Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 6376/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6376/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-12-2015 în dosarul nr. 6376/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6376
Ședința publică de la 14 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE- S. P.
Judecător- C. R.
Grefier- F. I.
***
Pe rol, fiind soluționarea apelului declarat de reclamantul D. N., domiciliat în Motru, ., județul Gorj, împotriva sentinței civile nr.2502 din 28 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., cu sediul în Rovinari, ., județul Gorj, având ca obiect contestație decizie de concediere- drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat consilier juridic N. D. Flavian pentru intimata pârâtă ., fiind lipsă apelantul reclamant D. N.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar în cadrul procedurii prealabile, intimata pârâtă a formulat întâmpinare la motivele de apel, ce a fost comunicată și apelantului reclamant, după care:
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, în baza art. 392 Cod procedură civilă, raportat la art. 216 Cod procedură civilă și art. 482 Cod procedură civilă, a acordat cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul, reprezentantul intimatei pârâte, a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate prin întâmpinarea formulată.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2502 din 28 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul D. N., cu domiciliul în municipiul Motru, ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Rovinari, localitatea Vîrț, nr. 157, județul Gorj.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a constatat următoarele:
Verificând legalitatea emiterii deciziei de sancționare atacată, sub aspectul dispozițiilor art.252 Codul muncii, raportat la critica reclamantului, potrivit căreia in decizia contestată nu este menționată instanța competentă a judeca contestația, invocându-se astfel sancțiunea nulității absolute a deciziei contestate, in baza dispozițiilor art.252 alin.2 lit. f din Codul muncii, a constatat că in cuprinsul art.5 din decizie este menționat expres acest aspect, prin urmare nu poate fi reținută incidența nulității absolute a decizie contestate.
În fapt, prin cererea ce face obiectul prezentei cauze reclamantul D. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. M. S. S.A. anularea deciziei nr. 858 din 06.10.2014 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al acestuia în baza art.61 litera a Codul muncii, pe cale de consecință reintegrarea in funcția deținută anterior concedierii, cu plata drepturilor bănești cuvenite, iar in subsidiar, aplicarea unei alte sancțiuni din cele prevăzute la art.248 lit. a-d, sancțiune care să fie proporțională cu gravitatea faptei, cu cheltuieli de judecată.
S-a reținut că reclamantul a fost angajat in cadrul unității pârâte – Sector Vest, in funcția de muncitor necalificat conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr._/29.10.2013, încheiat pe perioadă determinată, adiționat prin actele adiționale depuse la dosar, cu valabilitate până la data de31.12.2014.
S-a reținut în sarcina reclamantului că se face vinovat de încălcarea normelor legale respectiv dispozițiile art.39 alin 2 lit. b și c din Codul muncii, ale Regulamentului intern - Titlul IV,,Reguli privind disciplina muncii in unitate, abaterile disciplinare, sancțiuni aplicabile, reguli referitoare la procedura disciplinară: art.91 alineat 1 punct 5, art. 91 alienat 1 punct 14 și art.13, precum și art.33 alineat 2 punct 14 din contractul colectiv de muncă, a contractului individual de muncă și a fișei postului, pe motiv că s-a prezentat la serviciu sub influența alcoolului.
În motivarea contestației, reclamantul a invocat motive de netemeinicie a deciziei de sancționare, susținând în esență că alcoolemia în aerul expirat reținută nu a fost confirmată de analize de sânge, nu a fost menționată într-un act medical oficial și singura explicație pentru alcoolemia depistată este aceea că, aparatele alcooltest folosite de reprezentanții angajatorului nu au fost verificate metrologic ori au fost expirate. De asemenea se prevalează de nesăvârșirea altor abateri disciplinare, îndeplinindu-și atribuțiile de serviciu in mod corespunzător, conform fișei postului, și totodată, executând activități suplimentare
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanța a reținut următoarea stare de fapt:
În data de 05.09.2014 comisia numită prin decizia nr.779 din 05.09.2014 a directorului general al S.C. M. S. S.A. s-a deplasat la punctele de lucru aparținând Sectorului de Vest - punct de lucru la care își desfășura activitatea și reclamantul D. N., in vederea efectuării unui control in ceea ce privește prezenta la serviciu a salariaților, precum si respectarea normelor legale de legislația muncii si situații de urgentă, îndeplinirea obligațiilor de serviciu si cele prevăzute de reglementările interne ale societății, controlul efectuându-se la schimbul I. Cu această ocazie s-a procedat la testarea cu aparatul alcooltest din dotarea unității a mai multor salariați, printre care reclamantul din cauza de față, cu privire la care aparatul alcooltest a semnalat prezența alcoolului indicându-se valoarea de 0,530 G/L.
Prin referatul înregistrat la sediul societății sub nr._/17.09.2014, comisia de control a informat conducerea societății cu privire la rezultatul controlului, iar prin decizia nr.810/24.09.2014 emisa de directorul general al S.C . M. S. S.A s-a numit comisia de cercetare disciplinara a salariaților depistați sub influența băuturilor alcoolice, inclusiv a reclamantului. In conformitate cu prevederile legale aplicabile, invocate in cuprinsul înscrisurile întocmite, comisia de cercetare disciplinară a convocat salariații in vederea cercetării disciplinare pentru data de 29.09.2014, la punctul de lucru U.M.C. Rosiuța. Se reține că reclamantul a fost convocat prin adresa nr._/25.09.2014, iar prin nota explicativă data in fata comisiei de cercetare disciplinară, reclamantul a precizat că știe prevederile fisei postului, ale Regulamentului Intern si ale Contractului colectiv de muncă.
In conformitate cu prevederile art.91 alineat 1 punct 5 din regulamentul intern, constituie abatere disciplinară „Încălcarea prevederilor procedurilor interne privind prezentarea la serviciu sau efectuarea acestuia sub influența băuturilor alcoolice, stupefiante sau alte substanțe halucinogene, introducerea și consumarea băuturilor la locul de muncă sau în timpul serviciului”.
De asemenea, conform art.94 alineat 1 punct 14 din același regulament constituie abatere disciplinară „ nerespectarea și neaplicarea prevederilor cuprinse în contractul colectiv de muncă, în regulamentul intern și a dispozițiilor și deciziilor cu caracter normativ, normelor și reglementărilor interne stabilite de conducerea unității”, iar al art.13 din regulament se prevede faptul că „sunt de asemenea interzise consumarea de băuturi alcoolice sau prezentarea la locul de muncă sub influența alcoolului, drogurilor sau medicamentelor cu efect tranchilizant”.
În același timp, art.33 alineat 2 punct 14 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate instituie obligația salariaților de a se prezenta la serviciu în stare corespunzătoare pentru îndeplinirea în bune condiții a sarcinilor ce-i revin; să nu introducă în incinta unității sau la locul de muncă băuturi alcoolice, să nu consume băuturi alcoolice în timpul serviciului și să nu lucreze sub influența alcoolului”.
În speță, în urma verificării reclamantului cu aparatul alcooltest a rezultat faptul că reclamantul ar fi consumat băuturi alcoolice, aparatul indicând o valoare de 0,530 G/L. Cu ocazia notei explicative, acesta nu a contestat această valoare și a precizat că a consumat alcool pe data de 04.09.2014, fiind prezent la o petrecere până la ora 01:00, menționând că a băut aproximativ 6 doze cu bere, iar dimineața a mâncat 2 ciocolate cu rom, acesta fiind motivul pentru care aparatul a indicat valoarea respectivă.
Apărările reclamantului au fost înlăturate de comisia de cercetare administrativă, faptul că salariatul s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice in momentul efectuării controlului, in timpul programului de lucru, fiind susținut și de către colegii de serviciu ai acestuia, prin declarațiile date in fața comisiei de cercetare disciplinară.
S-a reținut din înscrisurile depuse la dosar că aparatul alcooltest folosit dispune de certificat de calitate, certificat de omologare emis de autoritatea în domeniu, din care reiese și că aparatul a fost verificat metrologic pentru determinarea exactității datelor analizate.
Chiar și în situația în care ar fi înlăturat rezultatul aparatului alcooltest, instanța a reținut, din coroborarea celorlalte probe administrate în cauză, a rezultat faptul că acesta s-a prezentat la serviciu sub influența alcoolului. De asemenea, chiar și in situația in care consumul de băuturi alcoolice ar fi fost in noaptea anterioară controlului efectuat, după cum a declarat reclamantul, faptul că in la momentul efectuării controlului cu aparatul alcooltest, in timpul programului de lucru, reclamantul a fost sub influența băuturilor alcoolice, constituie abate disciplinară.
Oricum ar fi aceasta, reclamantul a încălcat astfel prevederile din regulamentul intern și contractul colectiv de muncă mai sus menționate, prevederi care instituie obligația angajaților de a nu se prezenta la serviciu sub influența alcoolului, indiferent de valoarea constatată.
Pentru antrenarea răspunderii disciplinare a unui salariat, trebuie să fie întrunite următoarele elemente constitutive ale abaterii disciplinare: obiectul, constituit de relațiile de muncă, ordinea și disciplina la locul de muncă; latura obiectivă, respectiv fapta-acțiunea sau inacțiunea salariatului; subiectul, care este întotdeauna o persoană fizică în calitate de subiect calificat, respectiv salariatul; latura subiectivă, respectiv vinovăția salariatului.
Existența întrunită a elementelor abaterii disciplinare - cauza, declanșează efectul, respectiv răspunderea disciplinară. Deci fapta ilicită trebuie să se afle într-o legătură cauzală cu rezultatul. Dacă sunt probate elementele constitutive ale abaterii disciplinare, respectiv înfrângerea obligațiilor de serviciu și vinovăția, rezultatul dăunător și legătura cauzală se prezumă.
Aceste elemente sunt întrunite și în cauza de față, în condițiile în care reclamantul a încălcat cu vinovăție obligațiile de serviciu, prin prezentarea sa la locul de muncă sub influența băuturilor alcoolice.
Conform dispozițiilor instituite de art.61 lit. a din Codul muncii angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului in situația in care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
Instanța a reținut că la emiterea deciziei de sancționare, angajatorul a respectat criteriile prevăzute în mod imperativ de art. 250 Codul muncii, sancțiunea aplicată reclamantului fiind aplicată în raport cu gravitatea abaterii disciplinare, gravitate care se apreciază în mod obligatoriu în funcție de criteriile legale: împrejurările în care fapta a fost comisă; gradul de vinovăție a salariatului; consecințele abaterii disciplinare; comportarea generală în serviciu a salariatului și eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de acesta.
Angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având competența de a individualiza sancțiunea disciplinară aplicabilă, în raport cu gravitatea abaterii disciplinare, cu luarea în considerare a împrejurării în care a fost săvârșită fapta, cu gradul de vinovăție al salariatului, raportat la consecințele abaterii disciplinare și cu luarea în considerare a comportamentului general al salariatului la serviciu și a eventualelor sancțiuni suferite anterior de către salariat.
Prin acest articol, legiuitorul fixează angajatorului reperele in interiorul și pe baza cărora va individualiza sancțiunea disciplinară, in raport de aceste elemente fiind liber să aprecieze, dacă salariatul va fi sau nu sancționat, iar in măsura in care va decide că salariatul trebuie sancționat, tot in raport de aceste elemente, angajatorul va decide și sancțiunea aplicabilă.
S-a constatat, că in ceea ce privește modalitatea de individualizarea a sancțiunii aplicate, legea acordă prerogativa disciplinară angajatorului. În speță, pârâta a făcut o încadrare corectă a criteriilor de stabilire a sancțiunii, sancționarea reclamantului cu cea mai gravă sancțiune fiind dispusă date fiind împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta.
Având în vedere starea de fapt reținută anterior și dispozițiile legale incidente in cauza dedusă judecății, instanța a respins acțiunea reclamantului D. N., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul D. N. ,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel, reclamantul susține următoarele:
Instanța de fond a luat în considerare toate înscrisurile emanate de la
intimata in defavoarea sa, acte care au stat la baza deciziei de
concediere si doar paragrafele care îl incriminau, fără a le
cenzura si corobora si cu declarațiile celorlalți angajați care au
confirmat că acesta nu a consumat alcool la locul de munca, ca nu a
avut un comportament deviat și că tot timpul și-a îndeplinit
sarcinile de serviciu etc.
In plus, instanța de fond nu a procedat la audierea sa, iar intimata a consemnat ca nu i s-a luat o declarație cu ocazia cercetării disciplinare întrucât a recunoscut fapta ( aspect nereal).
De asemenea, instanța de fond in mod greșit a apreciat ca aparatul alcooltest
folosit era verificat metrologic, omologat si ca are certificat de
calitate,
In acest sens menționează faptul ca, prin acțiunea introductiva a solicitat instanței sa solicite de la unitatea angajatoare certificatul de calitate al aparatului alcooltest, certificatul de omologare emis de autoritatea in domeniu din care sa rezulte ca aparatul a fost de gen sau individual pentru un anumit prototip, verificarea metrologica, instrucțiunile cu privire la utilizarea aparatului, rezultatul testării si informații cu privire la marca aparatului alcooltest precum si mijlocul material de proba respectiv aparatul care s-a folosit pentru testarea sa, toate acestea fiind solicitate de către instanța de fond intimatei in ședința din 19.03.2015.
Intimata a depus la termenul următor doar parțial din actele solicitate respectiv Oferta de marfa din 01.04.2014 emisa de ., Certificatul de etalonare nr 05-03-815/2013 pentru etilotest tip Alcoscan Al 900P din data de 27-28.01.2013, Protocolul de Calibrare 810 din 08.10.2014 cu privire la aparatul alcooltest Dragger 3000 Germania si Certificatul de etalonare din 27.10.2014 cu privire la aparatul etilotest Alcoscan A19000P având ca data a etalonarii 16.10.2014.
Solicită a se observa faptul ca, niciunde nu se specifica marca aparatului alcooltest sau etilotest folosit, iar intimata a refuzat sa depună la dosarul cauzei mijlocul de proba si rezultatul testării iar actele depuse la dosar nu sunt lămuritoare, cu atât mai mult cu cat, unele dintre acestea sunt obținute dupa data săvârșirii faptei care s-a petrecut in 05.10.2014.
Este vorba despre Protocolul de calibrare din 08.10.2014 sau despre Certificatul de etalonare din 27.10.2014 iar in apărările intimatei se s-a vorbit fie ca s-a folosit " aparatul alcooltest din dotarea unității", fie aparatul etilotest iar de un Certificat de verificare metrologica nici măcar nu poate fi vorba cum greșit a reținut instanța de fond.
F. de faptul ca, intimata nu a depus la dosarul la dosarul cauzei înscrisurile solicitate si mijlocul material de proba precum si rezultatul testării, apreciază ca acest aspect echivalează cu lipsa documentelor respective astfel ca instanța de fond avea obligația sa constate acest lucru si implicit faptul ca unitatea angajatoare nu a avut dovezi împotriva sa.
Prin cererea de chemare in judecata a susținut faptul ca, ETILOMETRUL reprezintă singurul aparat care poate determina cu exactitate nivelul de alcool din sânge si care nu a fost folosit in cazul său.
Etilotestul este un mijloc de depistare a prezentei alcoolului in aerul expirat ceea ce diferă de concentrația reala de alcool din sânge iar acesta trebuie sa fie omologat tehnic si sa aiba verificare periodica efectuata de BIROUL R. DE METROLOGIE LEGALA. ( neexistand o asemenea omologare).
Aparatul alcooltest reprezintă un mijloc ce semnalează doar prezenta etanolului in aerul alveolar expirat, informațiile de măsurare pe care le furnizează nefiind suficient de exacte încât sa asigure garanțiile necesare pentru constituirea de probe.
Pentru depășirea valorii de peste 0,40 mg/l alcool in aerul expirat este necesara recoltarea probelor biologice din sânge sau urina, ceea ce nu s-a făcut in cazul său.
In acesta situație, consideră ca nu s-a dovedit vinovăția sa daca se tine seama de principiul fundamental de drept conform căruia fapta trebuie dovedita dincolo de orice dubiu, persoanei in cauza fiindu-i recunoscuta si garantata prezumția de nevinovăție așa cum este prevăzut si in art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
De asemenea, instanța de fond deși a observat ca insasi intimata in Raportul de
cercetare disciplinara înregistrat sub nr._/06.10.2014, la pagina 6, a
consemnat " Insa, in urma declarațiilor persoanelor implicate ( care
susțin ca in momentul sosirii la locul de munca salariații nu păreau a
se afla sub influenta băuturilor alcoolice, dar si din procentul ridicat de
alcool indicat de către aparatul alcooltest, comisia apreciază ca cel mai
probabil consumul de alcool s-a efectuat in timpul programului de
lucru." a trecut sub tăcere probabilitatea faptei fata de care s-a luat
măsura extrema împotriva sa.
Mai susține că, instanța de fond nu a luat in considerare depozițiile colegilor de
munca audiați cu ocazia efectuării controlului care au declarat ca nu l-
au văzut consumând alcool in timpul programului de munca, ca mereu
și-au îndeplinit sarcinile de munca, ca nu a făcut niciodată probleme
la locul de munca, astfel ca, si in cazul in care fapta ar fi fost reala,
instanța trebuia sa tina seama ca nu a existat nici un fel de urmare
negativa si astfel sa procedeze la reindividualizarea sancțiunii conform
criteriilor prevăzute la art. 250 din Codul muncii si sa dispună una din
sancțiunile prevăzute la art.248 lit a - d din Codul muncii.
În drept, apelul s-a întemeiat pe dispozițiile prev. de art.466 și urm. Cod pr.civ.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică, susținând că reclamantul a recunoscut faptul că a fost testat cu aparatul etilotest, precizând că valoarea rezultată a fost de 0,530 G/L.A, susținând în mod neîntemeiat că a consumat băuturi alcoolice cu o zi înainte, respectiv în data de 04.09.2014.
De asemenea, intimata precizează că reclamantul a fost angajat al societății cu contract individul de muncă pe perioadă determinată al cărui termen s-a îndeplinit la data de 31.12.2014, conform Actului Adițional nr.3266/01.07.2014.
Apelul declarat de reclamant se privește a fi nefondat și se va respinge avându-se în vedere următoarele considerente:
Astfel, prima instanță, în mod întemeiat a respins contestația formulată împotriva deciziei nr.858/6.10.2014, emisă de intimată și prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă apelantului, întrucât fapta săvârșită de acesta, respectiv depistarea acestuia pe data de 5.09.2014 în cursul desfășurării activității de serviciu, sub influența băuturilor alcoolice, fiindu-i depistată o alcoolemie de 0,530 G/L, a fost suficient de gravă, ducând la aplicarea sancțiunii extreme, încetând raportul de muncă dintre părți.
Sub acest aspect, este irelevantă susținerea apelantului contestator că nu a consumat băuturi alcoolice în timpul serviciului ci, în noaptea de 4/5.09.2014, până în jurul orelor 1,00, când a participat la o petrecere, întrucât din punct de vedere al aplicării sancțiunii disciplinare raportat la prevederile regulamentului de ordine interioară al intimatei încălcate, esențial este faptul că a fost depistat în timpul serviciului sub influența băuturilor alcoolice.
De asemenea, reclamantul a invocat faptul că intimata nu a depus la dosar toate înscrisurile care i-au fost încuviințate prin încheierea din 19.03.2015 ci doar o parte dintre acestea însă nu a invocat acest lucru la termenul din 28.05.2015, deși pe data de 30.04.2015 i s-a acordat termen pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor ce i-au fost comunicate în ședință publică.
Examinând însă înscrisurile ce au fost depuse la dosar în primă instanță de către intimată, Curtea constată că acestea atestă faptul că etilotestul și consumabilele pentru alcoolotest folosite de către intimată respectă prevederile legale în sensul că erau omologate și calibrate asigurând o bună funcționare și garanție.
Relevant este și faptul că în cursul zilei respective de 5 septembrie 2014, intimata a procedat la testarea cu aparatul etilotest din dotarea societății, prin sondaj a unui număr de 16 angajați, rezultatul fiind pozitiv doar pentru trei angajați, printre care și contestatorul D. N., toți acești angajați depistați cu alcoolemie în sânge participând cu o seară înainte la o petrecerea unde au consumat băuturi alcoolice.
Prin urmare, potrivit probelor administrate în cauză, este de necontestat faptul că reclamantul se face vinovat de săvârșirea abaterii respective, astfel încât mod legal i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului de muncă.
În consecință, față de cele arătate și în raport de dispozițiile art.480 alin.1 Cod pr.civ, se va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul D. N., domiciliat în Motru, ., județul Gorj, împotriva sentinței civile nr.2502 din 28 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., cu sediul în Rovinari, ., județul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Decembrie 2015.
Președinte, S. P. | Judecător, C. R. | |
Grefier, F. I. |
Red. Jud. S.P.
22.12.2015.
Teh.F.I.
Jud. fond. S.V.U.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
