Contestaţie la executare. Decizia nr. 2611/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2611/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 8342/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2611/2015
Ședința publică de la 28 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. D.
Judecător I. V.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol,pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 14 mai 2015,privind judecarea apelului declarat de apelantul contestator D. C. S. SRL – București, Calea Plevnei –S.C.P.A M. & ASOCIATII, nr.141,.,sector 6, împotriva sentinței civile nr.6844/26.11.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul G. O. A., având ca obiect contestație la executare .
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 14 mai 2015 au fost consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 6844 de la 26.11.2014, Tribunalul D. a respins acțiunea formulată de contestatoarea D. C. S. SRL, cu sediul în S., .. 10, jud. D., J_, CUI RO_ și cu sediul procesual ales la SCPA ,,M. & Asociații”, situat în București, Calea Plevnei, nr. 141, ., în contradictoriu cu intimatul G. O. A., având CNP_, domiciliat în C., .. 36, jud. D..
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a constatat următoarele:
Prezenta acțiune are ca obiect contestație la titlu, vizând lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu, reprezentat de sentința nr. 5211/03.07.2013, pronunțată în dosarul nr._/63/2012 al Tribunalului D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Motivul contestației la titlu îl reprezintă faptul că sentința invocată drept titlu executoriu nu cuprinde obligații susceptibile de executare silită.
Potrivit art. 711 alin. 2 din Codul de procedură civilă, ,,dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.”
Prin contestația la titlu se contestă însuși titlul executoriu, dar nu în ceea ce privește validitatea sa în fond, ci numai în ceea ce privește înțelesul, întinderea și aplicarea sa. Cu alte cuvinte, dat fiind faptul că titlul nu este suficient de clar, se impune lămurirea acestuia în vederea unei executări corecte, părțile, de obicei debitorul, nefiind de acord cu modul în care s-ar putea face executarea în temeiul acestui titlu. Ca atare, condiția de bază pentru a putea fi primită o asemenea cerere de chemare în judecată este ca titlul executoriu, reprezentat în speță de o hotărâre judecătorească, să conțină în dispozitiv, căci numai această parte a hotărârii se aduce la îndeplinire, în caz de nevoie, pe cale de executare silită, anumite ambiguități, neclarități sau soluții susceptibile de interpretare și aplicare diferite.
Practica judiciară în materie a statuat în mod constant că o contestație la titlu poate fi admisă doar în acele situații, rare de altfel, având în vedere că una dintre principalele obligații ale judecătorului este aceea de a stabili dacă măsurile dispuse prin hotărârea pronunțată nu sunt ambigue, în care dispozitivul nu este clar, lipsit de orice echivoc, fără, însă, a se putea modifica, pe această cale, situația reținută definitiv și irevocabil, deoarece în acest cadru procesual nu se pot pune în discuție și administra probe pentru a se combate situații de fapt care și-au primit o soluție în procesul de fond, deoarece s-ar aduce atingere principiului puterii lucrului judecat (res iudecata pro veritate habetur).
Altfel spus, pe calea contestației la executare se pot urmări doar clarificări, dacă într-adevăr este cazul, asupra înțelesului, întinderii sau a modului de aplicare a titlului executoriu, legiuitorul român creând în acest fel posibilitatea ca instanța emitentă a titlului să facă lămuriri de natură a permite executarea fără dificultăți a hotărârii pusă în operă, și nicidecum modificarea acesteia.
Contestația la titlu este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii care urmează a fi valorificat pentru a se putea proceda la executarea silită. Ea nu este și nu poate fi considerată un mijloc procedural creat a anula sau modifica însuși titlul executoriu, o atare finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor legale de atac, ordinare sau extraordinare.
Deci, instanța competentă a soluționa contestația nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție o hotărâre judecătorească definitivă sau irevocabilă, o soluție contrară încălcând în mod grav principiul autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil. Aceasta, întrucât natura imperativă a dispozițiilor care reglementează instituția puterii lucrului judecat împiedică orice tentativă de rediscutare a chestiunilor care privesc fondul cauzei, instanța chemată să soluționeze o contestație la executare fiind obligată să se conformeze și ea, la rândul său, întru totul titlului executoriu ce se execută și nicidecum să dispună modificarea lui, singurele apărări de fond care pot fi invocate fiind cele care vizează cauze de stingere a obligației care au intervenit după rămânerea definitivă a hotărârii.
În speță, titlul executoriu este constituit de sentința nr. 5211/03.07.2013, pronunțată în dosarul nr._/63/2012 al Tribunalului D.-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin care s-a admis acțiunea formulată de G. O. A., fiind obligată societatea angajatoare pârâtă să achite diferența dintre drepturile salariale efectiv plătite și cele cuvenite pentru munca prestată de pârâtă, aferente perioadei februarie 2010-aprilie 2011, plus dobânda legală aferentă, calculată în raport de data fiecărei scadențe lunare, la data plății efective.
S-a reținut că, deși dispozitivul titlului executoriu nu cuprinde o creanță determinată, aceasta este, însă, determinabilă, executorul judecătoresc având posibilitatea și obligația în același timp să determine creanța în raport de indiciile date de dispozitivul sentinței, respectiv, să calculeze diferența dintre drepturile salariale efectiv plătite și cele cuvenite pentru munca prestată de pârâtă, aferente perioadei februarie 2010-aprilie 2011, plus dobânda legală aferentă, calculată în raport de data fiecărei scadențe lunare, la data plății efective.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 628 alin. 2 C.p.c., care prevăd că în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare potrivit legii, lucru care de altfel s-a și întâmplat, fiind întocmit, în dosarul de executare nr. 305/E/2013, un raport de expertiză contabilă extrajudiciară prin care au fost calculate drepturile salariale cuvenite creditorului G. O. A., conform titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 5211/03.07.2013, pronunțată în dosarul nr._/63/2012 al Tribunalului D., raport ce concluzionează suma de 22.821,20 lei (după cum a susținut contestatoarea).
Mai mult, s-a reținut că față de expertiza făcută în faza de executare, contestatoarea nu a avut niciun fel de obiecțiuni.
Practic, având în vedere faptul că această creanță este determinabilă prin titlu executor, s-a constatat că executorul judecătoresc și-a îndeplinit obligația de a stabili lichiditatea creanței, fiind totodată stabilită obligația intimatului contestator să achite drepturile salariale începând cu data suspendării contractului individual de muncă și până la data repunerii în drepturi.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea D. C. S. SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că prin contestația la titlu au solicitat strict lămurirea sentinței civile nr.5211/2013, această lămurire fiind necesară întrucât prin dispozitiv s-a stabilit în mod eliptic, obligarea pârâtei la achitarea diferenței dintre drepturile salariale efectiv plătite și cele cuvenite pentru munca prestată în perioada februarie 2010-aprilie 2011, plus dobânda legală.
Arată că din cauza acestei neclarități din dispozitivul sentinței și a caracterului eliptic al obligațiilor impuse subscrisei, s-a lăsat la aprecierea executorului judecătoresc stabilirea valorii creanței principale pe care trebuie să o achite, acesta din urmă substituindu-se instanței de judecată.
Mai mult decât atât, inclusiv prima instanță a statuat în considerentele sentinței apelate că dispozitivul titlului executoriu nu cuprinde o creanță determinată, ci determinabilă, delegând pe executorul judecătoresc să stabilească valoarea debitului principal.
Învederează că nu există nicio dispoziție legală în baza căreia executorul judecătoresc poate stabili valoarea creanței principale, acesta putând doar să calculeze cuantumul dobânzilor și al penalităților aferente debitului principal, conform art.628 alin.2 Cod pr.civilă.
Susține că prin atribuirea dreptului de a stabili valoarea creanței principale, executorul judecătoresc le impută o sumă mult mai mare decât cea solicitată de reclamant (8.162 lei) prin cererea introductivă, procedând la poprirea conturilor lor pentru recuperarea sumei totale de 27.371,88 lei, compusă din debitul principal de 22.821,20 lei și cheltuieli de executare în valoare de 4.550,68 lei, așa cum rezultă din somația și încheierea emise în dosarul de executare nr.305/E/2013.
Menționează că în considerentele titlului executoriu se reține că reclamantul și-a micșorat prin cerere precizatoare (depusă la termenul de judecată din data de 10.04.2013) pretențiile de la 15.473 lei la suma de 8.162 lei. Însuși avocatul reclamantului a solicitat în etapa dezbaterilor obligarea sa la plata sumei de 8.162 lei, reprezentând drepturi salariale aferente perioadei februarie 2010-aprilie 2011.
Deși, din considerentele titlului executoriu rezultă că reclamantul are dreptul la suma de 8.162 lei (sumă solicitată de acesta), instanța nu a prevăzut cu claritate în dispozitiv cuantumul creanței reclamantului, lăsând la aprecierea executorului judecătoresc stabilirea debitului principal, cu încălcarea flagrantă a art.628 alin.2 din Codul de procedură civilă.
Conform doctrinei (C. selectiv – D. procesual civil, autori V. C. și G. B., pg.550) și jurisprudenței relevante (Decizia nr.593/2000 a C.A.Cluj), instituția contestației la titlu este incidentă atunci când titlul executoriu nu este suficient de clar, fiind necesară lămurirea sa, în vederea executării corecte.
În concluzie, pentru a preîntâmpina producerea unui prejudiciu substanțial în patrimoniul subscrisei și în vederea respectării dispozițiilor legale sus-menționate, este necesară lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării sentinței nr.5211/03.06.2013, în sensul inserării în dispozitiv a valorii drepturilor salariale ale reclamantului în funcție de solicitările acestuia și în concordanță cu considerentele acestuia și în concordanță cu considerentele titlului executoriu.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, reținerea cauzei în vederea rejudecării, iar în rejudecare solicită lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării sentinței nr.5211/03.06.2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2012, în sensul stabilirii valorii drepturilor salariale ale reclamantului.
În drept invocă prevederile art.480 alin.2 coroborat cu art.717 Cod pr.civilă.
La data de 20.02.2015 intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate în cauză de Tribunalul D..
În mod corect instanța de fond a reținut faptul că pentru a putea fi promovată o contestație la titlu, titlul executoriu, reprezentat în speță de o hotărâre judecătorească, ar trebui să conțină în dispozitiv, anumite ambiguități, neclarități sau soluții susceptibile de interpretare și aplicare diferite.
Contestația la titlu este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii care urmează a fi valorificat pentru a putea proceda la executarea silită. Ea nu este și nu poate fi considerată un mijloc procedural creat a anula sau modifica însuși titlul executoriu, o atare finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor legale de atac, ordinare sau extraordinare.
Susține că, în speță, deși dispozitivul titlului executoriu nu cuprinde o creanță determinată, aceasta este însă determinabilă, executorul judecătoresc având posibilitatea și obligația în același timp să determine creanța în raport de indiciile date de dispozitivul sentinței, respectiv să calculeze diferența dintre drepturile salariale efectiv plătite și cele cuvenite pentru munca prestată, aferente perioadei februarie 2010-aprilie 2011, plus dobânda legală aferentă, calculată în raport de data fiecărei scadențe lunare, la data plății efective.
În acest sens sunt și dispozițiile art.628 alin.2 Cod pr.civilă, care prevăd că în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare potrivit legii, lucru ce de altfel s-a și întâmplat, fiind întocmit, în cadrul dosarului de executare nr.305/E/2013, un raport de expertiză contabilă extrajudiciară prin care au fost calculate drepturile salariale ce i se cuvin. raport de expertiză la care apelanta nu a formulat obiecțiuni.
Solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate în cauza de Tribunalul D..
Apelul este nefondat.
Hotărârea primei instanțe este legală și temeinică,pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză,nefiind susceptibilă de anulare sau schimbare prin prisma dispozițiilor art.470 și următoarele Cod Procedură Civilă.
Prin sentința civilă nr. 6844 de la 26.11.2014, Tribunalul D. a respins acțiunea formulată de contestatoarea D. C. S. SRL, cu sediul în S., .. 10, jud. D., J_, CUI RO_ și cu sediul procesual ales la SCPA ,,M. & Asociații”, situat în București, Calea Plevnei, nr. 141, ., sector 6, în contradictoriu cu intimatul G. O. A., având CNP_, domiciliat în C., .. 36, jud. D..
Acțiunea prezentă are ca obiect contestație la titlu, vizând lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu, reprezentat de sentința nr. 5211/03.07.2013, pronunțată în dosarul nr._/63/2012 al Tribunalului D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Motivul contestației la titlu îl reprezintă faptul că sentința invocată drept titlu executoriu nu cuprinde obligații susceptibile de executare silită,sentința civilă invocată fiind sentința nr. 5211/03.07.2013, pronunțată în dosarul nr._/63/2012 al Tribunalului D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Se susține de către apelant că,prin contestația la titlu formulată,a solicitat strict lămurirea sentinței civile nr.5211/2013, această lămurire fiind necesară întrucât prin dispozitiv s-a stabilit în mod eliptic, obligarea pârâtei la achitarea diferenței dintre drepturile salariale efectiv plătite și cele cuvenite pentru munca prestată în perioada februarie 2010-aprilie 2011, plus dobânda legală.
În speță hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită prin intermediul prezentei contestații la titlu poate fi pusă în executare fără a mai fi necesară o lămurire asupra dispozitivului acesteia.
Contestația la titlu este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii care urmează a fi valorificat pentru a putea proceda la executarea silită.
Instanța competentă a soluționa contestația nu poate exprima împrejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție o hotărâre judecătorească definitivă sau irevocabilă, o soluție contrară încălcând în mod grav principiul autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.
Art.628 alin.2 Cod procedură civilă prevăd că în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare potrivit legii, lucru ce de altfel s-a și întâmplat în cauză,respectiv, fiind întocmit, în cadrul dosarului de executare nr.305/E/2013, un raport de expertiză contabilă extrajudiciară prin care au fost calculate drepturile salariale care se cuvin contestatorului în conformitate cu raportul de expertiză efectuat în cauză și,la care apelanta nu a formulat obiecțiuni.
Cum în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de legiuitor pentru admisibilitatea unei contestații la titlu,urmează ca instanța să constate că apelul declarat de apelantul contestator D. C. S. SRL, cu sediul în București, împotriva sentinței civile nr.6844/26.11.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul G. O. A., domiciliat în C., este nefundat și va fi respins în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul contestator D. C. S. SRL, cu sediul în București, Calea Plevnei –S.C.P.A M. & ASOCIATII, nr.141, .,sector 6, împotriva sentinței civile nr.6844/26.11.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul G. O. A., domiciliat în C., ..36 județul D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2015.
Președinte, F. D. | Judecător, I. V. | |
Grefier, N. D. |
Red.jud.I.V.
4 ex/AS
j.f.M.I.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 5/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 210/2015.... → |
|---|
