatului ca nu este apt sa efectueze nici un fel de munca fizica, este evident ca soluția de încetare a contractului individual de munca a fost legala, fiind una corecta din punct de vedere al condițiilor de valabilitate ale contractului individual de munca.
De altfel, instanța nu motivează in ce situație ar fi valabila o astfel de decizie emisa de către comisia medicala din cadrul CNPAS Gorj daca nu chiar pentru stabilirea gradului de capacitate de munca si eventual încadrarea într-un grad de pensie de invaliditate.
Mai mult, în preambulul deciziei contestate se face referire la situația de fapt creată prin emiterea Deciziei medicale asupra capacității de muncă nr. 631/03.03.2014 emisa de către Casa Județeană de Pensii Gorj prin care se constata că reclamantul are pierduta capacitatea de muncă în procent de 50 % fiind încadrat în grad de invaliditate III.
Prin urmare, situația de fapt care a condus la concediere este incapacitatea de muncă a salariatului dovedita prin decizia în cauză.
Prin urmare,având în vedere toate aceste considerente,Curtea constată în totalitate fondat apelul formular de către apelanta pârâtă S. C. ENERGETIC OLTENIA SA, cu sediul Tg. J., A.I.C., nr.5, județul Gorj, împotriva sentinței civile nr.2164/04.09.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj și,în consecință,va schimba sentința în sensul că, pe fond va respinge contestația.ca fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă S. C. ENERGETIC OLTENIA SA, cu sediul Tg. J., A.I.C., nr.5, județul Gorj, împotriva sentinței civile nr.2164/04.09.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. V., domiciliat în comuna Negomir, ..
Schimbă sentința în sensul că, pe fond respinge contestația.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Președinte, I. V. | Judecător, F. D. | |
Grefier, N. D. |
Red.jud.I.V.
6 ex/AS
j.f.N.C.B.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 505/2015.... → |
|---|
