Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1707/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1707/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 4303/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1707
Ședința publică de la 01 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător T. Ț.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., cu sediul în C., .. 22, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 7257 din 05 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", cu sediul în C., ., nr. 32, jud. D., pentru intimatele reclamante M. M. A., S. D. I., M. E..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic G. C. T., reprezentând-o pe apelanta pârâtă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., și D. Ringo - președintele SINDICATULUI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII" pentru intimatele reclamante M. M. A., S. D. I., M. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele: intimatul reclamant a depus precizare, ce a fost înregistrată sub nr._/17.03.2015.
Reprezentantul Sindicatului Administrației Publice „Forța Legii” a depus concluzii scrise și practică judiciară, iar reprezentantul apelantei pârâte a depus concluzii scrise.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic G. C. T., pentru apelanta pârâtă, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței civile și respingerea acțiunii, având în vedere că reclamanții au lucrat un număr de 40 ore/săptămână și le-a fost acordat timpul liber corespunzător.
Reprezentantul Sindicatului Administrației Publice „Forța Legii”, pentru intimatele reclamante, a arătat că salariaților le-a fost acordat în compensare timp liber corespunzător pentru orele lucrate în zilele de sâmbătă și duminică și zilele în care nu se lucrează, potrivit reglementărilor legale, însă înainte salariații pentru activitatea prestată în aceste zile primeau și un spor. În prezent, potrivit O.U.G. 103/2013 și O.U.G. 83/2014, au drept doar la timp liber în compensare. Unitatea apelantă a înțeles solicitările reclamantelor, însă nu a putut aplica aceste prevederi legale, din lipsă de bani și personal. A solicitat respingerea apelului.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7257 din 05 decembrie 2014, Tribunalul D. a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", cu sediul în C., ., nr. 32, Jud. D., în calitate de reprezentant legal al reclamanților-membri de sindicat Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", cu sediul în C., ., nr. 32, Jud. D., în calitate de reprezentant legal al reclamanților-membri de sindicat M. M. A., având CNP_ și S. D. I., având CNP_ și M. E., având CNP_, împotriva pârâtei Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) D. cu sediul în C., .. 22, Jud. D.
A obligat pârâta să calculeze și să plătească cu titlu de despăgubiri sumele reprezentând drepturile salariale pentru activitatea prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale sau în zilele în care nu se lucrează, potrivit reglementărilor legale și care nu a fost compensată cu timp liber corespunzător, efectuată în perioada 01.04.2011 – 05.12.2014, de către reclamantele-membre de sindicat M. M. A. și S. D. I..
A respins cererea privind pe reclamanta M. E..
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantele, reprezentate în cauză de sindicatul reclamant, au calitatea de salariate ale pârâtei, în perioada solicitată fiind angajate cu contract individual de munca pe durată nedeterminată, în funcțiile de educator principal - M. M. A., îngrijitor curățenie–S. D. I. șiasistent maternal profesionist- M. E...
Prin cererea de față, reclamantele au solicitat obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egală cu plata orelor efectuate de reclamanțiîn zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru dar necompensate, grevată pe răspunderea patrimonială prevăzută de art.253 al.1 Codul muncii,potrivit căruia angajatorul este obligat, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, să îi despăgubească pe salariați în situația în care aceștia au suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
În ceea ce privește reclamantele-membre de sindicat M. M. A. și S. D. I. tribunalul a constatat acțiunea ca fiind întemeiată, admițând acțiunea, susținerile pârâtei fiind înlăturate.
Asupra excepției autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă, instanța a apreciat că nu operează autoritatea lucrului judecat,pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 430 și 431 Cod procedură civilă, autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul unei hotărâri precum și considerentele acesteia și nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
În cauza dedusă judecății într-un alt ciclu procesual, reclamanții nu solicită despăgubiri ci, așa cum rezultă din întreaga motivare a acțiunii, stăruie în obligarea pârâtei la plata sporului salarial de 100%, având reprezentarea exactă a regimului juridic distinct pe care îl au sporurile în planul efectelor de asigurări sociale față de cel al eventualelor despăgubiri, în considerentele hotărârii motivându-se de ce o asemenea solicitare a fost respinsă
Cum în prezenta cauză reclamanții solicită despăgubiri, tribunalul a constatat că între cele două pricini deduse judecății, diferă și cauza și obiectul. Dacă în prima cerere reclamanții solicita un spor de 100% ( înțeles ca ceva ce se adăuga la o entitate) în prezenta acțiune se solicită o despăgubire ca și entitate distinctă susceptibilă de a i se adăuga sau nu un așa zis spor.
Este adevărat că potrivit art. 159 alin.(2) C. muncii "pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani" ,este adevărat că potrivit art. 160 din Cod "salariul cuprinde salariul de bază, îndemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri"
Din această perspectivă "plata" reglementată de art. 2 din Legea –Cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice - Capitolul II: Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico-socială și din unitățile de asistență socială/servicii sociale - în forma următoare:
"(1)Munca prestată de personalul din unitățile sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială, în vederea asigurării continuității activității, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se plătește cu un spor de 100 % din salariul de bază al funcției îndeplinite.
(2)Munca astfel prestată și plătită nu se compensează și cu timp liber corespunzător."
are, incontestabil, caracterul unor drepturi salariale .
Această prevedere este, însă, inaplicabilă deoarece prin acte normative succesive, pe care tribunalul le-a calificat ca fiind norme de excepție s-a consacrat obligativitatea unei conduite contrare în derularea raporturilor de muncă.
Astfel art. 9 din Legea nr. 285 / 2010, cu referire la anul 2011, art. 7 din Legea nr. 283/2011, cu referire la anul 2012 și OUG 84/2012, cu referire la anul 2013 au dispus în esență " munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.
Dacă salariații au prestat activitatea pentru și sub autoritatea angajatorului în condițiile circumstanțiate de aceste acte normative de excepție, contraprestația angajatorului nu se va califica drept salariu susceptibil de a permite un spor (că numai salariul de bază poate primi un spor!) ci se va califica drept despăgubire.
Tribunalul a constatat așadar că munca suplimentară nu mai poate fi afectată pozitiv de existența sporului deoarece legiuitorul a impus ca salariaților să li se acorde timp liber corespunzător.
În situația în care, din orice motive, aceștia nu pot beneficia de timp liber corespunzător, devin îndreptățiți la despăgubire ce se calculează prin raportare la prevederile salariale din contractul individual de muncă.
Această despăgubire se va acorda nu pentru că s-a lucrat peste durata normală a timpului de lucru, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucra, în cadrul schimbului normal de lucru, ci pentru că s-a lucrat în zilele când trebuia să beneficieze de timp liber corespunzător așa cum legiuitorul a dispus prin actele normative de excepție.
Cum timpul liber corespunzător nu mai coincide cu cel în care se prestează munca suplimentară acordarea în cadrul despăgubirilor a unor sume corespunzătoare sporurilor nu se impune.
Salariatul este despăgubit potrivit 253 alin.1 C. muncii "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul " nu pentru că a lucrat în zilele în care, potrivit legi, nu trebuia să lucreze, ci pentru că a lucrat când trebuia să beneficieze de timp liber corespunzător (indiferent că acest timp liber se suprapune cu zilele în care nu se lucrează, potrivit legii, sau, dimpotrivă cu zile normale de lucru)
Prin raportare la dispozițiile salariale din contractul individual de muncă (cu excluderea ideii de spor), despăgubirile la care va fi obligată instituția pârâtă se vor alinia, atât prevederilor generale ale legislației muncii, cât și normelor de excepție emise în considerarea dificultăților economice pe care le suportă unitățile bugetare.
Întinderea despăgubirilor, pentru fiecare salariat se constituie într-o stare de fapt ce se raportează exclusiv la "activitatea…care nu a fost compensată cu timp liber corespunzător"
În condițiile în care părțile nu au solicitat prin cererea de chemare și nici în conformitate cu dispozițiile art.254 alin.2 NCP determinarea certă a acestei activități printr-o expertiză contabilă, tribunalul a dispus obligația generică, în sarcina angajatorului, de a determina despăgubirile după examinarea foilor de prezență și a celor de pontaj .
Oricum, aceste despăgubiri nu vor putea depăși cadrul consacrat de dispozițiile salariale ale contractului individual de muncă, iar în situația în care calculul efectuat de angajator este contestat de salariați se poate recurge la executare silită și la efectuarea unei expertize în dosarul de executare întocmit de executor.
În aceste împrejurări, tribunalul a constatat că apărarea pârâtei din întâmpinare că salariații au beneficiat de zile libere corespunzătoare este neîntemeiată.
Zilele libere menționate în foile colective de prezență lunare sunt urmarea organizării activității în ture, nu urmare a faptului că pârâta ar fi compensat cu timp liber corespunzător munca din zilele de sâmbătă, duminică sau în zile de sărbătoare legală. Astfel, pentru a se considera zile acordate pentru compensare ar trebui ca în foile colective de prezență să se regăsească zile libere în plus față de cele cuvenite din planificarea turelor, ceea ce nu există.
Instanța nu a reținut nici apărarea pârâtei că reclamanții nu au solicitat compensarea cu timp liber corespunzător deoarece nu este de natură să exonereze de răspundere angajatorul pentru nerespectarea obligațiilor care îi reveneau, printre care obligația prevăzută de art. 40 alin. 2 litera c din codul muncii potrivit căreia angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă și din contractul individual de muncă. Este atributul angajatorului de a organiza activitatea salariaților, iar cu acest prilej trebuie ca angajatorul să asigure salariaților toate drepturile prevăzute de lege.
În plus, art.142 din Codul muncii nu prevede ca și condiție prealabilă pentru plata orelor suplimentare formularea unei cereri din partea salariatului de compensare cu timp liber.
Susținerea pârâtei că salariații au beneficiat de un spor de încordare psihică de 15% și astfel nu sunt îndreptățită la despăgubiri nu va fi reținută deoarece nu are suport legal.
Mai mult, prin adresa nr. 647/04.12.2014, depusă la ultimul termen, instituția pârâtă recunoaște că cele două reclamante M. M. A. și S. D. I. și-au desfășurat programul de lucru în toate zilele săptămânii, inclusiv sâmbăta și duminica, cu precizarea că în perioada ian. 2012-oct. 2014 au efectuat un număr de ore de repaus săptămânal fiecare, ore care nu au fost plătite.
Într-o situație distinctă se află salariata M. E. ce ocupă funcția de asistent maternal profesionist, în îndeplinirea căreia, reclamanta își desfășoară activitatea la domiciliu.
Dispoz. art.8 din Hotărârea Guvernului nr. 679/2003, circumstanțiază activitatea asistenților maternali în maniera:"Activitatea persoanelor atestate ca asistent maternal profesionist se desfășoară în baza unui contract individual de muncă, care are un caracter special, specific protecției copilului, încheiat cu un serviciu public specializat pentru protecția copilului sau cu un organism privat autorizat care are obligația supravegherii și sprijinirii activității desfășurate de asistenții maternali profesioniști
Aceste dispoziții se completează cu prevederile din Legea nr.272/2004, republicată, în care se reiterează caracterul special al contractului de muncă încheiat între autoritate și asistentul maternal profesionist, iar în fișa postului care este anexă la contractul individual de muncă, pe care salariații au semnat-o și și-a însușit-o, este menționat expres că activitatea acestuia este permanentă.
Împrejurarea că activitatea de creștere, îngrijire și educarea copiilor aflați în plasament se desfășoară la domiciliu, că programul de lucru este impus de nevoile copiilor, iar planificarea timpului liber se face în funcție de programul familiei și al copiilor aflați în plasament face ca, cuantificarea temporală a activității să aparțină exclusiv asistentului maternal care a avut reprezentarea exactă a activităților ce se cereau executate în chiar momentul încheierii contractului individual de muncă.
Sunt considerentele pentru care cererea reclamantei cu privire la asistentul maternal profesionist a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D.
În motivare a expus pretențiile reclamanților, susținerea sa din întâmpinare și argumentele avute în vedere de prima instanță.
Într-o primă teză, a apreciat că instanța de fond în mod greșit a dispus obligarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului D. să calculeze și să plătească cu titlu de despăgubiri sumele reprezentând drepturi salariale pentru activitatea prestata în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale sau în zilele în care nu se lucrează, potrivit reglementarilor legale și care nu a fost compensată cu timp liber corespunzător de către salariații M. M. – educator principal, S. D. – îngrijitor curățenie, fără să precizeze exact cuantumul despăgubirilor acordate pentru fiecare salariat în parte, perioada care s-a avut în vedere la acordarea acestora pentru fiecare salariat în parte și zilele care le-a apreciat că au fost necompensate cu timp liber corespunzător și pentru care a acordat aceste despăgubiri.
În motivarea sentinței instanța de fond a apreciat că, dacă salariații au prestat activitatea pentru și sub autoritatea angajatorului în condițiile circumstanțiate de aceste acte normative de excepție, ( Legea 285/2010, Legea 283/2011, O.U.G. 84/2012), contraprestația angajatorului nu se va califica drept salariu susceptibil de a permite un spor, ci se va califica drept despăgubire.
Prin aceste motivări instanța de fond a pierdut din vedere faptul că în aceste acte normative se prevede în mod expres faptul că pentru activitatea prestata în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale sau în zilele în care nu se lucrează, potrivit reglementarilor legale, se va acorda timp liber corespunzător.
A arătat că reclamanții nu au specificat cuantumul despăgubirilor și nici câte zile au lucrat în perioada când trebuia să beneficieze de timp liber corespunzător și nici instanța de fond nu a dorit să constate dacă salariații au lucrat sau nu în perioada când trebuia să beneficieze de timp liber corespunzător.
Instanța a dispus obligarea generică a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului D. de a determina despăgubirile după examinarea foilor de prezență și a celor de pontaj, apreciind totodată că aceste despăgubiri nu vor putea depăși cadrul consacrat de dispozițiile salariate ale contractului de muncă, fapt care le va face imposibilă punerea în aplicare a sentinței de fond.
Instanța de judecată era obligată să stabilească dacă nu suma exactă măcar modalitatea de calcul a acestor despăgubiri și nu doar să oblige "generic" la plata unor sume de bani.
A susținut că instanța nu a avut în vedere dispoziția din norma specială, care prevede acordarea timpului liber corespunzător, că reclamanții au beneficiat de timp liber corespunzător, lucrează în ture și beneficiază de zile libere.
Având în vedere cele menționate, a solicitat să se admită apelul și să se dispună modificarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și urm. Cod procedură civilă, Legii nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010, Legii nr. 283/2011, O.U.G. nr. 84/2012 și O.U.G. nr. 103/2013.
Intimatele au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Apelanta pârâtă a depus la dosar concluzii scrise.
Apelul este fondat, cu următoarele precizări:
Prin cererea de chemare în judecată intimatele solicită obligarea angajatorului la plata despăgubirilor determinate de necompensarea cu timp liber corespunzător pentru activitatea prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale sau în zilele în care nu se lucrează, potrivit reglementărilor legale, în cadrul schimbului normal de lucru și efectuate începând cu 01.04.2011
În apel, reprezentantul Sindicatului Administrației Publice „Forța Legii”, pentru intimatele reclamante, a precizat că salariaților le-a fost acordat în compensare timp liber corespunzător pentru orele lucrate în zilele de sâmbătă și duminică și zilele în care nu se lucrează, potrivit reglementărilor legale, însă înainte salariații pentru activitatea prestată în aceste zile primeau și un spor. În prezent, potrivit O.U.G. 103/2013 și O.U.G. 83/2014, au drept doar la timp liber în compensare.
Pornind de la aceste precizări Curtea reține următoarele.
Potrivit dispozițiilor art. 2 - Cap. II - Anexa III la Legea nr.284/2010, invocate de reclamante, munca prestată de personalul din unitățile sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială, în vederea asigurării continuității activității, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite. La alin.2 se menționează că munca astfel prestată și plătită nu se compensează și cu timp liber corespunzător.
Aceste dispoziții recunoșteau în principiu salariaților din unitățile de asistență socială și de asistență medico-socială, dreptul de a fi compensați cu un spor la salariu pentru activitatea prestată în aceste condiții.
În Codul muncii repausul săptămânal este reglementat la art.137, iar compensațiile pentru acordarea repausului săptămânal în alte zile decât sâmbăta și duminica sunt menționate la alin.5.
Sărbătorile legale sunt reglementate la art.139 Codul muncii iar art.142 Codul muncii prevede în principal compensarea cu timp liber corespunzător a salariaților care lucrează în aceste zile, iar în subsidiar acordarea unui spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100%.
Curtea reține că aceste dispoziții din Legea nr. 284/2010 și Codul muncii învederate mai sus nu pot fi aplicate făcând abstracție de disp. art. 9 - (1) din Legea nr.285/2010 și ale Legii nr.283/2011 privind aprobarea OUG nr.80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008, potrivit cărora, în anul 2011, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.
Edificatoare în acest sens este Decizia nr.422/24.10.2013 prin care Curtea Constituțională, a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și ale art. II art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, reținând în principiu că prevederile Legii nr. 53/2003 nu se aplică în anii 2011 și 2012, întrucât au fost adoptate legile anuale de salarizare, și anume Legea nr. 285/2010 pentru anul 2011 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru anul 2012, legi anuale care derogă de la prevederile legii-cadru.
Curtea Constituțională a reținut că, în anii 2011 și 2012, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere beneficiază de compensarea muncii suplimentare și a muncii prestate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, numai cu timp liber corespunzător, iar nu de o compensare bănească, sub forma unui spor. Aceste prevederi fac parte din legi anuale de salarizare - pentru anii 2011 și 2012 - și se aplică întregului personal bugetar încadrat în funcții de execuție și de conducere în cadrul schimbului normal de lucru.”
Curtea constată că și în anul 2013 și 2014 prin acte normative succesive sa prevăzut expres că munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se va compensa numai cu timp liber corespunzător. (a se vedea art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012 coroborat cu art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, art. 9 din O.U.G. nr. 103/2013).
Cu alte cuvinte pentru activitatea prestată în zilele de repaus săptămânal și în zilele de sărbători legale, și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, intimatele sunt îndreptățite a fi compensate numai cu acordarea de timp liber corespunzător.
Aceasta întrucât, dispozițiile de drept comun prevăzute în codul muncii au fost înlocuite cu cele din legile speciale, fiind evident că în perioada de timp pretinsă prin acțiune salariații au dreptul să fie compensați de către angajator doar cu timp liber corespunzător neplătit.
Apreciind că angajatul a suferit un prejudiciu pentru faptul că a lucrat în aceste zile, așa cum se susține prin acțiune și cum s-a reținut de prima instanță, iar în condițiile art. 253 codul muncii este îndreptățit la recuperarea lui, se constată că legea a cuantificat acest prejudiciu, stabilind o singură formă de acoperire a lui și anume prin acordarea de timp liber.
În condițiile în care legea specială a eliminat sporul pentru lucrul în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale și zilele în care nu se lucrează, potrivit reglementărilor legale în cadrul schimbului normal de lucru și nu prevede acordarea de timp liber plătit, iar salariații au fost compensați cu timp liber corespunzător, Curtea reține că solicitarea reclamantelor, privind acordarea unor despăgubiri pentru activitatea desfășurată în aceste zile, ca urmare a eliminării acestor sporuri prin lege, este nefondată.
În raport de aceste considerente Curtea, în temeiul disp. art. 480 alin.2 NCPC admite apelul și schimbă sentința, în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., cu sediul în C., .. 22, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 7257 din 05 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", cu sediul în C., ., nr. 32, jud. D., pentru intimatele reclamante M. M. A., S. D. I., M. E..
Schimbă sentința civilă mai sus menționată și respinge acțiunea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2015
Președinte, M. P. | Judecător, T. Ț. | |
Grefier, C. C. |
Red. Jud. M. P./24.04.2015
Tehnored. CC/4 ex.
Jud. Fond C. C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
