Obligaţie de a face. Decizia nr. 1335/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1335/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 1335/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1335/2015
Ședința publică de la 12 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. D.
Judecător I. V.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul reclamant B. A. – Dr. T. S.,nr.5,.,., împotriva sentinței civile nr.4793/20.11.2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă DIRECȚIA S. M. - Dr. T. S., Eroii de la C., nr.22, județul M. având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant B. A., lipsind intimata reclamantă DIRECȚIA S. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen legal, după care,
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat instanța constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra apelului de față.
Apelantul reclamant B. A. a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii de la fond și să se plătească gr.II a pentru că primește sporul pentru condiții deosebite, așa cum reiese din adeverința de salariu și Societatea nu a plătit taxele aferente pentru a beneficia de pensie anticipată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul M. prin sentința civilă nr.4793 de la 20.11.2014 a respins acțiunea formulată de reclamantul B. A. – CNP:_, domiciliat în Dr. Tr. S., ., ., . în contradictoriu cu pârâta Direcția S. M., cu sediul în Dr. Tr. S., . C., nr. 22, jud. M., CUI R1590120.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantul este salariatul pârâtei Direcția S. M., desfășurându-și activitatea în cadrul Ocolului Silvic Șimian formația gater, îndeplinind funcția de gaterist conform carnetului de muncă anexat.
Începând cu data de 01.04.2001 până în prezent activitatea reclamantului a fost încadrată în condiții normale de muncă, Direcției Silvice M. nu i-a fost avizat de ITM niciun loc de muncă cu condiții deosebite.
Prin H.G nr. 261/2001 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții deosebite, s-au stabilit locurile de muncă în condiții deosebite ca reprezentând acele locuri de muncă unde există factori de risc profesional, care, prin natura sarcinii de muncă și a condițiilor de realizare a acesteia, conduc în timp la reducerea prematură a capacității de muncă, îmbolnăviri profesionale și la comportamente riscante în activitate cu urmări grave asupra securității și sănătății angajaților și/sau a altor persoane. S-a reglementat că persoanele încadrate în locuri de muncă în condiții speciale sunt angajații care își desfășoară activitatea pe parcursul programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă astfel definite, că expertiza tehnică a locurilor de muncă în vederea încadrării acestora în condiții speciale reprezintă identificarea factorilor de risc existenți la locul de muncă, care nu pot fi înlăturați, iar expertiza medicală în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții speciale reprezintă procesul de evaluare, în baza datelor medicale, a efectelor riscurilor care nu pot fi înlăturate, asupra capacității de muncă și stării de sănătate a angajaților.
Același act normativ reglementează criteriile pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiții speciale și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, metodologie care include următoarele etape, în ordinea cronologică indicată, respectiv
ART. 1
(1) În sensul prezentei hotărâri, termenii următori sunt definiți astfel:
a) loc de muncă: zonă, spațiu strict delimitat, înzestrată cu mijloace de muncă, utilaje, unelte, mijloace de transport, mobilier, și obiecte ale muncii, materii prime, materiale, semifabricate, organizată în vederea realizării unei operațiuni, lucrări sau pentru îndeplinirea unei funcții de către un executant individual sau colectiv cu pregătirea și îndemânarea necesare, în condiții tehnice, organizatorice și de protecție a muncii precizate;
b) factor de risc de îmbolnăvire profesională: însușire, stare, proces, fenomen, comportament, proprii elementelor implicate în procesul muncii, care pot provoca îmbolnăviri profesionale.
(2) Factorii de risc de îmbolnăvire profesională cuprind factorii proprii mediului de muncă: factorii fizici, chimici, biologici, denumiți în continuare noxe profesionale.
ART. 2
(1) Criteriile pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite sunt următoarele:
a) prezența în mediul de muncă a noxelor profesionale fizice constând în zgomot, vibrații, unde electromagnetice, presiune, radiații ionizante, radiații laser de putere neprotejate, precum și a noxelor profesionale chimice sau biologice prevăzute în Normele generale de protecție a muncii, care nu respectă limitele admise prevăzute în aceste norme;
b) răspunsul specific al organismului la . noxei profesionale, evidențiat prin indicatori de expunere și/sau de efect biologic, stabiliți prin ordin al ministrului sănătății și familiei;
c) morbiditatea, exprimată prin boli profesionale înregistrate la locul de muncă în ultimii 15 ani.
(2) Încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se face cu respectarea dispozițiilor art. 7 și/sau art. 8, după caz, și cu îndeplinirea cumulativă a criteriilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) sau la alin. (1) lit. a) și c).
(3) Pentru locurile de muncă în care sunt prezente substanțe foarte periculoase notate cu Fp în anexele nr. 17 și 18 la Normele generale de protecție a muncii sau noxe profesionale biologice, care nu au prevăzută limită admisibilă, simpla prezență reprezintă noxă profesională.
ART. 3
(1) Încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se face în cadrul următoarei metodologii, alcătuită dintr-o succesiune recomandată de operațiuni specifice și care constau în:
a) nominalizarea în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite și stabilirea criteriilor aplicabile pentru această încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă, acolo unde acesta este înființat;
b) expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii;
c) efectuarea determinărilor de noxe profesionale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1); buletinele de determinări trebuie să cuprindă cel puțin următoarele date: unitatea, secția, atelierul, locul de muncă, noxa profesională, valoarea măsurată, valoarea limită admisă, metodele de măsurare;
d) solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând efectuarea controlului medical pentru personalul care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite, pentru determinarea răspunsului specific al organismului;
e) efectuarea evaluării locurilor de muncă nominalizate la lit. a), care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă acolo unde acesta este înființat, conform anexei nr. 2 sau 3;
f) stabilirea măsurilor tehnice, sanitare și organizatorice de protecție a muncii corespunzător condițiilor de muncă și factorilor de mediu specifici locului de muncă;
g) obținerea avizului inspectoratului teritorial de muncă în conformitate cu prevederile art. 4;
i) stabilirea locurilor de muncă în condiții deosebite în conformitate cu art. 19 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
(2) Pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite este obligatoriu ca noxa profesională determinată să se regăsească ca efect asupra stării de sănătate și/sau ca noxa profesională ce a avut efect asupra stării de sănătate să se regăsească în determinările efectuate la locurile de muncă.
(3) Instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei, prevăzute în anexa nr. 1, au obligația să transmită lista cuprinzând bolile profesionale înregistrate în ultimii 15 ani, în termen de 15 zile de la data solicitării, care trebuie să cuprindă cel puțin următoarele date: perioada de înregistrare, locul de muncă, denumirea îmbolnăvirii, factorul nociv responsabil.
(4) Instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei, care au efectuat controlul medical, au obligația să transmită sinteza analizelor medicale în termen de 15 zile de la finalizarea controlului medical, care trebuie să cuprindă cel puțin următoarele date: locul de muncă, numărul de persoane investigate, indicatorul biologic alterat, factorul nociv responsabil.
ART. 4
(1) Avizul inspectoratului teritorial de muncă pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite va cuprinde și se va acorda în baza următoarelor documente:
a) determinările de noxe, efectuate de laboratoare abilitate prevăzute în anexa nr. 1, care se fac numai în prezența inspectorilor de muncă, certificând că la data efectuării acestora s-au aplicat măsurile tehnico-organizatorice pentru normalizarea condițiilor de muncă, că toate instalațiile de protecție a muncii funcționează normal, conform proiectului, și că procesele tehnologice se desfășoară în condiții normale;
b) constatările efectuate de inspectoratele teritoriale de muncă, ce vor fi consemnate într-un proces-verbal și vor face referire directă la respectarea prevederilor Normelor generale de protecție a muncii, Normelor specifice de securitate a muncii și ale celorlalte acte normative din domeniu;
c) copii de pe lista cuprinzând bolile profesionale sau sinteza analizelor medicale și fișa de evaluare prevăzută în anexa nr. 2 sau 3.
(2) Avizul acordat are o valabilitate de cel mult 3 ani, cu posibilitate de prelungire.
În cazul în care angajatorul nu declanșează procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori responsabilul cu protecția muncii pot sesiza inspectoratele teritoriale de muncă, care vor dispune verificarea locurilor de muncă.
ART. 11
(1) Nominalizarea salariaților care își desfășoară activitatea în locurile de muncă în condiții deosebite, potrivit art. 10, se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă acolo unde acesta este înființat.
Potrivit art.18 din același act normativ Angajatorii care nu au primit aviz pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite pot formula plângere în termen de 15 zile de la data comunicării, la Inspecția Muncii, care o va soluționa în termen de 30 de zile.
Controlul privind menținerea, conform avizului, a locurilor de muncă la noua societate se efectuează de către Inspecția Muncii, prin inspectoratele teritoriale de muncă.
Este pertinentă susținerea pârâtei Direcția S. M. potrivit căreia această societate nu se află pe lista unităților care au fost avizate pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, astfel că solicitarea reclamantului de a se constata că a desfășurat activități în condiții deosebite de muncă începând cu data de 01.08.2001 până în prezent este neîntemeiată.
Instanța nu se poate substitui angajatorului și nu poate încadra locurile de muncă ale salariaților nici în condiții speciale și nici în condiții deosebite, metodologia și criteriile de încadrare fiind strict reglementate de lege.
Este neîntemeiată astfel și susținerea reclamantului potrivit căreia nerespectarea procedurii administrative nu le poate fi imputată salariaților de vreme ce legea conferă reprezentanților salariaților și drepturi și responsabilități în parcurgerea acestor proceduri, pasivitatea acestora neputând fi acoperită prin intervenția instanței într-un litigiu de natura celui de față.
În consecință nici proba cu expertiza în protecția muncii nu este utilă soluționări cauzei.
Sunt considerente pentru care s-a dispus respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel B. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, în fapt, a chemat în judecată Direcția S. M., solicitând ca prin hotărâre judecătorească, să fie obligată la recunoașterea condițiilor deosebite de muncă (corespunzătoare grupei a II-a), pentru activitatea desfășurată începând cu data de 01.08.2001 până în prezent, efectuarea mențiunii în acest sens, în carnetul de muncă și să-i elibereze o adeverință din care să rezulte aceste condiții.
Prin sentința nr.4793/2014, instanța de fond i-a respins acțiunea, considerând în mod neîntemeiat că a existat o pasivitate din partea salariaților cu privire la declanșarea procedurii de către angajator, pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale.
Consideră că nu i se poate imputa, în nici un caz pasivitatea în acest sens, din moment ce angajatorul avea obligația, așa cum este reglementat și prin art.18 din HG 261/2001, să formuleze plângere în cazul în care nu au primit aviz pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, la Inspecția Muncii.
Solicită ca angajatorul să informeze instanța de judecată, cu privire la mențiunea specificată pe fluturașii de salariu, din care rezultă sporul pentru condiții grele de muncă de 15 % și să lămurească pentru ce este precizat dacă nu se ia în considerare.
Menționează că începând cu data de 01.08.2001 și până în prezent, își desfășoară activitatea în cadrul ocolului Silvic Șimian, formația Gater, funcția gaterist, așa cum rezultă din carnetul de muncă depus la dosarul cauzei. Unitatea avea obligația să-l încadreze în condiții grele de muncă specifice acestei meserii, dar nu și-a îndeplinit această obligație și nu a achitat nici contribuția de asigurări sociale către stat, drept pentru care nu poate beneficia de asimilarea stagiilor de cotizare în condiții deosebite de muncă, așa cum sunt prevăzute de Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Instanța de fond i-a respins fără temei legal și cererea prin care a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate care să dovedească faptul că și-a desfășurat activitatea în condiții deosebite de muncă.
Având în vedere motivele invocate, solicită casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport dispozițiile art. 479 NCPC și de motivele de apel și apărările formulate prin întâmpinare, se apreciază că apelul este nefondat, din următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut corect incidența dispozițiilor H.G nr. 261/2001 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții deosebite, potrivit cu care s-au stabilit locurile de muncă în condiții deosebite ca reprezentând acele locuri de muncă unde există factori de risc profesional, care, prin natura sarcinii de muncă și a condițiilor de realizare a acesteia, conduc în timp la reducerea prematură a capacității de muncă, îmbolnăviri profesionale și la comportamente riscante în activitate cu urmări grave asupra securității și sănătății angajaților și/sau a altor persoane.
În raport de dispozițiile art.18 din același act normativ Angajatorii care nu au primit aviz pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite pot formula plângere în termen de 15 zile de la data comunicării, la Inspecția Muncii, care o va soluționa în termen de 30 de zile.
Controlul privind menținerea, conform avizului, a locurilor de muncă la noua societate se efectuează de către Inspecția Muncii, prin inspectoratele teritoriale de muncă.
Curtea, constată că, în speța dedusă judecății societatea angajatoare, conform datelor comunicate de Direcția S. M., nu se află pe lista unităților care au fost avizate pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, astfel că solicitarea reclamantului de a se constata că a desfășurat activități în condiții deosebite de muncă începând cu data de 01.08.2001 până în prezent este neîntemeiată, instanța de fond, în mod corect reținând că nu se poate substitui angajatorului și nu poate încadra locurile de muncă ale salariaților nici în condiții speciale și nici în condiții deosebite, metodologia și criteriile de încadrare fiind strict reglementate de lege.
În considerarea celor expuse anterior, în conformitate cu prevederile art. 480 alin 1 NCPC apelul fiind nefondat, urmează a fi respins, sentința fiind menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarata de apelantul reclamant B. A. – Dr. T. S.,nr.5,.,., împotriva sentinței civile nr.4793/20.11.2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă DIRECȚIA S. M. - Dr. T. S., Eroii de la C., nr.22, județul M..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2015
Președinte, F. D. | Judecător, I. V. | |
Grefier, N. D. |
Red.jud.Fl.D.
10.04.2015/4 ex/AS
j.f.A.C.M.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1287/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
