Obligaţie de a face. Sentința nr. 877/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 877/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 6230/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6230
Ședința publică de la 09 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător T. Ț.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul T. M., cu domiciliul în Slatina, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 877 din 17 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă .. prin avocat O. M. D., ccu sediul profesional în C., ., nr. 22, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că prin întâmpinarea depusă de intimata pârâtă și înregistrată sub nr._/30.10.2015, s-a solicitat judecata în lipsă, potrivit art. 411 alin. 1 pct. 2 C.p.c.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare și luând act de cererea de judecată în lipsă, a luat în examinare apelul.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 877 din 17 septembrie 2015, Tribunalul O. a respins acțiunea formulată de reclamantul T. M., CNP._, domiciliat în Slatina, ., ..A, ., județul O. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet av. C. C. cu sediul în Slatina, .. 2, ., ., județul O. în contradcitoriu cu pârâta ., cu sediul în C., ., ., . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet av. O. M. D., cu sediul în C., ., nr.22, ., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin adresa nr. 108/18.01.2002 pârâta .. a comunicat reclamatului răspuns la solicitarea sa, informându-l că acesta a lucrat în perioada solicitată, conform mențiunilor din carnetul de muncă și nu figurează a fi nominalizat că a lucrat în condiții deosebite care să se încadreze în grupele I și II de muncă .
Față de cele solicitate se apreciază că pârâta a răspuns reclamatului în sensul că nu poate da curs cererii privind eliberarea unei adeverințe de încadrare în grupa II de muncă, așa cum dorește reclamantul.
Fiind nemulțumit de răspunsul primit reclamantul s-a adresat instanței de judecată solicitând obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte încadrarea sa în gupe a II-a de muncă pentru perioada 08.08._94.
Instanța a reținut că . preluat arhiva pe baza unui contract încheiat la data de 12.02.2007 cu . prin lichidator judiciar.
Potrivit prev. art. 21 din lega nr. 16/1996 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 138/2013 „ creatorii ori deținătorii de documente sau după caz succesorii în drepturi ai acestora sunt obligați să elibereze potrivit legii la cererea persoanelor fizice și a persoanelor juridice, certificate, adeverințe, copii și extrase de pe documentele pe care le creează ori le deține, inclusiv de pe cele pentru care s-a împlinit termenul de prescripție prev. la art. 13 dacă acestea se referă la drepturi care îl privesc pe solicitant.”
În atare situație instanța a constatat că pârâta a răspuns la solicitarea reclamantului, informându-l că potrivit documentelor din arhiva pe care o gestionează acesta nu este enumerat printre persoanele care și-au desfășurat activitatea în grupa a II –a de muncă.
Potrivit prev. art. 158 alin. 2 din Legea 263/2010 privind sistemul de pensii publice adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și II de muncă sunt valorificate numai în situația în care au fost emise conform legii pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1.04.2001.
Angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători în condițiile legii de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie în conformitate cu normele metodologice de aplicare a Legii 263/2010, art. 125 aprobate prin HG. 257/2011.
Potrivit prev. art.126 din aceleași norme adeverințele privind încadrarea în grupele de muncă se întocmesc numai pe baza documentelor verificabile aflate în evidențele angajatorilor .
Mai mult decât atât prin adresa nr.108/18.01.2002 emisă de B&D Consulting S.R.L.( fila 45 din dosar), lichidator al .., s-a adus la cunoștința reclamantului, ca răspuns la cererea acestuia nr. 62/15.01.2002, în care precizează că potrivit prev. pct. 6 din ordinul 50/1990, nominalizarea persoanelor ce se încadrează în grupa II de muncă se face de către conducerea societății împreună cu sindicatele ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete cu raportare la prev. art. 7 din aceeași lege,.
De asemenea precizează că locurile de muncă pe care a fost încadrat reclamantul nu au fost cuprinse în lista aprobată, care a fost înaintată la D.M.P.S. O. și care a fost aprobată fără alte obiecțiuni.
Deoarece reclamantul solicită prin prezenta cerere eliberarea unei adeverințe de grupă de muncă de la deținătorul arhivei, nu mai are nici o relevanță declarația martorului Măndica C. care relatează că a lucrat cu reclamatul în aceeași secție, iar condițiile de muncă justificau încadrarea în grupa a II-a de muncă, iar centrala termică funcționa cu păcură, având în vedere că potrivit Ordinului nr.50/1990 încadrarea în grupă de muncă se face exclusiv de către angajator.
Față de această situație, s-a apreciat că deținătorul arhivelor și-a îndeplinit obligația de a comunica un răspuns scris la solicitarea scrisă a reclamantului, fundamentat pe baza documentelor deținute în arhivă, neavând calitatea de a elibera o adeverință din care să rezulte încadrarea reclamantului în grupa a II-a de muncă pe perioada 08.08._94.
Pentru aceste considerente instanța a considerat acțiunea reclamantului ca neîntemeiată și a dispus respingerea cererii ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul T. M., criticând-o pentru neteminicie și nelegalitate.
A considerat că sentința este nelegală, fiind pronunțata cu încălcarea dispoz. art. 123 anexa 2 emisă în baza art.21 din Decretul 68/1990 cu privire la grupa a II-a de muncă, lista locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale.
Potrivit acestui act normativ funcția de fochist la centrala termică deținută de mine în cadrul întreprinderii lichidate judiciar se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Sentința este netemeinică deoarece instanța de fond motivează respingerea acțiunii raportându-se la decizia nr.96/1.07.1998, anexa nr.5 prin care s-au stabilit locurile de muncă de gradul 2, din care se pretinde că secția centrala termica nu figurează printre secțiile în care s-a discutat stabilirea locurilor de muncă care se încadrează în grupa a-2-a de muncă.
Această motivare este inexactă; din cuprinsul anexei nr.5 nu rezultă că s-a discutat si situația juridică a locurilor de muncă de la centrala termică din cadrul întreprinderii dizolvate, din decizie rezultând că au fost analizate situația profesională a celorlalte secții de producție cu excepția secției „centrala termica” unde apelantul așa cum s-a arătat a funcționat ca fochist.
La data de 1.07.1998 când a fost emisă decizia nr.96 și anexa nr.5 ce o însoțește nu s-a discutat situația încadrării în grupa a-2-a de muncă și a salariaților de la centrala termică, deoarece regimul juridic cu privire la grupa de muncă de la aceasta secție se rezolvase prin actul normativ invocat și anume art. 2l din Decretul nr.68/1990 în baza căruia a fost emisă anexa nr.2 la art.123, privind locurile de muncă care se încadrează în grupa a-2-a de muncă.
Instanța de judecată în virtutea rolului activ și al soluțiilor unitare ale practicii judiciare urma să aibă în vedere că într-o situație similară se pronunțase și Curtea de Apel C. prin decizia civilă nr.6187/5.10.2001 (înscris aflat în dosarul cauzei) prin care se confirmase sentința civilă 3418/25.05.2001 pronunțată de Judecătoria Slatina într-o speță similară privind pe M. C., martor în cauză, căruia i se admisese acțiunea și se confirmase grupa a II-a de muncă și care a fost șeful formației de lucru de la centrala termică, șeful direct pe linie profesională al apelantului cât și adresa nr. 396/7.06 2002 (înscris aflat în dosarul cauzei) potrivit căreia unui alt coleg de muncă al apelantului i-a fost confirmată grupa a II-a de muncă.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea apelului.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea apelului, iar apelantul a depus răspuns la întâmpinare.
Apelul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată apelantul a investi prima instanță cu o acțiune vizând obligarea intimatei, în calitate de deținător al arhivei fostului angajator, la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte încadrarea sa în grupa a II-a de muncă pe perioada 08.08._94.
Curtea constată că prima instanță în raport de limitele investirii, a soluționat corect acțiunea reținând că deținătorul arhivelor și-a îndeplinit obligația de a comunica un răspuns scris la solicitarea reclamantului, fundamentat pe baza documentelor deținute în arhivă, neavând calitatea de a elibera o adeverință din care să rezulte încadrarea reclamantului în grupa a II-a de muncă pe perioada 08.08._94.
Este adevărat că potrivit art. 29(1)din Legea nr.16/1996 republicată, creatorii ori deținătorii de documente sau, după caz, succesorii în drepturi ai acestora sunt obligați să elibereze, potrivit legii, la cererea persoanelor fizice și a persoanelor juridice, certificate, adeverințe, copii și extrase de pe documentele pe care le creează ori le dețin, inclusiv de pe cele pentru care nu s-a împlinit termenul prevăzut la art. 13, dacă acestea se referă la drepturi care îl privesc pe solicitant.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă însă că, deținătorul arhivei nu poate elibera decât certificate, adeverințe, copii și extrase de pe documentele pe care le deține, așa cum i-au fost predate și nu poate elibera adeverințe care să ateste o altă situație juridică a locurilor de muncă sau a activităților prestate de foștii salariați, decât cea care rezultă din documentele întocmite de fostul angajator.
Edificatoare sunt în acest sens și disp. art. 126(1)din HG nr.257/2011 potrivit cărora adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive, aceștia fiind, potrivit artt.125 din același act normativ, direct răspunzători în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie.
Curtea reține astfel că, în condițiile în care intimata a verificat documentele din arhiva pe care o gestionează și a constatat că apelantul nu figurează printre persoanele cărora fostul angajator le-a recunoscut grupa a II-a de muncă, solicitarea acestuia de a i se elibera o adeverință care să ateste o altă situație juridică a locului său de muncă sau a activității prestate decât cea reală, este lipsită de fundament juridic.
Atribuțiile intimatei sunt reglementate prin lege, și ca atare nu are competența de a face o analiză a situației juridice a locului de muncă sau activității prestate de apelant, analiză pe care nu o putea face nici prima instanță, în raport de limitele investirii prin cererea de chemare în judecată.
Sunt considerentele pentru care Curtea, în temeiul disp.art.480 alin.1 NCPC, respinge apelul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul T. M., cu domiciliul în Slatina, ., ., ., jud. O., împotriva sentinței civile nr. 877 din 17 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă .. prin avocat O. M. D., cu sediul profesional în C., ., nr. 22, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Decembrie 2015.
Președinte, M. P. | Judecător, T. Ț. | |
Grefier, C. C. |
Red.M.P./28.12.2015
Tehn.CC.4.ex.
J.F.V.V..
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3/2015.... → |
|---|
