Obligaţie de a face. Decizia nr. 5671/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5671/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 5671/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 5671/2015
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. Ț.
Judecător I. M.
Grefier G. D. L.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelant T. M. cu domiciliul în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.2868/12.06.2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat S.C. E. S.A., cu sediul în C., .. 80, jud D. având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat și motivat în termenul legal, iar prin serviciul registratură s-a depus cerere de renunțare la acțiunea de chemare în judecată de către apelant T. M., totodată solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Curtea va rămâne în pronunțare pe cererea de renunțare la judecarea acțiunii formulată de apelant T. M..
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 2868/12.06.2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință respinge acțiunea precizată formulată de reclamantul T. M.,CNP_,cu domiciliul în C., ., ., . în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A.,cu sediul în C., .. 80, jud D. ca fiind prescrisă .
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Analizând cu prioritate, conform art 248 C., excepția prescripției invocată de pârâtă în întâmpinare, instanța a reținut următoarele:
În vederea soluționării excepției prescripție trebuie să se determine natura juridică a acțiunii având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar adică, dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă,îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea sau între părți există un raport de muncă,s-a formulat o acțiune pentru soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii cu privire la prescripție.
Nu a prezentat nicio relevanță analiza caracterului patrimonial sau nepatrimonial al cererii pentru că, indiferent de caracterul patrimonial sau nepatrimonial, conflictul de muncă nu poate fi declanșat decât în termenul de prescripție prevăzut imperativ la art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Astfel,cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantului formulată împotriva fostului angajator este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă și procentul din timpul efectiv de lucru, nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă.
A rezultat de aici că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii – nn.) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste dispoziții,instanța a constatat că ,în ceea ce privește termenele de prescripție,Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun,reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție ,termene prevăzute de art.268 Codul muncii,republicat.
Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, a rezultat că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268 ,devin incidente dispozițiile din alin.2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile.
Rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă este restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilirea raporturilor juridice.
In conformitate cu disp. art. 268 alin. 2 din C o d u l m u n c i i, termenul de prescripție este de 3 ani si începe sa curgă de la data nașterii dreptului, Tribunalul constatând ca in speță, data nașterii dreptului la acțiune îl reprezintă momentul in care persoana interesata a cunoscut sau putea cunoaște neînscrierea in carnetul de munca a procentului corect aferent grupei recunoscute, respectiv 01.03.2008 când i s-a predat carnetul de muncă,ca urmare a pensionării, după cum rezultă din mențiunile carnetului de muncă, întrucât la acea data, reclamantul a luat sau putea lua cunoștință, manifestând o minima diligenta, despre înscrierile existente in carnetul de munca.
Pe de altă parte, s-a reținut ca, spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.
Astfel potrivit art. 4 alin.2 din decretul 92/1976 "La încetarea activității sau in caz de transferare, carnetul de munca se înmânează titularului, completat cu toate înscrierile la zi".
Prin urmare, față de dispozițiile legale menționate mai sus, având în vedere data luării la cunoștință a mențiunilor din carnetul de muncă reținută mai sus ,respectiv 01.03.2008, acțiunea reclamantului a fost introdusă cu nerespectarea termenului de 3 ani, fiind introdusă la 19.01.2015, motiv pentru care instanța a constatat că este întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință a fost admisă și a respins acțiunea precizată ca fiind prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel T. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Critică hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie si nelegalitate.
Consideră ca sentința este rezultatul unei greșite calificări juridice a acțiunii, care nu este o acțiune in realizare de drepturi, asa cum a calificat-o instanța de fond, ci are natura juridica de acțiune in constatarea existentei unui drept, respectiv a drepturilor ce decurg din desfășurarea activității in condiții corespunzătoare grupei a II a de munca .
Hotărârea apelata este nelegala, întrucât acțiunile in constatare sunt imprescriptibile caracter ce decurge din aceea ca, dreptul material la acțiune este prescriptibil, in timp ce dreptul la acțiune in sens procesual este imprescriptibil.
Noul cod civil reglementează atat situațiile de imprescriptibilitate a dreptului la acțiune cat si cazurile in care se instituie termene speciale de prescripție sau cazuri speciale in care intervine prescripția. Art. 2502 al. 2 N.C.Civ. stabilește caracterul de excepție al imprescriptibilității dreptului la acțiune si reglementează in mod expres cazurile concrete de imprescriptibilitate in materii in care protecția speciala este necesara.
Astfel, potrivit art. 2502 al. 2 N.C.P,Civ, dreptul la acțiune este imprescriptibil in cazurile prevăzute de lege ,precum si ori de cate ori prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit .exercițiul sau nu poate fi limitat in timp.
Acțiunea de fata este imprescriptibila deoarece aceasta nu urmărește un drept patrimonial sau obligarea paratei la executarea unei pretenții, ci solicit ca instanța sa constate existenta unui drept stabilit prin Ord. 50/1990 . respectiv grupa de munca, iar Ordinul_ si actele normative ce-l succed nu prevăd niciun termen in care trebuie stabilite grupele de munca de către patronate si sindicate.
Prevederile ordinului mai sus menționat se aplica nu numai salariaților ce lucrează si in prezent ci si foștilor salariați si pensionarilor ce au fost angajați ai unităților respective.
S-a invocat Decizia_ a Curții Constituționale s-a admis excepția neconstitualității dispoziției art.2 din Decretul 157/1958. pentru înlăturarea unor inechități si s-a recunoscut beneficiul si posibilitățile valorificării unor drepturi cuvenite si câștigate in perioada când toate aceste categorii de persoane au lucrat in aceleași condiții aflându-se . ceea ce impune si tratament juridic identic.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
In drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 480 al. 2 si 3 Noul Cod Proc.Civ.
La data de 17.11.2015 apelantul T. M. a depus prin serviciul registratură cerere de renunțare la judecată prin care a arătat că înțelege să renunțe la judecata procesului ce face obiectul dosarului nr._ .
Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. 1 NCPC reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, iar potrivit alin. 4 dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să ia act de manifestarea de voință a intimatului reclamant și, văzând dispozițiile art.406 alin. 5 NCPC, va admite apelul, va anula sentința primei instanțe și va lua act de renunțarea la judecata acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelant T. M. cu domiciliul în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.2868/12.06.2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat S.C. E. S.A., cu sediul în C., .. 80, jud D. având ca obiect acțiune în constatare.
Anulează în tot sentința primei instanțe.
Ia act de renunțarea reclamantului la judecata cererii de chemare în judecată.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare care se va depune la Curtea de Apel C..
Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2015
Președinte, M. C. Ț. | Judecător, I. M. | |
Grefier, G. D. L. |
Red.jud.I.M./03.12.2015
4ex/G.L.
J.F.E.V.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 5903/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1561/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
