Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1088/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1088/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 10171/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1088
Ședința publică de la 02 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. L. B.
Judecător M. L.
Grefier M. V. A.
*******************************************
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâtul I. ȘCOLAR JUDEȚEAN D., cu sediul în C., ..6, jud.D., împotriva sentinței civile nr. 7036 din 02.12.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT D., cu sediul în C., ..6, jud.D. pentru I. L., G. D., C. (M.)D., G. O., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar prin conținutul motivelor de apel se solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 223 Cod procedură civilă, după care nemaifiind alte cereri și incidente;
În baza art. 411 alin.2 Cod procedură civilă raportat la art. 394 Cod de procedură civilă și art. 482 Cod de procedură civilă, Curtea, constată încheiată cercetarea procesului în apel și a trecut la soluționarea cauzei.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 7036 din 02.12.2014 a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 24.03._11 și, în consecință, a respins acțiunea pentru această perioadă.
A admis în parte acțiunea formulată de U. S. Independente din Învățământ D., pentru I. L., G. D., C. (M.)D., G. O., în contradictoriu cu pârâta I. ȘCOLAR JUDEȚEAN D..
A obligat pârâta unitate școlară să plătească reclamanților dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite conform sentinței nr. 1269/24.03.2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ , calculata începând cu data de 08.07.2011 și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune:
Potrivit dispozițiilor art.1 din Decretul nr. 167/1960, aplicabil în speță, având în vedere că prescripția a început să curgă sub imperiul acestei legi, dreptul la acțiune se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Potrivit art. 3 din decret termenul este de 3 ani. Cum pentru fiecare luna de neexecutare curge o dobânda, instanța urmează să constate că pentru dobânzile ce au început sa curgă cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii acțiunii a operat prescripția.
Pentru aceste considerente, excepția a fost admisă cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 24.03._11 .
Pe fondul cauzei:
Reclamanții sunt angajații unității de învățământ pârâte.
Prin sentința civilă irevocabilă nr. 1269/24.03.2010 pronunțată de către Tribunalul D. în dosarul nr._ depusă în copie la dosar, pârâta unitate școlară a fost obligată să plătească reclamanților drepturi salariale restante, corespunzător activității desfășurate.
Problema de drept supusă analizei este de a se determina dacă pentru sumele respective creditorii au dreptul la dobânzi și data de la care debitorul obligației stabilite prin sentința nr. 1269/24.03.2010 pronunțată de Tribunalul D. are obligația de a achita creditorilor dobânda legală pentru întârzierea în executare.
Ipoteza cauzei de față este cea avută în vedere în Decizia în interesul legii nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și publicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 3 iunie 2014.
Reclamanții– salariati din sectorul bugetar - au solicitat în prezenta cauză acordarea daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale, pentru plata sumelor prevăzute în titlul executoriu, având ca obiect acordarea unor drepturi salariale. Debitorul obligației se află sub incidența dispozițiilor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009.
Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat natura juridică a măsurilor dispuse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 și a stabilit că aceasta are drept consecință o „suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art. 1 alin. (2) din ordonanța de urgență, potrivit căruia, în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.
De asemenea Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 și a stabilit că aceste condiții sunt îndeplinite.
Constatând astfel îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că:
„În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1) alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Dezlegarea problemei de drept judecate prin decizia în interesul legii este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, cererea privind acordarea dobânzilor este întemeiată.
În ceea ce privește data de la care urmează sa fie acordate dobânzile se are în vedere că obligativitatea deciziei în interesul legii impune analiza naturii juridice a obligației de plată a dobânzii legale prin prisma instituției răspunderii civile delictuale.
Cum obligațiile constatate prin titlul executoriu trebuiau aduse la îndeplinire de bună-voie și de îndată de către debitor, rezultă că momentul nașterii dreptului la reparație este data la care hotărârea pronunțată a devenit executorie și aceasta nu a fost executată.
În cazul de față, fiind vorba de o hotărâre judecătorească pronunțată în materia conflictelor de muncă, hotărârea primei instanțe este executorie de drept la data de pronunțării, în speță, de la data 24.03.2010.
Sub acest aspect, tribunalul a constatat că, potrivit regulii în materie, prevăzută la art.1088 alin.2 partea I tezei finale Cod civil, dobânda se acordă de la data introducerii acțiunii, numai că, de la această regulă există anumite excepții și anume: "afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept" -art.1088 alin.2 Partea a II-a a tezei finale Cod civil.
Ori, potrivit art.1079 alin.2 pct.3 Cod civil, debitorul este de drept în întârziere când obligația nu putea fi îndeplinită decât într-un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă.
Potrivit dispozițiilor art. 448 alin.1 pct.2 C.proc.civ., hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept atunci când au ca obiect plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, iar potrivit dispozițiilor art. 622 C.proc.civ., obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună-voie.
Aceeași dispoziție din norma generală este preluată de legea specială – Codul muncii, care în art. 274 prevede ca hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept.
S-a constatat că, prin sentința civilă ce constituie titlu executoriu, pârâta a fost obligată la plata unor anumite sume de bani ce au, fără îndoială, ca izvor, raporturile juridice de muncă existente între salariat și unitatea de învățământ.
Așadar, obligația unității de învățământ pârâte de a achita sumele de bani a devenit exigibilă la momentul pronunțării hotărârii de către instanța de fond, întrucât hotărârea acesteia era una executorie de drept, în conformitate cu prevederile art. 448 alin.1 pct.2 C.proc.civ.
Dobânzile legale trebuie acordate de la data pronunțării hotărârilor judecătorești ce constituie titluri executorii și datorită faptului că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 nu au produs efecte în privința exigibilității creanțelor, în sensul amânării scadenței acestora.
Astfel, creanțele recunoscute în favoarea salariaților membri de sindicat, fiind certe, lichide și exigibile, obligația de plată este cu execuție imediată, chiar de la data pronunțării hotărârilor în primă instanță, potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul muncii, republicat. Aceasta înseamnă că plata trebuia făcută la momentul nașterii raportului juridic obligațional, obligația rezultată din aceste titluri executorii nefiind afectată de vreun termen.
Mai mult, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată nu s-a negat existența și întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu s-a refuzat punerea acestora în executare, ci s-a stabilit o modalitate de executare eșalonată a obligaților de plată conținute în aceste titluri.
Acest act normativ nu are semnificația exonerării debitorilor de plata daunelor-interese moratorii, întrucât art. 1082 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1530 din Codul civil din anul 2009, consacră principiul răspunderii debitorului pentru executarea cu întârziere, acesta putând fi obligat la despăgubiri, indiferent dacă a acționat cu intenție sau din culpă.
Răspunderea sa civilă va fi atrasă ori de câte ori nu se dovedește existența unei cauze străine, exoneratoare de răspundere, reprezentată fie de cazul fortuit, forța majoră, fapta creditorului însuși ori fapta unui terț pentru care debitorul nu este ținut a răspunde. În plus, pentru ca fapta unui terț să producă efectul exonerator, este necesar ca aceasta să aibă caracteristicile forței majore sau ale cazului fortuit.
Or, eșalonarea plății instituită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată nu este o cauză exoneratoare de răspundere, ci constituie un eveniment pe care debitorii, deși îl puteau prevedea, nu au luat măsuri corespunzătoare, pentru a evita neexecutarea.
În același sens este și jurisprudența Curții Europene Drepturilor Omului în care s-a statuat că unei persoane care a obținut o hotărâre judecătorească executorie împotriva statului, ca urmare a soluționării unui litigiu în favoarea sa nu i se poate cere să recurgă la proceduri de executare, pentru a obține executarea, reclamantului, în calitate de creditor, fiindu-i cauzat un prejudiciu material constând în imposibilitatea de a se folosi de banii săi, deci o pierdere de profit cauzată de imposibilitatea punerii în executare, într-un termen rezonabil, a hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea sa.
Foarte important de reținut este si faptul că, împrejurarea că prin dispozițiile art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată s-a prevăzut actualizarea acestor sume cu indicele prețurilor de consum, comunicat de Institutul Național de S. nu reprezintă un impediment legal în acordarea dobânzii legale penalizatoare, cu titlu de daune-interese moratorii, deoarece prin neexecutarea integrală a obligației de plată la data la care sumele erau datorate, adică la momentul când creanțele au devenit certe, lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul creditorilor un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Totodată, actualizarea creanțelor nu asigură repararea integrală a prejudiciului produs, având o natură juridică diferită de aceea a dobânzii solicitate de reclamanți.
Astfel, actualizarea creanței cu indicele de inflație reprezintă un calcul matematic, aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la puterea lor de cumpărare. Scopul actualizării fiind acela de a menține valoarea reală a obligației monetare la data efectuării plății, aceasta se acordă cu titlu compensatoriu (damnum emergens).
În schimb, dobânda legală penalizatoare, reprezentând câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut din investirea banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență, se acordă cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere și acoperă beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Așadar, acordarea dobânzii legale, până la data plății integrale a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alături de actualizarea cu indicele de inflație nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispozițiile art. 1084 din Codul civil din anului 1864.
Instanța a constatat ca pentru dobânzile ce au început sa curgă cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii acțiunii a operat prescripția.
În consecință, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamanți a dobânzii legale aferente drepturilor bănești, cuvenite și neachitate, conform sentinței civile nr.1269/24.03.2010, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._ , dobânzi ce vor fi calculate începând cu data de 08.07.2011 (dată ce se situează în limita termenului de prescripție de 3 ani) până la achitarea integrală a drepturilor bănești respective.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul I. ȘCOLAR JUDEȚEAN D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că plata sumelor câștigate în instanțe de reclamant a fost reglementată de O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare, după cum urmează:
Art. 1
(l)Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu:
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu
(2)În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept.
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
(3)Sumele prevăzute la alin. (1), plătite in temeiul prezentei ordonanțe de urgentă, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S..
(4) În înțelesul prezentei ordonanțe de urgentă, prin sectorul bugetar se înțelege autoritățile și instituțiile publice a căror finanțare se asigură astfel:
a) integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz:
b)din venituri proprii si subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;
c) integral din venituri proprii.
Astfel, conform art. 1 alin 3 se specifica în mod clar accesoriile care vor fi plătite la suma principală, respectiv numai actualizarea sumelor datorate cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Nu este prevăzut plata unei dobânzi legale în acest sens.
Că instituția apelantă a trecut la punerea în executare a sentinței civile nr. 1269/24.03.2010 pronunțata de Tribunalul D. în dosarul nr._, dispunând plata sumelor, actualizate, câștigate în instanța de către reclamanți însă cu respectarea O.U.G. nr. 92/2012.
În condițiile în care ar fi admisă cererea unitatea apelantă nu ar avea temei legal în baza căreia să facă aceste plăti.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat și respingerea acțiunii reclamantului pentru nelegalitate si netemeinicie.
În drept, invocă art. 466 si următoarele C.proc.civ.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea îl apreciază a fi nefondat, urmând să îl respingă ca atare, pentru următoarele considerente:
U. S. Independente din Învățământ D., în numele membrilor săi prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtului I. Școlar Județean D., la plata dobânzilor legale pentru creanțele datorate cu titlu de drepturi salariale, stabilite prin hotărâri judecătorești.
Sumele prevăzute în titlul executoriu - hotărâri judecătorești - reprezintă drepturi salariale datorate de către angajator într-o anumită perioadă de timp și neachitate de către acesta.
Prin O.U.G. nr. 71/2009, s-a prevăzut că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată pe o perioadă inițială cuprinsă între anii 2010 și 2012.
Prin acte normative ulterioare au fost aduse modificări sub aspectul perioadei și a procentelor de creanță aferente perioadelor respective.
Potrivit art. 166 din Codul muncii republicat (anterior art. 161), salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că „ Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”.
Art. 171 (1) din Codul muncii republicat (anterior art. 166) stabilește că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1082 Cod civil, potrivit cărora debitorul este obligat la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată și dispozițiile art.1088 Cod civil, care dispun că pentru obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare cuprind dobânda legală.
Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat, având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație.
În ceea ce privește data de la care se datorează dobânda, se constată următoarele:
Așa cum rezultă atât din O.U.G. nr. 71/2009, cât și din redactarea Legii nr.230/2011, prin cele două acte normative nu a operat o recunoaștere a dreptului a cărui acțiune se prescrie, ci s-a instituit o procedură de plată eșalonată a unor sume stabilite prin hotărâri judecătorești, ceea ce nu echivalează cu recunoașterea însăși a dreptului ce se prescrie.
Reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale pentru creanțele datorate cu titlu de drepturi salariale, stabilite printr-o hotărâre judecătorească, respectiv o despăgubire, care are ca obiect suma de bani ce reprezintă prejudiciul suferit de creditor, pentru neexecutarea creanțelor stabilite în titlul executoriu, obligație succesivă și distinctă de aceea de plata drepturilor salariale neachitate.
Deci pentru creanțele inițiale reprezentând drepturi salariale, stabilite prin hotărâre judecătorească, reclamanții au titlu executoriu, iar executarea acestor creanțe a fost eșalonată prin acte normative succesive. În raport de data la care creanțele au devenit scadente, prezentul litigiu nu cade sub incidența noului Cod civil, aplicabile în cauză fiind dispozițiile Codului civil vechi care reglementează efectele obligațiilor, respectiv art. 1073 cod civil și art. 1082 Cod civil, care trebuie coroborate cu cele ale art.1088 Cod civil potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală.
Aceste daune interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă, dar nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
În raport de aceste dispoziții, Curtea reține că membrii de sindicat, în calitate de creditori sunt beneficiarii acestor daune interese – dobânzi legale, pentru neexecutarea obligației de plată a creanțelor, fiind evident prejudiciul suferit cu atât mai mult cu cât, potrivit dispozițiilor art. 3711 Cod procedură civilă, executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, iar reclamanții, prin actele normative menționate mai sus au fost în imposibilitate să treacă la executarea silită a obligației stabilită prin hotărâre judecătorească.
În condițiile în care în speță, debitorul nu este de drept în întârziere (neaflându-se în nici una din ipotezele prevăzute de art. 1079 Cod civil) și nu este vorba de o creanță pentru care după lege să curgă dobânda de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 1088 alin. 2 Cod civil, aceste daune interese sunt datorate de la data când sunt solicitate prin cererea de chemare în judecată, și nu de la data când creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă.
În consecință, în mod corect, instanța a admis cererea și a obligat pârâtul la plata dobânzii legale, începând cu data introducerii acțiunii.
Pentru considerentele expuse, apelul este nefondat și în baza art. 480 alin. 1 din Cod de procedură civilă urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul I. ȘCOLAR JUDEȚEAN D., cu sediul în C., ..6, jud.D., împotriva sentinței civile nr. 7036 din 02.12.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT D., cu sediul în C., ..6, jud.D. pentru I. L., G. D., C. (M.)D., G. O..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Martie 2015
Președinte, L. L. B. | Judecător, M. L. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.M.L.
Jud.fond C.D.P.
Teh.red. A.G./2 ex
Data: 04.04.2015
| ← Contestaţie act. Decizia nr. 2482/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
