Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1212/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1212/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 5701/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1212
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE -M. C. Ț.-Judecător
- M. C.-Președinte Instanță
Grefier D. M.
XXX
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul pârât C. L. TG-J., cu sediul Tg. J., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 3587/30.10.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât L. T. BÎRSEȘTI, cu sediul în Bîrsești, Jud. Gorj și intimații reclamanți N. N., cu domiciliul în Tg. J.. ., Jud. Gorj și U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT GORJ cu sediul în Tg. J., ., Jud. Gorj, având ca obiect drepturi bănești plata dobânzii legale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat și motivat în termenul legal solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că este primul termen de judecată în care părțile sunt legal citate, și văzând că prin cererea de apel nu s-au propus administrarea de probe noi iar intimații nu au depus întâmpinare, Curtea apreciază că nu se impune a se pronunța cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului în fața instanței de apel, motiv pentru care în baza art. 482 raportat la art.244 NCPC și respectiv art.394 NCPC, constată terminată cercetarea judecătorească în apel, declară închise dezbaterile și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 3587 de la 30.10.2014, Tribunalul Gorj a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Târgu-J., invocată de acest pârât.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta U. S. Libere din Învățământ Gorj, cu sediul în Târgu-J., ., județul Gorj, în numele și pentru reclamantul-membru desindicat N. N.,în contradictoriu cu pârâții L. T. Bîrsești și C. L. Târgu-J..
Au fost obligați pârâții la plata către reclamantul N. N. a dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza sentinței nr.1984/28.03.2011, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, de la data de 08.07.2011 și până la data plății sumelor datorate reclamantului cu titlu de drepturi salariale.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat următoarele:
Calitatea procesuală a părților este una din condițiile de admisibilitate a acțiunii, iar calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana chemată în judecată și debitorul obligației a cărei îndeplinire se cere în cauza dedusă judecății, astfel cum a rezultat din prevederile art.34 din Codul de procedură civilă.
Prin sentința nr.1984/28.03.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, irevocabilă, au fost obligați pârâții C. L. Târgu-J. și Grupul Școlar Industrial Bîrsești la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea prevederilor Legii nr.221/2008, pentru perioada 01.10._09, sume care urmau a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Așadar, pârâtul C. L. Târgu-J. a fost obligat prin hotărâre judecătorească la plata direct către reclamantul-membru de sindicat N. N. a unor diferențe de drepturi salariale, dobândind astfel, în temeiul hotărârii judecătorești, calitatea de debitor al acestuia.
În această calitate este chemat în judecată în prezenta cauză, pentru repararea, în temeiul răspunderii delictuale, a prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării, respectiv executării cu întârziere a obligației stabilite prin hotărâre judecătorească.
În consecință, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Târgu-J., invocată de acest pârât.
Potrivit art.1 din O.U.G. nr.71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a)în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra compatibilității modalității de eșalonare a plății drepturilor salariale stabilită prin O.U.G. nr.71/2009 cu prevederile Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (decizia din 4 septembrie 2012 în Cauza D. D. D. și alții împotriva României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 17 octombrie 2012).
Potrivit dispozițiilor art.1082 din vechiul Cod civil, debitorul este obligat la plata de daune - interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, chiar dacă nu este de rea-credință, iar, conform art.1084 din vechiul Cod Civil, daunele interese trebuie să cuprindă pe lângă pierderea efectiv suferită și câștigul nerealizat.
În același sens sunt și prevederile art.1531 din Codul civil din 2009, conform cărora:
(1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit.
Conform art. 1535 din Codul civil din 2009, se pot solicita de către creditor daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, dispoziția aplicându-se atât profesioniștilor, cât și celorlalte subiecte de drept civil.
În cazul obligațiilor care au ca obiect sume de bani, cum este cazul în speță, legea fixează drept despăgubire dobânda legală, în considerarea faptului că lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală.
Prin Decizia nr. 2/2014, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că: „În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin. (2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
S-a reținut că, atâta timp cât repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperită doar pierderea efectivă, în temeiul art.1 alin.(3) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.71/2009, iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului. Cât privește existența unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, s-a apreciat că aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, nu s-a putut reține că Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.71/2009 reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului, care nu poate fi acceptată prin raportare la conduita așteptată a debitorului care trebuia să se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art. 44 alin.(1) din Constituție, „creanțele asupra statului sunt garantate” și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.
Din conținutul acestei decizii, a rezultat că executarea cu întârziere sau neexecutarea obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească reprezintă o faptă ilicită de natură a antrena răspunderea civilă delictuală.
Conform regulilor răspunderii delictuale, debitorul este de drept în întârziere, de la momentul săvârșirii faptei considerate a fi ilicite, fără a fi necesar să fie pus în întârziere.
Pârâții au fost obligați prin hotărâre judecătorească la plata unor drepturi bănești către reclamantul-membru de sindicat N. N.. O parte din sumele datorate au fost achitate cu întârziere, restul rămânând neachitat, astfel că pârâții sunt în culpă pentru neexecutarea, respectiv executarea cu întârziere a obligației de plată a drepturilor bănești datorate în temeiul sentinței judecătorești.
Hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit obligația de plată a pârâților a fost pronunțată în soluționarea unui conflict de muncă, iar, conform art. 274 din Codul Muncii, hotărârile pronunțate în fond în această materie sunt executorii de drept. Așadar, pârâții aveau obligația de a-și executa obligația chiar de la momentul pronunțării sentinței, dată de la care sentința era executorie.
În speță, având însă în vedere cererea de acordare a dobânzii pe ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii și până la data plății efective a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale, dobânda legală se va acorda începând cu data de 08.07.2011 și până la data plății sumelor datorate în temeiul sentinței judecătorești.
Prin urmare, s-a admis acțiunea și au fost obligați pârâții la calculul și plata către reclamantul-membru de sindicat N. N. a dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza sentinței nr. 1984/28.03.2011, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, de la data de 08.07.2011 și până la data plății sumelor datorate reclamantului cu titlu de drepturi salariale.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâtul C. L. al Municipiului Tg.J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel se arată că, prin definiție, raporturile juridice de muncă au caracter „intuituu personae", presupunând existența numai a două părți contractante spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.
Prin definiția dată de art. 10 din Codul Muncii „Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu" și art. 157 (1) din același cod care prevede că „Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați și reprezentanți ai acestora" a rezultat încă o dată lipsa calității consiliului local, în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale.
C. local nu are calitatea de a acorda drepturi salariale personalului din învățământ, deoarece nu are calitatea de angajator în contractul individual de muncă și nu este nici semnatar al contractului colectiv de muncă, care este, conform art. 236 - „convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizare, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă".
Mai mult decât atât, consiliul local nu are un buget propriu, nu are conturi în bancă, și cu atât mai puțin un patrimoniu, deci nu poate avea capacitate de exercițiu într-o astfel de cauză.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Legea nr.53/2003 Codul Muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, în speță unitatea de învățământ.
Conform art. 104 din Legea 1/2011, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale pentru:
„a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora.”
În același sens erau și prevederile legislației anterioare, respectiv art. 16 din H.G. nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat și art. 167 alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995.
Prin urmare, C. L. al Municipiului Târgu Jiu, nu poate plăti drepturi salariate cadrelor didactice sau nedidactice din învățământul preuniversitar, deoarece nu-i incumbă o atare obligație, nici în considerarea unui acord contractual și nici în virtutea legislației în vigoare.
C. L. al Municipiului Târgu Jiu nu poate fi obligat nici să aloce sumele necesare plății drepturilor solicitate, deoarece așa cum s-a mai arătat nu există nici un fel de raport juridic între reclamant și instituția pârâtă, iar potrivit legii contravaloarea acestor drepturi se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Pentru aceste motive, a arătat apelantul că se află în imposibilitatea de a formula o apărare pe fond.
S-a procedat la regularizarea cererii de apel, potrivit dispozițiilor art. XV din Legea nr. 2/2013.
Intimații nu au depus la dosar întâmpinare.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe și motivele de apel, Curtea constată că apelul este nefundat, față de următoarele considerente.
Criticile formulate de apelant vizează, în esență, obligarea sa direct la plata dobânzii legale,, în condițiile în care nu are calitatea de angajator al reclamantului.
Referitor la aceste susțineri, va reține Curtea că prin sentința nr. 1984 din 28.03.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, au fost obligați intimații Grupul Școlar Industrial Bârsești și C. L. al mun. Tg. J. la plata directă a drepturilor salariale rezultate din neaplicarea Legii 221/2008, ceea ce naște în sarcina acestor instituții o obligație de plată ce derivă dintr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Prin urmare, prin sentința primei instanțe apelantul a fost obligat la plata dobânzii nu pentru că ar fi angajatorul intimatului reclamant, ci pentru faptul că, prin hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu, a fost obligată irevocabil la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile L.221/2008, actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății, iar pentru că aceste sume de bani nu au fost plătite la scadență, daunele moratorii trebuie plătite de aceeași debitori.
Calitatea procesuală pasivă în cauză a Consiliului L. al mun. Tg. J. rezultă așadar din considerentele hotărârii care a stabilit creanța, la care se calculează dobânzile solicitate prin prezenta acțiune.
În concluzie, va aprecia Curtea că în mod corect a analizat Tribunalul și obligat ambii pârâți la plata dobânzilor aferente sentinței nr. 1984 din 28 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Gorj astfel încât Curtea, în temeiul art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul pârât C. L. TG-J., cu sediul Tg. J., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 3587/30.10.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât L. T. BÎRSEȘTI, cu sediul în Bîrsești, Jud. Gorj și intimații reclamanți N. N., cu domiciliul în Tg. J.. ., Jud. Gorj și U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT GORJ cu sediul în Tg. J., ., Jud. Gorj.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2015.
Președinte, M. C. Ț. | Judecător, M. C. | |
Grefier, D. M. |
30.03.2015
red.jud.M.C.Ț.
4 ex/AS
j.f.N.C.B.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 1876/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
