Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1615/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1615/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 8100/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1615
Ședința publică de la 30 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. L. B.
Judecător M. L.
Grefier M. V. A.
****************************
Pe rol, judecarea apelul declarat de pârâtul S. C. DE NEUROPSIHIATRIE C. cu sediul în C., . 99, judetul D., împotriva sentinței civile nr. 7461 din 10.12.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. A., cu domiciliul în C., .. 5, județul D. și domiciliul procesual ales la C.. Av. P. M., situat în C., .. 17-19, ., având ca obiect contestație decizie de co ncediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru intimata reclamantă B. A., lipsind apelantul pârât S. C. DE NEUROPSIHIATRIE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care;
Avocat P. M. pentru intimata reclamantă B. A., a depus la dosar dispoziția nr. 59/2015.
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, în baza art. 482 Cod de procedură civilă, raportat la art. 392 Cod de procedură civilă, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat P. M. pentru intimata reclamantă MIRUTI A., a solicitat în principal respingerea apelului ca rămas fără obiect, iar pe fond a solicitat respingerea apelului ca nefondat, pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 7461 din 10.12.2014 a admis contestația formulată de contestatoarea B. A., în contradictoriu cu intimatul S. C. de Neuropshiatrie C..
A anulat dispoziția nr. 66/05.05.2014 emisă de intimat și a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut.
A obligat intimatul să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, de la data încetării contractului individual de muncă, 15.05.2014, la data reintegrării efective.
A obligat intimatul să plătească contestatoarei suma de 200 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Contestatoarea B. A. a fost încadrată în funcția de ,,asistent medical principal" la Centrul de Sanătate Mintală Adulți din cadrul Spitalului C. de Neuropsihiatrie C., în baza contractului individual de muncă nr. 402/01.02.2000 încheiat pe perioadă nedeterminată.
Prin decizia contestată nr. 66/05.05.2014, intimata a dispus încetarea contractului său de muncă începând cu data de 15.05.2014, în temeiul art. 56 alin.1 lit.c) din Legea nr. 53/2003 republicată.
Potrivit art. 56 lit. c) Codul Muncii ,,Contractul individual de muncă existent încetează de drept: … la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare".
Textul prevede două situații distincte, prima teză privind strict persoanele care îndeplinesc cumulativ condițiile pentru înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, caz în care contractul de muncă încetează, printr-o decizie emisă de angajatorul său, la data îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 53 din Legea nr. 263/2010 de către beneficiar.
În a doua teză, când beneficiarul îndeplinește condițiile pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard (art. 55 din Legea nr. 263/2010), pentru pensie anticipată, anticipată parțială și/sau invaliditate nu mai este posibilă încetarea contractului său de muncă din inițiativa angajatorului, ci doar după emiterea unei decizii de admitere a cererii de acordare a uneia din categoriile de pensie respective de către casele teritoriale de pensii.
Ca urmare, deși decizia contestată nu este explicită în acest sens, instanța a apreciat că la emiterea ei intimata a avut în vedere prima teză a art. 56 lit. c) din Legea nr. 53/2003 republicată, considerând că salariata contestatoare îndeplinește condițiile de pensionare pentru limită de vârstă cerute de lege.
Cu privire la condițiile cerute de lege în vederea pensionării, instanța a reținut că Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede la art. 53, următoarele:
"(1)Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creșterea vârstelor standard de pensionare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.
(2)Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creșterea stagiului minim de cotizare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.
(3)Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creșterea stagiului complet de cotizare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5."
Pe de altă parte, prin Legea nr. 53/2014, în vigoare de la 24.04.2014, pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moașă și a profesiei de asistent medical, precum și organizarea și funcționarea Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România s-a prevăzut că ,,Asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pensionează conform reglementărilor în vigoare", prin modificarea art. 22 alin. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008.
Textul susmenționat din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 144/2008 se modifică din nou prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 23/2014, la art. III pct. 1 fiind prevăzut că ,,Asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex". Categoria de persoane prevăzute pot beneficia de pensie, înainte de împlinirea vârstei de 65 ani, la cerere – în condițiile art. III pct. 2 .
De asemenea, ordonanța a introdus un nou aliniat (52) la art. 22 din Legea nr. 53/2014 și anume: ,,Prin derogare de la dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, contractul de muncă al asistenților medicali generaliști, moașelor și asistenților medicali încetează de drept la îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind împlinirea vârstei de 65 de ani și a stagiului minim de cotizare realizat în sistemul public de pensii sau la data comunicării deciziei de pensie pentru limită de vârstă, a pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, în cazurile prevăzute la alin. (51)."
Dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 23/2014 au intrat în vigoare la 15.05.2014, data publicării în Monitorul Oficial, conform art. 12 alin.2 din Legea nr. 24/2000 și nu la 3 zile de la publicare, cum susține intimata.
În consecință, începând cu data de 15.05.2014, contractele de muncă încheiate de asistenții medicali, categorie din care face parte și contestatoarea, pot înceta de drept (în condițiile art. 56 lit. c) din Codul Muncii) la data îndeplinirii cumulative a condițiilor privind împlinirea vârstei de 65 de ani și a stagiului minim de cotizare realizat în sistemul public de pensii, caz în care angajatorul poate emite decizie de încetare, fără îndeplinirea altor proceduri.
Fiind născută în 29.06.1952, la data încetării raporturilor de muncă dispuse prin decizia contestată (15.05.2014), contestatoarea împlinise vârsta de 62 ani și, în condițiile în care nu formulase cerere pentru pensionare pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard sau de înscriere la același tip de pensie în condițiile art. 22 alin. (51) din Legea nr. 53/2014 modificată și completată, aceasta avea dreptul să își continue activitatea până la împlinirea vârstei prevăzută de legea în vigoare, în speță 65 ani .
Chiar dacă decizia contestată a fost emisă și înmânată contestatoarei la data de 05.05.2014, conform susținerii intimatei, încetarea contractului dispusă prin intermediul acesteia a intervenit de la 15.05.2014, data intrării în vigoare a actului normativ ce permitea salariatei să continue raporturile de muncă și, în raport de care, se analizează îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă.
Ca urmare, instanța a constatat întemeiată susținerea contestatoarei, decizia contestată fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 56 alin.1 lit. c) Codul Muncii, respectiv ale art. 22 alin. (51 )din Legea nr. 53/2014 modificată și completată, împrejurare care atrage anularea acesteia și, pentru considerentele expuse, instanța a admis contestația și a dispus anularea deciziei nr. 66/2014 emisă de intimată cu consecința reintegrării contestatoarei în funcția deținută anterior încetării contractului de muncă prin această decizie și a obligării intimatei către contestator la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta, de la data încetării și până la data reîncadrării efective, sub acest aspect instanța apreciind că - în lipsa unei reglementări exprese - poate fi pe deplin aplicabil art. 80 Codul Muncii
În baza art. 453 raportat la art. 451 C.pr.civ., instanța a obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 200 lei, cheltuieli de judecată (reprezentând onorariu avocat), dovedite cu chitanța nr. 272/21.05.2014.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel S. C. DE NEUROPSIHIATRIE C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel se arată că:
La data de 24.04.2014 s-a publicat in Monitorul Oficial nr.301, Legea nr.53 „pentru aprobarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moașa și a profesiei de asistent medical, precum și organizarea și funcționarea Ordinului Asistenților Medicali Generaliști,Moașelor și Asistenților Medicali din România"" prin care s-a modificat art.22 alin (4) astfel "(4) Asistenții medicali generalisti, moașele si asistenții medicali se pensionează conform reglementarilor în vigoare.". D. urmare spitalul avea obligația sa respecte aceste prevederi încât la data de 05.05.2014 s-a întocmit și transmis contestatoarei B. A. dispoziția cu nr.66 de încetare a contractului individual de munca cu nr.402/01.02.2000, începând cu data de 15.05.2014, având în vedere că aceasta îndeplinea condițiile de drept comun privind pensionarea conform prevederilor Legii nr. 263/2010 - privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare și coroborat cu prevederile art. 56 (1) lit. c) "la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limita de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare; din Legea nr. 53/2003 republicată - Codul Muncii, cu modificările si completările ulterioare.
Dispoziția nr.66/05.05.2014 a fost întocmită și transmisă petentei în termenul legal conform prevederilor art. 56 alin 2) din Legea 53/2003 - Codul muncii republicat „Pentru situațiile prevăzute la alin. (1) lit. c)-j), constatarea cazului de încetare de drept a contractului individual de muncă se face în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea acestuia, în scris, prin decizie a angajatorului, și se comunică persoanelor aflate în situațiile respective în termen de 5 zile lucrătoare.", respectiv dispoziția i-a fost înmânată personal petentei în data de 06.05.2014, semnând de primire.
La data de 15.05.2014 a avut loc o revizuire asupra reglementarilor vârstei de pensionare întrucât s-a publicat în Monitorul Oficial nr. 359 O.U.G nr. 23 „pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniu! sănătății și pentru modificarea unor acte normative în domeniul sănătății" prin care la art. III. „Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moașă și a profesiei de asistent medical, precum și organizarea și funcționarea Ordinului Asistenților Medicali Generalisti, Moașelor și Asistenților Medicali din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 53/2014", se modifică și se completează după cum urmează: 1. La articolul 22, alineatul (4) se modifică și va avea următorul cuprins:"(4)Asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex.".
ÎnsĂ, dispoziția nr.66/05.05.2014, prin care s-a dispus încetarea de drept a contractului individual de muncă, a fost emisă cu respectarea prevederilor aflate în uz, adică art. 22 alin )4) din Legea nr. 53/2014 potrivit cărora "Asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pensionează conform reglementarilor în vigoare.", adică prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și prevederilor art. 56 lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii republicat.
A mai arătat că trimiterea intimatei la prevederile O.U.G. nr. 23/2014, nu poate fi aplicabilă întrucât acest act normativ producea efecte la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, conform art. 78 din Constituția României, potrivit căruia legea, în sens larg, intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei, adică începând cu data de 18.05.2014. Totodată nu poate produce efecte retroactive, întrucât principiul neretroactivității a devenit, prin inserarea în Constituția României din 1991 a art. 15 alin. (2), potrivit căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".
Ca o dovadă a faptului că în intervalul 24.04._14 pensionarea a fost legal efectuată, chiar legiuitorul a emis Legea nr.140/21.10.2014 prin care face referire la situațiile de fapt consemnate astfel: art.22 (1) "Asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali pensionați în perioada 24 aprilie-15 mai 2014 care formulează cerere pentru desfășurarea activității în sistemul public de sănătate sunt exceptați de la aplicarea prevederilor art. 30 alin. (1) din Leșea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificărileșsi completările ulterioare.""""
Trebuie avut în vedere faptul că instanța de fond a interpretat greșit prevederile legale de pensionare deoarece, la data emiterii dispoziției nr.66/2014 privind încetarea contractului individual de muncă intimata îndeplinea condițiile de pensionare conform reglementarilor legale respectiv art. 56 (1) lit. c) din Codul muncii republicat coroborat cu Anexa nr. 5 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aceasta îndeplinea vârsta standard și stagiul de cotizare respectiv vârsta de 58 de ani și 10 luni cu un stagiu de cotizare de 27 de ani și 8 luni, ci nu 63 de ani cum eronat Tribunalul D. a consemnat.
La data de 29.04.2014 Direcția de Sănătate Publica D. a solicitat spitalului prin adresa nr. 3114/29.04.2014 propunerile de menținere în activitate, peste vârsta de pensionare potrivit art.22 alin.(7) din "Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moașa și a profesiei de asistent medical, precum și organizarea și funcționarea Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 53/2014"; iar apelantul a răspuns prin adresa nr. 3195/05.05.2014, neavând propuneri pentru menținerea în activitate, peste vârsta de pensionare conform "art.22 alin.( 7) privind deficitul de personal", având în vedere că spitalul nu are deficit de personal conform Ordinului nr. 1224/2010 "privind aprobarea normativelor de personal pentru asistența medicală spitalicească, precum și pentru modificarea și completarea Ordinului ministrului sănătății publice nr. 1778/2006 privind aprobarea normativelor de personal aceasta fiind singura prevedere legala pe baza căreia contestatoarea ar fi putut continua activitatea peste vârsta legală de pensionare prevăzuta de Legea nr.53/2014.
A solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat.
În drept nu a indicat temeiul legal.
Prin întâmpinarea, intimata contestatoare B. A., a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, în raport de revizuirea reglementărilor privind vârsta de pensionare, potrivit O.U.G.nr.23/2014.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția lipsei obiectului invocată de contestatoare prin apărătorul său, Curtea reține că nu este întemeiată și va fi respinsă ca atare, în condițiile în care decizia contestată a fost anulată chiar de către emitentul acesteia, potrivit deciziei nr.59/01.02.2015, după promovarea acestei căi de atac de către apelant, înregistrată la data de 08.o1.2015.
Cu privire la fondul cauzei, se constată că nu sunt întemeiate criticile apelantei pentru considerentele care se vor expune:
Prin decizia nr.66/05.05.2014 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei B. A., începând cu data de 15.05.2014, în temeiul art.56 alin.1 lit.c) din Legea 53/2003 republicată.
Conform art.53 din Legea nr.263/2010, prin care se statuează condițiile cerute de lege în vederea pensionării, „Vîrsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creșterea vârstelor standard de pensie, conform eșalonării prevăzute în anexa 5”.
Apelantul în apelul declarat se prevalează de faptul că dispozițiile art.22 alin.(4) din Legea 53/2014 așa cum au fost modificate prin Legea 53 de aprobare a O.U.G.nr. 23/2014, permiteau pensionarea asistenților medicali generaliști, a moașelor și asistenților medicali conform reglementărilor legale în vigoare. Dispoziția nr.66/2014 a fost emisă la data de 05.05.2014, urmând ca încetarea raporturilor de muncă ale contestatoarei cu apelantul să intervină la data de 15.05.2014. De precizat este faptul că la această dată contestatoarea nu îndeplinea condiția de vârstă standard, neavând împliniți nici cei 63 de ani, așa cum prevede art.53 din Legea 263/2010, fiind născută la data de 15.08.1975. Sub acest aspect, art.56 alin.1 lit.c) din Codul muncii, dispune pensionarea persoanelor incluse în categoria celor arătate mai sus are loc la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.
La data de 15.05.2014 s-a publicat în Monitorul Oficial nr.359, O.U.G. nr.23 prin care se modifică și completează Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și pentru modificarea unor acte normative în domeniul sănătății prin care la art.III se dispune modificarea art.22 alin.(4) în sensul că art.22 alin.(4) va avea următorul cuprins: „Asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex.”.
Ministerul Sănătății prin adresa înaintată sub nr.FIC 3135/11.06.2014 către S. C. Neuropsihiatrie C. aduce precizări în sensul că „unitățile care au emis dispoziții de încetare a contractului individual de muncă anterior intrării în vigoare a O.U.G.nr. 23/2014 și anterior îndeplinirii condițiilor prevăzute la art.56 lit.c) din Codul muncii, au făcut-o cu nerespectarea alin.(2) anterior menționat (art.22 alin.(2 )din O.U.G.nr. 144/2008).
Totodată, prin aceeași Ordonanță nr.23/2014, se introduc două noi alineate, la art.22, după alineatul (5) și anume (51 )și (52) , în sensul că „la cerere, asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pot pensiona în condițiile prevăzute de Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările anterioare. A..52 , prevede că „prin derogare de la dispozițiile art.56 alin.1 lit.c) din Legea nr.53/2003, Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, contractul de muncă al asistenților medicali generaliști, moașelor și asistenților medicali încetează de drept la îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind îndeplinirea vârstei de 65 de ani și a stagiului minim de cotizare realizat în sistemul public de pensii sau la data comunicării deciziei de pensie pentru limită de vârstă”.
Față de aceste reglementări legale, instanța de fond a reținut corect că data încetării contractului individual de muncă a avut loc la data de 15.05.2014, data intrării în vigoare a actului normativ ce permite salariatei să continue raporturile de muncă și în raport de care se analizează condițiile de pensionare pentru limită de vârstă.
O.U.G. nr.23/2014, a fost aprobată prin Legea nr.140/2014 și aduce o completare în sensul că la art. III, după punctul 2 se introduce un nou punct, pct.3, cu următorul cuprins: Art.221 , alin.(1) – „asistenții medicali pensionați în perioada 24 aprilie – 15 mai 2014, care formulează cerere pentru desfășurarea activității în sistemul public de sănătate sunt exceptați de la aplicarea prevederilor art.30 alin.(1) din Legea 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.
A fost elaborată la data de 22 ianuarie 2015, Metodologia privind ocuparea posturilor de către categoria de personal sus-menționate și pensionate în intervalul de timp arătat.
Contestatoarea din prezenta cauză a înaintat conducerii spitalului la data de 16.05.2014, o cerere înregistrată sub nr.3602 (fila 25 dosar fond), așa cum însăși apelantul arată în întâmpinarea depusă la instanța de fond prin care a solicitat continuarea activității conform O.U.G. nr.23/2014.
Pe de altă parte, se constată că apelantul prin decizia nr.59/27.01.2015 a dispus anularea dispoziției nr.66/05.05.2014 începând cu 01.02.2015, intervenind astfel o anulare a actului contestat de însăși emitenta acesteia, nemaiproducând astfel nici un efect juridic cu privire la cele dispuse în conținutul său.
În consecință, având în vedere cele arătate mai sus, se constată că nu există motive de nelegalitate ce ar putea conduce la desființarea hotărârii atacate, urmând ca în baza art.480 alin.(2) C.pr.civ., să fie respins apelul ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, conform art.453 raportat la art.451 C.pr.civ., va fi obligat apelantul la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat către contestatoarea B. A. .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei de obiect ca neîntemeiată.
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul S. C. DE NEUROPSIHIATRIE C. cu sediul în C., . 99, judetul D., împotriva sentinței civile nr. 7461 din 10.12.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. A., cu domiciliul în C., .. 5, județul D. și domiciliul procesual ales la C.. Av. P. M., situat în C., .. 17-19, ..
Obligă apelantul la 400 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Martie 2015
Președinte, L. L. B. | Judecător, M. L. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.M.L.
Jud.fond M.I.
Teh.red. A.G./2 ex
Data:02.04.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 505/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 125/2015.... → |
|---|
