Despăgubire. Decizia nr. 1876/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1876/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 551/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1876
Ședința publică de la 08 Aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte T. R.
Judecător P. B.
Grefier S. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de contestatorul S. „PORȚILE DE F.” în numele și pentru membrul de sindicat - contestatoarea G. C. -V., cu domiciliul procesual ales la SCA G., N., P., cu sediul în București, ., ., ., împotriva sentinței numărul 5637 din data de 09 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul M. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu intimata S. DE S. HIDROENERGETICE HIDROSERV SA (FOSTĂ HIDROELECTRICA - SERV S.A), cu sediul în București, ..3, . 2., având ca obiect contestație decizie de concediere Decizia nr.73/09.01.2014.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelanta contestatoare G. C.-V. personal și consilier juridic T. C. reprezentând-o pe intimata S. DE S. HIDROENERGETICE - HIDROSERV SA ( FOSTĂ HIDROELECTRICA S.A.), lipsind apelantul contestator S. „PORȚILE DE F.”.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat următoarele:
- depunerea la dosarul cauzei de concluzii scrise formulate de apelanta contestatoare G. C.-V. înregistrate sub nr._/06.04.2015;
- depunerea la dosarul cauzei de note de ședință formulate de apelanta contestatoare G. C.-V. înregistrate sub nr._/07.04.2015 și nr._/07.04.2015;
S-a procedat la comunicarea exemplarului notelor de ședință înregistrate sub nr._/07.04.2015 și a unui exemplar al concluziilor scrise formulate de apelanta contestatoare, intimatei prin consilier juridic.
Apelanta contestatoare a depus la dosarul cauzei exemplarele în original ale concluziilor scrise și notelor de ședință care poartă semnătura acesteia.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Apelanta contestatoare G. C.-V. a susținut următoarele în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție publucată în Monitorul Oficial din 24 ianuarie se face referire la nerespectarea termenului de preaviz. Fiind persoană cu handicat gradul I, conform art. 83 lit. e din Legea 448/2006 beneficia de minim 30 de zile lucrătoare în cazul în care era disponibilizată
A mai arătat că este singura persoană cu handicap gradul I nerevizuibil din unitate și a beneficiat de 20 de zile lucrătoare preaviz, iar decizia nr. 73/09.01.2014 la art. 2 nu se face referire la durata preavizului doar scrie că a beneficiat de 10 zile lucrătoare pentru a-și căuta de muncă, acest lucru neafectând drepturile salariale. În realitate au fost de 20 de zile, cele 10 zile pentru a-și căuta un loc de muncă fiind incluse în cele 20, acesta fiind motiv suficient pentru nulitatea deciziei. A mai arătat că a fost unic întreținător de familie având în întreținere trei copii, doi copii minori și un major la facultate, dar nu s-a ținut cont de acest lucru. A susținut că în lista anexată deciziei nu era niciun post care să fie în conformitate cu studiile și situația sa medicală.
La interpelarea instanței a învederat că era singurul contabil principal și nu contestă de principiu problemele economice, dar măsurile luate da, au fost protejați unii oameni.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii în totalitate a contestației, reintegrarea pe funcție, despăgubiri și toate celelalte drepturi. A învederat că nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Consilier juridic T. C. reprezentând-o pe intimata S. DE S. HIDROENERGETICE - HIDROSERV SA a arătat că, față de susținerea referitoare la contabilul șef era un fost director ca și atribuții, apelanta contestatoare a îndeplinit funcția de contabil cu studii medii, după disponibilizare au rămas numai persoane cu studii superioare. La preavizare s-a primit ca loc de muncă, ca și revizor contabil. Toți preavizații au primit la preavizare aceste liste cu posturile disponibile la nivelul întregii societăți, liste care au fost depuse inclusiv în septembrie și octombrie. A fost post de revizor contabil la Sucursala Cluj, examenul desfășurându-se la București; pentru acest post se cereau studii superioare sau studii de contabilitate medii. În ceea ce privește preavizul, consideră că având în vedere art. 4.108 alin. 1 din CCM aplicabil la nivelul societății, aflat la 259-268 se spune clar că în cazul încetării contractului individual de muncă din inițiativa unității, din motive neimputabile salariatului unitatea este obligată să acorde un preaviz de 20 zile lucrătoare; acesta a fost motivul pentru care în decizie a fost trecut acest termen. Consideră că CCM fiind legea părților, în baza CCM - ului semnat în 2006, prelungit până în 31 decembrie 2014, spune clar că unitatea este obligată să acorde un preaviz de 20 zile lucrătoare, nu spune că este maximal sau minimal acest preaviz. A solicitat să se observe Hotărârea nr. 826/2013 a Colegiului Național pentru Combaterea Discriminării în care se arată că intimata nu a făcut o discriminare în ceea ce o privește pe apelanta G. C.-V., nu datorită dizabilității sale a fost concediată, pur și simplu datorită faptului că în structura organizatorică a societății, angajatorul a considerat că nu are nevoie decât de oameni foarte bine pregătiți și oameni cu studii superioare pentru a merge mai departe. Acesta a fost motivul pentru care apelanta G. C.-V. a fost concediată.
A solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond. A învederat că nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise și practică judiciară.
Apelanta contestatoare G. C.-V. a susținut faptul că, din punctul său de vedere, ar fi trebuit să se țină seama și de lege care prevede că unitatea este obligată să aibă în componența ei, un procent persoane cu handicap.
Consilier juridic T. C. a solicitat să se aibă în vedere punctul de vedere al Colegiului Național pentru Combaterea Discriminării în care se arată că la nivelul sucursalei sunt 14 persoane cu handicap și 28 la nivelul întregii societăți și că au mai fost concediați în programul de restructurare câțiva angajați cu dizabilități.
CURTEA:
Asupra apelului de față, constată următoarele
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 27.01.2014 reclamantul S. „Porțile de F.” în numele și pentru membra de sindicat G. C.-V. a chemat în judecată pe pârâta S. Hidroelectrica – Serv SA, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea deciziei de concediere nr. 73/09.01.2014, repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei, respectiv reintegrarea membrei de sindicat în funcția deținută anterior concedierii, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat până la reintegrarea efectivă, precum și la actualizarea sumei solicitate cu dobânda legală și cu rata inflației, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr.5637 din 9 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, s-a respins contestația formulată de S. Porțile de F. în numele și pentru membra de sindicat G. C.-V. în contradictoriu cu intimata S. de S. Hidroenergetice Hidroserv SA (fostă Hidroelectrica SA),.
Examinând decizia de concediere emisă de intimată în raport de documentația care a stat la baza emiterii acesteia și de motivele invocate de contestatoare, s-au constatat următoarele:
S. Hidroelectrica Serv SA București a luat ființă la data de 05.08.2013 prin fuziunea prin contopire a celor 8 societăți Hidroserv (Bistrița, Cluj, Curtea de Argeș, Hațeg, Porțile de F., Râmnicu V., S. și Slatina), această societate preluând toate drepturile și obligațiile filialelor care au dobândit statut de sucursală, devenind desmembrăminte fără personalitate juridică în cadrul noii societăți.
Conform Hotărârii nr. 7/25.09.2014 emisă de intimată și certificatului de înregistrare ._/08.10.2014 emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București
. București și-a schimbat ulterior denumirea în S. de S. Hidroenergetice Hidroserv SA.
Anterior înființării Societății Hidroelectrica Serv SA București (actuala S. de S. Hidroenergetice Hidroserv SA), la data de 09.01.2013, a avut loc o întâlnire între administratorul judiciar al . . filialelor Hidroserv și sindicatele din cadrul filialelor, discutându-se, printre altele, reorganizarea prin fuziune a filialelor Hidroserv, părțile agreând începerea programelor de restructurare în perspectiva fuziunii, inclusiv reducerea numărului de personal existent cu 500 persoane până la finele trimestrului I al anului 2013 și s-a hotărât ca fiecare filială Hidroserv să analizeze și să dispună măsurile legale de reducere a costurilor, inclusiv cu forța de muncă.
S. Comercială Hidroserv Porțile de F., societate participantă la procesul de fuziune prin contopire, în urma căruia s-a constituit societatea Hidroelectrica Serv SA, a înaintat cu adresa nr. 3196/29.04.2013 Sindicatului „Porțile de F.” o notă de informare prin care l-a înștiințat cu privire la transferul de întreprindere în sensul Legii nr. 67/2006 intervenit ca urmare a fuziunii prin contopire, la consecințele juridice, economice și sociale ale transferului pentru salariați, la măsurile preconizate cu privire la salariați, la condițiile de muncă și încadrare în muncă.
La data de 30.05.2013 a fost adoptată hotărârea A. nr. 6/30.05.2013 prin care a fost aprobată strategia de restructurare economico financiară a . F. SA, astfel cum a fost avizată prin hotărârea Consiliului de Administrație nr. 7/2013 de la . F..
Urmare a hotărârii A. nr. 6/2013, prin adresa nr. 4320/13.06.2013 a fost notificată Sindicatului Porțile de F., Inspectoratului Teritorial de Muncă M. și Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă M., intenția efectuării de concedieri colective, în urma acestei notificări având loc întâlniri între reprezentanții administrației și ai sindicatului la datele de 20.06.2013 și 27.06.2013.
Având în vedere nota de informare nr. 3196/29.04.2013, prin care s-a anunțat declanșarea procedurii de fuziune care intră sub incidența art. 173 și art. 174 Codul muncii și Legii nr. 67/1996 la data de 27.06.2013 a avut loc la sediul intimatei o ședință la care au participat reprezentanții administrației și ai sindicatului, rezultatul întâlnirii fiind consemnat în procesul verbal încheiat la aceeași dată sub nr. 2/2013.
Cu ocazia acestei întâlniri părțile au hotărât de comun acord întreprinderea tuturor demersurilor pentru reducerea la maxim a numărului de personal, prin alte modalități decât concedierea colectivă, respectiv prin pensionări (limită de vârstă, anticipată, parțial anticipată), încetarea contractelor individuale de muncă pe perioadă determinată, încetarea contractelor individuale de muncă prin acordul părților, în urma analizei personalului pe colective estimându-se o reducere a numărului de personal la aproximativ 500 de salariați.
Față de această situație, . F. SA prin adresa nr. 5647/30.07.2013 a comunicat Inspectoratului Teritorial de Muncă M. și Agenției Județene de Ocuparea a Forței de Muncă M. că potrivit procesului verbal nr. 2/27.06.2013 al ședinței administrație – sindicat desfășurată cu ocazia derulării procedurii de disponibilizare, s-a hotărât de comun acord întreprinderea tuturor demersurilor pentru reducerea la maxim a numărului de personal prin alte modalități decât concedierea colectivă, respectiv prin pensionări, încetarea contractelor individuale de muncă cu perioadă determinată și încetarea contractelor individuale de muncă cu acordul părților; totodată s-a comunicat încetarea procesului de disponibilizare colectivă.
Din cuprinsul acestei adrese rezultă fără dubiu că intenția părților a fost luarea tuturor măsurilor pentru reducerea la maxim a numărului salariaților, prin alte modalități decât concedierea colectivă și, față de aceste măsuri inițiale, la acel moment s-a apreciat că încetează procesul de disponibilizare colectivă.
Ulterior, la data înființării noii societăți rezultate prin fuziune s-a constatat că din cele opt societăți care au fuzionat, două dintre acestea, . F. și . au finalizat măsurile privind reducerea numărului de salariați până la data fuziunii.
Analizându-se situația economico financiară a societății înainte și la data fuziunii s-a constatat că se impun în continuare măsuri de disponibilizare de personal prin concediere colectivă.
Față de această stare de fapt, S. Hidroelectrica Serv SA, prin adresa nr. 745/07.10.2013, a solicitat Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice un punct de vedere cu privire la necesitatea unei noi aprobări a programului de restructurare.
Prin adresa nr._/30.10.2013 Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a comunicat că se impune o nouă aprobare a programului de restructurare de către Adunarea Generală a Acționarilor noii societăți Hidroelectrica Serv SA, pentru continuarea disponibilizărilor de personal nefinalizate de către societățile care au fuzionat.
În atare situație, prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 1/12.11.2013 a fost aprobat programul de reorganizare a societății Hidroelectrica Serv S.A. în vederea continuării restructurării Sucursalei pentru Reparații și S. Porțile de F. și Sucursalei pentru Reparații și S. Slatina, program care conține și măsuri de concediere colectivă.
Din cuprinsul acestui program de restructurare rezultă că a fost analizată situația Societății Hidroserv Porțile de F. din punct de vedere economico - financiar pe anii 2012-2013 sub aspectul activelor și pasivelor/ veniturilor și cheltuielilor ; de asemenea, s-au analizat măsurile de reducere a cheltuielilor activității curente a sucursalei constând în esență în suspendarea unor drepturi pe anul 2013, renegocierea unor drepturi de natură salarială prevăzute în contractul colectiv de muncă și, în raport de lucrările contractate, s-a apreciat că numărul de personal, din perspectiva numărului de lucrări, este foarte mare și trebuie corelat cu necesitățile obiective ale societății, dar și cu posibilitățile financiare de plată ale acestora, apreciindu-se că se impune reducerea personalului.
S-a menționat în programul de restructurare că aplicarea efectivă a reducerilor de personal în raport de posturile ce se desființează se va face obligatoriu pe posturi de aceeași natură în ordinea precizată în contractul colectiv de muncă analizând gradul de ocupare a fiecărui salariat, a pregătirii și competențelor sale profesionale dovedite prin rezultate profesionale sau examen la propunerea conducătorului ierarhic și cu respectarea etapelor și termenelor legale pentru concedieri colective impuse de Codul muncii și de contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul sucursalei.
În urma analizei dificultăților economice ale societății intimate, analiză efectuată prin programul de restructurare sus menționat, organele de conducere ale unității au luat măsura desființării unor posturi din organigrama societății, în vederea preîntâmpinării unor consecințe mai grave.
Astfel, prin decizia nr. 73/03.01.2014 în temeiul art. 65, 68 Codul muncii s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei G. C.-V. având funcția de contabil principal în cadrul biroului contabilitate pentru motive ce nu țin de persoana salariatei, ca urmare a concedierii colective, contestatoarea beneficiind de preaviz de 20 de zile lucrătoare, conform deciziei de preaviz nr. 2851/29.11.2013.
Potrivit art. 5 din decizia de concediere, societatea a solicitat sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea acordării serviciilor de preconcediere prin adresa nr. 1775/28.11.2013 și a prezentat în anexa la preavizul de concediere lista locurilor de muncă disponibile în cadrul societății.
În preambulul deciziei de concediere au fost invocate dispozițiile art. 65 Codul muncii potrivit cărora „Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia; desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă”.
Din interpretarea dispozițiilor legale susmenționate reiese condiția de legalitate impusă de legiuitor și anume aceea ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Desființarea locului de muncă este efectivă când acesta este suprimat din structura funcțional - organizatorică a angajatorului, evidențiată în statul de funcții și în organigramă, implicând cu necesitate caracterul definitiv al suprimării.
Desființarea locului de muncă are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, fiind impusă de dificultățile economice sau de transformări tehnologice.
Cauza serioasă a desființării locului de muncă este aceea care are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității, care nu disimulează realitatea și care face imposibilă continuarea activității la un loc de muncă, fără pagube pentru angajator.
Or, în cauza dedusă judecății s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile de legalitate impuse de legiuitor în art. 65 Codul muncii, din documentația depusă la dosar de intimată și care a stat la baza emiterii deciziei de concediere reieșind caracterul efectiv, real și serios al măsurii concedierii contestatoarei.
În acest sens s-a reținut că din actele și lucrările dosarului reiese că în ceea ce privește caracterul efectiv al măsurii concedierii contestatoarei s-a constatat că postul deținut de aceasta a fost desființat efectiv, fiind suprimat din structura organizatorică a angajatorului, aspect care nici nu a fost contestat de către reclamant.
În ceea ce privește însă caracterul real și serios al măsurii concedierii contestatoarei se constată că sub acest aspect prin contestația dedusă judecății, s-a solicitat anularea deciziei de concediere invocându-se lipsa cauzei reale și serioase a motivelor care au condus la concedierea contestatoarei, susținându-se că această cauză reală și serioasă a concedierii a avut în vedere vechea societate care a fuzionat și nu situația de la nivelul Hidroelectrica Serv SA.
Această susținere a contestatoarei nu poate fi primită, întrucât . nou înființată a preluat ansamblul drepturilor și obligațiilor fostei filiale, iar prin programul de restructurare aprobat prin Hotărârea A. nr. 1/2013 se are în vedere situația acestei filiale analizate din perspectiva societății rezultată prin fuziune.
Așa cum s-a arătat anterior, din cuprinsul programului de restructurare rezultă că au fost analizate dificultățile economice ale societății intimate, instanța investită cu soluționarea unui litigiu de muncă neavând competența de a analiza conținutul programului de restructurare și de a
cenzura strategia managerială a societății intimate raportată la resursele financiare, aceasta fiind o chestiune de oportunitate a angajatorului.
De altfel, programul de restructurare reorganizare al Societății Hidroelectrica Serv SA care a stat la baza emiterii deciziei de concediere contestate a fost aprobat prin Hotărârea nr. 1/12.11.2013 a Adunării Generale a Acționarilor Societății, iar această hotărâre a fost contestată în instanță de către S. Porțile de F., fiind înregistrat dosarul nr._ pe rolul Tribunalului București, însă ulterior sindicatul a renunțat la judecată în această cauză.
În speță, desființarea postului contestatoarei s-a impus cu necesitate fiind cauzată de motive obiective pentru rațiuni legate de eficientizarea activității având la bază analize de date și indicatori.
Așa fiind, s-a constatat că analiza cauzei reale și serioase se raportează la programul de restructurare, apreciindu-se că față de cele expuse anterior măsura concedierii contestatoarei a avut la bază o cauză reală și serioasă, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei potrivit căreia decizia de concediere este nelegală și pentru faptul că nu au fost îndeplinite obligațiile privind consultarea sindicatelor, conform art. 69 Codul muncii, instanța a constatat că este neîntemeiată. Că intimata a respectat aceste prevederi referitoare la informarea/consultarea sindicatelor în procedura concedierii colective.
Astfel, prin adresa nr.1475/12.11.2013 S. Hidroelectrica Serv SA a notificat S. Porțile de F., Inspectoratul Teritorial de Muncă și Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă M. cu privire la intenția de concediere colectivă a angajatorului, această notificare cuprinzând toate cerințele prevăzute de art. 69 alin. 2 Codul muncii.
Din cuprinsul notificării nr.1475/12.11.2013 reiese că angajatorul a comunicat sindicatului numărul total și categoriile de salariați conform structurilor organizatorice aprobate, motivele care determină concedierea preconizată, numărul și categoriile de salariați care vor fi afectați de concedierea colectivă, criteriile avute în vedere potrivit legii și contractelor colective de muncă preluate prin procesul de fuziune și aplicabile la nivelul Sucursalei pentru Reparații și S. Porțile de F., respectiv la nivelul Sucursalei pentru Reparații și S. Slatina pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor, măsurile pentru atenuarea consecințelor concedierii și compensațiile ce urmează să fie acordate salariaților concediați, perioada în care vor avea loc concedierile, termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, după caz, reprezentanții salariaților pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaților concediați, precizându-se că acest termen este de 10 zile calendaristice de la data primirii notificării potrivit prevederilor art. 71 alin. 1 Codul muncii.
În scopul ajungerii la o înțelegere privind concedierea colectivă, prin notificarea sus- menționată s-a solicitat sindicatului să participe la consultări cu conducerea societății și a sucursalelor din cadrul cărora urmează a se reduce numărul de personal prin concedieri colective menționându-se totodată că, ulterior acestor consultări, în termen de 15 zile calendaristice de la notificare angajatorul va comunica inspectoratelor teritoriale de muncă și agențiilor județene de ocupare a forței de muncă unde își au sediul sucursalele societății, notificarea prevăzută de art. 72 Codul muncii.
Prin adresa nr. 127/22.11.2013 sindicatul Porțile de F. a comunicat intimatei că aceasta nu a respectat procedura prevăzută de Codul muncii și contractul colectiv de muncă în vigoare, astfel că notificarea făcută prin adresa nr. 1475/12.11.2013 este nulă de drept.
S. Hidroelectrica Serv SA a înaintat Sindicatului Porțile de F. adresa nr. 1694/25.11.2013 prin care a arătat că aplicarea efectivă a reducerilor de personal în raport de posturile ce se desființează se face obligatoriu pe posturi de aceeași natură în ordinea precizată în contractul colectiv de muncă, analizând gradul de ocupare a fiecărui salariat, a pregătirii și competențelor sale profesionale dovedite prin rezultate profesionale sau examene la propunerea conducătorului ierarhic, putând să consulte lista salariaților ce urmează a fi disponibilizați prin concediere colectivă în data de 26.11.2013, ora 14 la sediul Sucursalei Porțile de F. când va avea loc o ședință de consultări în acest sens cu organizațiile sindicale ce au primit notificarea nr. 1425/12.11.2013.
La data de 26.11.2013 între reprezentanții administrației și sindicatului a avut loc o întâlnire ocazie cu care s-a încheiat un proces verbal din cuprinsul căruia rezultă că sindicatul a susținut că nu a luat la cunoștință despre o intenție de concediere colectivă, ci de o decizie finală de concediere colectivă, precizând că anunțarea intenției de concediere trebuia adusă la cunoștință prin stabilirea unei date și a unui loc pentru consultări.
Totodată, sindicatul a susținut că la aceste consultări ar fi putut veni cu propuneri pentru diminuarea efectelor disponibilizărilor, propuneri care însă nu au fost formulate.
Având în vedere că, deși sindicatul a susținut că are propuneri pentru evitarea concedierilor, acestea nu au fost prezentate angajatorului pentru a-și exprima punctul său de vedere, prin notificarea nr. 1774/28.11.2013, angajatorul a notificat Inspectoratului Teritorial de Muncă M., Agenției Teritoriale de Ocupare a Forței de Muncă și Sindicatului „Porțile de F.” Tr. S. decizia de concediere, respectând astfel dispozițiile art. 72 Codul muncii.
Reclamantul a mai invocat faptul că intimata nu a respectat dispozițiile art. 69 alin.1 Codul muncii și art.4107 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate referitoare la consultarea sindicatului, susținere care este neîntemeiată având în vedere că aceste consultări au avut loc în data de 26.11.2013.
Faptul că prin notificarea nr.1475/12.11.2013 nu s-a indicat data, ora și locul consultărilor nu poate conduce la concluzia că nu au avut loc întâlniri, cât timp reprezentanții patronatului și sindicatului s-au întâlnit, iar împrejurarea că aceste consultări nu s-au finalizat în sensul dorit de sindicat, nu înseamnă au fost încălcate de către angajator dispozițiile art.69 alin.1 Codul muncii.
În ceea ce privește susținerea referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 4107 din contractul colectiv de muncă se constată că potrivit acestui articol în cazul în care unitatea este în situația de a opera reduceri de personal ca urmare a unor programe de restructurare, reorganizare, închidere parțială sau totală, lichidare acestea se vor supune aprobării Consiliului de Administrație. Angajatorul va anunța sindicatului programul respectiv cu 30 de zile calendaristice înainte de discutarea acestora în Consiliul de Administrație.
Raportând dispozițiile legale sus menționate la speța dedusă judecății se constată că, în cauză, programul de restructurare reorganizare al societății nou înființate a fost elaborat pentru continuarea restructurării Sucursalelor pentru Reparații și S. Porțile de F. și Slatina, ulterior fiind înființată prin fuziune ., iar sindicatul încă din luna ianuarie 2013 în perspectiva realizării fuziunii, agrea începerea programului de restructurare, inclusiv reducerea numărului de personal existent, conform minutei nr. 3113/09.01.2013.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei potrivit căreia printre motivele de nelegalitate ale deciziei de concediere se numără și acela că nu au fost respectate dispozițiile art. 83 din Legea nr.448/2006, instanța a constatat că este neîntemeiată, având în vedere faptul că dispozițiile art.76 Codul muncii prevăd obligativitatea că în cuprinsul deciziei de concediere să se prevadă durata preavizului, fără a se face nicio mențiune referitoare la numărul de zile de preaviz.
Referitor la susținerea contestatoarei potrivit căreia decizia de concediere este nelegală și pentru faptul că nu au fost respectate dispozițiile art. 69 alin. 3 Codul muncii privind evaluarea realizării obiectivelor de performanță a contestatoarei, instanța constată că în cauză se contestă selecția personalului ce urma să fie disponibilizat.
Cu privire la acest aspect, s-a reținut că art. 69 alin. 3 Codul muncii raportat la art. 69 alin. 2 lit. d Codul muncii reglementează departajarea salariaților la concedierea colectivă după criteriul profesional al realizării obiectivelor de performanță, însă nu există o obligație legală imperativă referitoare la o anumită modalitate de realizare a acestei evaluări, ci la utilizarea unui criteriu unitar de alegere a salariaților, fie după rezultatele verificării profesionale periodice, fie organizând și aplicând o procedură de evaluare pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
În acest sens s-a constatat că art. 17 alin. 3 Codul muncii prevede că persoana selectată în vederea angajării va fi informată cu privire la criteriile de evaluare a activității profesionale a salariatului aplicabile la nivel de angajator, iar în art. 40 alin. 1 lit. f din același cod se prevede că angajatorul are dreptul să stabilească obiectivele de performanță individuală, precum și criteriile de evaluare a realizării acestora.
În raport de aceste dispoziții legale s-a constatat că momentul care se are în vedere referitor la informarea salariatului cu privire la criteriile de evaluare este cel al încheierii contractului individual de muncă, respectiv perioada derulării acestuia, neputând fi invocată lipsa acestora la momentul încetării contractului individual de muncă, cum este cazul în speță.
În art.4.111 din contractul colectiv la nivel de unitate s-a prevăzut că aplicarea efectivă a reducerilor de personal în raport de posturile ce se desființează se va face obligatoriu pe posturi de aceeași natură, în următoarea ordine: a) salariații care cumulează două sau mai multe funcții, pentru una din funcții, respectiv cea care nu este funcție de bază: b) salariații care cumulează pensia pentru limită de vârstă cu salariul: c) salariații care îndeplinesc condițiile pentru pensionare pentru limită de vârstă: d) salariatul care este patron, asociat, administrator al unei firme private cu capital privat; e) salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare anticipate; f) salariații cu aprecieri minimale privind competența pe categorii profesionale.
În alin.2 al aceluiași articol se prevede că dacă după aplicarea măsurii desfacerii contractului individual de muncă al persoanelor care se încadrează în prevederile alineatului precedent, numărul de posturi ce urmează a fi desființate nu a fost acoperit, pentru restul vor fi avute în vedere următoarele criterii minimale: a) daca măsura ar putea afecta ambii soți care lucrează în aceeași unitate se va putea desface contractual individual de munca doar unuia dintre ei, conform opțiunii acestora; b) măsura să nu afecteze mai întâi persoane care au copii în întreținere; c) salariatul care este unic întreținător de familie.
În speță, potrivit art. 4 din decizia de concediere colectivă contestată, din cadrul Sucursalei pentru Reparații și S. Porțile de F. s-au desființat toate posturile de natura celui ocupat de contestatoare, fiind astfel neaplicabile aceste criterii pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
Din statele de funcții anterioare și ulterioare concedierii (filele 516-519 și 521-523 dosar) reiese că postul ocupat de contestatoare, acela de contabil principal în cadrul Biroului Contabilitate era un post unic care a fost desființat, astfel că în situația acesteia nu s-au aplicat criterii de selecție pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
Potrivit programului de restructurare–reorganizare și contractului colectiv de muncă, criteriile de selecție a personalului se aplică numai în situația în care nu se desființează toate posturile de natura celui ocupat de salariatul disponibilizat.
Având în vedere că în cauză nu se contestă faptul că au fost desființate toate posturile de natura celui ocupat de contestatoare nu s-a mai impus analiza susținerilor acesteia referitoare la criteriile de departajare a salariaților.
Împotriva sentinței a formulat apel contestatorul S. „PORȚILE DE F.” în numele și pentru membrul de sindicat - contestatoarea G. C. -V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că, concedierea a fost realizată fără respectarea dispozițiilor privind procedura concedierii colective, fără să existe o modalitate de selecție de personal transparentă și în afara oricărui subiectivism. Lipsa consultării sindicatului - încălcarea dispozițiilor art. 69 alin. (1) din Codul muncii; că procesul de concediere s-a finalizat in luna august 2013, urmare a identificării altor metode de reducere a personalului decât concedierile colective, și că noul angajator trebuia să reia întregul proces al concedierii colective.
Instanța de fond reține, din nou împotriva documentelor CLARE de la dosarul cauzei, care precizează în mod limpede faptul că în luna august concedierile s-au finalizat ca urmare a găsirii altor soluții decât concedierea colectivă, că finalizarea procesului de concediere ar fi avut loc ca urmare a începerii procesului de fuziune, ceea ce este fundamental eronat:
Este unic întreținător de familie are în întreținere 2 copii minori si o fata studenta in vârsta de 19 ani, are credite la bănci iar situația actuală afectează atât situația sa medicala cat si pe cea a copiilor săi ei fiind elevi cu rezultate foarte bune si plata creditelor.
Nu s-a respectat termenul de preaviz pentru persoanele cu handicap. Conform art 83 lit e din Legea 448/2006 persoana cu handicap beneficiază de minimum 30 zile preaviz cu următoarele drepturi: e) un preaviz plătit, de minimum 30 de zile lucrătoare, acordat la desfacerea contractului individual de munca din inițiativa angajatorului pentru motive neimputabile acestuia.
A menționat faptul că este persoană cu handicap de gradul I nerevizuibil, iar preavizul care i s-a acordat a fost de 20 de zile lucrătoare. Este singurul fost angajat din unitate cu grad de handicap I cei care au rămas au gradul II deși in unitate a fost operata în anul 2014 de 2 ori (o data in ianuarie 2014 paratiroidectomie totala operație nereușita datorita stării de stres la care a fost supusa operație care a fost repetata in noiembrie 2014 tiroidectomie totala cu hiperparatiroidism secundar). De asemenea, a precizat și faptul că face dializa de 3 ori pe săptămâna cate 4 ore.
Prin adresa nr._/13.08.2013, respective 6046/13.08.2013 transmisă de angajator AJOFM respectiv ITM se precizează: Vă comunicăm [....] au hotărât de comun acord a întreprinderii tuturor demersurilor pentru reducerea la maxim a numărului de personal prin alte modalități decât concedierea colectivă, respectiv prin pensionări, încetarea contractului de muncă cu perioadă determinată și încetarea contractului de muncă cu acordul părților.
Rezultă, negru pe alb, că angajatorul înștiințează AJOFM și ITM cu privire la faptul că încetarea procesului de concediere se realizează ca urmare a găsirii unor alternative la concedierea colectivă.
Împotriva acestei explicații clare, limpede, emanată de la angajator, către instituții oficiale ale statului, ITM, respectiv AJOFM, instanța de fond a reținut elemente care nu au nimic a face cu realitatea, adăugând pur și simplu la documentele de la dosarul cauzei în mod vădit.
Este inadmisibil ca instant de fond să adauge la documentele de la dosarul cauzei informații care nu există. Neinformarea salariaților cu privire la ora, locul și data desfășurării concursului. La selecția de personal nu există niciun criteriu de selecție.
Astfel, în Notificarea privind intenția de concediere se arată la pct. 5 care sunt criteriile și anume, cele pe care instanța de fond adaugă în mod inadmisibil la probele aflate la dosarul cauzei.
Astfel, deși nu există nicio analiza a fișei postului, deși unele fișe de post datează din anul 2000 altele din anul 2008, deși nu există centralizator al analizei fișei postului, deși în unele dosare nu se analizează fișa postului, ci este depus un document datat septembrie 2014 (un an de la concediere) instant de fond a reținut că s-a realizat o analiza a gradului de încărcare, dar nu indică niciun document din care să rezulte.
Apelul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse.
Prin decizia nr. 8/8 decembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție au fost admise recursurile în interesul legii cu care a fost sesizată instanța și s-a stabilit că ”în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 78 din Codul muncii cu referire la art. 75 alin. (1) din același cod, neacordarea preavizului cu durata minimă prevăzută de art. 75 alin. (1) din Codul muncii, republicat, respectiv cu durata cuprinsă în contractele colective sau individuale de muncă, dacă aceasta este mai favorabilă angajatului, atrage nulitatea absolută a măsurii de concediere și a deciziei de concediere. ... lipsa din cuprinsul deciziei de concediere a mențiunii privind durata preavizului acordat salariatului nu este sancționată cu nulitatea deciziei și a măsurii concedierii atunci când angajatorul face dovada că i-a acordat salariatului preavizul cu durata minimă prevăzută de art. 75 alin. (1) din Codul muncii sau cu durata prevăzută în contractele colective sau individuale de muncă, în ipoteza în care aceasta este mai favorabilă angajatului.”
Neacordarea preavizului determină consecințe negative în ceea ce privește stagiul de cotizare realizat de asigurat, definit de art. 3 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, ca "perioada de timp în care s-au datorat contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii" și se reflectă și asupra punctajului mediu anual realizat de asigurat, definit de art. 3 alin. (1) lit. n) din actul normativ menționat ca reprezentând "numărul de puncte realizat de asigurat, calculat prin raportarea punctajului total realizat de acesta în întreaga perioadă de activitate la numărul anilor corespunzători stagiului complet de cotizare prevăzut de lege la data pensionării".
Instanța supremă a reținut că dreptul la preaviz nu poate fi înlocuit cu despăgubiri, iar nulitatea concedierii nu poate fi acoperită prin acordarea despăgubirilor și recunoașterea vechimii în muncă; că este lovită de nulitate absolută și concedierea dispusă cu acordarea unui termen de preaviz mai mic decât cel stabilit de Codul muncii, respectiv prin contractele colective de muncă ori prin contractul individual de muncă, în ipoteza în care aceste din urmă acte prevăd un termen de preaviz mai mare decât cel legal sau stabilit prin contracte colective de muncă încheiate la nivel superior; că, Codul muncii, republicat, vizează dreptul la un preaviz "ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare", durata preavizului, reglementată de lege, reprezentând un drept minimal.
S-a subliniat că din această caracteristică rezultă, pe de o parte, că prin acte normative speciale se poate institui o perioadă a preavizului mai mare (în acest sens fiind art. 83 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 448/2006), iar, pe de altă parte, că prin contracte colective sau individuale de muncă se poate deroga de la dispozițiile legale, stabilindu-se o durată a preavizului superioară celei instituite prin art. 75 alin. (1) din Codul muncii, republicat.
Din decizia menționată rezultă că neacordarea preavizului cu durata prevăzută de lege sau cea convenită prin contractele de muncă (dacă este mai mare decât durata prevăzută de lege) atrage nulitatea absolută a deciziei de concediere.
În speță faptul că apelantei contestatoare îi sunt aplicabile dispozițiile art 83 lit e din Legea 448/2006, respectiv că este persoana cu handicap și avea dreptul să beneficieze de minimum 30de zile de preaviz nu este contestat de intimata pârâtă. De asemenea, nu s-a susținut de către intimată că acest termen a fost respectat în cauză. Astfel fiind critica din apel referitoare la nelegalitatea deciziei de concediere pentru nerespectarea termenului de preaviz este întemeiată. Urmează, pentru acest considerent, să fie admis apelul, modificată sentința în sensul admiterii contestației.
Nu poate fi reținută apărarea formulată de unitate, în sensul că în CCM s-a prevăzut durata de 20 zile pentru preaviz. Pe calea Contractului colectiv de muncă nu pot fi modificate dispozițiile legii speciale, referitoare la durata minimă a preavizului în situația persoanelor cu handicap.
Restul criticilor formulate în apel sunt nefondate.
Societatea intimată Hidroelectrica – Serv SA a rezultat din fuziunea prin contopire a altor opt societăți din domeniul hidroenergetic și că la data când a fost început procesul de reorganizare s-a hotărât reducerea numărului de angajați la nivelul tuturor filialelor, inclusiv cea de la Porțile de F., fiind desfășurat un proces de restructurare în perioada ianuarie-iunie 2013. Continuarea acestui proces s-a făcut și în noua societate, însă dispozițiile art. 69 și urm. codul muncii trebuiau derulate în mod corespunzător după data de 5.08.2013.
Prin urmare, adresa 5647/30.07.2013 înaintată de . F. către ITM și AJOFM M. privind încetarea procesului de disponibilizare colectivă nu are legătură cu legalitatea măsurii de concediere a contestatoarei, deoarece privește un alt proces de restructurare, care viza o altă societate. Încetarea respectivului proces nu presupune că noua societate, înființată în luna august 2013, nu putea hotărî o nouă restructurare a activității, urmată de concedieri colective, nefiind legată de actele sau faptele juridice anterioare datei când s-a înființat.
În speță, apelantul nu a adus critici cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 65 codul muncii, respectiv la existența unei cauze reale și serioase a desființării locului de muncă.
În ceea ce privește primul motiv de apel, vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 69 codul muncii, se reține că legalitatea întregii proceduri trebuie să pornească de la aplicarea coroborată a regulii că fiecare angajator are dreptul de a-și organiza activitatea și a regulii că se impune consultarea sindicatelor în examinarea și stabilirea măsurilor ce urmează a fi luate pentru a fi apărate drepturile salariaților.
Din interpretarea dispozițiilor art. 69-72 codul muncii rezultă că procesul concedierilor colective are loc în două etape: prima este cea în care angajatorul anunță sindicatelor și instituțiilor prevăzute de lege intenția sa de a dispune concedierile și solicită un punct de vedere cu privire la evitarea concedierilor sau atenuarea consecințelor concedierii, iar cea de a doua etapă este cea în care măsura concedierii se aplică efectiv, după ce angajatorul a decis ferm reorganizarea activității în această manieră.
Apelantul a susținut greșit că prima etapă nu a fost urmată de societatea intimată.
După înființarea noii societăți, A. a adoptat Hotărârea nr. 1 din 12.11.2013 în care s-a făcut o analiză a situației economice a societății rezultate după contopire și s-a ajuns la concluzia că în Sucursala Porțile de F. se impune luarea unor măsuri suplimentare de optimizare a activității, dat fiind faptul că până la reorganizare nu a fost aplicat întocmai programul de restructurare. S-a concluzionat că reducerea de personal este dictată de numărul mare de personal raportat la perspectiva numărului de lucrări, apreciindu-se că se presupune o reducere cu 122 posturi.
Cu adresa 1475 din 12.11.2013, societatea a notificat sindicatului, ITM și AJOFM M. intenția de a demara concedierile colective, notificarea cuprinzând toate elementele impuse de art. 69 alin. 2 codul muncii, în sensul că angajatorul a furnizat informații privind numărul total și categoriile de salariați, motivele care determină concedierea, numărul și categoriile de salariați care vor fi afectați de concediere, criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate, măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor, măsuri pentru atenuarea consecințelor concedierii, perioada când vor ave aloc aceste concedieri și termenul înăuntrul căruia sindicatul poate face propuneri.
Se observă că structura notificării ( fila 55 - 58 dosar fond) este identică dispozițiilor art. 69 alin. 2 lit. a) - h) codul muncii, prin urmare este nefondată susținerea apelantului în sensul că nu a existat consultarea sindicatului și că la data când sindicatul a fost notificat, angajatorul deja hotărâse demararea procedurii.
Adresa 127/22.11.2013 înaintată de sindicat către angajator conține poziția sindicatului față de hotărârea angajatorului de a iniția consultări pentru concedierile colective, conform dispozițiilor art. 71 codul muncii, iar faptul că reprezentanții salariaților au apreciat greșit conținutul Hotărârii A. nr. 1/12.11.2013 și au solicitat o ședință tehnică, fără a propune efectiv măsuri în vederea evitării concedierilor, nu înseamnă că angajatorul a încălcat obligațiile ce îi reveneau potrivit art. 69 codul muncii.
Procedura consultărilor a continuat, angajatorul înaintând sindicatului notificarea 1694/25.11.2013, fiind explicată pe larg cauza măsurii de reorganizare preconizate și modul în care societatea intenționează să continue procesul.
Consultarea efectivă a părților și adoptarea unui punct de vedere comun s-au realizat la 26.11.2013, fiind încheiat un proces verbal înregistrat sub nr. 3072 din 29.11.2013, act corect interpretat de prima instanță, acesta fiind evident punctul de pornire în aplicarea dispozițiilor art. 72 codul muncii.
Aceste prevederi au fost corect interpretate de prima instanță, începând cu notificarea 2806/28.11.2013 și apoi cu notificarea 1774/28.11.2013 angajatorul comunicând sindicatelor, ITM și AJOFM decizia de aplicare a măsurilor de concediere, precum și celelalte elemente cerute de art. 72 alin. 2 codul muncii.
În ceea ce privește criticile referitoare la criteriile de selectare se constată că acestea nu sunt întemeiate, cum s-a reținut corect de instanța de fond.
Potrivit CCM în vigoare aplicarea efectivă a reducerilor de personal se va face în ordinea criteriilor, stabilite în mod obligatoriu, la lit.f aflându-se salariații cu aprecieri minimale privind competența, pe categorii profesionale.
Pentru stabilirea competenței profesionale s-a constituit comisia de examinare a cunoștințelor ( dec.nr.67/21 mai 2013). Examinarea urma să se facă pe baza testului grilă și aprecierea gradului de încărcare a fiecărui salariat, urmând ca salariații care nu se vor prezenta nemotivat să fie notați cu nota unu.
Salariații au fost anunțați prin adresa nr.1244/21 noiembrie 2013 cu privire la examinare, dar așa cum rezultă din procesul verbal 2736/26 noiembrie 2013, numai o persoană, respectiv maistrul B. A., s-a prezentat pentru examinare, restul angajaților, printre care se regăsește și contestatorul, lipsind, motiv pentru care au fost notați cu nota unu.
În atare situație, deoarece nu s-au desființat toate posturile de această natură, s-au apreciat competențele profesionale în funcție de atribuțiile revenite concret și de experiența în muncă, așa cum rezultă din decizia nr.36 din 3 ianuarie 2014, cu respectarea CCM și a Programului de restructurare.
În raport de cele expuse, fiind întemeiat primul motiv de apel analizat, va fi admis apelul. Sentința va fi schimbată în sensul admiterii contestației; în baza art. 78 - 80 din Codul muncii va fi anulată decizia de concediere iar părțile repuse în situația anterioră emiterii acesteia. Intimata pârâtă va fi obligată la despăgubiri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de contestatorul S. „PORȚILE DE F.” în numele și pentru membrul de sindicat – contestatoarea G. C. -V., cu domiciliul procesual ales la SCA G., N., P., cu sediul în București, ., ., ., împotriva sentinței numărul 5637 din data de 09 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul M. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu intimata S. DE S. HIDROENERGETICE HIDROSERV SA (FOSTĂ HIDROELECTRICA - SERV S.A), cu sediul în București, ..3, . 2., având ca obiect contestație decizie de concediere Decizia nr.73/09.01.2014.
Schimbă sentința nr. 5637 din data de 09 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul M. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_ .
Admite contestația formulată de contestatorul S. „PORȚILE DE F.” în numele și pentru membrul de sindicat G. C.-V..
Anulează decizia de concediere nr. 73/09.01.2014 .
Repune părțile în situația anterioară emiterii deciziei contestate, în sensul că dispune reintegrarea contestatoarei.
Obligă intimata pârâtă la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 aprilie 2015.
Președinte, T. R. | Judecător, P. B. | |
Grefier, S. C. |
Red.P.B.
Tehn.M.D.4 ex
7.05.2015
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1695/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
