Obligaţie de a face. Decizia nr. 278/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 278/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 3455/63/2010

Dosar nr._ ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 278/2015

Ședința publică de la 27 Aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE R. M.

Judecător A. M.

Judecător S. P.

Grefier G. Ț.

**************

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul F. I., împotriva sentinței civile nr. 2920 din 22 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul D. - Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: recurentul reclamant F. I., asistat și reprezentat de avocat C. V. lipsind: intimata pârâtă ..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, care a învederat că au fost atașate dosarele nr._/63/2013 și nr._ prin care Tribunalul D. a dispus disjungerea cererilor formulate de fiecare reclamant în parte., după care,

Avocat C. V. pentru recurentul reclamant F. I., solicită în temeiul art. 312 alin.5 Cod pr.civ, nulitatea cererii de chemare în judecată nefiind semnată de către reclamant și arată că insistă în continuare în proba privind verificarea de scripte și depune la dosarul cauzei decizie concediere nr.4355 și contract de vânzare cumpărare încheiere de autentificare nr.257/07.02.2000.

Curtea procedează la verificarea înscrisurilor depuse și la semnarea lor conform art.179 alin.2 pct.3 Cod pr.civ. și la luarea de probe de scris și semnătură a recurentului reclamant.

Recurentul reclamant F. I., va scrie sub dictarea instanței paragrafe și va semna stând în picioare și așezat; după consemnare se atașează la dosar.

Nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.

Avocat C. V. pentru recurentul reclamant F. I., a expus pe larg motivele de recurs în raport de care a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond să se dispună anularea cererii de chemare în judecată nefiind semnată de reclamant.

CURTEA

Asupra recursului de față ;

La data de 17 02 2010 reclamanții Mursă G., C. Doinița, C. S. I., N. C., I. I., F. I., D. C. D., D. I., D. O., B. D., P. A., Matiniuc V. V., Noață F., B. M., A. I. M. R., G. D., Tzibulschi G., G. V. V., T. M. T. au chemat in judecată pe pârâta ., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată aceasta să le acorde grupa I de muncă in conformitate cu ordinul 50 / 1990, de la data angajării fiecărui reclamant până la 01 04 2001 precum și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe cu mențiunile cuprinse in dispozitivul hotărârii judecătorești.

La 04.03.2010, instanța a dispus disjungerea cererilor formulate de fiecare reclamant in parte având in vedere că se bazează fiecare pe un raport de muncă distinct, că reclamanții nu au îndeplinit toți aceeași funcție și nu au desfășurat activitate la același loc de muncă, în aceeași perioadă . S-au format dosare pentru fiecare reclamant in parte și au fost înregistrate și repartizate conform regulamentului de ordine interioară al instanțelor .

După disjungerea cererilor, fiecare reclamant in parte a depus la dosar o precizare a acțiunii indicând in concret perioada in care a desfășurat activitate și pentru care solicită să i se acorde grupa I de muncă și să i se elibereze adeverință .

Prin sentința civilă nr. 2920 din 22 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul D., a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a societății pârâte ., cu sediul în București, .. 9, sector 1 invocată de aceasta în întâmpinare și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamant F. I., cu domiciliul ales la T. M. T., C., Calea Unirii, nr. 182, ., . în contradictoriu cu pârâta ..

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele;

Reclamantul a fost angajat in funcția de electrician la unitatea pârâtă . C., începând cu 01 02 1989 așa cum rezultă din carnetul de muncă.

Prin prezenta acțiune, solicită să se constate in contradictoriu cu pârâta . a desfășurat activitate in condițiile grupei I de muncă in conformitate cu prevederile art. 3, 6 și 7 din ordinul 50/1990 raportat la punctul 125 din Anexa 1 a ordinului 50/1990 și să fie obligată pârâta la emiterea unei adeverințe cu mențiunile cuprinse în dispozitivul hotărârii judecătorești, pentru perioada corespunzătoare de la angajare până la 01 04 2001, data abrogării Ordinului 50/1990.

Societatea pârâtă a suferit de-a lungul timpului numeroase reorganizări care au dus la înființarea unor societăți noi desprinse din societatea mamă, societăți ce au preluat atât personalul, cit și arhiva corespunzătoare .

Astfel, prin HG 1342/2001 privind reorganizarea societății comerciale de distribuție și furnizare a energiei electrice E. SA, personalul existent, la data încheierii protocoalelor de predare – primire, în cadrul celor 8 sucursale, inclusiv electrica Oltenia SA, a fost preluat de către societățile comerciale infinitate potrivit art 1 din acest act normativ, considerându-se transferat in interesul serviciului la acestea, fapt menționat expres in art 46 din hotărârea 1342/2001.

Ulterior, prin HG 74/2005 a avut loc o nouă reorganizare, iar personalul existent in cadrul Diviziei de Întreținere și Servicii Energetice al Sucursalelor de Întreținere și Serviciu Energetice din cadrul . fost preluat de societatea nou înființată . SA in prezent Agenția de Întreținere si Servicii Energetice C. .

Potrivit art 4 din HG 74/2005 „(1) "E. Serv" - S.A. va prelua toate drepturile, își va asuma toate obligațiile corespunzătoare, parte din patrimoniul preluat de la Societatea Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "E." - S.A., și se subrogă în drepturile și obligațiile ce decurg din acestea pentru sucursalele de întreținere și servicii energetice în relațiile cu terții, inclusiv în litigiile în curs”, iar potrivit art.5 „(1) Personalul existent în cadrul Diviziei de întreținere și servicii energetice, al sucursalelor de întreținere și servicii energetice din cadrul Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "E." - S.A., precum și cel al entităților din cadrul acestora, la data constituirii noii societăți, se preia de către societatea comercială prevăzută la art. 1 și va avea toate drepturile de continuitate în aceeași unitate”.

Reclamantul desfășoară în prezent activitate la această ultimă societate așa cum rezultă din carnetul de muncă și adeverința depusă la dosar.

Ca urmare a transferului personalului, noua societate - actualul angajator a preluat toate drepturile și obligațiile in legătură cu salariații preluați, așa cum rezultă chiar din actele normative de organizare, respectiv hotărârile de guvern nr 1342/2001 și HG 74/2005.

Conform art 169 din Codul muncii „(1) Salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii; iar (2) Drepturile și obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului”.

Așadar, actualul angajator – societatea rezultată în urma reorganizării . singura care poate fi chemată în judecată pentru eventualele litigii rezultate din raportul de muncă.

Pe de altă parte, potrivit Ordinului 590/2008 al Ministrului Muncii Familiei și Egalității de Șanse „adeverințele privind grupele de muncă se eliberează conform modelului prevăzut in anexa care face parte integrantă din procedura( din ordin ), numai pe baza documentelor, verificabile, aflate in evidentele angajatorilor sau ale deținătorilor de arhive”.

Așadar și sub aspectul capătului de cerere care se referă la emiterea unei adeverințe cu mențiunile cuprinse in dispozitivul hotărârii judecătorești prin care s-ar constata desfășurarea activității in grupa I de muncă, drepturi și obligații are tot societatea nou înființată - actualul angajator in calitate de deținător al arhivei .

Față de cele arătate mai sus, instanța a apreciat că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . mamă, pentru ambele capete de cerere instanța a admis și in consecință a respins acțiunea .

In acest sens, s-a creat și practică judiciară la nivelul Curții de Apel C., exemplul fiind decizia 1594/3 03 2010, pronunțată în dosarul nr._ .

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul F. I. considerând-o nelegală și netemeinică.

În primul motiv de recurs s-a susținut că despre existența dosarului nr._ (disjuns din dosarul nr._ ) al Tribunalului D., finalizat prin sentința civilă nr.2920/22.06.2010 a luat cunoștință numai după data de 12.01.2014, când instanța investită cu soluționarea dosarului nr._/63/2013, a dispus atașarea primului dosar soluționat în anul 2010.

În cel de al doilea motiv de recurs s-a invocat nelegalitatea sentinței civile nr.2920/22.06.2010 pronunțată de Tribunalul D., arătându-se că recurentul nu a formulat și nu a semnat nicio cerere de chemare în judecată în cadrul dosarului nr._ și dosarului nr._, nefiind citat la adresa de domiciliu și neavând cunoștință despre existența acestui litigiu.

S-a arătat că inițial a fost formulată o cerere de chemare în judecată, în nume colectiv pentru mai mulți angajați, promotor al acestei cereri fiind numitul T. M. T., fără să fi fost însă împuternicit de către recurent, iar după formarea dosarelor separate pentru fiecare dintre angajați, în cadrul dosarului nr._, recurentul nu a semnat nici o cerere de chemare în judecată, neexistând o împuternicire avocațială prin care acesta să fi delegat un apărător pentru reprezentarea intereselor, nefiind citat în acea cauză finalizată prin hotărârea judecătorească ce nu i-a fost comunicată prin vreo modalitate legală.

S-a solicitat verificarea de scripte.

Recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.7 și pct.9 Cod pr.civ.

Prin încheierea pronunțată la data de 23.03.2015 Curtea de Apel C. a admis cererea de repunere în termenul de recurs și a respins excepția tardivității recursului, în raport de dispozitiile art. 95 C.Proc. Civ. cu cele ale art. 100 Cod pr.civ., reținându-se că procedura de comunicare a hotararii nu a fost legal indeplinita, la adresa indicată în procesul verbal încheiat de persoana însărcinată cu înmânarea actului de procedură nefiind indicat domiciliul reclamantului ci domiciliul numitului T. M. T..

În ședința publică din data de 27.04.2015, Curtea a procedat la verificarea de scripte, pentru a constata dacă înscrisul sub semnătură privată, respectiv cererea de chemare în judecată, a fost scrisă sau semnată de recurentul F. I., în raport de prevederile art.178 alin1 și 2 Cod pr.civ., obligându-l pe recurent să scrie și să semneze, după dictarea președintelui de complet, părți din înscrisurile existente în dosarul de fond. S-a procedat, apoi, la compararea scrierii sau semnăturii de pe înscrisul contestat cu scrierea sau semnătura din alte înscrisuri necontestate. Recursul este fondat pentru următoarele considerente.

În raport de prevederile art. 133 Cod pr.civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.

Această nulitate este una absolută ce decurge din caracterul imperativ al textului de lege, precum și din interpretarea gramaticală a acestuia.

În privința nulității referitoare la lipsa semnăturii, aceasta este susceptibilă de acoperire, fiind o nulitate relativă în raport de prevederile alin.2 al art.133 Cod pr.civ, potrivit cărora lipsa semnăturii se poate totuși împlini în tot cursul judecății.

În prezenta cauză, Curtea constată că semnătura existentă pe cererea de chemare în judecată, formulată în nume colectiv la data de 17.02.2010, în dosarul nr._, aparține numitului T. M. T., fără să fi fost depusă la dosar o împuternicire dată de către recurentul F. I.. Totodată, după formarea dosarelor separate pentru fiecare dintre angajați, în cadrul dosarului nr._ s-a depus precizarea acțiunii introductive, semnată citeț „F.”, neexistând o împuternicire avocațială prin care acesta să fi delegat un apărător pentru reprezentarea intereselor, nefiind citat la domiciliul său în acea cauză, finalizată prin hotărârea judecătorească ce nu i-a fost comunicată.

Curtea, comparând scrierea sau semnătura de pe înscrisul contestat, respectiv, de pe precizarea acțiunii introductive, existentă la fila 5, dosar fond, cu scrierea sau semnătura din alte înscrisuri necontestate, respectiv cu scrierea sau semnătura de pe înscrisurile semnate în urma dictării președintelui de complet, în cadrul procedurii verificării de scripte și semnătura acestuia de pe actul autentic intitulat contract de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 257/07.02.2000 de Biroul Notarului Public A. D. – C., se constată că semnătura existentă pe cererea de chemare în judecată și pe cererea de precizare a acțiunii nu aparține recurentului F. I..

Față de considerentele expuse, constatând că sentința este afectată de motivul de nelegalitate prevăzută de art. 304 pct.9 Cod pr.civ., fiind incidentă excepția nulității cererii de chemare în judecată, prevăzută de art. 133 alin.1 Cod pr.civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin.1Cod pr.civ., urmează a s admite recursul, a modifica, în totalitate sentința, în sensul că, în temeiul art.133 alin.1 Cod pr.civ., va constata nulă cererea de chemare în judecată

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul, declarat de reclamantul F. I., împotriva sentinței civile nr. 2920 din 22 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul D. - Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . având ca obiect obligație de a face.

Modifică în totalitate sentința în sensul că în temeiul art.133 alin.1 Cod pr.civ., constată nulă cererea de chemare în judecată.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 27 Aprilie 2015.

Președinte,

R. M.

Judecător,

A. M.

Judecător,

S. P.

Grefier,

G. Ț.

Red.jud.A.M./25.05.2015

Tehn.3ex/G.Ț.

Jud.apel.C.D./M.N.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 278/2015. Curtea de Apel CRAIOVA