Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4031/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4031/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 2305/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4031
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. L. N. A.
Grefier M. V. A.
*********************************
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT M., cu sediul în Dr.Tr.S., ., Județul M., în numele membrului de sindicat B. F.-V., împotriva sentinței civile nr. 2025/20.05.2015, pronunțată de Tribunalul M. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte L. T. "GHE. I. ȘIȘEȘTI", cu sediul în Sisești, Jud. M., ȘCOALA G. MALOVĂȚ, cu sediul în Malovăț, Județul M. având ca obiect drepturi bănești Diferența de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar începând cu 01.01.2011 și în continuare, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că apelul este declarat și motivat în termenul legal, precum și solicitarea apelantei reclamante de judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, luând act de solicitarea apelantului pârât de judecare a cauzei în lipsă și apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări asupra apelului formulat în cauză.
CURTEA
Asupra apelului civil de față
Tribunalul M. prin sentința civilă nr. 2025 de la 20.05.2015 a respins acțiunea formulată de reclamanta U. S. Libere din Învățământ M., CUI_, cu sediul în Drobeta T. S., ., jud. M. în numele membrului de sindicat B. F.-V., având CNP_, cu domiciliul în Dr. Tr. S., .. 2, jud. M., în contradictoriu cu pârâții L. T. „Ghe. I. Șișești" cu sediul în localitatea Șișești, județul M. având CUI_, și cont bancar nr. RO 47 TREZ__ deschis la Trezoreria Drobeta T. S.; Școala G. Malovăț, cu sediul în . având CUI_, și cont bancar nr. RO 47 TREZ__ deschis la Trezoreria Drobeta T. S..
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanta membră de sindicat B. F.-V., cadru didactic a fost angajată a pârâtei L. T. ”Ghe. I. Șișești” Șișești în perioada 01.09._14 și a pârâtei Școala G. Malovăț începând cu 01.09.2014, așa cum rezultă din adeverințele și adresele eliberate de unitățile școlare pârâte.
Prin acțiunea dedusă judecății formulată de USLI M. în numele membrei de sindicat în baza art.28 alin.2 din Legea dialogului social nr.62/2011, așa cum a fost formulată se solicită să fie obligate pârâtele la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu data de 01.01.2011 și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a susținut că dreptul de a beneficia de premiul anual a fost câștigat atâta timp cât dispozițiile legale care îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.
Susținerile reclamantei nu sunt fondate.
Dreptul reclamantei de a primi premiul anual aferent anului 2010 s-a născut la data de 01.01.2011, deoarece din dispozițiile art.25 alin.1 și 4 din Legea 330/2009 rezultă că pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare după caz,realizate în anul pentru care se face premierea.
La data de 01.01.2011 a intrat în vigoare Legea 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, lege care a abrogat expres Legea 330/2009.
Potrivit art.1, alin.2 din Legea 284/2010 începând cu data intrării în vigoare a legii drepturile salariale ale personalului plătit din fonduri publice sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute de această lege.
Aplicarea prevederilor acestei lege se realizează etapizat prin modificarea succesivă după caz a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de prin legi speciale anuale de aplicare.
În anul 2011 salarizarea personalului plătit din fonduri publice s-a făcut în conformitate cu Legea 285/2010.
La art.8 din această lege se prevederea că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acesta fiind avut în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sistemul bugetar.
Prin Decizia nr.21/18.01.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea 285/2010 premiul pentru anul 2010 prevăzut de art.25 din Legea 330/2009 a fost inclus în majorarea salarială stabilită pentru anul 2011 potrivit art.1 din Legea 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma suspusă vechii reglementări.
Potrivit art.517, alin.4 Cod procedură civilă decizia este obligatorie.
De subliniat este și faptul că în legătură cu dispozițiile art.8 din Legea 285/2010 Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii (115/2012, 257/2012) stabilind că acesta dispune cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 în sensul că pe de o parte reglementează încetarea acordării lui începând cu luna ianuarie 2011,iar pe de altă parte prevede că aceste sume vor fi cuprinse prin includerea acestora în salariul/solde, indemnizația de bază a angajatului potrivit reglementărilor din aceeași lege.
Cu privire la natura premiilor în bani acordate angajaților conform legii, Curtea a constatat prin Decizia nr.1615/20.12.2011 că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare și nu drepturi fundamentale consacrate și garantate prin Constituție.
Curtea a reținut de asemenea că legiuitorul este în drept totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal căruia li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.
Curtea a mai reținut că dispozițiile art.8 din Legea 285/2010 prin conținutul lor normativ nu vizează efecte juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivității legii.
Curtea a mai constatat că majorarea salarială din anul 2011 rezultată ca urmare a includerii premiului anual, din anul 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază este acordată și în continuare, dovadă că de la 01 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde nici un premiu anual pe anul 2011.
În cauza de față reclamanta a beneficiat de majorarea salarială stabilită de art.1 din Legea 285/2010, așa cum rezultă din relațiile comunicate de pârâte.
Salarizarea personalului bugetar în anul 2012 a fost reglementată prin Legea 283/2011 de aprobare a OUG 80/2010 pentru completarea art.11 din OUG 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.
Potrivit art.283/2011 în anul 2012 cuantumul brut al salariilor/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel care se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
De asemenea rămân la același nivel și cuantumul sporurilor, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte potrivit legii din salariul brut.
În art.7, alin.2 din Legea 283/2011 se prevede că în anul 2012 autoritățile și instituțiile publice nu vor acorda premii și prime de vacanță.
În anul 2011 salarizarea personalului didactic a fost reglementată prin Legea 63/2011, care de asemenea nu a mai prevăzut acordarea premiului anual pentru cadrele didactice.
Ca atare nici un act normativ adoptat după Legea 285/2010 nu mai reglementează premiul anual, reclamanta beneficiind de majorările salariale potrivit actelor normative invocate.
În privința aplicării dispozițiilor art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului, potrivit acestora „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". însă, alin.2 al textului prevede că „Dispozițiile precedente nu aduc atingere drepturilor statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor și a altor contribuții, sau a amenzilor".
În principiu, dreptul la salariu este într-adevăr apt a cădea sub incidența protecției instituite de art.1 din Protocolul 1, însă aprecierea trebuie să se realizeze în concret avându-se în vedere principiile stabilite de CEDO în jurisprudența sa referitoare la situații similare sau apropiate. Conturarea unei posesii sau bun în sensul convenției, în ceea ce privește drepturi salariale, are loc atunci când acesta are un fundament solid în dreptul intern, când dreptul este prevăzut în ordinea de drept a statului. În momentul în care dreptul salarial este abrogat sau suspendat iar această operațiune se realizează prin lege, nu se mai poate reține în continuare existența unei posesii sau bun.
De asemenea s-a apreciat că nu sunt incidente în cauză Directivele Consiliului Europei nr._/CE din 19.07.2000 referitoare la punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și nr.2000/78/CE din 27.11.2000 pentru crearea unui cadru general în favoarea tratamentului egal pentru ocuparea forței de muncă și condiții de muncă, deoarece aceste directive ale Consiliului Europei se referă la crearea unor situații discriminatorii pe criterii de origine rasială sau etnie ori pe criterii de handicap.
Prin urmare acțiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel U. S. Libere din Învățământ M., în numele membrilor de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că începând cu data de 01.01.2011 premiul anual aferent anului 2010 a fost inclus în majorările salariale acordate în anul 2011 conform art. 8 Legea 285/2010, dar și conform Legii 63/2011, iar ulterior începând cu anul 2012, s-a menținut cuantumul brut al salariului de bază avut în luna decembrie din anul anterior și prin urmare acest premiu a rămas inclus în salariu.
Potrivit art. 1 pct. 7 din Legea 63/2011 dispozițiile art. 8, 9, 12 și 13 din Legea 285/2010 se aplică în mod corespunzător și pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, salarizat potrivit prevederilor prezentei legi.
Ori, prin art. 8 din Legea 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie 2010 (în vigoare de la data de 31.12.2010) s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului, din sectorul bugetar.
Mai mult decât atât, prin O.U.G. 19/16.05.2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, s-a dispus majorarea în 2 etape a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcției de baza /indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fondurile publice, respectiv cu 8% începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012, și cu 7,4 % începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012 .
Din modul de reglementare a celor două acte normative susmenționate se deduce intenția legiuitorului de a reveni la nivelul salariilor în plată din luna iunie 2010.
Astfel, dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Prin urmare, intenția legiuitorului atât prin Legea 285/2010 cât și prin OUG 19/2012, a fost de a se recupera mai întâi parțial, apoi total diminuarea de 25% dispusă prin Legea 118/2010 și față de Decizia nr. 21/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, respectiv Decizia Curții Constituționale, în care s-a stabilit în mod expres că dreptul la premiul anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea 330/2009, ci a fost înlocuit cu o nouă modalitate de plată prevăzută de lege prin executare succesivă, era firesc ca, pe lângă revenirea la salariile avute în luna iunie 2010, să se adauge lunar și un anumit procent corespunzător premiului anual.
Este evident că urmare a celor două acte normative menționate mai sus, începând cu decembrie 2012 salariile brute lunare au revenit la salariul din luna iunie 2010, fără a mai primi vreun anumit procent lunar și suplimentar, corespunzător premiului anual și conform noii modalități de acordare lunară și succesiv, prevăzută de noile acte normative.
Pentru aceste motive, a solicitat să se admită apelul, să se modifice hotărârea instanței de fond în sensul admiterii acțiunii introductive.
Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare.
Apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Succesiunea actelor normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar și,implicit, a celui din sistemul de învățământ a fost pe larg prezentată în sentința primei instanțe.
Se reține că art. 25 alin. 1 din Legea 330/2009 a prevăzut dreptul la un premiu anual, textul fiind abrogat, odată cu întreaga lege, prin art. 39 alin. 1 lit. w din Legea 284/2010, care a constituit legea salarizării personalului bugetar pentru anul 2011. Potrivit noii legi cadru a salarizării, începând cu data de 1 ianuarie 2011 personalul plătit din fonduri publice nu mai beneficiază de premiul anual prevăzut anterior.
Dispozițiile art. 8 din Legea 285/2010, potrivit cu care sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 se au în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 sunt greșit interpretate de apelantă. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că premiul anual aferent anului 2010 s-a acordat, dar nu separat și în modalitatea prevăzută de art. 25 alin. 4 din legea 330/2009, ci prin includerea contravalorii premiului în majorarea salarială de 15% acordată începând cu 1 ian. 2011 prin art. 1 din Legea 285/2010.
În acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ prin decizia RIL nr. 21/2013, dată în interpretarea si aplicarea disp. art. 8 din legea 285/2010, instanța supremă stabilind cu efect obligatoriu că premiul pentru anul 2010 a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011.
Noua reglementare a modificat modalitatea de plată a premiului anual, aceasta fiind stabilită ca o executare succesivă, iar sumele corespunzătoare dreptului s-au regăsit în parte din majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, majorări cu 15% atât ale salariului de bază, cât și ale sporurilor care fac parte din salariul brut.
Față de prevederile art. 8 din legea 285/2010, raportat la disp. art. 24 alin. 1 din legea 330/2009 referitoare la cuantumul premiului anual, se poate aproxima în sensul că din totalul majorării de 15%, cca. 5% o reprezintă echivalentul premiului anual aferent anului 2010 și restul de 10% reprezintă recuperare parțială a diminuării salariale cu 25% de la 1 iulie 2010 operată prin legea 118/2010.
În ceea ce privește dreptul la un premiu anual începând cu anul 2011, se constată că noua lege cadru a salarizării nu mai prevede acest drept, așa cum s-a arătat în precedent.
Astfel, prin art.1 alin. (2) din Legea 284/2010 s-a stabilit că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin.(1) sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute de această lege.
Faptul că începând cu data de 1 ian. 2012, prin actul normativ de salarizare din 2012, respectiv art. II OUG 80/2010 aprobată cu modificări prin legea 283/2011, s-au menținut în plată drepturile salariale din luna decembrie 2011 (salariul de bază și sporurile), în cuantumul rezultat după majorarea cu 15% de la 1 ian. 2011 - nu poate conduce la concluzia potrivit căreia s-ar fi acordat un premiu anual și în anul 2012.
Executarea obligației de plată corelativă dreptului la premiul anual aferent anului 2010 s-a încheiat odată cu plata salariului din luna decembrie 2011.
Odată abrogată legea 330/2009, în condițiile în care prin legea cadru 284/2010 nu s-a mai prevăzut dreptul la un premiu anual, la data de 1 ian. 2012 statul nu mai avea vreo obligație de plată a unui premiu anual, astfel că reglementările ulterioare privind salarizarea au fost abordate din punct de vedere strict financiar, în condițiile în care fusese depășit cu 1 an termenul inițial de 6 luni privind diminuarea salariilor cu 25% prin legea 118/2010.
În aceste condiții, după adoptarea legislației referitoare la recuperarea diminuărilor salariale, s-au menținut în plată salariile (bază+sporuri) în cuantumul valoric din decembrie 2011 rezultat prin majorarea cu 15% operată de la 1 ianuarie 2011, ceea ce nu înseamnă că prin menținerea cuantumului valoric al salariului din decembrie 2011 începând cu 1 ianuarie 2012, s-a menținut implicit premiul anual, ca o componentă salarială.
Așa cum s-a arătat, plata cu titlu de primă a încetat odată cu plata salariului pentru luna decembrie 2011, astfel că din punct de vedere financiar, inclusiv sumele de bani au fost alocate cu acest titlu, doar până la stingerea obligației prin plată.
Prin urmare, începând cu 1 ianuarie 2012, sumele echivalente valoric plății premiului din 2010, sume eșalonate lunar la plată în cursul anului 2011 - s-au făcut cu titlu de parte din salariul aferent anului 2012, cu singurele sale elemente de salarizare prevăzute de legea cadru, în care nu a mai fost inclus premiul anual începând cu 1 ianuarie 2011.
Modul în care apelantul interpretează dispozițiile OUG 19/2012 este astfel nefondat, niciuna din dispozițiile legale nefiind în sensul de a se acorda o suplimentare a salariului după ce era recuperată diminuarea de 25% dispusă prin Legea 118/2010.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT M., cu sediul în Dr.Tr.S., ., Județul M., în numele membrului de sindicat B. F.-V., împotriva sentinței civile nr. 2025/20.05.2015, pronunțată de Tribunalul M. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți L. T. "GHE. I. ȘIȘEȘTI", cu sediul în Sisești, Jud. M., ȘCOALA G. MALOVĂȚ, cu sediul în Malovăț, Județul M..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2015.
Președinte, A. M. | Judecător, M. L. N. A. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.A.M.
5 ex/AS/02.10.2015
j.f.L.V.E.
| ← Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 3001/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 278/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
