Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 5151/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5151/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 5151/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 5151
Ședința publică de la 03 Noiembrie 2015
Președinte: - N. D.
Judecător: - Florența C. C.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta ., cu sediul în București, sector 5, . Forum 2000 BUILDING, nr. 75, .. 2, împotriva sentinței civile nr. 3166/16.10.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. I. I. A., domiciliat în Motru, .. 2, ., ., jud. Gorj, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că prin încheierea de ședință din data de 10.03.2015, judecarea cauzei a fost suspendată în baza dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților și că, potrivit referatului întocmit de grefă, la data de 01.10.2015 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării, după care;
Instanța a invocat din oficiu excepția perimării apelului formulat în cauză, potrivit dispozițiilor art. 416 Cod procedură civilă, având în vedere că de la ultimul act de procedură îndeplinit în cauză a trecut mai mult de 6 luni din vina exclusivă a părților, și a trecut la deliberări asupra excepției.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr._, reclamantul M. I. I. A. în contradictoriu cu pârâta ., a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de sancționare DJ 4163/15.04.2014, restituirea sumei reținute prin reducerea salarială stabilită prin decizia de sancționare, obligarea pârâtei la plata eventualelor cheltuieli pricinuite de judecarea cauzei, precum și obligarea pârâtei la respectarea tuturor drepturilor ce decurg din contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă, fișa de post și legislația în vigoare.
Prin sentința civilă nr. 3166/16.10.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul M. I. I. A., în contradictoriu cu pârâta ..
S-a dispus modificarea deciziei de sancționare, în sensul că înlocuiește sancțiunea disciplinară constând în reducerea salariului de bază pentru lunile aprilie 2014 și mai 2014 cu câte 10 %, cu sancțiunea avertismentului.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului drepturile salariale reținute în baza respectivei decizii de sancționare.
S-au respins celelalte capete ale cererii.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 87,5 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În fapt, reclamantul M. I. A. a contestat decizia nr. 4163 din 15.04.2014 emisă de pârâta ., solicitând anularea acesteia, restituirea sumei reținute, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și obligarea pârâtei la respectarea tuturor drepturilor ce decurg din contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă, fișa post și legislația în vigoare.
Prin decizia contestată, reclamantul a fost sancționat cu reducerea salariului cu 10 % pentru lunile aprilie 2014 și mai 2014.
S-a reținut în sarcina reclamantului că se face vinovat de încălcarea mai multor prevederi din regulamentul intern și a obligațiilor stabilite prin dispozițiile de serviciu, constând în principal în folosirea unui limbaj neadecvat în convorbirile cu diverși clienți.
În motivarea contestației, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamantul nu a invocat motive de nelegalitate a deciziei de sancționare, ci motive de netemeinicie, care urmează a fi analizate de către instanță. Înainte însă de a se proceda la analizarea motivelor contestației, se impun a se lămuri unele chestiuni prealabile invocate de pârâtă.
Este de menționat în acest sens că reclamantul nu a formulat mai multe cereri de chemare în judecată, așa cum în mod greșit apreciază pârâta, singura cerere de chemare în judecată fiind cea din data de 16 mai 2014. Cât privește solicitarea reclamantului din data de 05 iunie 2014(fila 12 din dosar) aceasta reprezintă de fapt o cerere de probatorii, în sensul ca, în conformitate cu prevederile art.272 din codul muncii care prevăd faptul că sarcina probei revine angajatorului, societatea pârâtă să depună la dosarul cauzei înscrisurile menționate.
De asemenea, susținerile pârâtei cum că cererea de chemare în judecată nu este întocmită în conformitate cu prevederile art.194 cod procedură civilă, în sensul că nu sunt indicate probele, respectiv înscrisurile de care reclamantul înțelege să se folosească nu pot reținute de către instanță.
În această privință este de menționat că prin rezoluția din data de 21 mai 2014 instanța a pus în vedere reclamantului să indice dovezile pe care se sprijină cererea de chemare în judecată, reclamantul conformându-se și depunând la dosarul cauzei înscrisurile de la filele12-51 din dosar.
Revenind la motivele de netemeinicie a deciziei de sancționare, invocate de reclamant, tribunalul constată că la baza acestei decizii au stat referatele din datele de 14.03.2014, 20.03.2014 și 24.03.2014.
Prin referatul din 14.03.2014 s-a reținut în principal că:
- în data de 12.03.2014, în cadrul apelului cu doamna A. C. cu ID_ reclamantul nu a respectat procedura de nefuncționalitate conexiune fftb, situația în care internetul se conectează, nu face trafic, adică nu se încarcă nici o pagină de internet; a îndrumat clientul să facă un test de viteză fără să se asigure că s-au făcut setările necesare în apel de către client; nu a făcut verificări pentru situația în care internetul se conectează dar nu face trafic; sesizarea a fost postată pe ramură greșită „depreciere conexiune FTTB” în loc de ramura „Se conectează, nu face trafic”;
- în cadrul apelului din data de 12.03.2014 cu dl. V. D., client cu ID_, a oferit informații incorecte referitoare la actele necesare pentru încheierea unui contract pentru pachetul Digi Mobil Optim menționând în plus clientului că este necesar actul de proprietate, deși singurul act care se solicita este cartea de identitate; a întrerupt în repetate rânduri clientul când acesta dădea detalii despre abonamentul de cablu și a fost nepoliticos utilizând formula „îmi cer scuze că vă întrerup, v-am ascultat pe dumneavoastră, permiteți-mi vă rog să finalizez ideea astfel încât să fiți pe deplin mulțumit sau pe deplin informat”; nu a precizat că dacă se face orice modificare la abonament trebuie să treacă pe oferta nouă, clientul zicând că a fost constrâns să semneze astfel ca să poată lua echipamentul; a transmis clientului că în situația în care dorește să facă o reclamație poate face acest lucru prin intermediul site-ului, caz în care trebuia să informeze clientul că modificările au intrat în vigoare conform documentelor semnate;
- în apelul din 14.03.2014 cu d-na G. geta care a sunat cu privire la nefuncționalitatea abonamentului de internet, client cu ID_, a folosit un ton nepoliticos având o atitudine superioară „Păi ați scos dvs. cablul?Practic trebuia să-l scoateți până acum, este doar un cablu…”.
Față de aceste constatări, pârâta a susținut că acestea contravin capitolului V, punctul bb) din regulamentul intern al societății, capitolului 3, art.5 din regulamentul intern CS, informațiilor din materialul de training „Oferta comercială” studiat pentru care a semnat de luare la cunoștință și informațiilor din materialul de training „Internet, retelistica și erori fttb” studiat.
Prin referatul din 20.03.2014 s-a reținut în principal că:
- în data de 18.03.2014, în cadrul unui apel cu G. C. care a sunat pentru contractul pe numele G. V. cu ID_ nu a avut o atitudine orientată către client iar maniera în care a tratat apelul a dus la amplificarea nemulțumirii clientului; nu a avut un dialog constructiv accentuând aspectele negative ale situației precizând „Nu există o a doua variantă”, „nu există stipulat în contract și nu este agreată o valoare fixă la care dvs.să aveți acces”, „nu putem să garantăm”, „permiteți-mi vă rog să termin”;
- în cadrul unui apel din data de 18.03.2014 cu T. I. care a sunat pentru contractul pe numele T. M., a solicitat să afle data nașterii d-lui T., deși deținea deja datele necesare;
- în data de 16.03.2014 în cadrul unui apel cu D. C. care a sunat pentru contractul cu D. S. cu ID_, care nu înțelegea din ce cauză nu poate vizualiza programele HD, a avut o atitudine superioară, a întrerupt clientul și i-a atras atenția nepoliticos, utilizând formularea „permiteți-mi vă rog să vă explic”;
- în data de 19.03.2014 a fost atenționat prin e-mail cu privire la faptul că a încălcat procedurile de lucru, în data de 07.03.2014 în sensul că a preluat comanda decodor SD pentru clientul persoana juridică ID_ M. Ginel L. PFA în loc să îndrume clientul să apeleze/să îi facă transferul către departamentul business.
Față de constatările de mai sus, pârâta a susținut că acestea contravin capitolului V, punctul bb) din regulamentul intern al societății, capitolului 3, art.5 din regulamentul intern CS, informațiilor din materialul „Structura a apelului” studiat în data de 24.02.2014 pentru care a semnat de luare la cunoștință și informațiilor din materialul introductiv „Compania R.&R.” studiat în data de 19.02.2014.
Prin referatul din 24.03.2014 s-a reținut în principal că:
- în data de 20.03.2014 în cadrul unui apel evaluat cu Atârgovitoae V., care a sunat pentru contractul pe numele Atârgovitoae G. client cu ID_, a întrerupt în repetate rânduri clientul și s-a angajat în discuții în contradictoriu cu acesta; a închis unilateral apelul fără să urmeze procedura Structura de Apel Call Center;
- în apelul din data de 20.03.2014 cu clienta P. O. A. care a sunat pentru nefuncționalitatea serviciului de internet pentru abonamentul pe numele L. V. ID_, nu a fost orientat către client, adresându-i-se acestuia „Nu ați selectat ceea ce trebuie, vă rog să fiți atentă dna P. și să selectați exact aceste opțiuni, dacă aveți neclarități, vă rog nu ezitați să mă întrebați”, folosind un ton nepoliticos și o exprimare negativă „nu ați selectat ceea ce trebuie…”.
Față de constatările de mai sus, pârâta a susținut că acestea contravin capitolului V, punctul bb) din regulamentul intern al societății, capitolului 3, art.5 din regulamentul intern CS,informațiilor din materialul „Structura de apel call Center studiat în data de 24.02.2014 pentru care a semnat procesul verbal din data de 25.02.2014.
Instanța reține că potrivit capitolului V punctul bb) din regulamentul intern al societății pârâte salariaților le revine obligația „să respecte toate deciziile, procedurile și regulile instituite în cadrul Societății indiferent de modul în care acestea le-au fost aduse la cunoștință și orice alte prevederi ale contractului colectiv de muncă, ale contractului individual de muncă, ale fișei postului, ale notelor interne și procedurilor de lucru stabilite de conducerea societății și ale prezentului regulament intern”. De asemenea, potrivit capitolului 3, art.5 din regulamentul intern CS „Limbajul folosit atât în comunicarea scrisă cât și verbală, trebuie să fie profesionist și impersonal, fără aluzii, comentarii sau expresii jignitoare sau injurioase la adresa unei persoane(coleg, superior, salariat al altui departament din cadrul companiei, client”.
În speță, reclamantului i s-a imputat în primul rând utilizarea unui limbaj neadecvat în convorbirile telefonice cu diverși clienți, precum și nerezolvarea întocmai a unor solicitări ale acestora, în conformitate cu prevederile din regulamentele interne.
Din examinarea referatelor care au stat la baza emiterii deciziei de sancționare și observând pasajele din discuțiile purtate de reclamant cu clienții menționați, redate în conținutul respectivelor referate, nu rezultă că reclamantul a utilizat expresii jignitoare sau injurioase la adresa vreunuia dintre clienții enumerați.
De altfel, nu a fost înregistrată nici o reclamație din partea clienților cu privire la comportamentul reclamantului și limbajul folosit de acesta în discuțiile telefonice intervenite.
Mai mult, în această privință, chiar pârâta a reținut o parte din apărările reclamantului cu ocazia efectuării cercetării prealabile, respectiv cele referitoare la apelul cu clienții D. C., G. G., P. O..
Prin probele administrate în cauză nu au fost combătute însă în totalitate susținerile societății pârâte în ceea ce privește convorbirile reclamantului cu clienții: V. D., căruia reclamantul i-a solicitat în plus actul de proprietate deși singurul act care se solicita era cartea de identitate; M. Ginel L. PFA cu privire la care a preluat comanda decodor SD în loc să îndrume clientul să apeleze/să îi facă transferul către departamentul business; Atârgovitoaie V. cu privire la care a închis unilateral apelul, fără să urmeze procedura Structura de apel Call Center.
Nu vor fi reținute de instanță susținerile reclamantului în sensul că nu a fost asistat pe parcursul cercetării prealabile de către un reprezentant al sindicatului, având în vedere că în conformitate cu prevederile art.251 alineat 4 din codul muncii acest drept se acordă la cererea celui în cauză, cerere care nu a fost formulată de reclamantul din cauza de față.
De asemenea, nu vor fi reținute nici celelalte susțineri referitoare la emiterea dispoziției de serviciu 5188 din 18.02.2014, dispoziției de serviciu 714 din 02.04.2014, convocatorului nr.661 din 17.02.2014, deciziei de delegare nr.1487 din12.02.2014 întrucât exced obiectului cauzei, atât timp cât reclamantul nu a contestat aceste înscrisuri limitându-se la contestarea deciziei de sancționare. De altfel, motivarea cererii în raport de obiectul indicat de reclamant, este cea din precizarea de la filele 139-140 din dosar.
Cu toate acestea, instanța reține că la emiterea deciziei de sancționare, angajatorul nu a respectat criteriile prevăzute în mod imperativ de art. 250 Codul muncii, sancțiunea aplicată reclamantului fiind disproporționată în raport cu gravitatea abaterii disciplinare, gravitate care se apreciază în mod obligatoriu în funcție de criteriile legale: împrejurările în care fapta a fost comisă; gradul de vinovăție a salariatului; consecințele abaterii disciplinare; comportarea generală în serviciu a salariatului și eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de acesta.
Este adevărat că angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având competența de a individualiza sancțiunea disciplinară aplicabilă, însă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare, cu luarea în considerare a împrejurării în care a fost săvârșită fapta, cu gradul de vinovăție al salariatului, raportat la consecințele abaterii disciplinare și cu luarea în considerare a comportamentului general al salariatului la serviciu și a eventualelor sancțiuni suferite anterior de către salariat.
Dispozițiile legale mai sus menționate au ca preocupare dozarea sancțiunii, deoarece numai o corelare justă a sancțiunii cu gravitatea faptei este de natură să asigure realizarea rolului activ educativ și preventiv al răspunderii. Prin urmare, sancțiunile se aplică gradual în funcție de fapta comisă și de gradul de vinovăție al salariatului.
În speță, în privința consecințelor abaterii disciplinare, instanța reține, așa cum s-a menționat mai sus, că nici unul dintre clienți nu a formulat vreo reclamație la adresa reclamantului, prin care să-și exprime nemulțumirea față de îndrumările date și limbajul folosit de acesta.
De asemenea, în ceea ce privește comportarea generală a reclamantului în serviciu sau eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior, instanța reține că nici din conținutul deciziei de sancționare și nici al raportului de control nu rezultă faptul că reclamantul ar mai fi suferit anterior sancțiuni sau că nu ar fi avut o comportare generală la serviciu bună.
Raportat la aspectele mai sus menționate instanța reține că angajatorul a aplicat o măsură severă față de salariatul în cauză, deși avea posibilitatea să aleagă o măsură mai moderată față de elementele concrete care stau la baza stabilirii unei sancțiuni disciplinare așa cum prevăd dispozițiile art. 250 Codul muncii.
Se reține că în materia legislației muncii nu există o interdicție expresă a instanței de judecată de a dispune înlocuirea sancțiunile aplicate de către angajator, pornind de la faptul că rolul instanței este în primul rând de a controla legalitatea și temeinicia deciziilor angajatorului și totodată să aprecieze la dozarea sancțiunii aplicată de angajator angajatului.
Prin înlocuirea sancțiunii, instanța nu se substituie în atribuțiile angajatorului, ci dispune conform propriei judecăți, sub aspectul individualizării acesteia. În acest mod nu trebuie absolutizată realizarea interesului salariatului, prin stabilirea unei sancțiuni mai ușoare, ci trebuie avut în vedere că, odată ce s-a constatat săvârșirea unei abateri disciplinare, acesta nu rămâne nesancționat.
În acest sens, instanța amintește și decizia nr.11 din 10 iunie 2013 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curții de Apel București și de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (5) raportat la art. 250 din Codul muncii, prin care s-a stabilit că „Instanța competentă să soluționeze contestația salariatului împotriva sancțiunii disciplinare aplicate de către angajator, constatând că aceasta este greșit individualizată, o poate înlocui cu o altă sancțiune disciplinară.”
Față de considerentele de mai sus, instanța a apreciat că se impune înlocuirea și respectiv dozarea sancțiunii, reținând că angajatorul nu a individualizat în mod legal sancțiunea aplicată proporțional cu gravitatea abaterii disciplinare, gravitate ce trebuie apreciată în mod obligatoriu în funcție de criteriile legale, prevăzute de art. 250 Codul muncii.
Cât privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la respectarea tuturor drepturilor ce decurg din contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă, fișa post și legislația în vigoare tribunalul l-a apreciat ca fiind neîntemeiat atât timp cât reclamantul nu a precizat în concret ce anume drepturi i-au fost încălcate, precizări în funcție de care se analizează procedura legală de contestare. De asemenea, în privința cheltuielilor de judecată, reclamantul nu a depus la dosarul cauzei dovezi din care să rezulte că a efectuat astfel de cheltuieli.
În consecință, tribunalul a admis în parte acțiunea și a dispus înlocuirea sancțiunii aplicate reclamantului cu sancțiunea avertismentului scris. A dispus, de asemenea, obligarea pârâtei să restituie reclamantului drepturile salariale reținute în baza deciziei contestate și a respins celelalte capete ale cererii de chemare în judecată.
Având în vedere admiterea în parte a acțiunii, tribunalul a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 87,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în parte din cheltuielile de transport efectuate de aceasta conform bonului depus la dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta ., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul declarat s-a perimat, având în vedere că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 10 martie 2015, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
În conformitate cu dispozițiile art. 416 Cod pr. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.
Constatând că de la data încheierii de suspendare, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile părții, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, instanța, în baza art. 416 și urm. Cod procedură civilă, urmează a se constata perimat apelul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat apelul formulat de reclamanta ., cu sediul în București, sector 5, . Forum 2000 BUILDING, nr. 75, .. 2, împotriva sentinței civile nr. 3166/16.10.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. I. I. A., domiciliat în Motru, .. 2, ., ., jud. Gorj, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Noiembrie 2015.
Președinte, N. D. | Judecător, Florența C. C. | |
Grefier, A. P. |
Red. Jud. C.F. C.
Tehnored. A.P.
4 ex/05.11.2015
Jud. fond M. Vatafu
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 5902/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
