Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 764/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 764/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 2761/93/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 764
Ședința publică de la 11 Februarie 2015
Completul compus din:
Președinte: - T. R.
Judecător: - P. B.
Grefier: - S. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtul M. JUSTIȚIEI, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței numărul 1556 din data de 05 noiembrie 2014, ponunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamanta R.(fostă E.) D. C., cu domiciliul ale pentru comunicarea actelor de procedură la Judecătoria B., cu sediul în B., .. 24, județul Ilfov, cu pârâții S. R. -M. ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR ACTUAL M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, C. DE A. BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 5, sector 4, având ca obiect drepturi bănești - dijuns din_
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat următoarele:
- apelul apare declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011;
- intimata reclamantă nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare în raport de dispozițiile art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă;
- dosarul se află la primul termen de judecată în această etapă procesuală;
- apelantul pârât M. Justiției, prin motivele apel, a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
C., luând act de cererea privind judecarea în lipsă potrivit art. 223 alin. 3 Cod de procedură civilă formulată de apelantul pârât M. Justiției prin motivele apel, și constatând cauza în stare de judecată, a reținut-o spre soluționare, trecând la deliberări.
CURTEA:
Asupra apelului de față, constată următoarele:
1. Prin sentința nr. 1556 din data de 05 noiembrie 2014, ponunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul numărul_ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R., prin M. Economiei și Finanțelor.
A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul S. R., reprezentat de M. Economiei și Finanțelor, cu sediul în București, ., sector 5, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul M. Justiției.
A fost respinsă acțiunea formulată pentru perioada 2008 – 15.04.2011, ca fiind prescrisă.
A fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta R. (FOSTĂ E.) D.-C., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Judecătoria B., cu sediul în B., .. 24, jud. Ilfov, în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI, cu sediul în București, ., sector 5, C. DE A. BUCUREȘTI, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.5, sector 4.
Au fost obligați pârâții la plata dobânzii legale începând cu data de 16.04.2014 și până la data plății efective, aferente drepturilor bănești neachitate așa cum rezultă din decizia civilă 2712/R/03.06.2010, pronunțată în dosarul_/3/2009 de C. de A. București.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a avut în vedere următoarele considerente:
Instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R., reprezentat de M. Economiei și Finanțelor.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R., reprezentat de M. Economiei și Finanțelor, în temeiul art.248 Ncpc, instanța a constatat că această persoană juridică nu are calitate procesuală pasivă, întrucât între reclamantă și pârât nu există raporturi juridice de muncă, astfel încât, a respins acțiunea formulată împotriva acestuia, ca fiind promovată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Mai mult decât atât, prin sentința civilă 7125/12.11.2009 pronunțată în dosarul_/3/2009 de Tribunalul București, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Finanțelor Publice, soluție menținută și prin decizia civilă 2712/R/03.06.2010, pronunțată de C. de A. București, astfel nici aceste titluri executorii nu-i sunt opozabile pârâtului.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul M. Justiției, instanța a constatat următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.268 al.1 lit. c) C.Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict individual de muncă care constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, se pot formula în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În speță reclamanta a solicitat acordarea dobânzii privind plata drepturilor bănești, recunoscute și prin sentințe civile prin care s-au soluționat acțiuni promovate începând cu anul 2008. Prezenta acțiune a fost promovată la data de 16.04.2014, astfel că, raportat la data la care s-a născut dreptul la acțiune -2008, cererea privind plata dobânzilor pe perioada_11 s-a prescris.
Pentru cele mai sus expuse instanța a constatat că excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul M. Justiției, este întemeiată și în consecință a admis această excepție privind drepturile bănești aferente perioadei mai sus menționate și a respingă acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut și a constatat, raportat la probele administrate și textele legale incidente, următoarele:
Prin sentința nr. 7125/12.11.2009 pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă 2712/R/03.06.2010, pronunțată de C. de A. București, îndreptată prin Încheierea pronunțată la data de 18.11.2010, (depuse în copie la dosar), pârâții au fost obligați să plătească reclamantei drepturi salariale restante.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata dobânzilor legale pentru creanțele datorate cu titlu de drepturi salariale, stabilite prin hotărârile judecătorești sus-menționate, de la data nașterii dreptului la acțiune.
Este adevărat că pentru creanțele inițiale reprezentând drepturi salariale, stabilite prin hotărâre judecătorească, reclamanta are titluri executorii, iar executarea acestor creanțe a fost eșalonată prin acte normative succesive. Plata creanței, reprezentând cuantumul drepturilor salariale din titluri a fost eșalonată independent de voința acesteia, creanțele urmând a fi executate în anumite procente și la anumite termene.
Aceasta nu înseamnă însă că aceste creanțe nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență, așa cum susține pârâtul, cu motivarea că în cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen, că termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței, iar obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.
În speță, nu este vorba de astfel de creanțe, întrucât creanțele au fost constatate prin hotărâri judecătorești, iar hotărârile judecătorești pronunțate în soluționarea conflictelor de muncă sunt definitive și executorii potrivit art. 289 din vechiul Cod al muncii, ceea ce conduce la concluzia că aceste creanțe, de la data pronunțării hotărârii au devenit certe, lichide și exigibile.
Prin cererea de chemare în judecată se solicită o despăgubire, care are ca obiect suma de bani ce reprezintă prejudiciul suferit de creditor, pentru executarea cu întârziere și neexecutarea integrală a creanțelor stabilite în titlu executoriu, obligație succesivă și distinctă de aceea de plata drepturilor salariale neachitate.
În raport de data la care creanțele au devenit scadente, prezentul litigiu nu cade sub incidența noului Cod civil, aplicabile în cauză fiind dispozițiile Codului civil vechi care reglementează efectele obligațiilor.
Astfel potrivit disp. art. 1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și, în caz contrar, are dreptul la desdăunare, care, potrivit art. 1082 Cod civil, constă în daune interese pentru neexecutarea obligației sau întârzierea executării, chiar dacă debitorul nu este de rea credință.
Aceste dispoziții trebuie coroborate cu cele ale art. 1088 cod civil potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. Aceste daune interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă, dar nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
În raport de aceste dispoziții, s-a reținut că reclamanta, în calitate de creditor, este beneficiara acestor daune interese – dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanțelor, fiind evident prejudiciul suferit, cu atât mai mult cu cât, potrivit disp. art. 3711 Cod pr. civilă, executarea trebuia adusă la îndeplinire de bunăvoie, iar reclamanta, prin actele normative menționate mai sus, a fost împiedicată să treacă la executarea silită a obligației stabilite prin hotărâre judecătorească.
În condițiile în care, în speță, debitorul nu este de drept în întârziere (neaflându-se în nici una din ipotezele prevăzute de art. 1079 Cod civil) și nu este vorba de o creanță pentru care, după lege, să curgă dobânda de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 1088 alin. 2 Cod civil, aceste daune interese sunt datorate de la data când sunt solicitate prin cererea de chemare în judecată și nu de la data când creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă. respectiv, de la data la care sentințele au devenit executorii, sau de la data la care a luat naștere dreptul la acțiune, respectib anul 2008, așa cum reclamanta a solicitat.
Referitor la susținerea pârâtului conform căreia, în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, căci altfel s-ar ajunge la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei, s-a reținut că prin neexecutarea integrală a creanțelor la data când erau datorate, adică atunci când au devenit certe, lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul beneficiarilor un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Acest prejudiciu constă atât în pierderea puterii de cumpărare a sumei de bani reprezentând aceste creanțe, prin devalorizarea monedei naționale, cât și în daune interese la care este îndreptățită reclamanta pentru neexecutarea integrală a creanțelor.
Prin acordarea acestor creanțe actualizate cu indicele de inflație nu înseamnă că au fost obligați pârâții la plata unei sume de bani mai mari decât cea datorată, ci este vorba de aceeași sumă, însă la valoarea de circulație din momentul executării. Actualizarea cu indicele de inflație urmărește de fapt păstrarea valorii reale a obligației bănești la data efectivă a plații, având un caracter compensatoriu, ce rezidă în faptul că repară partea din beneficiul nerealizat, care nu este acoperit de dobândă.
Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (potrivit art. 1084 Cod civil, daunele interese cuprind în genere pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit) având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație, reprezentând o sancțiune pentru neexecutarea obligației de plată. Daunele interese pentru neexecutarea obligației de plată, care cuprind dobânda legală, așa cum prevăd disp. art. 1088 Cod civil, au drept rezultat acordarea unei sume de bani mai mari decât cea datorată.
În raport de argumentele expuse s-a constatat că, prin obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente creanței rămase neexecutate nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului, ci se asigură repararea integrală a prejudiciului.
În raport de considerentele expuse, a fost admisă în parte cererea și au fost obligați pârâții la plata dobânzii legale, începând cu data introducerii acțiunii ce face obiectul cauzei de față, respectiv, 16.04.2014 și până la data plății efective, aferente drepturilor bănești neachitate așa cum rezultă din decizia civilă 2712/R/03.06.2010, pronunțată de C. de A. București în dosarul_/3/2009.
2. Împotriva acestei senstințe, în termenul legal și motivat, a declarat apel pârâtul M. JUSTIȚIEI.
Criticile sunt în esență următoarele: în sens contrar celor reținute de instanța de fond, solicită să se aibă în vedere faptul că reclamanta-intimată a obținut deja repararea integrală a prejudiciului prin acordarea de daune interese (daune compensatorii) constând în actualizarea sumelor datorate de la data nașterii dreptului și până la data plății efective. OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar a prevăzut la art. II alin. (3) că: „Sumele prevăzute la alin.(1) plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.."Așadar, în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, deoarece s-ar ajunge astfel la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei. Potrivit art. 1088 din Codul civil: „La obligațiile care au ca obiect o sumă de bani oarecare, daunele - interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept”. De asemenea, daunele se acordă atunci când se află întrunite elementele răspunderii civile, ceea ce în speță nu poate fi reținut.
Solicită instanței de apel să constate că, în speța dedusă judecății, obligarea și la plata dobânzii legale nu se impune, „având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutare obligației de plată )...” astfel cum rezultă din Minuta Comisiei de unificare a practicii judiciare în materie civilă, dreptul familiei și conflicte de muncă și asigurări sdciale, din 10.03.2010. Pe de altă parte, în cauză sunt incidente prevederile art. 1082 din Codul civil, potrivit cărora „debitorul este osândit de ce cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din cauză străină, care nu-i poate fi imputată".
Mai arată că, prin Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 304/04.02.2009 se statuează în mod expres că doar în materie comercială ( astfel cum era reglementată la data pronunțării acestei soluții ) este permis cumulul daunelor interese compensatorii și daune moratorii astfel, „a respins ca nefondat apelul pârâtului cu motivarea în esență că în comercial prin excepție de la dreptul comun, se pot cere și acorda cumulativ daune interese compensatorii și daune interese moratorii....". per a contrario, în raporturile de drept civil, dreptul muncii, nu este permis cumulul.
În ceea ce privește titlurile executorii neachitate până în prezent, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010, prin OUG 45/2010 și prin Legea nr. 230/2011, după cum urmează:
„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."
Prin urmare, atât timp cât creanțele nu sunt ajunse la scadență, nu se poate solicita acordarea de dobânzi pentru neexecutare.
Arată totodată că, prin Decizia nr. 190/02.03.2010 C. Constituțională a statuat"următoarele: „Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 are în vedere rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului, și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de acută criză economică națională și internațională.
Pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordonanța de urgență prevede că acestea se actualizează cu indicele prețurilor de consum, ceea ce garantează o executare în totalitate a creanței. Acest mecanism asigură executarea integrală a titlului, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume."
Solicită admiterea cererii de apel astfel cum a fost formulată și, pe cale de consecință, să se dispună schimbarea în parte a sentinței pronunțate de Tribunalul O., în sensul respingerii, pe fondul cauzei, a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În drept se invocă disp. art. 476 NCPC, coroborate cu cele ale art. 488 NCPC.
Intimata reclamantă nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare în raport de dispozițiile art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă
Apelul este nefondat, urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Preliminar se va analiza soluția raportat la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată în cauză.
Soluția dată în primă instanță acestei excepții este corectă.
Procedural, de asemenea, soluția este corectă, aplicându-se regimul juridic al prescripției extinctive așa cum a fost reglementat prin D. 167/1958, excepția fiind una de ordine publică, putând fi ridicată de partea interesată în orice moment procesual și de către instanță din oficiu, neaplicându-se dispozițiile din Noul Cod Civil, art. 2512 și 2513.
Deci, decizia pronunțată în recurs în interesul legii, nr. 1/2014, a fost respectată.
O discuție privind momentul de la care se cuvin dobânzile solicitate, respectiv data introducerii acțiunii, sau pe 3 ani în urmă calculați în raport cu data introducerii acțiunii ori de la data titlului executoriu, nu se va mai face, având în vedere faptul că reclamanta nu a declarat apel, iar în apelul pârâților nu se poate agrava situația acestora, potrivit disp. art. 481 Noului Cod de procedură civilă.
Așadar, dreptul material la acțiune nefiind prescris, iar cererea pe fond fiind întemeiată, se va păstra soluția dată în primă instanță, privind plata dobânzii pentru sumele rămase neachitate, de la data introducerii acțiunii.
Revenind la prescripție, sunt de făcut următoarele precizări.
Prin acțiunea de față se tinde la obținerea unui titlu executoriu pentru dobânzi legale accesorii creanței principale, pentru care reclamanta deține titlu, fiind aplicabile disp. art. 1082, 1084 și 1088 Cod civil.
Orice plată efectuată ulterior acestui titlu, voluntară sau silită, a avut un efect întrerupător al prescripției, dar al prescripției dreptului de a cere executarea silită a debitului principal, iar nu a unui drept material la acțiune.
Așadar, se va analiza prescripția dreptului material la acțiune, respectiv acela de a cere separat dobânzi legale pentru întârzierea în plata sumelor care la origine au fost drepturi salariale și care neplătite fiind, au generat litigiul finalizat prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești, devenită titlu executoriu.
Dacă nu s-au solicitat dobânzi odată cu debitul principal, este posibilă solicitarea pe cale separată a dobânzilor legale, în condițiile în care debitul principal nu s-a achitat integral, s-au făcut doar plăți parțiale și cu întârziere, existând și la momentul introducerii prezentei acțiunii diferențe de plătit, deci întârzieri înregistrate în plata, dar și întârzieri care se vor înregistra în viitor.
Un demers judiciar separat în obținerea dobânzii moratorii, nu ar fi fost încununat de succes, decât în situația în care s-ar fi achitat debitul principal integral, dar cu întârziere, iar de la data ultimei plăți au trecut mai mult de 3 ani – termenul general de prescripție.
Or, în situația în care s-au înregistrat doar plăți parțiale cu întârziere în raport cel puțin cu data titlurilor executorii, iar întârzierea în plata diferențelor persistă, este posibilă solicitarea dobânzilor moratorii separat pentru perioada în care întârzierea s-a produs deja – în limita termenul general de prescripție și anticipat, pentru viitor, în condițiile în care întârzierea este sigur că se va produce, până la plata integrală a sumelor prevăzute în titlul executoriu.
Deci, nu se poate reține excepția prescrierii în totalitate a dreptului reclamantei de a solicita dobânda legală. Sumele stabilite prin titlurile executorii nu au fost achitate integral de către debitor, plata acestora fiind eșalonată. Prin această eșalonare creditorul a fost și este în continuare privat de dreptul și posibilitatea de a utiliza sumele de bani recunoscute prin titlurile executorii ca fiindu-i datorate. Până la plata integrală creditorul a fost și este în permanență prejudiciat, situație în care ne aflăm în prezența unui prejudiciu ce se derulează în timp (s-a produs și urmează să se producă) pe întreaga perioadă în care plata sumelor din titlurile executorii a fost/este eșalonată.
Potrivit art. 7 alin.1 din Decretul 167/1958 „prescripția începe să curgă de la data cînd se naște dreptul la acțiune ...”. În speță, prin eșalonarea executării creditorul obligației a fost și este lipsit de sumele de bani ce-i sunt datorate și care nu-i sunt achitate. Astfel fiind, în fiecare unitate de timp (zi/lună) care trece reclamanții înregistrează un nou prejudiciu, pentru recuperarea căruia au dreptul de a promova acțiune, termenul de prescripție începând să curgă pentru fiecare perioadă în parte, de la data producerii prejudiciului.
Fiind vorba de o dobândă legală, este accesorie debitului principal care odată ce nu este achitat la termen, fiind înregistrate întârzieri în plată, se generează dreptul la dobândă, iar prescripția dreptului material la acțiune începe să curgă, în mod distinct, câte o prescripție pentru fiecare zi de întârziere, potrivit art. 12 coroborat cu art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Două sunt premisele aflate la baza acestei concluzii: a) dobânda are un caracter accesoriu față de datoria principală a debitorilor de a plăti suma la care au fost obligați; b) dobânda devine exigibilă „zi cu zi”, pe măsura trecerii timpului în care suma trebuia să fie plătită.
Deci, în privința dobânzii, prescripția extinctivă trebuie să se calculeze separat, pentru fiecare plată parțială a debitului principal făcută cu întârziere . De aici, soluția ca dobânzile să fie acordate pe cei trei ani anteriori introducerii acțiunii prin care ele au fost solicitate – termen general de prescripție, dar și pentru viitor, anticipându-se un prejudiciu, pentru sumele ce se vor plăti cu întârziere.
Dar, așa cum s-a arătat în precedent, instanța va păstra soluția primei instanțe în privința momentului de la care s-au acordat dobânzi, întrucât reclamanta nu a declarat apel.
O altă excepție invocată în cauză, pe lângă cea a prescripției acțiunii, este excepția prematurității. Dar, se impune a se preciza că cele două excepții se exclud reciproc, o acțiune nu poate fi prematură și, în același timp, prescrisă.
Pe fond.
În primul rând trebuie subliniat că pentru acoperirea integrală a prejudiciului, este posibil și necesar cumulul dintre dobânzile legale și actualizarea sumelor datorate și plătite cu întârziere.
Dobânda este datorată pentru lipsa de folosință a sumelor de bani datorate și plătite cu întârziere, iar actualizarea sumelor se acordă ca urmare a devalorizării monedei naționale prin trecerea timpului, asigurându-se recuperarea creanței la valoarea ei reală, (chiar dacă valoarea nominală este mai mare).
Așadar, sunt două prejudicii distincte, iar cumulul are ca scop acoperirea întregului prejudiciu generat prin neexecutarea la timp, respectiv cu întârziere, a obligației de plată .
Deci, cu privire la motivul de apel potrivit căruia în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, C. reține că prin neachitarea integrală a creanței la data când era datorată, adică atunci când sumele au devenit certe, lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul beneficiarului un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Prin OUG nr.71/2009 s-a stipulat că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată pe o perioadă inițială cuprinsă între 2010 – 2012.Prin acte normative ulterioare au fost aduse modificări sub aspectul perioadei și a procentelor de creanță aferente perioadelor respective.
Reclamanta a înaintat ordonatorului de credite titlurile executorii cu privire la drepturile bănești obținute, până în prezent efectuându-se plăți parțiale, potrivit eșalonărilor legale, așa cum a reținut și prima instanță.
Pentru partea de creanță plătită cu întârziere, respectiv rămasă neachitată, reclamanta a solicitat acordarea de dobânzi legale în prezenta cauză. Se reține totodată că sumele prevăzute în titlurile executorii reprezintă drepturi salariale(sporuri), datorate de către angajator într-o anumită perioadă de timp și neachitate de către acesta.
Cu privire la motivul de apel potrivit căruia creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență, fiind afectate de un termen suspensiv, ca urmare a reglementării unei proceduri speciale de executare, C. reține următoarele:
Reclamanta și-a desfășurat activitatea în cadrul autorităților pârâte în baza unui raport de muncă, generator de drepturi si obligații, printre drepturile de care beneficiază fiind si dreptul la salariu cu toate componentele sale, reglementat legal și cu scadența lunară.
Ca urmare a nerespectării parțiale a acestei obligații de către autoritatea angajatoare, în sensul neplății lunare a sporurilor legale, reclamanta a formulat acțiune în justiție în vederea valorificării dreptului de creanță respectiv.
Instanța de judecată investită cu această acțiune, constatând că reclamanta este titulara unui drept de creanță care îndeplinește condițiile de exercitare, printre care și cerința de a fi un drept actual, respectiv faptul că există o datorie ajunsă la scadență, exigibilă, a admis acțiunea și a obligat pârâții la plata sumelor respective.
Prin urmare, drepturile salariale respective sunt ajunse la scadență, exigibilitatea creanței fiind constatată chiar de către instanța de judecată prin hotărârile judecătorești ce constituie titluri executorii în litigiul de față.
Prin OUG 71/2009 si L.230/2011 a fost stabilită procedura de executare a titlurilor executorii, în sensul plații eșalonate a sumelor deja stabilite prin hotărâri judecătorești. Eșalonarea executării titlurilor nu prezintă, însă, relevanță în cauză, această eșalonare fiind un aspect ulterior stabilirii irevocabile a caracterului cert și exigibil al creanțelor ce au făcut obiectul judecății în litigiile în care au fost pronunțate aceste titluri executorii.
În concluzie, prin cele două acte normative nu a fost afectată exigibilitatea creanțelor respective, ele devenind exigibile la momentul stabilit legal, respectiv chiar în luna de plată a dreptului salarial, legiuitorul dispunând doar cu privire la eșalonarea la plata a unor titluri executorii.
Deci, creanțele reclamantei constatate prin hotărâri judecătorești își păstrează caracterul exigibil, fiind eșalonată doar punerea în executare a hotărârii judecătorești.
In concluzie, C. reține că prin neachitarea integrală a creanței la data când era datorată, adică atunci când sumele au devenit certe, lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul beneficiarului un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
De altfel, pe acest aspect s-a pronunțat și ICCJ, prin decizia nr. 2/2014 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii; a fost stabilit, de principiu, dreptul celor în favoarea cărora au fost pronunțate hotărâri judecătorești irevocabile, prin care s-a stabilit că sunt îndreptățiți să primească diferențe salariale (datorate și neachitate), de a solicita și obține dobânda legală aferentă acestor drepturi, pe perioada eșalonării plății lor prin OUG 71/2009 cu modificările și completările ulterioare.
Întrucât această chestiune de drept a litigiului a fost dezlegată printr-o decizie obligatorie, orice discuție (referitoare la prejudiciu, culpa debitorului obligației) este de prisos, câtă vreme nu se invocă a stare de fapt și de drept diferită de cea analizată de instanța supremă.
Decizia CEDO nr._/08/4.09.2012 pronunțată în cauza D. ș. a. contra României, nu prezintă relevanță în speța de față, deoarece prin această decizie C. Europeană a statuat numai cu privire la dreptul autorităților interne de a eșalona plata sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, în scopul asigurării echilibrului bugetar, nu și cu privire la plata dobânzilor legale.
Dispozițiile OG 13/2011 sunt greșit interpretate de apelantul pârât. Potrivit art.1 din acest act normativ dobânzile pot fi datorate și pentru întârzierea la plata a unei obligații bănești. Necesitatea ca între părți să existe și relații contractuale se verifică și în speță, izvorul obligației principale de plată, recunoscută prin titlurile executorii, fiind raporturile de muncă. Lipsa unei convenții între părți privind plata dobânzilor în caz de întârziere în executarea obligațiilor nu duce la respingerea acțiunii, întrucât chiar în OG 13/2011 se arată că izvorul obligației de plată a dobânzilor poate fi convenția părților sau legea.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă nici un motiv de nelegalitate și netemeinicie a sentinței din cele invocate de pârâți și analizate în condițiile de examinare impuse de art. 476 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, nici motive de ordine publica ce se ridica în orice stare a pricinii si din oficiu de instanta si se pun in dezbaterea partilor, potrivit art. 479 alin. 1 teza finală Noul Cod procedură civilă - în baza art. 480 alin. 1 teza I Noul cod procedură civilă, apelul pârâților va fi respins ca nefondat, cu consecința păstrării ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul M. JUSTIȚIEI, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței numărul 1556 din data de 05 noiembrie 2014, ponunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamanta R.(fostă E.) D. C., cu domiciliul ale pentru comunicarea actelor de procedură la Judecătoria B., cu sediul în B., .. 24, județul Ilfov, cu pârâții S. R. -M. ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR ACTUAL M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, C. DE A. BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 5, sector 4, ca nefondat.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 februarie 2015.
Președinte, T. R. | Judecător, P. B. | |
Grefier, S. C. |
Red.jud.T.R.
13.03.15
Tehn.S.C. 7 ex.
Jud.fond: D.S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 2922/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
