Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1695/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1695/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 4523/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1695
Ședința publică de la 31 Martie 2015
Președinte: - Florența C. C.
Judecător: - L. M. L.
Grefier: - A. P.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 24 martie 2015, privind judecarea apelului formulat de contestatoarea C. E., domiciliată în Caracal, ., jud. O., împotriva sentinței civile nr. 715/29.05.2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ, cu sediul în București, sector 2, ., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile din ședința publică de la data de 24 martie 2015, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O. la data de 29.10.2013 sub nr._, reclamanta C. E., în contradictoriu cu pârâta C. Națională Poșta Română București, a formulat contestație împotriva Deciziei nr.9055 din 06.09.2013, prin care pârâta a dispus încetarea contractului individual de muncă în baza art.65.art 66 ,67 din Codul Muncii si art 26.1,26.3 CCM, solicitând, în principal, admiterea contestației si constatarea nulității absolute a deciziei nr.9055 din 06.09.2013 emisa de pârâtă iar, în subsidiar, admiterea contestației si anularea deciziei, si pe cale de consecința sa se dispună:
- obligarea paratei la reintegrarea sa în funcția deținută anterior concedierii, conform art. 78 alin. 2 Codul Muncii;
- obligarea la plata unei despăgubiri egală cu drepturile salariate majorate și a tuturor drepturilor salariale, indexate și actualizate, ce i se cuvin până la reintegrarea efectivă a subsemnatei in munca.
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, a arătat că a încheiat cu intimata contractul individual de muncă iar în urma acestui contract și-a respectat toate obligațiile față de angajator, atât în ce privește clauzele contractuale, cât și în ce privește clauzele Regulamentului de ordine interioară. La data de 06.09.2013, intimata a emis decizia de concediere nr.9095, prin care s-a dispus concedierea mea în baza art.65,art. 66, art.67 din Codul Muncii si art.26.1,26.3 CCM, concediere pe care o apreciază ca abuzivă, neîntemeiată, nelegală și nejustificată.
A solicitat admiterea acțiunii și constatarea nulității deciziei de concediere 9095/06.09.2013 deoarece nu respecta procedurile stabilite de lege sub sancțiunea nulității absolute,
S-au invocat prevederile art. 108 alin. (1) C. si art. 78 Codul Muncii.
Reclamanta a arătat că decizia de concediere 9095/06.09.2013 nu este emisă și semnată de reprezentantul legal al unității.
Actul administrativ emis sau adoptat se semnează de reprezentantul legal al emitentului și se stampilează.
Un element important al actului, care dă acestuia valoare si semnificație juridica, îl constituie semnătura . Semnătura trebuie să fie manuscrisă și proprie, deoarece semnarea într-un alt mod, reprezintă un simplu element de identificare, cu caracter prezumtiv si nu o semnătura propriu-zisa, cu valoare juridica.
A solicitat expertiza grafologică pentru constatarea faptului că pe decizie nu este o semnătura manuscrisă și proprie așa cum prevede legea a reprezentantului legal al unității ci apare o parafă cu o semnătură.
Încălcarea prevederilor art. 65 codul muncii alin.2
Condiția de legalitate este ca desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Locul de muncă nu a fost efectivă desființat și nu exista o cauza reală și serioasă pentru desființarea locului de munca pe care îl ocupa, respectiv Oficiant Cabina încărcare Lichidare așa cum prevede fisa postului. De altfel nici în decizia de concediere nu este specificat că s-ar fi desființat efectiv acest post ci un post de oficiant urban, pe care nu l-a ocupat niciodată, așa cum se vede din fișa postului, dar care îi este atribuit eronat de cei care au întocmit decizia de concediere.
Pentru a se constata că postul nu a fost efectiv desființat, a solicitat o expertiză tehnică a sistemului informatic, al aplicației unde își desfășura activitatea și proba cu martori. De altfel activitatea pe care o desfășura este realizată fără vreo decizie, în prezent de un factor poștal, care conform sarcinilor de serviciu din fisa postului nu poate desfășura astfel de activități.
- Încălcarea prevederilor art. 69 codul muncii
Criteriile avute in vedere, potrivit legii si/sau contractelor colective de munca, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere;
Nu au fost anunțate înainte de emiterea deciziei si prin urmare departajarea a fost făcuta arbitrar, fara a fi înștiințată.
- încălcarea prevederilor art. 76 lit.a Codul muncii
a) motivele care determina concedierea;
In decizie este o motivare care nu se referă la locul de muncă pe care îl ocupa conform fisei postului Oficiant Cabina încărcare Lichidare, ci sunt prezentate motive generale pentru tot ansamblul sistemului de concediere colectiva al societății.
- Încălcarea procedurilor de concediere stabilite prin procesul Verbal nr.1014/5583/13.08.2013.
Susține că nu s-a respectat procedură de evaluare conform actelor normative în vigoare.
Privind comunicarea către fiecare loc de munca afectat de reducerea efectiva a postului, a organigramei rezultate din normarea activității, si a modului de normare pentru activitățile postului respectiv aferente fisei postului.
Nu au fost anunțate organigrama si posturile supuse restructurării funcție de activitatea desfășurată conform fisei postului, procedura privind testarea profesionala, testarea cu trei zile înainte, susținând că a fost anunțată pe data de 28.08.2013 că se va susține testare în data de 29.08.2013, că nu a fost anunțată tematica de testare, modul de normare și posturile supuse disponibilizări după normare.
Testarea a fost efectuată fără a ține seama de posturile ocupate, sarcinile conform fișei postului, pregătirea pentru fiecare post, cunoștințele individualizate pe post, așa cum rezulta din comunicarea rezultatelor concursului din 29.08.2013
De altfel la momentul normării din anul 2012 a fost anunțată verbal de dirigintele de Oficiu că posturile de Oficiant Cabina încărcare Lichidare nu sunt afectate de restructurare.
- Nu au fost respectate prevederile Contractului Colectiv de munca
ART.40 CCM - Normele de muncă se exprimă în funcție de caracteristicile procesului de producție sau alte activități ce se normează - sub forma de norme de timp, norme de producție, norme de personal, sfere de atribuții sau sub alte forme corespunzătoare specificului fiecărei munci.
Normele de muncă se elaborează de către C.N.P.R. cu acordul F.S.P.C și vor fi astfel stabilite încât să asigure un ritm normal de lucru, la o intensitate a efortului muscular sau intelectual și la o tensiune nervoasă care să nu conducă la oboseală excesivă a salariaților.
Conform actului adițional la contractul de munca nr. 140/187/13.04.2012 normele de munca sunt stabilite in funcție de specificul fiecărei munci.
Nu s-au respectat prevederile CCM cu privire la testarea personalului supus disponibilizării
Conform CCM examinarea este prevăzuta la art.24.8, și va avea ca obiect activitățile prevăzute în fișa postului salariatului în pauză.
Prin urmare si testarea trebuie sa se desfășoare in funcție de specificul activităților prevăzute în fișa postului salariatului .
Conform ART.25 din CCM - 25.1- Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea C.I.M. determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai huite motive fără legătura cu persoana acestuia.
Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, ceea ce nu s-a întâmplat.
Conform ART.32.3 din CCM
32.3 Decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină, în mod obligatoriu) motivele care determină concedierea;
Decizia încalcă prevederile articolul 26.3 din CCM
26.3 în condițiile în care C.N.P.R. va dispune concedieri colective, salariații concediați, cărora C.N.P.R. nu le poate oferi alte posturi conform art. 26.1, sau pe posturile oferite nu poate asigura păstrarea salariului de baza și salariații în cauză optează pentru concediere, vor beneficia "
Susține că deoarece nu a optat pentru concediere, nu poate fi încadrata la acest articol pentru concediere colectiva.
Invocarea Art 26.1 în decizie este nelegală deoarece intimata nu poate face dovada că a respectat acest articol prin oferirea unui alt post în aceeași localitate sau în localitatea de domiciliu, deoarece acest articol prevede - În situația în care C.N.P.R. intenționează să efectueze concedieri colective, aceasta are obligația de a oferi fiecărui salariat ce urmează să fie concediat, un alt post în aceeași localitate sau în localitatea de domiciliu, în măsura în care C.N.P.R. dispune de asemenea posturi, potrivit studiilor și/sau calificării profesionale a acestora, cu menținerea salariului te bază avut, dar care să nu depășească maximul salariului de bază prevăzut în Lista funcțiilor pentru funcția oferită.
Actul adițional la contractul nr.3454/07.06.2013 are un caracter discriminatoriu prin conținutul acestuia și încalcă drepturile la un tratament egal si echitabil pentru toți angajații societății.
A arătat reclamanta că își desfășoară activitatea pe postul respectiv conform fișei postului de la angajare și până la disponibilizare în baza acestei decizii, în data de 28.09.2013 a fost supusă unei pretinse testări, în condiția în care nu ar fi participat, în baza PV nr. 1014/5583/13.08.2013. ar fi fost considerată că respinsă în baza punctului 11. Respectiva testare s-a desfășurat fără a respecta criteriile de testare pe posturile ocupate, si supuse desființări.
În dovedirea celor susținute, reclamanta a arătat că va dovedi aceasta cu interogatoriul luat pârâtei, cu înscrisuri, cu proba testimonială, expertiza tehnică și orice alt mijloc de probă.
In dovedire, a anexat următoarele înscrisuri, în copie: decizia de concediere nr. 9055/06.09.2013, situația posturilor disponibile la data de 05.09.2013, fișa postului valabilă din decembrie 2009 și rezultatele concursului din 29.08.2013.
Pârâta C. Națională Poșta Română București, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației ca neîntemeiata deoarece decizia de concediere a contestatoarei este temeinica si legala.
In fapt, a arătat că prin decizia nr. 9055/06.09.2013 contestatoarea C. E. a fost concediata in temeiul art. 65, art. 66 si art. 67 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii republicat cu modificările si completările ulterioare precum si art. 26.1 si art. 26.3 din Contractul Colectiv de Munca 2008-2018, cu modificările si completările ulterioare.
Solicită a se observa ca decizia de concediere este emisa de către C. Naționala Posta R. S.A. și semnată de către reprezentantul sau legal, respectiv domnul I. S., așa cum rezultă din Hotărârea Consiliului de Administrație al C.N. Posta R. nr. 94 din 10.12.2012.
Având în vedere faptul ca Decizia de concediere este semnata de către Directorul General si poarta stampila oficiala a C.N. Posta R. S.A., ceea ce-i conferă valoare juridica, si fiind conforma cu prevederile legale in vigoare, solicită respingerea excepției nulității absolute, invocate de către contestatoare.
In ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, respectiv încălcarea art. 65, alin. 2 din Codul Muncii: " Desființarea locului de munca trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă", a solicitat să se observe că unitatea subscrisă a emis decizia de concediere cu respectarea articolului menționat.
In ce privește caracterul real si serios al cauzei care a determinat concedierea, în doctrina și jurisprudența, s-a subliniat în mod constant că pentru a se reține îndeplinirea condiției impuse de art.65 alin. 2 din Codul Muncii, este suficient ca angajatorul sa urmărească eficientizarea propriei activități in scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane si financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotărî asupra modalității în care își organizează activitatea.
Referitor la acest text de lege, Curtea Constituțională prin Decizia nr.417/2007 (publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 / 22.05.2007) a decis ca prin coroborarea celor doua aliniate, textul in speța " nu permite încetarea contractului individual de munca prin voința unilaterala a angajatorului pentru motive invocate arbitrar sau in mod abuziv, astfel încât prin asemenea măsuri să poată fi îngrădit exercițiul dreptului la munca ". Având în vedere aceste considerente, Curtea Constituționala a constatat că prevederile art. 65 / Codul Muncii corespund exigențelor prevăzute de art. 24 lit. A / Carta sociala europeana, care menționează " dreptul lucrătorilor de a nu fi concediați fără un motiv întemeiat ".
Este cert ca, de regula, concedierea menționata este generata de rațiuni economice, ea primind astfel o reglementare adecvata in toate tarile europene.
S-a arătat că motivul concedierii nu este inerent persoanei contestatoarei - fiind vorba de un fapt exterior acesteia: desființarea locului de munca. Aceasta desființare, evident, nu poate fi imputabila reclamantei in niciun mod dar, in egala măsura, nu poate fi imputabila nici angajatorlui ( in speța Companiei Naționale Posta R. S.A. )- fiind exclus subiectivismul acestuia.
Desființarea locului de munca este determinata de cauze obiective, consecința a unei reorganizări a companiei, care impun desființarea unor locuri de munca si restructurarea personalului aferent acestora.
Prin reorganizarea societății se înțelege inclusiv orice modificare a structurii interne a angajatorului, precum si orice măsura de ordin organizatoric vizând creșterea performantelor in activitate, singurul îndreptățit să decidă în acest sens fiind angajatorul, care este liber să gestioneze politica de personal în direcțiile pe care le considera oportune pentru rentabilizarea activității, interesul legitim al angajatorului pentru concedierea salariatului fund dictat tocmai de nevoia eficientizării activității sale.
Condiția de legalitate impusa de lege este ca desființarea locului de munca să fie efectivă si să aibă o cauză reală și serioasă.
Desființarea locului de munca al reclamantei este efectiva, existând in fapt o cauză reală si serioasa - C. NAȚIONALA POSTA R. S.A. restructurându-si activitatea in vederea privatizării, în acest sens, invocându-se prevederile H.G. nr. 1134/2008 privind aprobarea Strategiei de Restructurare a Companiei Naționale Posta R. S.A. in vederea declanșam procesului de privatizare a acesteia si prevederile H.G. nr. 761/2012 privind aprobarea Strategiei de Privatizare a Companiei Naționale Posta R. S.A.
Unul dintre obiectivele strategiei de restructurare impus prin hotărâre de guvern este reducerea bazei de costuri, cheltuielile salariate reprezentând in momentul de fata ponderea cea mai mare in totalul costurilor suportate de C. Naționala Posta R. S.A.
In acest context, Consiliul de Administrație a emis Hotărârea nr. 175/14.06.2013 prin care s-a aprobat Planul de disponibilizare - iulie 2013 din cadrul C.N. Posta R., înregistrat sub nr. 101/3583/14.03.2013, prin care s-a aprobat desființarea unui număr de 3650 de posturi si inițierea procedurilor de concediere colectiva.
Mai mult decât atât, subliniază faptul ca desființarea celor 3650 posturi a avut la baza si motive de natura economica. Astfel, începând cu anul 2009, se confrunta cu dificultăți financiare majore.
A învederat faptul ca la închiderea exercițiului financiar 2011 si 2012, C.N. Posta R. S.A. a înregistrat, o pierdere netă in valoare de_ lei - in anul 2011 și 52.061.179 lei in anul 2012 așa cum rezulta din contul de profit si pierdere la data de 31.12.2012.
Anterior adoptării unor masuri de reducere a personalului din anul 2013, in scopul redresării situației economice si a evitării disponibilizării mai multor salariați, au fost luate masuri de reducere a programului de lucru, in perioada iunie 2011 - decembrie 2011 ( conform deciziei directorului general nr. 185/02.06.2011 ), precum si in perioada decembrie 111 - iunie 2012 ( potrivit deciziei directorului general nr. 521/17.11.2011).
De asemenea, s-a menționat faptul că în anul 2012, conform Hotărârii Consiliului de Administrație al C.N. Poșta R. nr. 31/30.05.2013 s-au desființat un nr. de 772 de posturi din organigrama C.N.P.R., salariații fiind afectați de concedierea colectiva.
Pârâta a mai arătat că, în opinia sa, analiza rentabilității activității unei companii excede competentei instanței de judecata, relevanta in speța fiind doar împrejurarea ca prin Hotărârea nr. 206/30.07.2013 a Consiliului de Administrație al C.N. Posta R. s-a aprobat referatul nr. 31.2/5108/30.07.2013 care prevede desființarea unui nr. de_ posturi, printre care si postul contestatoarei, si înființarea prin reorganizarea rețelei poștale a unui număr de 4143 posturi ce or fi oferite salariaților ale căror posturi se desființează.
Hotărârea de reorganizare a activității in vederea eficientizării si reducerii de cheltuieli este tributul exclusiv al angajatorului.
In ceea ce privește susținerea contestatoarei cum ca: " Locul de munca nu a fost efectiv desființat si nu exista o cauza reala si serioasa pentru desființarea locului de munca ocupat de mine, respectiv Oficiant cabina încărcare lichidare așa cum prevede fisa postului", urmează sa se constate, din Lista funcțiilor Secțiunea I - A Exploatare Poștala, prevăzuta in Contractul Colectiv de Munca 2008-2018, ca postul pe care contestatoarea susține că îl ocupa, nu exista.
De asemenea se pot observa si contractele individuale de munca încheiate intre C.N. Posta R. si C. E. nr. 250/_/27.06.2006 si nr. 250/_/04.12.2007 unde la lit. E, in ambele contracte, la funcție este trecuta funcția de oficiant urban.
Conform Anexei la Referatul nr. 101.2/5108/30.07.2013, aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 206/30.07.2013, se poate observa ca la nivelul Județului O. s-au desființat un nr. de 207 posturi operațional, din care 191 erau ocupate, iar la poziția 7 a aceleiași anexe se poate observa ca la nivelul Oficiului Postai Caracal 1 s-au desființat un număr de 5 posturi de oficiant urban cu norma întreaga, respectiv 1/1 si s-a înființat un post de oficiant urban cu jumătate de norma, respectiv1/2 norma.
In acest sens este si întreaga jurisprudența comunitara, în sensul ca nu poate fi restrânsă libertatea angajatorului de a reduce efectivele întreprinderii si de a avea dreptul de a reorganiza si de a conduce întreprinderea.
Desființarea posturilor în compania pârâtă este în concordanță cu normele de principiu cuprinse de Directiva nr. 98/59/CE/ 20.07.1998.
A arătat pârâta că în sprijinul susținerilor s-a pronunțat și: Curtea de Apel C. prin decizia civila nr. 9169/R/2008, Curtea de Apel Ploiești prin decizia civila nr. 1008/14.03.2012, Curtea de Apel Ploiești prin decizia civila nr.3112/26.09.2012, Tribunalul Constanta prin decizia nr. 783 din 13 decembrie 2011, Tribunalul Gorj prin sentința nr. 1156 din 5 februarie 2013 și Tribunalul Teleorman prin sentința nr. 3529 din 7 decembrie 2012.
În ceea ce privește susținerile contestatoarei cum ca s-a încălcat art. 69 din Codul Muncii, care prevede: "In cazul in care angajatorul intenționează sa efectueze concedieri colective, acesta are obligația de a iniția, in timp util și în scopul ajungerii la o înțelegere, in condițiile prevăzute de lege, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților", solicită a se observa ca acestea sunt neîntemeiate si neconforme cu realitatea.
In acest sens solicită a se observa adresa C.N.PR, nr. 101/4946/12.08.2013 prin care Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România (S.L.P.R.) este invitat in vederea consultării cu privire la procedura de concedierea colectiva inițiata de către C.N.P.R., precum si procesele verbale nr. 101.4/5583/13.08.2013, respectiv nr. 423/13.08.2013 si 101/4987/14.08.2013, respectiv nr. 424/14.08.2013, încheiate intre reprezentanții C.N.P.R. si cei ai S.L.P.R.
De asemenea, se poate observa ca unitatea a respectat întocmai prevederile legale in legătura cu procedura de concediere colectivă, respectiv art. 70 din Conul Muncii republicat, asa cum reiese din notificarea nr. 101/4673/31.07.2013 înregistrata la Inspectoratul Teritorial in Munca București sub nr._/01.08.2013, la A.M.O.F.M. București sub nr._/01.08.2013 și SLPR sub nr. 287/01.08.2013.
In privința susținerilor reclamantei ca s-ar fi încălcat procedurile de concediere stabilite prin procesul verbal, nr. 101.4/5583/13.08.2013, solicită a se observa ca mai exista un proces verbal încheiat la data de 14.08.2013, prin care se stabilesc doar criteriile care se vor aplica la concedierea colectiva, restul prevederilor din procesul verbal nr. 101.4/5583/13.08.2013 rămân valabile. Contestatoarea susține in mod neîntemeiat ca a luat la cunoștința despre testarea :profesionala in data de 28.09.2013, cu toate ca aceasta știa încă din data de 14.08.2013 ca testările vor avea loc in perioada 28-31.08.2013, conform art. II, punctul 5 din procesul verbal.
Mai mult decât atât, contestatoarea s-a prezentat in data de 29.08.2013 pentru susținerea concursului cu circuit închis pentru ocuparea posturilor de oficiant urban in cadrul O.P. Caracal 1 in urma căruia a fost notata cu 5,25 si declarata respinsa (in acest sens procesul verbal nr. R325/5292/29.08.2013 cu rezultatele concursului).
In ceea ce privește capătul de cerere prin care contestatoarea susține ca nu au fost respectate prevederile art. 40 din C.C.M. 2008-2018, considera invocarea acestui articol ca neavând relevanta in prezenta speța.
In ceea ce privește capătul de cerere prin care contestatoarea învederează instanței ca a încălcat art. 26, punctul 1 din C.C.M. 2008-2018: "In situația in care C.N.P.R. intenționează sa efectueze concedieri colective, aceasta are obligația de a oferi fiecărui salariat ce urmează sa fie concediat, un alt post in aceeași localitate sau in localitatea de domiciliu, in măsura in care P.R. dispune de asemenea posturi...", considera din textul citat ca unitatea oferă în limita posturilor disponibile din aceeași localitate sau din localitatea de domiciliu a reclamantei, in speța, din lista locurilor vacante anexata deciziei contestate se poate observa ca la nivelul județului O., au existat posturi vacante doar in localitatea Slatina.
Trebuie avut în vedere însă faptul că în localitatea Caracal, Oficiul Postal Caracal 1 este singura subunitate poștala din localitate, precum si Decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 6 9 mai 2011, publicata in Monitorul Oficial nr. 444 din 24 iunie 2011, care statuează că dispozițiile art. 74 alin. 1, lit. d din Codul Muncii nu se aplica in situația in care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, in temeiul art. 65 Codul Muncii."
Desființarea postului deținut anterior concedierii de către contestatoare a avut loc ca urmare a reorganizării, decisă prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr 175/14.06.2013, prin care s-a aprobat Planul de disponibilizare din cadrul Companiei Naționale Poșta Română S.A., înregistrat nr. 101/3583/14.06.2013, elaborat în conformitate cu prevederile OU nr. 36/2013, privind aplicarea în perioada 2013- 2018 a unor măsuri de protecție socială ce se acordă persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, efectuate pe baza planurilor de disponibilizare.
Având în vedere că atât actul adițional la C.C.M. 2008-2018 nr. 101/3454/07.06.2013 cat și actul adițional nr. 101/5252/29.08.2013 au fost înregistrate la I.T.M. București si produc efecte de la data înregistrării lor, solicită a se observa ca au dobândit in acest fel valoare juridica. Cele 2 acte adiționale produc efecte cu privire la salariile compensatorii, luându-se in calcul si facilitățile acordate de O.U.G. 36/2013.
Pârâta a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: decizia nr. 9055/06.09.2013, hotărârea CA. al C.N. Posta R. nr. 94/10.12.2012; Hotărârea CA. al C.N. Posta R. nr. 175/14.06.2013 ; Contul de profit si pierdere al C.N. Posta R. la data de 31.12.2012 ; Hotărârea CA. al C.N. Posta R. nr. 206/30.07.2013; Contractul individual de munca nr. 250/_/04.12.2007;Contractul individual de munca nr. 250/_/27.06.2006 ; Adresa C.N.P.R. Către S.L.P.R. nr. 101/4946/12.08.2013;Procesul verbal nr. 101/4987/14.08.2013; Procesul verbal nr. 101.4/5583/13.08.2013; Notificare nr. 101/4765/31.07.2013; Notificare nr. 101/4998/16.08.2013; Notificare nr. 101/4999/16.08.2013; Adresa nr._/22.08.2013;Adresa nr._/22.08.2013; Proces verbal nr. R325/5292/29.08.2013;Adresa nr. 101.4/4063/12.06.2013; Adresa nr. 101.4/9349/29.08.2013; Fisa evaluare C. E.;Fisa Post C. E.; Decizia nr. 185/02.06.2011;Decizia nr. 521/17.11.2011;Hotărârea CA. Al C.N. Posta R. nr. 31/30.05.2012;Extras C.C.M. 2008-2018 - Anexa 7; împuternicire nr. 140/7319/26.11.2013.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 715/29.05.2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, s-a respins contestația formulată de contestatoarea C. E..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
In susținerea contestației sale, reclamanta a invocat mai multe motive de nelegalitate a deciziei de concediere nr.9055/06.09.2013 emisa de C.N. ”Posta R.” S.A., prin care i-a fost desfăcut CIM in temeiul art.65 si 66 din Codul Muncii.
Primul motiv de nelegalitate vizează faptul ca decizia de concediere nu ar fi fost semnata de reprezentantul legal al paratei, instanța a constatat că susținerea reclamantei este nereala, decizia purtând atât stampila unității angajatoare, cât și semnătura directorului general.
De asemenea, reclamanta nu făcut dovada faptului că semnătură directorului general nu ar fi o semnătura manuscrisă și proprie, așa cum a afirmat in motivarea în fapt a contestației. Astfel, deși solicitase prin cererea de chemare in judecata proba cu expertiza grafologica pentru a proba aspectul anterior menționat, cu ocazia încuviințării probelor la termenul din 03.04.2014, reclamanta a solicitat doar încuviințarea probei cu înscrisuri.
Or, potrivit dispozițiilor art.249 din NCPC, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
A mai invocat reclamanta încălcarea dispozițiilor art.65 alin.2 din Codul Muncii, susținând ca desființarea locului său de munca nu a fost efectivă și nu a avut o cauză reală și serioasă.
In legătură cu acest aspect, instanța a reținut că, potrivit art. 65 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă
Prin reorganizarea unei unități în temeiul art. 65 C Muncii se înțelege orice modificare a structurii interne a angajatorului și orice măsură de ordin organizatoric, singurul îndreptățit să decidă acest lucru fiind angajatorul.
Este necontestată împrejurarea că instanța nu poate cenzura măsura luată de angajator din perspectiva oportunității acesteia, dar poate analiza măsura sub aspectul caracterului real, efectiv și serios.
Pentru ca o cauză să fie reală și serioasă este necesar să aibă un caracter obiectiv, respectiv să nu aibă legătură cu persoana salariatului (art. 65 alin. 1 Codul muncii).
Desființarea locului de munca al reclamantei este efectiva, din Lista funcțiilor Secțiunea I - A Exploatare Poștala, prevăzuta in Contractul Colectiv de Munca 2008-2018 rezultând ca postul de oficiant cabina încărcare-lichidare, pe care contestatoarea susține că îl ocupa, nu exista.
Astfel, potrivit contractelor individuale de munca încheiate intre C.N. Posta R. si C. E. nr. 250/_/27.06.2006 si nr. 250/_/04.12.2007(f.69 si 72) la felul muncii, in ambele contracte, este trecuta funcția de oficiant urban.
Conform Anexei la Referatul nr. 101.2/5108/30.07.2013, aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 206/30.07.2013, la nivelul Județului O. s-a desființat un nr. de 207 posturi operațional, din care 191 erau ocupate(f.56), iar la poziția 7 a aceleiași anexe se poate observa ca la nivelul Oficiului Poștal Caracal 1 s-a desființat un număr de 5 posturi de oficiant urban cu norma întreaga, si s-a înființat un post de oficiant urban cu jumătate de norma(f.62).
Instanța a apreciat, de asemenea, ca exista o cauza reală si serioasă a desființării locului de munca al reclamantei, C. NAȚIONALA POSTA R. S.A. restructurându-si activitatea in vederea privatizării, conform H.G. nr. 1134/2008 privind aprobarea Strategiei de Restructurare a Companiei Naționale Posta R. S.A. in vederea declanșării procesului de privatizare a acesteia si potrivit H.G. nr. 761/2012 privind aprobarea Strategiei de Privatizare a Companiei Naționale Posta R. S.A.
Unul dintre obiectivele strategiei de restructurare impus prin hotărâre de guvern este reducerea bazei de costuri, cheltuielile salariale reprezentând ponderea cea mai mare in totalul costurilor suportate de C. Naționala Posta R. S.A.
De aceea Consiliul de Administrație a adoptat Hotărârea nr. 175/14.06.2013 prin care s-a aprobat Planul de disponibilizare - iulie 2013 din cadrul C.N. Posta R., înregistrat sub nr. 101/3583/14.03.2013, prin care s-a aprobat desființarea unui număr de 3650 de posturi si inițierea procedurilor de concediere colectiva(f.175)
Potrivit planului de disponibilizare, anexa a acestei hotărâri, desființarea celor 3650 posturi a avut la baza si motive de natura economica, compania confruntându-se cu dificultăți financiare majore începând cu anul 2009 (f.43-50).
La închiderea exercițiului financiar 2011 si 2012, C.N. Posta R. S.A. a înregistrat, o pierdere neta in valoare de_ lei - in anul 2011 și 52.061.179 lei in anul 2012 așa cum rezultă din contul de profit si pierdere la data de 31.12.2012 (f.51-53).
Anterior adoptării unor masuri de reducere a personalului din anul 2013, in scopul redresării situației economice si a evitării disponibilizării mai multor salariați, au fost luate masuri de reducere a programului de lucru, in perioada iunie 2011 - decembrie 2011 ( conform deciziei directorului general nr. 185/02.06.2011 ), precum si in perioada decembrie 2011 - iunie 2012 ( potrivit deciziei directorului general nr. 521/17.11.2011)-f.123.
De asemenea, in anul 2012, conform Hotărârii Consiliului de Administrație al C.N. Poșta R. nr. 31/30.05.2013 s-a desființat un nr. de 772 de posturi din organigrama C.N.P.R.(f.117-121).
Cat privește susținerea reclamantei în sensul că nu au fost respectate disp.art.69 din Codul Muncii la emiterea deciziei de concediere, departajarea fiind făcută arbitrar, instanța a constatat că este nefondată.
Astfel, potrivit adresei C.N.PR nr.101/4946/12.08.2013 (f.76), Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România (S.L.P.R.) a fost invitat in vederea consultării cu privire la procedura de concedierea colectiva inițiata de către C.N.P.R., aspect susținut si de procesele verbale nr. 101.4/5583/13.08.2013, nr. 423/13.08.2013, nr.101/4987/14.08.2013 si nr. 424/14.08.2013, încheiate intre reprezentanții C.N.P.R. si cei ai S.L.P.R(f.77-81).
De asemenea, unitatea a respectat întocmai prevederile legale in legătura cu procedura de concediere colectivă, respectiv art. 70 din Conul Muncii republicat, așa cum reiese din notificarea nr. 101/4673/31.07.2013 înregistrata la Inspectoratul Teritorial in Munca București sub nr._/01.08.2013, la A.M.O.F.M. București sub nr._/01.08.2013 și SLPR sub nr. 287/01.08.2013 (f.82-85).
Nu sunt confirmate de înscrisurile depuse la dosarul cauzei de părți nici susținerile reclamantei in sensul ca s-ar fi încălcat procedurile de concediere stabilite prin procesul verbal, nr. 101.4/5583/13.08.2013.
Prin procesul-verbal încheiat la data de 14.08.2013 se stabilesc doar criteriile care se vor aplica la concedierea colectiva, celelalte prevederi din procesul verbal nr. 101.4/5583/13.08.2013 rămânând in continuare valabile.
Mai afirma reclamanta ca a luat la cunoștința despre testarea profesionala in data de 28.08.2013, aspect infirmat de prevederile art. II, punctul 5 din procesul verbal nr. 101.4/5583/13.08.2013, unde se arata ca testările profesionale vor avea loc in perioada 28-31.08.2013(f./79).
Dovada incontestabila a faptului ca reclamanta a știut exact perioada in care se organizează testările profesionale, este faptul ca s-a prezentat in data de 29.08.2013 pentru susținerea concursului cu circuit închis pentru ocuparea posturilor de oficiant urban in cadrul O.P. Caracal 1 in urma căruia a fost respinsă (conform procesului verbal nr. R325/5292/29.08.2013 cu rezultatele concursului-f.(96-97).
Invocarea de către reclamanta a prevederilor art. 40 din C.C.M. 2008-2018 nu are relevanță în speță, acesta vizând elaborarea normelor de munca in cadrul companiei si necuprinzând dispoziții referitoare la concedierile colective.
Aceeași este situația și în privința art.26 pct.3 din CCM, care vizează situațiile în care angajatul poate opta pentru concediere, ceea ce nu este cazul în situația concedierilor colective ca in speta de fata.
In continuare, reclamanta a invocat încălcarea art. 26 punctul 1 din C.C.M. 2008-2018, care prevede ca: "In situația in care C.N.P.R. intenționează sa efectueze concedieri colective, aceasta are obligația de a oferi fiecărui salariat ce urmează sa fie concediat, un alt post in aceeași localitate sau in localitatea de domiciliu, in măsura in care P.R. dispune de asemenea posturi...".
Astfel, unitatea este obligata sa ofere posturi în limita celor disponibile din aceeași localitate sau din localitatea de domiciliu a angajatului, iar din lista locurilor vacante anexata deciziei contestate reiese ca, la nivelul Județului O., au existat posturi vacante doar in localitatea Slatina.
Insa, potrivit Deciziei Înaltei Curți de Casație si Justiție nr.6/09.05.2011, pronuntata in recurs in interesul legii, dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. d (actualul art.76 alin.1 lit.d) din Codul Muncii nu se aplica in situația in care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, in temeiul art. 65 Codul Muncii.
Desființarea postului deținut anterior concedierii de către reclamanta a avut loc ca urmare a reorganizării unității prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr 175/14.06.2013(f.42), prin care s-a aprobat Planul de disponibilizare din cadrul Companiei Naționale Poșta Română S.A., înregistrat nr. 101/3583/14.06.2013, elaborat în conformitate cu prevederile OU nr. 36/2013, privind aplicarea în perioada 2013- 2018 a unor măsuri de protecție socială ce se acordă persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, efectuate pe baza planurilor de disponibilizare.
De asemenea, actul adițional la C.C.M. 2008-2018 nr. 101/3454/07.06.2013 cat și actul adițional nr. 101/5252/29.08.2013 au fost înregistrate la I.T.M. București si produc efecte de la data înregistrării lor (f.100-105).
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța a respins contestația, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta C. E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, reclamanta a invocat faptul că sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, că instanța a interpretat greșit actul juridic depus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii .
Dezvoltând aceste motive, apelanta a susținut că motivarea instanței de fond în ceea ce privește respingerea cererii sale nu este altceva decât reluarea ad-literam a motivelor invocate de intimată în cuprinsul întâmpinării, neexistând o motivare care sa emane de la judecătorul fondului, în urma analizei documentelor existente în dosar și implicațiilor legale.
A mai arătat că nu s-a avut în vedere că nu au fost prezentate înscrisurile cu relațiile solicitate în data de 03.04.2014, cu 5 zile înainte de ședința de la data de 23.05.2014, aspect pe care l-a constatat atunci când s-a deplasat la tribunal pentru a-și putea pregăti apărarea la termenul de judecată și a avea o susținere pertinentă a soluției în proces.
A menționat că acestea au fost depuse în timpul ședinței și consideră că, în condițiile în care aceste documente au fost solicitate în data de 03.04.2014, Tribunalul O. trebuia sa constate ca nu a fost îndeplinită procedura legală de depunere cu 5 zile înainte de ședință și să se acorde un nou termen, în loc să dea o soluție fără a analiza toate solicitările sale, fără a fi audiați martorii propuși și fără o analiză temeinică a deciziei de concediere.
De asemenea, a arătat că, în afara probei cu înscrisuri, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat proba cu martori si expertiza grafologică, pentru a demonstra că decizia nu este emisă și semnată de reprezentantul legal al companiei Posta R., iar solicitările sale de la termenul din data de 03.04.2014 au vizat depunerea de către intimată a următoarelor documente: organigrama Oficiului 1 Caracal unde a lucrat la data efectuării normării din anul 2012 care a fost luata in calcul pentru disponibilizare, organigrama Oficiului 1 Caracal la data testării-29.08.2013, fisele posturilor conform CCM a persoanelor testate, punctul oficial al intimatei cu privire la neanunțarea testării conform anexa 2 la CCM si a Procesului verbal nr.101.4/5583/13.08.2013, judecătorul cauzei neluând, însă, în calcul aceste solicitări .
Cu privire la motivele de nelegalitate a deciziei de concediere contestate, apelanta a menționat că acestea au vizat:
1. Decizia de concediere 9095/06.09.2013 nu a fost emisă și semnată de reprezentantul legal al unității, solicitând expertiza grafologica pentru constatarea faptului că pe decizie nu este o semnătura manuscrisa si proprie a reprezentantului legal al unității, ci apare o parafă cu o semnătură.
Consideră apelanta că este greșită motivarea primei instanțe de respingere a acestui motiv, în sensul că susținerea reclamantei este nereală, decizia purtând atât stampila unității angajatoare, cât și semnătura directorului general, neavându-se în vedere că nu a contestat faptul că, pe decizie nu există o stampila si o semnătura, ci faptul că semnătura Directorului General nu este manuscrisa si proprie, astfel că nerespectarea formei de emitere a deciziei trebuia să conducă la constatarea nulității absolute a acesteia.
Potrivit susținerilor apelantei, completul de judecata nu era îndrituit sa constate daca semnătura Directorului General este manuscrisa si proprie, conform legi, si nici nu se putea pronunța pe o copie xerox existenta la dosar, acest lucru se face de către un expert autorizat grafologic pe originalul deciziei.
2.Încălcarea prevederilor art.65 codul muncii alin.2, nefiind îndeplinită condiția de legalitate ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă cauză reală și serioasă.
În acest sens, apelanta a menționat că instanța nu a audiat martorii propuși si nu a analizat fisa postului anexa la CIM, document oficial si obligatoriu conform Codului muncii, corespunzătoare postului pe care îl ocupa si era angajata conform CIM, motivând că desființarea locului de munca al reclamantei este efectiva, în condițiile în care din Lista funcțiilor Secțiunea I - A-Exploatare Poștala, prevăzuta in Contractul Colectiv de Munca 2008-2018 rezultă ca postul de oficiant cabina încărcare-lichidare, pe care contestatoarea susține ca îl ocupa, nu exista.
În raport de această motivare, consideră apelanta că s-ar pune problema unui fals si abuz in serviciu la emiterea fisei postului de către intimata, dat fiind că a prestat munca conform fisei postului care nu se regăsește in organigrama unității, motiv pentru care a arătat că înțelege să solicite daune morale în valoare echivalentă a salariilor primite de la data în care a prestat o muncă intimatei conform fișei postului pe un post""inexistent în organigrama"și până la data emiteri deciziei de disponibilizare.
3.Încălcarea prevederilor art. 76 lit.a Codul muncii, în sensul neindicării motivelor care determină concedierea;
Cu privire la acest aspect, apelanta a arătat că decizia cuprinde o motivare care nu se referă la locul de muncă pe care îl ocupa conform fișei postului Oficiant Cabina încărcare-lichidare, ci sunt prezentate motive generale pentru tot ansamblul sistemului de concediere colectivă a societății, instanța nepronunțându-se și neanalizând faptul că, în decizia de concediere, nu există nicio referire la posturi desființate în companie, și nu există nicio referire la postul ocupat de contestatoare, ci sunt doar remarci generale cu referire la posturi desființate în companie.
4.Încălcarea procedurilor ce concediere stabilite prin procesul Verbal
nr.l014/5583/13.08.2013, în sensul că nu s-a respectat procedura de evaluare conform actelor normative în vigoare, cu privire la comunicarea către fiecare loc de munca afectat de reducerea efectivă a postului, a organigramei rezultate din normarea activității, și a modului de normare pentru activitățile postului respectiv aferente fisei postului.
În acest sens, a susținut că nu au fost anunțate organigrama si posturile supuse restructurării în funcției de activitatea desfășurată conform fișei postului, procedura privind testarea profesională, apelanta susținând că a fost anunțată pe data de 28.08.2013 că se va susține testare în data de 29.08.2013, că nu a fost anunțată tematica de testare, modul de normare și posturile supuse disponibilizări după normare.
A mai arătat că, potrivit CCM, examinarea este prevăzuta la art.24.8, și va avea ca obiect activitățile prevăzute în fișa postului salariatului în pază, astfel încât consideră că testarea trebuia să se desfășoare în funcție de specificul activităților prevăzute în fișa postului salariatului.
Legat de acest aspect, apelanta a susținut că instanța nu a analizat încălcarea procedurilor și convocatorul testare concediere nr.1104/28.07.2013, reținând greșit că afirmațiile reclamantei în sensul că a luat la cunoștința despre testarea profesională în data de 28.08.2013 sunt infirmate de prevederile art. II, punctul 5 din procesul verbal nr. 101.4/5583/13.08.2013, unde se arata ca testările profesionale vor avea loc in perioada 28-"31.08.2013, precum și împrejurarea că reclamanta s-a prezentat in data de 29.08.2013 pentru susținerea concursului cu circuit închis pentru ocuparea posturilor de oficiant urban .
A menționat că a depus la termenul din 03.04.2014 convocatorul cu data când a luat la cunoștința de examen, și că, în condițiile în care a luat la cunoștința, că examenul este a doua zi, sub amenințarea ca cine nu participa la testare este respins din start, a luat parte la aceasta testare în speranța că testele vor fi conform fișelor posturilor anexa la CIM, lucru care nu s-a întâmplat
5. Decizia încalcă prevederile articolul 26.3 din CCM, potrivit căreia, în condițiile în care C.N.P.R. va dispune concedieri colective, salariații concediați, cărora C.N.P.R. nu le poate oferi alte posturi conform art. 26.1, sau pe posturile oferite nu poate asigura păstrarea salariului de bază și salariații în cauză optează pentru concediere, vor beneficia ..."
În această privință, apelanta a susținut că greșit a reținut instanța că, deoarece nu a optat pentru concediere, nu poate fi încadrată la acest articol pentru concediere colectivă, de vreme ce la art.4 din decizia de concediere s-a stabilit dreptul său la plați compensatorii, conform Contractului Colectiv de Muncă 2008-2018, astfel cum a fost modificat prin Actul Adițional nr.101/5252/29.08.2013 si Actul Adițional nr.101/3454/ 07.06.2013), precum si in conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 36/ 30.04.2013 privind aplicarea în perioada 2013-2018 a unor măsuri de protecție socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate în baza planurilor de disponibilizare (publicata in M.Of. nr,251/30.04.2013).
A mai susținut că, sub acest aspect, desi instanța în motivare i-a dat dreptate, în hotărâre a omis să specifice acest lucru, privând-o astfel de plățile compensatorii.
Față de motivele invocate, a solicitat să se constatate că decizia atacata a fost dată fără o analiză temeinica a solicitărilor sale, fără efectuarea expertizei grafologice solicitate, fără audierea martorilor, judecătorul soluționând cauza numai pe documentele existente la dosar, încălcând dreptul la apărare și la o judecată dreaptă, încălcând art.6 din Convenția drepturilor omului, și, drept urmare, să se dispună admiterea apelului si modificarea sentinței atacate în sensul admiterii (contestației) așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Intimata C. Națională de Poșta Română S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțat de Tribunalul O..
Curtea, examinând sentinta atacată, prin prisma criticilor formulate, în limitele efectului devolutiv prevăzute la art.477-478 NCPC, apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce priveste critica apelantei conform căreia prima instantă a retinut cauza spre solutionare la termenul din 29.05.2014, fără ca înscrisurile solicitate la termenul anterior să fi fost depuse de către intimată cu cel putin 5 zile înainte, punând-o astfel în imposibilitatea de a-si formula apărarea în raport de înscrisurile prezentate, Curtea retine că, în conformitate cu art.254 alin.4 NCPC, sanctiunea care intervine în cazul nedepunerii înscrisurilor cu cel putin 5 zile înainte de termenul fixat este aceea a decăderii din probă. Această sanctiune vizează, însă, numai cazul înscrisurilor propuse de parte si încuviintate în conditiile art.254 alin.2 NCPC, nu si situația înscrisurilor a căror administrare sau completare instanta a dispus-o din oficiu, potrivit alineatului 5 al aceluiasi articol, cum este situatia documentelor pe care prima instantă le-a solicitat intimatei prin adresa din 03.04.2014.
În această din urmă ipoteză, nedepunerea înscrisurilor în termenul fixat de către instantă, cu consecinta imposibilitătii observării lor de către parte, poate atrage sanctiunea nulitătii, dar aceasta este una conditionată potrivit art.175 alin.1 NCPC, putând interveni numai „dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.”
Însă, în spetă, din cuprinsul încheierii de sedintă din 29.05.2014 reiese că reclamanta nu a solicitat termen pentru comunicarea si observarea înscrisurilor depuse în sedintă, astfel că aceasta nu poate invoca în apel o astfel de neregularitate procedurală, în raport si de disp. art.178 alin.3 lit.b si alin.5 NCPC. Mai mult, chiar în situatia în care s-ar fi formulat o astfel de cerere si prima instantă ar fi refuzat acordarea unui alt termen de judecată pentru observarea înscrisurilor, nu se poate retine că, printr-o asemenea neregularitate procedurală, reclamanta ar fi suferit o vătămare ce ar puteai fi înlăturată numai prin anularea actului procedural. Aceasta, întrucât reclamanta putea să-si formuleze pe calea apelului apărările în legătură cu înscrisurile depuse de intimată la ultimul termen de judecată, apelul fiind o cale devolutivă de atac ce presupune repunerea în discutie pe fond a sustinerilor si apărărilor părtilor de la prima instantă.
Pentru acelasi considerent, nu poate fi retinut ca motiv de nelegalitate a sentintei atacate nici faptul că prima instantă s-ar fi pronunat numai în baza înscrisurilor depuse de părti, fără a administra proba cu martori sau alte probe solicitate de către reclamantă. Atât timp cât în apel este permisă suplimentarea probatoriului, în măsura în care se apreciază că cel administrat la prima instantă este incomplet sau insuficient lămuririi aspectelor esentiale ale cauzei, criticile legate de insuficienta probatoriului administrat nu sunt de natură a conduce la desfiintarea sentintei atacate.
Pe de altă parte, Curtea constată că prima instantă s-a pronuntat motivat asupra probelor solicitate prin cererea de chemare în judecată si a celor propuse în conditiile art.254 NCPC. Sub acest aspect, se reține și faptul că împrejurările de fapt pe care reclamanta urmărea a le dovedi prin proba testimonială, și anume lipsa unei cauze reale si serioase la concediere sau miscările de personal intervenite în cadrul OP nr.1 Caracal după data concedierii sale puteau fi dovedite cu alte mijloace de probă, în principal înscrisuri, astfel că în mod corect a apreciat Tribunalul că dovada cu martori este inutilă solutionării cauzei.
În ceea ce priveste aspectele de fond, Curtea apreciază că solutia primei instante este legală si temeinică, decizia de concediere contestată nefiind afectată de motivele de nelegalitate invocate.
Astfel, se constată că reclamanta a invocat, drept motiv de nulitate absolută a deciziei de concediere, lipsa semnăturii manuscrise a reprezentantului legal al companiei.
Potrivit art.76 C.Muncii:
„ Decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu:
a)motivele care determină concedierea;
b)durata preavizului;
c)criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective;
d)lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64.”
Prin urmare, semnătura olografă a reprezentantului societătii nu este una dintre mentiunile obligatorii prevăzute de lege, mentiune a cărei lipsă să fie sanctionată cu nulitatea absolută. Este adevărat, însă, că o conditie de valabilitate a oricărei decizii emise în materia raporturilor de muncă este ca ea să emane de la angajator, prin organele sale de conducere, si să fie asumată de către persoana având calitatea de reprezentant legal al angajatorului.
Or, în spetă, nu s-a invocat că emitentul deciziei, Directorul General al C.N. Poșta Română S.A. nu ar fi avut calitatea să reprezinte legal compania, emitând decizii care să o angajeze din punct de vedere juridic în raporturile cu tertele persoane, inclusiv pe planul raporturilor de muncă, ci faptul că semnătura emitentului ar fi doar o copie/o parafă, iar nu executată manuscris pe decizie. Acest procedeu de întocmire a deciziei de concediere nu poate atrage, însă, nulitate absolută, pe considerentul că nu exprimă voința persoanei juridice, cât timp a fost asumată de companie, prin stampila aplicată pe aceasta, iar decizia concedierii a fost adoptată si emană de la angajator, fiind emisă prin persoana care poate angaja juridic compania.
Din această perspectivă, nu prezenta utilitate nici proba cu expertiza grafologică solicitată de reclamantă, mai ales dacă se are în vedere că, în mod obisnuit, printr-o astfel de probă, se urmăreste a se demonstra că semnătura de pe un încris nu emană de la cel căruia i se opune respectivul înscris, iar nu împrejurarea că semnătura este doar o copie a originalului semnăturii olografe a emitentului, aspect care, de altfel, nici nu a fost contestat de către intimată.
Referitor la sustinerea că măsura concedierii ar fi nelegală în raport de disp. art.65 C.Muncii, Curtea retine, pe baza probatoriilor administrate, că desfiintarea postului ocupat de contestatoare a fost efectivă si că a avut la bază o cauză reală si serioasă.
Sub acest aspect, Curtea retine că reclamanta a ocupat la Oficiul Postal nr.1 Caracal functia de oficiant urban, astfel cum rezultă din clauzele contractului individual de muncă nr.250/324/13/04.12.2007 pe care aceasta l-a semnat ( filele 69-75 dosar Tribunal). Împrejurarea că, în fisa postului, a fost particularizată această functie, în raport de locul în care activitatea era desfăsurată, fiind denumită „ oficiant cabină încărcare-lichidare”, cu detalierea atributiilor specifice acesteia, nu schimbă functia pe care reclamantă a fost încadrată, de vreme ce, în contractul individual de muncă, această functie este aceea de „ oficiant urban”. Trebuie menționat și faptul că functia reprezintă unul dintre elementele esentiale ale contractului individual de muncă ce poate fi modificată numai prin act aditional conform art.17 alin.3 lit.d și alin.5 C.Muncii, iar fisa postului vine doar să specifice atribuțiile postului iar nu să modifice elementele esentiale ale contractului de muncă.
Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere că, în lista funcțiilor din cadrul companiei, se regăseste numai functia de „ oficiant urban”, iar nu aceea de „ oficiant cabină încărcare-lichidare”, astfel cum rezultă din anexa nr.7 la CCM aplicabil în perioada 01.05._18.
Legat de acest aspect, Curtea reține și faptul că nu poate fi primită solicitarea formulată de reclamantă prin apel de acordare a daunelor morale pentru că a prestat o muncă în folosul intimatei, conform fișei postului, pe un post „inexistent” în organigrama acesteia, întrucât cererea reclamantei este una nouă în apel, inadmisibilă, în raport de disp. art.478 alin.1 NCPC.
În același timp, din compararea organigramelor companiei, anterioare si ulterioare concedierii ( fila 99 dosar apel) se retine că, în cadrul Oficiului Postal nr.1 Caracal, au existat 15 posturi de oficiant urban, din care au fost desfiintate 5 ca urmare a programului de restructurare aprobat prin Hotărârea C.A. nr.175/14.06.2013. Prin aceeasi Hotărâre a fost reînfiintat un singur post cu jumătate de normă, rezultând că desfiintarea efectivă a vizat un număr de 4 posturi, plus jumătate de normă, de natura celui ocupat de reclamantă, acela de oficiant urban, și că au rămas 10 posturi de oficiant urban cu normă întreagă și un post cu jumătate de normă.
Acest fapt este confirmat si de concursul desfăsurat în data de 29.08.2013 pentru selectarea salariaților care să ocupe cele 10 posturi cu normă întreagă si a unui post cu jumătate de normă, rămase după desfiintarea efectivă a celor 4 posturi ( filele 96-97).
De asemenea, faptul că cele 4 posturi au fost efectiv suprimate din schema organizatorică a companiei, fără a fi reintroduse ulterior rezultă si din organigrama din data de 01.02.2014 depusă la filă 177 dosar fond în care posturile de oficiant urban sunt tot în număr de 10 cu normă întreagă si unul cu jumătate de normă, exact ca la data disponibilizării reclamantei. Nu poate fi primită, asadar, sustinerea acesteia din apel în sensul că reangajările făcute ulterior concedierii sale la Oficiul Postal nr.1 Caracal dovedesc că postul său nu a fost efectiv suprimat din schemă.
Referitor la existenta unei cauze reale si serioase a concedierii, Curtea constată că desfiintarea postului ocupat de contestatoare a fost determinată de necesitatea „ optimizării structurii rețelei poștale ( atât în mediu urban, cât și în mediul rural), coroborat cu aplicarea rezultatelor redimensionării personalului de exploatare poștală”, conform celor prezentate în Planul de disponibilizare aprobat prin Hotărârea C.A. nr.175/14.06.2013, motivele fiind expuse si în decizia de concediere contestată.
Sub acest aspect si în strânsă legătură cu sustinerea apelantei reclamante, conform căreia decizia nu ar fi motivată, încălcând disp.art. 76 lit.a C.Muncii, Curtea constată că în decizie au fost expuse motivele care au determinat restrângerea activitătii anumitor oficii postale, redimensionarea personalului si, ca o consecință a acestora, desfiintarea mai multor posturi, inclusiv a posturilor de natura celui ocupat de reclamantă. Concedierea efectivă a reclamantei a fost urmarea aplicării criteriilor ordinii de prioritate la concediere în cazul salariatilor ocupând posturi de aceeasi natură, în spetă posturi de oficiant urban desfiintate în număr 4 la OP nr.1 Caracal, iar prin indicarea acestui criteriu a fost motivată implicit selectarea reclamantei în rândul celor disponibilizati.
În ceea ce priveste criticile vizând procedura de evaluare a performantelor profesionale, Curtea retine că, în cadrul prezentului litigiu, se impune a se verifica doar dacă, la concedierea colectivă, au fost respectate disp. art.69 alin.2 lit.d C.Muncii, în sensul că au fost notificate și prevăzute de către angajator criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere si că acestea au fost aplicate corect în cazul măsurii dispuse fată de reclamantă. Celelalte aspecte legate de modul de desfăsurare a evaluării sau rezultatele acesteia se impuneau a fi contestate de către reclamantă în termenul și după procedura prevăzută de partenerii sociali.
Referitor la criteriul aplicat în cazul concedierii reclamantei, acesta a fost cel al evaluării performantelor profesionale, criteriu stabilit, de altfel, ca prioritar la concediere si de către prevederile Codului Muncii ( art.69 alin.3 C.Muncii). Acest criteriu a fost prevăzut în CCM la nivel de companie valabil pe perioada 2008-2018, astfel cum a fost modificat și completat prin actul adițional înregistrat la ITM București sub nr.30/14.06.2013 ( filele 171-172), iar procedura de evaluare a competentelor profesionale a fost convenită de partenerii sociali prin procesul-verbal din 13.08.2013 (filele 78-80) si a fost notificată reprezentanților salariatilor și AJOFM în data de 19.08.2013(filele 82-93).
Raportat la aceste notificări, nu poate fi primită susținerea apelantei în sensul că reclamanta a luat cunoștință despre realizarea testării sale profesionale cu o zi anterior desfășurării acesteia, în condițiile în care perioada de testare profesională, 28-31.08.2013 a fost prevăzută în procesul-verbal încheiat de companie cu Sindicatul încă din data de 13.08.2013, iar desfășurarea evaluării după calendarul și procedura prevăzută de acest proces-verbal a fost din nou notificată Sindicatului în data de 19.08.2013.
Mai mult, conformitatea modului în care evaluarea s-a desfăsurat în fapt în raport cu procedura convenită de partenerii sociali, precum si rezultatele finale trebuiau contestate de către reclamantă, în cazul în care aceasta era nemultumită, ceea ce nu s-a întâmplat. Cât timp procedura de evaluare derulată nu a fost desfiintată, în urma contestării acesteia, la momentul de fată nu poate fi ignorat rezultatul final al unei evaluări valabile si care nu a plasat-o pe reclamantă în primele 11 locuri pentru a ocupa posturile de oficiant rămase după restructurare.
Nefondat este si motivul de apel conform căruia prima instantă ar fi interpretat si aplicat gresit prevederile art.26.3 din CCM.
Așa cum rezultă din conținutul acestuia, articolul se aplică celor care au optat pentru concediere și ale căror contracte de muncă au încetat, urmare a opțiunii exprimate, prin acordul părților, situație în care nu se regăsește reclamanta.
Aceasta nu înseamnă că reclamanta a fost privată de plățile compensatorii, ci numai faptul că acesta nu poate primi aceste plăți în cuantumul și condițiile prevăzute la alineatul întâi al acestui articol, dar va beneficia de ele, potrivit art.26.3 alin.2-3 din CCM pe anii 2008-2018, astfel cum a fost modificat și completat prin Actul Adițional nr.101/3454/07.06.2013 și Actul Adițional nr._, precum și prevederilor OUG nr.36/2013, cum s-a consemnat, de altfel, și în decizia de concediere contestată.
De asemenea, nu poate fi primită ca fondată nici sustinerea apelantei conform căreia prima instantă nu si-ar fi motivat efectiv solutia adoptată, reluând doar apărările formulate de intimată prin întâmpinare
Din considerentele sentintei pronuntate rezultă că Tribunalul a analizat punctual motivele de nelegalitate invocate de reclamantă, a evaluat probatoriile propuse de părti si încuviintate si a expus argumentele de fapt si de drept în raport de care si-a format convingerea cu privire la legalitatea măsurii concedierii reclamantei, iar acestea nu reiau doar apărările intimatei din întâmpinare, hotărârea atacată răspunzând exigentelor art.425 alin.1 lit.b NCPC.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că apelul este nefondat, astfel încât, în temeiul art.480 alin.1 NCPC, îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatoarea C. E., domiciliată în Caracal, ., jud. O., împotriva sentinței civile nr. 715/29.05.2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ, cu sediul în București, sector 2, ., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Martie 2015.
Președinte, Florența C. C. | Judecător, L. M. L. | |
Grefier, A. P. |
Red.jud.Fl.C.C.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.27.04.2015
j.f. C.C.
| ← Contestaţie act. Decizia nr. 204/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Despăgubire. Decizia nr. 1876/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
