Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2682/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2682/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 9850/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2682
Ședința publică de la 04 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. C.- Președinte Instanță
-M. C. Ț.- Judecător
Grefier D. M.
XXX
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă U. T. SINDICALĂ "DRUM DE F." C. PT.A. I V., ALFLORICHI C M., A. G., A. I D., A. C A., B. M.E., BADAESCU M., BALESCU G., BESLUI M., B. S A. S., B. M I., B. A I., B. D.I., B. M R., BALULLESCU I.F., BARBUCEANU M I., B. D D., BILVANESCU D I., B. P J., B. C. V., BOATA I C-T. V., BREZNILĂ C M., B. G P., B. G P., B. D M., B. P.E., B. G.I., B. D G., B. P.D., C. C E., CHITIGIU GR.M., CINEPARU B.V., CIOABAN G P., C. M M., C. I. C., C. D M., CIUHALA C C., C. R., C. E C. D-TRU, C. L., C. R., C. C A., CRATAU M M., CRATAU ST V., C. I M., DACILA C C., DANCIULESCU S C., D. ST E., D. D D., D. G. I., DRAGORTESCU AL.V., DRAGOTESCU I.C., D. C M., D. N G., D. P P. D., E. N., E. I V., F. I. C., F. C G., F. C G., GARGALIE V M., GEME D A., G. M. S., G. A E., G. C., G. A N., GĂRBOVAN GHE I. TITELIA, G. D M., G. M.I. M., G. M A. S., GRIU D R., I. N N., I. I G., IONASCU V V., I. C I., IOVIȚA I V., I. DAMIEL, L. C., M. P, V., M. GHE D., M. I I., M. C C., MARICHESCU M G., M. I A., MARINECU S G., MEILA A T., .M. A F., M. S C., M. N I., M. M V., MINJINA V A., M. C I., M. V S., M. G I., M. C M., M. I S.; N. A I., N. M I., P. M N., P. A F., PASARAN P M., P. C V., P. G. G., P. AL M., PATRIU I M., PATRUTESCU R L., PATRUTESCU V E. GIGEL, P. D D., PEPTEANU C C., P. G N., P. T., P. I V., PĂRSAN D. C I. PĂRVULESCU A I., P. G F., P. I ALKEXANDRU, P. N M., P. O., P. N I., PREDESTEANU GHE V., R. P A., R. C G., R. I I., R. P D., R. I G., R. E., R. P G., RABIGAN M. V., SALCEANU G. C., SCHIOPAN D D-TRU D., SCHIOPAN D V., SISU V S., SGARBURA V., S. C., SORIC AL E., S. I A., S. V A., SURICHE V., TALPES N C., T. I STANEL I., TIMPU I A., T. G L., T. S A., T. F., T. I C., T. C V., U. A C., USURELU F M.,V. V., V. V., V. V., VATASESCU D L., V. GHE V. D., V. D M., Z. G., Z. C CONSTNTIN GHE.,cu sediul în C., .-7, Jud. D., împotriva sentinței civile nr. 53/13.01.2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" SA - SUCURSALA REGIONALĂ C., cu sediul în C., .-7, Jud. D., cam. 1, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns R. F. reprezentantul apelanților reclamanți și consilier juridic V. C. pentru intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" SA - SUCURSALA REGIONALĂ C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că s-au depus prin serviciul registratură relațiile solicitate de la Ministerul Muncii și de la intimata pârâtă, după care,
Se comunică reprezentantului apelanților reclamanți un exemplar al relațiilor depuse de către intimata pârâtă.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, potrivit art. 482 raportat la art. 244 NCPC, constată cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul părților pentru a pune concluzii.
R. F. reprezentantul apelanților reclamanți solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Consilier juridic V. C. pentru intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" SA - SUCURSALA REGIONALĂ C. solicită respingerea apelului, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul D., ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul D. prin sentința civilă nr.53 de la 13.01.2015 a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta C. NAȚIONALĂ de CĂI FERATE CFR S.A pentru pretențiile referitoare la perioada 1.01._11 și a respins acțiunea pentru pretențiile referitoare la perioada 1.01._11 .
A respins excepția prescripției întemeiate pe dispozițiile art. 268 al. 1 lit. e din Codul Muncii invocată de pârâta C. NAȚIONALĂ de CĂI FERATE CFR S.A.
A respins acțiunea formulată de reclamanta U. T. SINDICALĂ "DRUM DE F." C. cu sediul în C., .-7, județul D. în numele membrilor de sindicat A. I. V., ALFLORICHI C M.,A. G., A. I D., A. C A., B. M. E. ,BADAESCU M.,BALESCU G.,BESLUI M., B. S A. S., B. M I., B. A I., B. D. I. ,B. M R., BALULLESCU I.F.,BARBUCEANU M I., B. D D.,BILVANESCU D I., B. P J. B. C. V.,BOATA I C-T. V., BREZNILĂ C M., B. G P.,B. G P.,B. D M., B. P.E. ,B. G.I. B. D G., B. P.D.,,C. C E.,CHITIGIU GR.M.,CINEPARU B.V., CIOABAN G P. ,C. M M., C. I. C. .C. D M. ,CIUHALA C C. ,C. R. ,C. E C. D-TRU ,C. L., C. R.,C. C. A.,CRATAU M M., CRATAU ST V., C. I M., DACILA C. C., DANCIULESCU S C., D. ST. E.,D. D. D.,D. G. I., DRAGORTESCU AL.V.,DRAGOTESCU I. C., D. C M.,D. N G.,D. P P. D.,E. N.,E. I VALRIU,F. I. C., F. C G.,F. C G., GARGALIE V M., GEME D A.,G. M. S., G. A E. ,G. C., G. A N., GĂRBOVAN GHE. I. TITELIA,G. D M., G. M. I. M.,G. M A. S.,GRIU D R.,I. N N.,I. I G., IONASCU V V. I. C I. ,IOVIȚA I V.,I. DAMIEL, L. C.,M. P, V.,M. GHE D., M. I I.,M. C C., MARICHESCU M G.,M. I A., MARINECU S G., MEILA A T. ., M. A F.,M. S C.,M. N I.,M. M V., MINJINA V A., M. C I.,M. V S.,M. G I., M. C M., M. I S. ,N. A I.,N. M I.,P. M N., P. A F.,PASARAN P M.,, P. C V.,P. G. G.,, P. AL M.,PATRIU I M., PATRUTESCU R L.,PATRUTESCU V E. GIGEL,P. D D., PEPTEANU C C.,P. G N., P. T.,.P. I V. PĂRSAN D. C I. PĂRVULESCU A I., P. G F., P. I ALKEXANDRU, P. N M., P. O., P. I., PREDESTEANU GHE V.,R. P. A., R. C. G. R. I I.,R. P D.,R. I G., R. E., R. P G., RABIGAN M. V., SALCEANU G. C. ,SCHIOPAN D. D-TRU D., SCHIOPAN D. V., SISU V S.,SGARBURA V., S. C., SORIC AL E.,S. I A., S. V A., SURICHE V., TALPES N. C.,, T. I STANEL I., TIMPU I A., T. G L.,T. S A., T. F., T. I C., T. C V. ,U. A C., USURELU F M. ,V. V., V. V.,V. V., VATASESCU D L., V. GHE V. D.,V. D. M., Z. G., Z. C C. GHE. în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ de CĂI FERATE CFR S.A cu sediul în București. .. 38, sector 1 .
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. e ("Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: …..în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia") invocată de pârâtă, instanța a constatat că este neîntemeiată și a respins-o, deoarece drepturile solicitate de reclamant sunt drepturi de natură salarială, ("salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri" așa cum prevede art. 160 din Codul muncii) astfel că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 268 al. 1 lit. c Codul muncii, potrivit cărora pentru cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri pentru salariați termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului. Prin urmare, având în vedere data introducerii acțiunii (30.06.2014), instanța a constatat întemeiată excepția prescripției, pentru pretențiile referitoare la perioada 01.01._11 .
Pe fondul cauzei a reținut că reclamanții sunt salariații unității pârâte și a solicitat plata diferențelor salariale pe perioada 1.01.2011 – 31.12.2013 calculate în raport de salariul minim brut pe țară stabilit la 700 lei pentru anul 2011, 2012 conform C.C.M. unic la nivel de ramură Transporturi pe anii 2008-2010 și HG 1225/2011 și de 750 lei prevăzute HG 23/2013.
Astfel ,conform art. 1 din HG 1225/2011 "începând cu data de 1 ianuarie 2012 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012, reprezentând 4,13 lei/oră".În mod corespunzător, prin art. 1 alin. din HG 23/2013" începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei/oră".
În speță, s-a constatat că reclamantul, în stabilirea drepturilor sale salariale pe anul 2011-2013, se raportează la formula de calcul prevăzută în CCM unic la nivel de unitate pe anii 2011 - 2012, formulă în baza căreia salariul său s-a calculat la clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător funcției ocupate, pornind de la o valoare a salariului de bază minim brut de 600 lei corespunzător clasei 1 de salarizare și a coeficientului 1 de ierarhizare.
Astfel, s-a constatat că acest din urmă salariu de bază brut este sub valoarea prev. HG nr. 1225/2011 și respectiv de HG 23/2013. Aceste acte normative însă nu fac vreo referire la modalitatea de calcul a salariului, ci prevăd doar un prag minim al salariului de bază brut care trebuie să fie respectat de către angajatori.
Prin urmare, nu există o formulă de calcul în care salariul minim brut garantat pe țară prev. de HG nr. 1225/2011 și respectiv de HG 23/2013 să intre ca și element. Singura obligație a angajatorului fiind aceea de a respecta acest prag minim, prag care este anual stabilit, dovadă că HG nr. 1225/2011 care stabilește un alt cuantum al acestui salariu minim brut garantat a fost abrogată prin art. 4 din HG 23/2013 .
Or, salariul de bază al reclamanților a fost stabilit la un nivel mult mai mare decât cel prevăzut de actul normativ emis de guvern.
Reclamanții au mai invocat și disp. art. 164 Codul muncii dispoziții care în alin 1,2 prevăd că "Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor și că "angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară ".
Mai mult, potrivit art. 11 C. muncii "Clauzele contractului individual de muncă nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă."
Așa cum s-a arătat mai sus, cerințele acestor texte au fost respectate, reclamanții având un salariu de bază brut negociat cu mult mai mare decât salariul minim brut garantat pe țară, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar.
Instanța a înlăturat apărarea reclamantului în sensul că CCM la nivel de unitate nu putea să prevadă drepturi cu caracter inferior celor reglementate de lege, sau de C.C.M. unic la nivel de ramură Transporturi pe anii 2008-2010 întrucât, așa cum s-a reținut mai sus, dispozițiile legale invocate ca temei de drept de către reclamant prevăd doar obligația angajatorului de a stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă al căror cuantum să nu fie mai mic decât valoarea salariului minim brut garantat prevăzute de HG nr. 1225/2011 și respectiv de HG 23/2013, obligație respectată de către angajator, și nu ca acest salariu minim brut garantat să fie inclus în formula de calcul menționată în CCM la nivel de unitate.
Referitor la capetele de cerere având ca obiect plata celui de-al 13-lea salariu și a indemnizației de concediu pentru anul 2011, instanța a reținut că temeiul de drept al acestor pretenții este reprezentat de art. 43 alin 2 lit a și art. 61 alin. 1 C.C.M. unic la nivel de ramură Transporturi pe anii 2008-2010, contract care nu a mai fost prelungit si în anul 2011. Rezultă așadar, că, în lipsa unui temei legal acordarea celui de-al 13-lea salariu și a indemnizației de concediu pentru perioada 1.07._11 nu se justifica, astfel că instanța a respins aceste capete de cerere.
Potrivit art. 132 din Legea nr. 62/2011"Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi și obligații numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege. La încheierea contractelor colective de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile angajaților au un caracter minimal. Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile.
În consecință având în vedere cele reținute instanța a respins si capetele de cerere accesorii având ca obiect obligarea pârâtei la plata contribuțiilor ce stau în sarcina angajatorului funcție de drepturile salariale lunare recalculate, și a diferențelor salariale actualizate cu rata inflației și aplicarea dobânzilor legale
Față de cele reținute, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile referitoare la perioada 1.01._11 și a respins acțiunea pentru pretențiile referitoare la perioada 1.01._11, a respins excepția prescripției întemeiate pe dispozițiile art. 268 al. 1 lit. e din Codul Muncii, a respins acțiunea, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel U. T. Sindicală "Drum De F." C. în numele membrilor de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că, în fapt prin cererea introductivă a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturile salariale neacordate pe perioada 01.01._13:
a) pentru anul 2011 diferența dintre drepturile salariale calculate în raport cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, stabilit la 700 lei lunar conform art.41 alin.3 lit.a);
b) al 13-lea salariuconform art. 43 alin. 2 lit. a),
c) indemnizațiade concediu, conform art. 61 alin. 1. din CCM UNIC la nivel de Ramura Transporturi.
A arătat că nici una din părți nu a denunțat CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 conform art.4 alin.(2) și în consecință „valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni, respectiv cu încă un an calendaristic”.
Pentru perioada 01.01._13 – temeiul juridic al drepturilor sale este Hotărârea Guvernului 1225/14.12.2011
Art.1 „Începând cu data de 1 ianuarie 2012 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169.333 ore în medie pe lună în anul 2012, reprezentând 4,13 lei/oră”.
Art.2 „Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art.1”.
Pentru perioada 01.02._13 – diferența de bani neachitata de angajator trebuie calculata in raport de salariul de baza minim brut pe țară garantat in plată la valoarea de 750 lei, conform art.l din Hotărârea Guvernului nr.23 din 22 ianuarie 2013 pentru stabilirea salariului de baza minim brut pe țară garantat în plată și drepturile salariale efectiv plătite pe perioada indicata;
Actualizarea sumelor de bani menționate la punctele anterioare, cu indicele de inflație, de la data scadentei fiecărei sume în parte și până la data plătii efective.
Anexa 1 la Contractele Colective de Muncă încheiate cu pârâta stabilește valoarea salariului de bază brut pentru clasa I de salarizare la suma de 600 lei pentru anii 2011-2013, sume ce sunt sub valorile stabilite de Guvern pentru salariul de bază minim brut pe țară garantat.
Arată că în realitate motivarea instanței este nelegala si netemeinica întrucât dispozițiile legale, invocat, în cererea de chemare in judecata, respectiv dispozițiile HG 1125/2011, HG 23/2013 care prevăd in conținutul art.l al fiecărei hotărâri cuantumul salariului de baza minim brut pe țară garantat in plată, iar in cadrul art. 2 se prevede în mod imperativ ca nivelul salariului de baza potrivit încadrării nu poate fi inferior nivelului salariului de baza minim brut pe țară, garantat in plată si prevăzut la art.1. Dispozițiile art.1 si art.2, din cele doua HG menționate sunt in esența aceleași, cu excepția nivelului concret al salariului de baza minim brut pe țară garantat in plată, respectiv 700 lei/luna, 750 lei/luna si pentru drepturile solicitate din CCM UNIC la NIVEL de RAMURA TRANSPORTURI conform art.4 alin.2 a fost prelungit cu 12 luni.
Mai arată că instanța de fond in pronunțarea soluției criticate, sau au fost interpretate eronat de către instanța, in sensul ca s-a apreciat ca aceste dispoziții, ar fi aplicabile numai in ipoteza in care s-ar negocia cu angajatorul in cadrul CCM pe unitate. Or, dispozițiile imperative ale Hotărârilor de Guvern si CCM unic la nivel de ramura transporturi, au putere de lege, si nu sunt negociabile, nici in cadrul CCM pe unitate si nici in CIM. Aceste dispoziții legale constituie legea speciala in acordarea drepturilor salariale a personalului bugetar si nu deroga sub nici o forma de la legea generala, mai precis art. 164 alin.2 din Codul Muncii care prevede ca „ angajatorul nu poate negocia si stabili salarii de baza prin contractul individual de munca sub salariul de baza minim pe tara". De altfel si aceste dispoziții din Codul Muncii sunt ignorate total de instanța de fond, care apreciază in final ca o astfel de obligație de a nu negocia valoarea clasei 1 de salarizare sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat in plată nu exista.
Pe aceste considerente, in temeiul art.480 pct.6 Cod PC, solicită admiterea apelului așa cum a fost motivat, anularea in tot a hotărârii criticate, si reținând cauza spre judecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
S-a procedat la regularizarea cererii de apel, potrivit dispozițiilor art. XV din Legea nr. 2/2013.
Intimata C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA București reprezentată legal de Sucursala Regionala de Căi Ferate C., a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe și motivele de apel, Curtea constată că apelul nu este fondat.
Hotărârile de Guvern nr.23/2013 si 1225/2011 invocate de către apelant pentru reclamanți garantează plata unui salariu de bază minim, pentru toți salariații, stabilind totodată obligația angajatorilor de a nu acorda salariaților un salariu de bază mai mic decât acela.
Acest lucru s-a întâmplat și în cazul reclamanților angajatorul acordându-le acestora un salariu de bază superior celui reglementat de actele normative invocate.
Faptul că acest salariu este stabilit, conform contractului colectiv de muncă, pe baza unei formule ce are drept scop diferențierea salariilor în funcție de anumite criterii, formulă care are ca bază un salariu de bază brut corespunzător unei anumite clase de salarizare multiplicat cu un anumit coeficient, fiind stabilite salarii de bază diferite în funcție de clasa de salarizare, nu conduce la concluzia că au fost încălcate hotărârile de guvern, cât timp salariul astfel stabilit este superior celui reglementat de hotărârea de guvern.
Hotărârile de Guvern invocate nu se referă la salariile de bază corespunzătoare vreunei clase de salarizare, ci de salariul de bază al salariatului indiferent de modul cum este stabilit și calculat.
Se constată astfel că nu există nici un temei juridic legal sau contractual care să oblige angajatorul să calculeze salariul prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare negociați cu valoarea salariului minim brut pe economie stabiliți prin HG nr. 23/2013 si 1225/2011.
De altfel hotărârile de guvern invocate nici nu stabilesc existența unui drept de a aplica o anume formulă de calcul la salariu, ci doar plafonul minimal sub care orice salariu negociat nu poate să scadă.
Cât privește faptul că CCM la nivel de unitate nu poate prevedea clauze inferioare CCM la nivel de ramură, cele din urmă aplicându-se de drept, Curtea constată că nici această critică nu poate fi primită.
Potrivit art. 8 din legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de munca pot fi stabilite numai in limitele si in condițiile prevăzute de prezenta lege, iar contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior.
Dispozițiile art. 132 din Legea nr. 62/2011 au un conținut asemănător, în sensul că, potrivit alin. 3, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel superior.
În același timp însă, potrivit art. 24 din Legea nr. 130/1996, clauzele cuprinse in contractele colective de munca negociate cu încălcarea prevederilor art.8 sunt lovite de nulitate, nulitatea care se constata de către instanța judecătoreasca competenta, la cererea părții interesate; în cazul constatării nulității unor clauze de către instanța judecătoreasca, partea interesata poate cere renegocierea drepturilor respective.
P. la renegocierea drepturilor, clauzele a căror nulitate a fost constatata sunt înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse in lege sau in contractul colectiv de munca încheiate la nivel superior, după caz
De asemenea, prevederi similare se regăsesc și în Legea nr. 62/2011, anume art. 142 alin. 1-4 din lege.
Cum clauzele din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și care ar contraveni celor din CCM la nivel de ramură nu au fost declarate nule de către o instanță așa cum prevăd dispozițiile legale mai sus enunțate, cele din urmă nu pot fi aplicate de drept așa cum susține apelantul.
Nici susținerile apelantului, în sensul că drepturile salariale solicitate – al 13 salariu, indemnizație de concediu, diferență de salariu – se cuvin reclamanților în baza prevederilor Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de R. Transporturi pe anii 2008 – 2010 nu vor putea fi primite.
Astfel, potrivit art. 4 din acest contract, perioada de valabilitate a acestuia a fost 01.01.2008 – 31.12.2010 inclusiv.
Contrar susținerilor apelantului, CCM unic la nivel de ramură transporturi 2008 - 2010 nu a fost prelungit ulterior, conform prevederilor art. 4 alin. 2 din contract, din cuprinsul adresei nr. 665/APB/19.05.2015 rezultând că acesta a fost denunțat de Confederația Națională a Patronatului Român, astfel că și-a încetat valabilitatea la data de 31.12.2010.
Pentru aceste considerente, constatând că sentința atacată este temeinică și legală, în baza art. 480 alin.1 Cod proc. civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă U. T. SINDICALĂ "DRUM DE F." C. PT.A. I V., ALFLORICHI C M., A. G., A. I D., A. C A., B. M.E., BADAESCU M., BALESCU G., BESLUI M., B. S A. S., B. M I., B. A I., B. D.I., B. M R., BALULLESCU I.F., BARBUCEANU M I., B. D D., BILVANESCU D I., B. P J., B. C. V., BOATA I C-T. V., BREZNILĂ C M., B. G P., B. G P., B. D M., B. P.E., B. G.I., B. D G., B. P.D., C. C E., CHITIGIU GR.M., CINEPARU B.V., CIOABAN G P., C. M M., C. I. C., C. D M., CIUHALA C C., C. R., C. E C. D-TRU, C. L., C. R., C. C A., CRATAU M M., CRATAU ST V., C. I M., DACILA C C., DANCIULESCU S C., D. ST E., D. D D., D. G. I., DRAGORTESCU AL.V., DRAGOTESCU I.C., D. C M., D. N G., D. P P. D., E. N., E. I V., F. I. C., F. C G., F. C G., GARGALIE V M., GEME D A., G. M. S., G. A E., G. C., G. A N., GĂRBOVAN GHE I. TITELIA, G. D M., G. M.I. M., G. M A. S., GRIU D R., I. N N., I. I G., IONASCU V V., I. C I., IOVIȚA I V., I. DAMIEL, L. C., M. P, V., M. GHE D., M. I I., M. C C., MARICHESCU M G., M. I A., MARINECU S G., MEILA A T., .M. A F., M. S C., M. N I., M. M V., MINJINA V A., M. C I., M. V S., M. G I., M. C M., M. I S.; N. A I., N. M I., P. M N., P. A F., PASARAN P M., P. C V., P. G. G., P. AL M., PATRIU I M., PATRUTESCU R L., PATRUTESCU V E. GIGEL, P. D D., PEPTEANU C C., P. G N., P. T., P. I V., PĂRSAN D. C I. PĂRVULESCU A I., P. G F., P. I ALKEXANDRU, P. N M., P. O., P. N I., PREDESTEANU GHE V., R. P A., R. C G., R. I I., R. P D., R. I G., R. E., R. P G., RABIGAN M. V., SALCEANU G. C., SCHIOPAN D D-TRU D., SCHIOPAN D V., SISU V S., SGARBURA V., S. C., SORIC AL E., S. I A., S. V A., SURICHE V., TALPES N C., T. I STANEL I., TIMPU I A., T. G L., T. S A., T. F., T. I C., T. C V., U. A C., USURELU F M.,V. V., V. V., V. V., VATASESCU D L., V. GHE V. D., V. D M., Z. G., Z. C CONSTNTIN GHE.,cu sediul în C., .-7, Jud. D., împotriva sentinței civile nr. 53/13.01.2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" SA - SUCURSALA REGIONALĂ C., cu sediul în C., .-7, Jud. D., cam. 1.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2015
Președinte, M. C. | Judecător, M. C. Ț. | |
Grefier, D. M. |
Red.jud.M.C.
4 ex/AS
j.f.C.D.P.
| ← Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1134/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
