Pretentii. Decizia nr. 1985/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1985/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 7073/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1985
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Președinte: - P. P.
Judecător: - M. C.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de apelanta pârâtă ., cu sediul în Bacău, ..7/A/7, și de apelanții reclamanți G. V. cu domiciliul în Tg.J., Cartier Romanești, nr.136, jud.Gorj, A. I. cu domiciliul în Tg.J., ., ., jud.Gorj, C. M. cu domiciliul în Tg.J., ., ., ., P. L. cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr.3739/06.11.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat M. T., pentru apelanta pârâtă . și apelanții reclamanți A. I., C. M., G. V. (A. Rafta), Și P. L., personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat M. T., pentru apelanta pârâtă ., a depus la dosar un set de înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
A. I., C. M., G. V. (A. Rafta) și P. L. au solicitat admiterea apelului, potrivit motivelor formulate în scris, modificarea sentinței civile în sensul admiterii acțiunii în totalitate.
Avocat M. T., pentru apelanta pârâtă ., a pus concluzii de admiterea apelului formulat de pârâtă, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, schimbarea în totalitate a sentinței civile pronunțată de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect, întrucât au fost achitate către reclamante toate drepturile solicitate.
Cu privire la apelul formulat de apelantele reclamante, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, în ceea ce privește criticile invocate de reclamante; cu cheltuieli de judecată.
A. I., C. M., G. V. (A. Rafta) și P. L. au solicitat respingerea apelului formulat de apelanta pârâtă și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, raportat la motivele invocate în apel.
CURTEA
Asupra apelurilor de față.
Prin sentința nr.3739/06.11.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele G. V., domiciliată în ., CNP_, A. L., domiciliată în Tg-J., .. ., ., CNP_ C. M., domiciliată în Tg-J., ., ., CNP_ și P. L., domiciliată în comuna. Dănești, ., CNP_, cu domiciliul procesual ales la C.. Av. N. L. cu sediul în Tg-J., Bld. Republicii, ., ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Bacău, .. 7/A, județul Bacău.
S-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantelor drepturile salariale cuvenite și neachitate acestora, constând în ore suplimentare, ore lucrate în timpul nopții, ore lucrate sâmbăta și duminica, ore lucrate în zilele de sărbătoare legală, după cum urmează:
-reclamantei G. V. suma de 8425 lei, net.
-reclamantei C. M. suma de 8569 lei, net.
-reclamantei P. L. suma de 8564 lei, net.
-reclamantei A. I., suma de 3261 lei, net.
S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată și în consecință obligă pârâta să plătească reclamantelor suma de 1580 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
În fapt, prin cererea inițială, reclamantele au solicitat obligarea pârâtei la diferența de drepturi salariale dintre cele ce li se cuvin potrivit contractelor individuale de muncă și cele efectiv încasate începând cu data 30.08.2011 și până la data concedierii; plata drepturilor salariale pentru munca suplimentară, munca prestată în timpul nopții, în zilele de sâmbăta și duminica și în zilele de sărbătoare legală, precum și la plata indemnizațiilor de concediu de odihnă pentru concediul neefectuat.
În conformitate cu prevederile art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Având în vedere obiectivele stabilite de către instanța de fond, în baza actelor existente la dosar, respectiv foile de pontaj si statele de plată, precum și în baza declarațiilor martorilor audiați în cauză, expertul contabil desemnat în cauză a întocmit raportul de expertiză, stabilind astfel că reclamantele au prestat activitate peste programul normal de lucru de 40 de ore pe săptămână, prestând această muncă și în zile de sâmbătă, duminică sau sărbători legale, precum și în timpul nopții, fără a beneficia de toate drepturile bănești cuvenite pentru activitatea prestată.
În acest sens, instanța a reținut că din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză a rezultat că reclamantele desfășurau activitate după următorul program de lucru: în prima zi în intervalul 6,00-18,00 intra în tură prima reclamantă; în intervalul 6,00-14,00 intra în tură a doua reclamantă; în intervalul 18,00-06,00 intra în tură a treia reclamantă; a doua zi în intervalul 6,00-18,00 intra în tură a patra reclamantă;în intervalul 6,00-14,00 intra în tură prima reclamantă; în intervalul 18,00-06,00 intra în tură a doua reclamantă; a treia zi în intervalul 6,00-18,00 intra în tură a treia reclamantă;în intervalul 6,00-14,00 intra în tură a patra reclamantă; în intervalul 18,00-06,00 intra în tură prima reclamantă și în continuare după același program.
Raportat la acest program de lucru, expertul a stabilit că reclamantelor nu le-au fost achitate în totalitate drepturile salariale, drepturi ce au fost detaliate pentru fiecare reclamantă în parte.
În ceea ce privește regimul juridic al muncii suplimentare, prevederile art.120 din Codul muncii republicat definesc munca suplimentara ca fiind munca prestată în afara duratei normale a timpului de lucru, prevăzute de art.112 din Codul muncii republicat, care este de 40 de ore pe săptămână.
De asemenea, conform art.123 din Codul muncii republicat, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art.122 alin.1 din Codul muncii republicat, în următoarele 30 de zile, respectiv 60 de zile, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acestei.
La alin.2 al aceluiași articol se prevede că sporul pentru munca suplimentară se stabilește prin negociere în cadrul contractului colectiv de muncă sau în cadrul contractului individual de muncă, însă nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
În speță, în urma expertizei judiciare în specialitatea contabilitate, fundamentată pe probele de la dosar, s-a constatat că, în mod repetat, reclamantele au prestat ore suplimentare, pentru care nu li s-au acordat în mod corespunzător ore libere plătite sau drepturile bănești corespunzătoare, expertul stabilind drepturile bănești cuvenite reclamantului cu luarea in calcul a unui spor de 75%, stabilit in temeiul Codului muncii.
Pentru munca de noapte, respectiv munca prestată între orele 22.00 – 6.00, conform art.125 din Codul muncii republicat, salariații beneficiază fie de program de lucru redus cu 1 oră față de durata de lucru a zilei pentru zilele în care se efectuează cel puțin 3 ore de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază, fie de un spor la salariu de minim 25% din salariul de bază, daca timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru, după cum prevede art.126 lit.a și b din Codul muncii republicat. Conform constatărilor expertului, reclamantului nu i s-au plătit toate orele lucrate în timpul nopții.
În ceea ce privește munca prestată în zilele de sâmbătă si duminică, în baza art.137 din Codul muncii republicat, salariații beneficiază de repaus săptămânal de 2 zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica. În situația în care cele 2 zile de repaus se acordă în alte zile, salariații beneficiază de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau prin contractul individual de muncă, conform prevederilor art.137 alin.2 si 3 din Codul muncii republicat.
În speță, în contractele individuale de muncă ale reclamantelor nu a fost prevăzut nici un spor pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, astfel că instanța a avut în vedere un spor de 75%, apreciind că se impune aplicarea prin analogie a dispozițiilor legale referitoare la sporul pentru munca suplimentară, în lipsa unor alte prevederi.
Pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, potrivit prevederilor art.142 din Codul muncii republicat, salariaților care lucrează la unitățile și în locurile de muncă prevăzute la art.140 si 141 din Codul muncii republicat, li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, iar, în cazul în care din motive justificate nu se acordă zile libere, salariații beneficiază de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru. La unitățile în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului activității, cum este si cazul angajatorului reclamantului, se lucrează și în zilele de sărbătoare legală.
Expertul desemnat în cauză a stabilit că reclamantele nu au fost salarizate corespunzător pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, în privința acestor ore instanța urmând a avea în vedere sporul de 100% prevăzut de lege.
În ceea ce privește cuantumul total al drepturilor cuvenite reclamantului, instanța a avut în vedere sumele calculate de expertul contabil desemnat în cauză, prin suplimentul la raportul de expertiză, care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză și interogatoriile reclamantelor.
Instanța a constatat însă că potrivit raportului de expertiză întocmit inițial expertul a stabilit că pârâta datorează reclamantelor indemnizațiile pentru concediul de odihnă neefectuat, calculate la suma brută de 999 lei pentru reclamanta G. V., 1347 lei pentru reclamanta P. L., 1347 lei pentru reclamanta C. maria și 385 lei pentru reclamanta A. L.. Ulterior acestui raport de expertiză, pârâta a achitat aceste sume, fapt recunoscut de altfel și de către acestea și dovedit cu înscrisurile de la filele 372-374 din dosar depuse de către pârâtă, care atestă plata acestor drepturi salariale.
Cât privește salariile restante pe ultimele patru luni anterioare concedierii, instanța a reținut că într-adevăr prin întâmpinarea formulată pârâta a recunoscut faptul că nu a achitat reclamantelor acestor drepturi. Însă, cu ocazia întocmirii raportului de expertiză, expertul a stabilit că din actele verificate, rezultă că reclamantele au primit integral salariile pe perioada 30.08._13(a se vedea răspunsul la obiectivul nr.1-fila 360 din dosar).
Prin urmare, reclamantele au fost îndreptățite la plata diferențelor de salariu constând în ore suplimentare, ore lucrate în timpul nopții, ore lucrate sâmbăta și duminica și în zilele de sărbători legale.
Față de cele mai sus reținute, s-a admis în parte acțiunea fiind obligată pârâta reclamantelor drepturile salariale cuvenite și neachitate acestora, constând în ore suplimentare, ore lucrate în timpul nopții, ore lucrate sâmbăta și duminica, ore lucrate în zilele de sărbătoare legală, astfel :reclamantei G. V. suma de 8425 lei, net; reclamantei C. M. suma de 8569 lei, net; reclamantei P. L. suma de 8564 lei, net și reclamantei A. I., suma de 3261 lei, net.
De asemenea, având în vedere admiterea în parte a acțiunii, a fost obligată pârâta la plata sumei de 1580 lei cheltuieli de judecată către reclamante, constând în parte din onorariu expert și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâta . și apelanții reclamanți pârâta . criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În apelul declarat de pârâta . susține că instanța de fond nu a analizat înscrisurile aflate în dosar, prin care este prezentată activitatea tuturor salariaților, respectiv, foile de prezență colectivă, întocmite în baza programului de lucru al angajatelor din Stația CFR Tg. J., programului de salubrizare curentă din această stație, condica de prezență manuală întocmită de reclamante și contractele individuale de muncă.
Instanța de fond nu a avut în vedere că la acest punct de lucru au fost angajate 5 salariați din care doar 4 au calitatea de reclamante, iar programul de lucru pe zi, săptămânal și lunar era împărțit conform planificării, în mod egal pe toate cele 5 angajate.
Condica de prezență manuală depusă în dosar, probează fără putință de tăgadă că reclamantele aveau un program lejer, pe care și-l făceau singure, prezența fiind asigurată de o persoană în timpul zilei și una în timpul nopții.
Răspunsul dat de expertul contabil prin suplimentul la raportul de expertiză este cât se poate de elocvent, dar interpretat în mod greșit de instanța de fond deși în anexa 1 numărul de ore de noapte este mai mic de 64, iar reclamantele au încasat în perioada nov. 2011 – aprilie 2013 în medie 64 de ore/noapte lunar.
Solicită admiterea apelului, astfel:
într-o primă teză, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect.
- Într-o teză subsidiară anularea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru completarea probatoriului
- obligarea reclamantelor la cheltuieli de judecată
În drept invocă dispozițiile. art.466,468,470 și urm. Cod procedură civilă.
Prin criticile formulate apelantele reclamante au susținut că, instanța de fond în mod greșit nu a obligat pârâta și la plata salariilor restante pentru perioada ianuarie 2013 – aprilie 2013, care nu au fost avute în vedere de expert în suplimentul la raportul de expertiză.
Pentru perioada ianuarie 2013 – aprilie 2013 pârâta a depus doar calculul drepturilor salariale ce li se cuveneau, fără a face dovada plății acestor sume, așa cum a procedat pentru perioada anterioară, iar sumele plătite pe timpul derulării procesului reprezintă contravaloarea concediilor de odihnă pe anii 2011 – 2013.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul de a fi obligată pârâta și la plata salariilor restante pentru perioada ian.2013-apr.2013 reclamantei Raffa (G.) veronica -3015, net- reclamantei C. M. – 3178 lei, net, reclamantei P. L. – 3178 lei, net, reclamantei A. I. – 2623 lei, net, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței.
În drept invocă dispoz. art.168 C. Muncii, art.264 NCPC.
Apelurile sunt nefondate și se vor respinge pentru următoarele considerente :
Criticile prin care apelanta pârâtă susține că nu au fost analizate înscrisurile depuse în dosar sunt neîntemeiate, deoarece în baza acestor înscrisuri au fost instanța a stabilit obiectivele pentru expertiza efectuată în cauză.
Astfel, pentru stabilirea drepturilor ce se cuvin reclamantelor, expertul a avut în vedere foile de pontaj și ștatele de plată, întocmite pentru fiecare reclamantă în parte, iar în urma analizei acestor acte a stabilit că acestea au 40 ore pe săptămână, peste programul de lucru în zilele de sâmbătă, duminică, sărbători legale și în timpul nopții pentru care nu au fost compensate.
Instanța de fond, la stabilirea drepturilor ce se cuvin reclamantelor a avut în vedere atât concluziile raportului de expertiză cât și declarațiile martorilor audiați în cauză cu privire la desfășurarea activității în program de tură de către reclamante, așa încât nici criticile sub acest aspect formulate de apelanta pârâtă nu sunt întemeiate.
Stabilirea sumelor care nu au fost achitate de către pârâtă a fost făcută prin raportul de expertiză avându-se în vedere activitatea desfășurată de reclamante, rezultat din foile de pontaj, și reglementările din Codul muncii, privind regimul juridic al muncii suplimentare, prestată în afara duratei normale a timpului de lucru, și a sporului la salariu.
Așa fiind criticile formulate de apelanta pârâtă sunt neîntemeiate și vor fi respinse.
În ce privește apelul formulate de reclamante privind neplata drepturilor salariale pentru perioada ianuarie – aprilie 2013, prin raportul de expertiză s-a stabilit în urma actelor verificate au primit aceste drepturi salariale, aș încât nu are relevanță poziția pârâtei cu privire la acest aspect.
Astfel, potrivit raportului de expertiză „Din actele verificate, rezultă că reclamantele au primit integral salariile pe perioada 30.08.2011 – 17.04.2013”, rezultând implici că și pentru perioada ianuarie - aprilie 2013 au fost plătite acestora drepturile salariale, pentru munca prestată.
Față de cele prezentate Curtea apreciază ca neîntemeiate criticile formulate împotriva sentinței de către reclamante și pârâtă, astfel încât în temeiul art. 480 Cod procedură va respinge apelurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de apelanta pârâtă ., cu sediul în Bacău, ..7/A/7, și de apelantele reclamante G. V. cu domiciliul în Tg.J., Cartier Romanești, nr.136, jud.Gorj, A. I. cu domiciliul în Tg.J., ., ., ., C. M. cu domiciliul în Tg.J., ., ., . jud.Gorj, P. L. cu domiciliul în Comuna Dănești, ., împotriva sentinței civile nr.3739/06.11.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ .
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Președinte, P. P. | Judecător, M. C. | |
Grefier, A. P. |
Red.Jud.M.C.
Tehn.I.C./Ex.2/29.04.2015.
Jud.Fond/ M.V.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 95/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
